Despre anul 1919 am scris AICI, necazurile și
frământările au continuat și în iarna 1919/1920. Dacă la începutul iernii, adică
1 decembrie 1919 nu s-a reușit votarea formării Uniunii și unirea tuturor
baptiștilor români din teritoriile României Mari, liderii baptiștilor, Constantin
Adorian, Vasile Berbecar, oameni ai credinței, devotați, au lucrat în timpul
iernii pentru a putea obține desfășurarea unui nou congres. Această aprobare a
venit în luna ianuarie și frații s-au grăbit să țină noul congres în zilele de 13 – 15
Februarie 1920. Frații noștri au venit în gloate la primul Congres al Uniunii Comunităților
Baptiste Române din România și au slăvit pe Domnul pentru purtarea de grijă și
izbânda dată.
Comitetul ales în urma
Congresului 13-15 februarie de la Buteni:
Constantin Adorian – președinte
Gheorghe Florian – vicepreședinte
Tudor Sida – casier
Vasile Berbecar – secretar
Comitetul literar:
Adorian, Berbecar, Vicaș, Tașcă și Oală.
Comitetul financiar
Sida, Tașcă, Ignea, Florian, Farcaș, Vicaș, Țirban, Muntean și Adorian.
Comitetul de Domenii
Adorian, Varșandan, Țirban Muntean.
Comitetul Disciplinar:
Ignea, Florian, Țirban, Sida, Berbecar, Varșandan, Vicaș, Todinca și
Adorian.
Comitetul de ajutorare:
Radu, Pascu, Vicaș, Țirban și Berbecar.
Cenzori:
Teodor Brânda și Adam Sezonov.
Ma jos redau articolul
scris în revista „Farul
Mântuirii” din anul 1920 „ „Congresul nostru de Vasile Berbecar„
,,Cât de frumos și cât de plăcut este, când frații locuiesc în unire!”
Psalm 133, 1
Aceste cuvinte mărețe s-au adeverit în zilele de 13 – 15 Februarie 1920, când frații noștri au
venit în gloate la primul Congres al Uniunii comunităților Baptiste Române din
România. Ce mulți frați au venit din toate părțile! Din Regat, Dobrogea,
Moldova, Basarabia, Transilvania, Banat, Crișana și părțile ungurene. O
priveliște măreață! Nu aflu cuvinte pentru a descrie bucuria tuturor aici
adunați.
Cât de frumos și cât de plăcut este, când frații
locuiesc în unire! ,,Lucruri mari a făcut Domnul cu noi, eram veseli!” Ce
onoare pentru Buteni a avea un așa număr impozant de frați adunați la un
congres de organizare general. Propriu- zis aici s-au pus stâlpii uniunii
noastre.
Deja
marți au început a veni musafiri și miercuri au început a veni membrii
Comitetului provizoriu al Uniunii noastre. Joi a început Comitetul activitatea
sa consfătuitoare, ca să aibă ce aduce vineri și sâmbătă înaintea delegaților,
reprezentanți a celor 600 de adunări din România mare.
Joi
seara au sosit mulți cu trenul și vineri dimineață încă a adus trenul mulți
delegați. Vineri dimineață la ora 10 s-a deschis Congresul de către fr. T.
Sida, premergătorul comunității Buteni, care cu cuvinte calde a salutat pe toți
delegații sosiți. O primire frumoasă și prietenoasă a așteptat pe frați în casa
cea frumos decorată de către tinerimea comunității.
După
deschidere s-a ales președintele Congresului, care fu cu unanimitate denumit
fr. Sida. Apoi au urmat referatele fraților și anume: fr. I. Popa despre
,,Puterea unirii și folosul centralizării”; G. Nicoară ,,Organizarea noastră”;
R. Tașcă ,,Lipsa lucrătorilor”; V. Berbecar ,,Starea cea tristă a comunităților
noastre și îndreptarea ei; I. Țirban ,,Prosperarea misiunii”; G. Nicoară
,,Economia financiară și casieria centrală”; T. Sida ,,Starea actuală a
casieriei centrale”; R. Tașcă ,,Școala de misiune și folosul ei”; V. Berbecar
,,Școala duminicală”; C. Adorian ,,Societatea
tineretului”; M. Vicaș ,,Literatura noastră”; V. Berbecar ,,Cultivarea
cântului”; A. Oala ,,Femeia ca sprijin al misiunii”; G. Varșandan ,,Văduvele,
orfanii, săracii și bătrânii noștri”; R. Tașcă ,,Dobrogea și Cristos”; N.
Petrescu ,,Moldova și noi”; C. Adorian ,,Lupta noastră”; M. Muntean
,,Localurile de adunare ca stil, acustică, confort și arhitectură”; G. Florian
,,Unificarea cultului divin”. Mai toate aceste referate au fost petrecute de
câte o discuție binecuvântată de Dumnezeu.
De
exemplu, Organizarea a pretins mult timp, dar s-a și discutat foarte detaliat.
Apoi lipsa lucrătorilor a adus multă lumină la cei ce nu o cunoșteau. Starea
actuală a casieriei centrale a rezultat aceea că fiind ea goală s-a ridicat o
colectă de peste 12.000 coroane. Școala de misiune a rezultat aceea că s-a adus
acea hotărâre frumoasă pentru lucrătorii noștri, ca din ziua de 1 mai să se
înceapă un curs biblic, care va dura 6 săptămâni.
