Cartea „Seminarul Baptist, 1921 – 2021, Un secol de învățământ teologic baptist românesc” este pe piață!

Dumnezeu ne-a călăuzit să scoatem la lumină o mică parte din istoria celor 100 de ani de așezământ de cultură al poporului nostru baptist. Prezentăm în această carte documente și poze inedite care ne vor ajuta să vizualizăm mai bine oameni și fapte petrecute în cei 100 de ani.

Cartea are 356 de pagini și a apărut la Editura Risoprint din Cluj Napoca în 2021.

Pentru cei dornici să o citească, cartea costă 45 lei și se poate comanda la unul din cei doi autori.

Prefața cărții este semnată de Rector Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș.

Argumentul este semnat de Conf. univ. dr. Sorin Bulboacă de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, managerul Complexului Muzeal Arad.

Au semnat recomandări:

1. Dr. Viorel Iuga, Președintele Cultului Creștin Baptist – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România;

2. Conf. Univ. Dr. Sorin Bădrăgan, Președintele Senatului Institutului Teologic Baptist din București și Prodecan al Facultății de Teologie Baptistă, Universitatea din București.

3. Pastor dr. Costel Ghioancă, Biserica Baptistă „Adonai”, București; Institutul Teologic Baptist din București.

În carte puteți găsi numele tuturor absolvenților, o scurtă biografie a directorilor și poza lor, precum și numele profesorilor împreună cu o scurtă biografie.

Paginile 309 – 356 cuprind anexele cu promoțiile, poze din anul 1924 până în anul 1988, poze de la Școala de fete, apoi anexa 3 conține poze de grup, iar paginile 327 – 342 conțin diverse poze.

Corectura este făcută de Conf. dr. Mihaela Bucin, şef de catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula, Universitatea din Szeged.

Cartea vine ca o mică contribuție la descoperirea celor o sută de ani scurși, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, peste această școală ce dă poporului baptist oameni pregătiți să lucreze pe ogorul Evangheliei.   

Mulțumesc Domnului pentru tot ajutorul său!

Mulțumesc pentru vizita surpriză, a domnului preot și traducător al Bibliei Eduard Patrașcu

În anul 2012 pe când mă deprindeam încetișor cu tainele calculatorului și ale internetului am început o căutare mai intensă a bibliilor în format PDF, dar și a unor platforme  de unde se putea citi Biblia în paralel cu alte traduceri. Așa am aflat că la Iași, (unde în anul 1834 era tipărită pentru prima dată Biblia Societății Biblice Britanice), se găseau doi preoți, Eduard Patrașcu și Alois Bulai, care  lucrau  intens, încă din 2008 la o traducere modernă a Bibliei. M-am bucurat nespus atunci când am văzut că pot descărca PDF-urile și am început cercetarea acestei traduceri.

Ceea ce mi-a plăcut la acel site, e că avea un articol formulat sugestiv sub formă de întrebare: „Să (mai) citim și Biblia? Un articol care ne ajută să înțelegem nevoia de a citi Cuvântul lui Dumnezeu.

În continuare, am căutat să văd dacă cuvântul Duh este înlocuit cu Spirit, și într-adevăr, cuvântul Duh nu era înlocuit. Văzând lucrul acesta m-a nemulțumit așa că am adresat traducătorilor rugămintea de a schimba cuvântul ,,Duh” cu ,,Spirit” , ca să ne întoarcem spre Occident și să uităm de răsăritul învechit. Nu după multe zile primesc răspuns din partea domnului preot Eduard Patrașcu în care îmi explică că nu se mai poate efectua schimbarea. Discuțiile dintre noi au continuat pe parcursul anilor, iar  domnul preot m-a asigurat că în viitor îmi va face o vizită. Bineînțeles că am fost încântat auzind despre o viitoare vizită, dar oricât mi-aș fi dorit, nu credeam că s-ar putea cumva să se întâmple. Se pare că Dumnezeu a socotit potrivit ca în ziua de 25 martie a anului 2021, această întâlnire de mult promisă și așteptată s-a întâmplat.

Incredibila întâlnire dintre un preot Romano-Catolic, traducător al Bibliei și un pastor baptist pasionat de istorie baptistă și nu numai, a avut loc la locuința celui din urmă, dar cu efortul celui dintâi care a venit din Moldova lui Ștefan cel Mare în Ardealul de nord, pământ românesc stăpânit de străini multe secole.

Domnul preot, un cărturar erudit, pregătit la școala din Apus, vorbea așa de cursiv și coerent despre termeni din limba ebraică, explicând înțelesul multiplu al cuvintelor cu o acuratețe proprie unui om cu studii religioase înalte. Are o frumusețe lăuntrică ce se transmite și în exteriorul dumnealui; un slujitor vrednic și cu frică de Dumnezeu, cu o simplitate mai rar întâlnită.

Vă mulțumesc, domnule preot Eduard Patrașcu și de asemenea, colegului dumneavoastră preot Daniel Budau, că ați poposit pe meleaguri maramureșene, la casa mea din Rohia și am avut parte de câteva clipe neprețuite, în care am înțeles munca unui traducător al Bibliei, care caută să traducă Cuvântul de Aur al Scripturii, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit.

Am primit această ediție deja revizuită și apărută în anul 2020, AICI puteți vedea despre ce Biblie este vorba. Este scrisă într-un limbaj modern al zilelor noastre, are note explicative nenumărate, ce să mai zic este de dorit și de citit. Eu am citit-o pe cea din 2013; citește-o și dumneata, dragă cititorule, pe cea din 2020 și te vei îmbogăți spiritual.

2021                2013

Ghiţă Alexandru 1926 – 2005, din Gurbănești

 

S-a născut în comuna Gurbănești,  satul Valea Presnei, județul Ilfov, zona Lehliu,  în 27.02.1926, fiind fiu de țărani, Panait și Trandafira, oameni gospodari, care au avut 7 copii. A copilărit în satul natal unde a vrut să facă 7 clase elementare, dar mama lui a fost bolnavă multă vreme, iar la vârsta de 29 de ani a murit. Dumnealui, fiind cel mai mare copil, a trebuit să ajute în familie, care a mai fost lovită prin moartea a două surori. La vârsta de 10 ani, rămânând orfan, a simțit lipsa mamei și dragostea de mamă, de aceea, cred că în viață a fost foarte prietenos și plin de dragoste pentru cei din jur.

La vârsta de 14 ani pleacă la București, unde se înscrie ca ucenic cu contract de 4 ani la atelierul de tâmplărie al lui Mitică Stănescu. În anul 1945, a plecat la Galați ca ajutor de maistru, la o școală, apoi a lucrat la un spital.

În 1947 s-a angajat la Șantierul Naval Transport din Galați, la atelierele de tâmplărie. Într-o zi, trecând spre gară, a văzut  o clădire care semăna cu o casă de închinăciune, a observat o tablă de piatră pe care era scris: „Trecătorule și tu cititorule, în acest locaș de rugăciune poți asculta Cuvântul Domnului în fiecare duminică.” Duminică a venit aici să audă Cuvântul predicat de fr. Radu Mihai și a fost cercetat, deși până acum nu știa nimic despre pocăiți. Fratele păstor a invitat prietenii din biserică să își predea viața Domnului și să îl urmeze în apa botezului, lucru ce l-a făcut cu mare bucurie. A fost botezat în 22.08.1948, în localitatea Galați, de către fratele Mihai Radu.

            În 1948 a fost încorporat, iar în 1950 a fost lăsat la vatră, s-a bucurat că îl are pe Domnul în inimă și că nu merge singur în armată. În timpul stagiului militar a ajuns în București, unde a vizitat și Seminarul Teologic, a rămas uimit și a zis că vrea să vină și el aici. În luna octombrie 1950, după două zile de la ieșirea din armată, s-a înscris la Seminarul Teologic din București.

În vacanța din anul I de studiu a fost repartizat să facă practică în Galați. În anul II a fost repartizat în comunitatea Mureș, iar în timpul  anului III, în comunitatea Arad. La terminarea Seminarului, în anul  1953, a fost repartizat de Uniunea Comunităților Baptiste din R.P.R. la Comunitatea de Satu Mare, deși era cerut de frații din Arad și se pare că și dumnealui dorea să meargă acolo.

Fratele Miclăuș Nicolae, fiind președinte de  Comunitate, a cerut Uniunii să îi repartizeze  un seminarist, ca pastor și îl primeşte pe fratele Alexandru Ghiță să lucreze în toată regiunea, de acum Maramureș, care cuprindea întreg județul Satu Mare și i se asigura o locuință în localitatea Satu Mare.

În ziua de 26 august 1953 fratele Alexandru Ghiță primește recunoașterea ca păstor din partea Ministerului Cultelor cu nr.11266/1953.

Totuși, lucrurile se schimbă și când fratele este ordinat ca păstor în Biserica din Baia Mare, la data de 25.11.1953, primește în păstorire zona Șomcuta Mare, Cehu Silvaniei Oarța, Băsești, Târgu Lăpuș și Rohia. În Satu Mare și în zonele Carei, Halmeu, Oaș, unde a fost repartizat pentru început, este trimis fratele Dinu Ioan, care se stabilește cu locuința la Carei. Fratele primește locuință în Baia Mare la Biserica Creștină Baptistă.

A fost păstor între anii 1953 – 1957, când pleacă la Galaţi, în zona natală. Frații au rămas nedumeriți din cauza plecării cam neanunțată a fratelui și nu au înțeles gestul fratelui pentru că nu s-a consultat cu nimeni, nici nu a anunțat din timp, numai i-a pus în fața faptului împlinit.

În arhivele Uniunii s-a găsit o scrisoare a fratelui, către  fratele Isac,secretar al Uniunii,  în care spunea că a venit aici la Baia Mare unde sunt greutăți și poate că aceste greutăți l-au silit să plece. Fratele era un om deosebit de prietenos, un om al unirii, care căuta să unească frații  şi să-i ajute să treacă peste resentimente, pentru că erau neînțelegeri între baptiști și penticostali, iar fratele căuta să facă pace. Alerga mult, iar condițiile de deplasare nu erau prea bune, mijloacele de transport fiind rare.