Locul
nu s-a hotărât. Probabil va fi în Buteni sau alt loc. Școala Duminicală a
rezultat aceea, că frații îngrijindu-se viitorul copiilor, au ales pe fr. V.
Berbecar ca supraintendentul școlilor duminicale. Are deci de lucru cu
învățătorii școlilor, la care are a le da în conferințe sfaturi și îndrumări
practice în acest lucru. Va ținea în evidență tot ce se ține de această ramură
și se va îngriji de literatura potrivită pentru copii și învățători.
La
literatura noastră încă s-a ținut o mai lungă discuție și s-a dovedit că frații
noștri nu stau indiferenți față de aceasta. Pentru acest lucru s-a arătat un
interes cald și s-au deschis cu inimile și mâinile pentru un fond literar, ceea
ce a rezultat o sumă frumoasă.
Însă
nu numai aici s-a dat, ci cei ce au dat aici sunt îndatorați a face o colectă
grabnică prin adunările lor și apoi a-și aminti în fiecare an de acest fond.
Cultivarea cântului a adus o însuflețire mare între frați și un dor după
învățătură. S-a hotărât deci a fi un curs de învățământ pentru tineri, din care
să iasă dirigenții (dirijorii) de cor cu voce și instrumente.
Ca
profesor la acest curs fu denumit fratele V. Laioș, dirigentul corului din
Șiria, la care și fr. Berbecar îi va sta întru ajutor. Acest curs are a se
începe cât mai curând. Referatul ,,Dobrogea și Cristos” a adus puțină discuție
care a fost încununată de același succes, că fr. R. Tască are să meargă să
lucreze acolo pe trei luni. În afară de aceasta s-au mai oferit și alți frați
voluntari pentru Domnul și cauza lui în Dobrogea. Apoi ,,Moldova și noi ”a avut
încă un bun efect spre frați și cu ajutorul lui Dumnezeu nu voim să uităm de
acele locuri fără de Evanghelie.
Evanghelizarea
Banatului ne-a adus date îmbucurătoare și a noastră rugă tot are să sune :
,,Mare este secerișul, însă lucrători puțini; Doamne trimite lucrători!” A
urmat apoi alegerea noului comitet dirigent al Uniunii noastre.
Acest
comitet este reprezentat din toate părțile țării unite. Din Regat, Basarabia,
Bucovina, Dobrogea, Transilvania, Banat, Crișana și partea ungurească. Acest
comitet constituindu-se și-a ales ca
președinte pe fr. Constantin Adorian, vice-președinte G. Florian, secretar
general V. Berbecar, casier T. Sida și s-a împărțit în resorturi, ca de
misiune, de domenii, de cultură etc.
În
fiecare seară, începând cu miercuri seara am avut evanghelizare la care au
vorbit mai mulți frați și a cântat corul vocal și instrumental din Buteni.
Sâmbătă seară însă a sosit corul fraților din Șiria și cel din Agrij. Aceste
coruri ne-au bucurat mult prin cântările frumoase ale Evangheliei. Duminică
toată ziua a sunat clopotul Evangheliei, care a chemat pe păcătoși la pocăință,
nu clopot de aramă rece, ci acela al predicatorilor Evangheliei dătătoare de
viață și a cântăreților, care sună mai frumos și mai dulce, ca orice clopote.
Casa a fost peste măsură plină de ascultători.
Am
avut în zilele de mai înainte bucurie, dar ziua din urmă o putem cu tot dreptul
numi o zi a bucuriei nespusă în varietatea programului, unde s-a vestit
cuvântul Mântuitorului de tânăr și bătrân, de cântăreți și muzicanți, în
predică și cântare, în declamații, în monolog, dialog, ba și trialog. În
fiecare seară a fost ora 9 trecute pe când ne despărțeam, însă Duminică seara,
fiind cea din urmă, au sunat multe cântări de rămas bun și abia la ora 11 s-au
închis ușile bisericii noastre.
Mulți
ani au să treacă, dar bucuria avută la primul Congres al Uniunii Baptiștilor
români își va ținea pomenirea la cei ce au luat parte la el.
Acum
însă fraților, care ați luat parte la acest Congres și v-ați încărcat ca albina
cu mierea cea dulce și luminătoare a cuvântului dumnezeesc, nu vă obosiți a
vesti cuvântul Mântuitorului cu mai mare căldură și dragoste unei lumi
păcătoasă și înstrăinată de Dumnezeu. Spuneți la toți ce mare iubire ne-a
arătat Părintele, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu. Faceți-vă datoria față de
o lume ce zace în răutate! Nu uitați b unele impresii aici dobândite, ci le
spuneți și altora, ca la congresul viitor – peste 3 ani – care va fi probabil
în Curtici ținut, să se scoale mai mulți frați, pentru a merge la locul de
bucurie. Iar voi, cântăreți și muzicanți întăriți mâinile voastre și nu slăbiți
în lucrul cel sfânt, binecuvântarea bogată
va încununa osteneala voastră!
Binecuvântat
fie Dumnezeu pentru cele ce ne-a dat. Amin!