Fratele Pop Ioan și Cosma Grigore din Rohia, trebuiau să vină la Baia Mare la Conferința Comunității și au pornit pe jos, pe o distanță de aproape 50 km, dar după un mers de aproximativ 15 km, i-a ajuns un camion încărcat cu lemne și i-a luat sus pe lemne. Când fratele Alexandru Ghiță mergea la Rohia sau localitățile mai îndepărtate, mergea de sâmbăta, căci mai găsea mijloace de transport. Acolo, până noaptea târziu, vorbea din Biblie, vizita prieteni, le explica Cuvântul și mulţi oameni se pocăiau.

Dupa aceasta, s-a întors în Galați de unde era soția dumnealui,  s-a încadrat în câmpul muncii, deoarece securitatea a făcut presiuni asupra dumnealui. A frecventat Biserica Creștină Baptistă din Galați pâna la plecarea în veșnicie. A lucrat în Biserică ca diacon, prezbiter al bisericii, a slujit-o prin multe necazuri din partea statului, pâna când a fost ordinat fratele Ovidiu Ghiță, fiul fratelui Alexandru, ca pastor în 1987. Și după aceasta a slujit cu Cuvântul pâna n-a mai putut.

În ziua de 8 aprilie 2005 fratele Alexandru Ghiță este chemat în veșnicie, ca să nu mai fie urmărit și șicanat de Securitate, ci să fie la masă împreună cu Avram, Isac și Iacov.

Surse:

Paul Ghiță

Arhive

 

Mărturisirea de Credință baptistă

După ce și-au luat numele de BAPTIȘTI, aceștia trebuiau să se definească în oceanul de grupări formate în vâltoarea reformelor religioase, care au cuprins bătrânul continent, Europa. Baptiștii au început să-și scrie crezul, ceea ce gândesc și de ce gândesc așa, având Biblia drept inspirație, precum și alte scrieri timpurii ale bisericilor din primele secole. În anul 1614 este tipărită o carte, în paginile căreia apărea o pledoarie pentru libertate. Baptiștii fiind interesați de libertatea pe care Dumnezeu o oferă omului, au căutat să se ridice împotriva persecuției și mai ales a arderii pe rug, așa cum s-a întâmplat cu Balthasar Hubmaier în anul 1528.

În anul 1626 erau 150 de baptiști în 5 biserici din Londra și alte localități mai mici. În anul 1644 erau 47 de biserici baptiste.

 În anul 1644 a fost formulată ,,Mărturisirea de credință” de la Londra în care baptiștii și-au definit crezul și identitatea. În anul 1660 baptiștii numărau în jur de 20.000 de credincioși. De aici încolo, s-a impus o organizare mai bună așa că în urma congresului din anul 1660, a fost definitivată  Mărturisirea de Credință Standard.

 A fost trimisă unor anumite biserici baptiste din Anglia și Țara Galilor, o circulară, în care se cerea fiecărei adunări să-și trimită reprezentanți la o întrunire, ținută la Londra în anul 1677. Aici a fost aprobată și publicată o mărturisire, copie fidelă a modelului Mărturisirii de Credință de la Westminster. Aceasta va fi cunoscută de acum încolo, cu numele de A Doua Mărturisire de la Londra. Prima Mărturisire de la Londra a fost creată de către șapte adunări baptiste din Londra în anul 1644. Acel prim document a fost conceput cu scopul de a face diferența între baptiștii calviniști de curând organizați, baptiștii arminieni și anabaptiști. Deoarece această ,,A Doua Marturisire de la Londra” a fost scrisă în vremuri întunecate de opresiune, ea a fost editată sub anonimat. În anul 1689 baptiștii au fost tolerați în Anglia și bisericile baptiste s-au adunat pentru a defini: „Mărturisirea de credință bapistă de la 1689”.

Iată ce spunea marele predicator baptist Charles H. Spurgeon în anul 1855 în prefața mărturisirii de credință, pe care o publică pentru membri bisericii:

" Acest mic volum, nu este conceput pentru a fi o normă autoritară, sau un cod de credință, pe baza căruia să fiți condamnați, ci mai degrabă un ajutor pentru voi în controverse, o confirmare în credință, și un mijloc de edificare în neprihănire. Aici membrii mai tineri ai bisericii vor avea o mică busolă spre divinitate, și prin intermediul dovezilor Scripturii, vor fi pregătiți să vorbească despre nădejdea care este în ei. Nu vă fie rușine de credința voastră; nu uitați că ea este vechea evanghelie a martirilor, a confesorilor, a reformatorilor și a sfinților. Mai presus de toate, ea este "adevărul lui Dumnezeu", pe care porțile Iadului nu-l pot birui. Lăsați ca viețile voastre să reprezinte crezul pe care îl aveți. Mai presus de toate trăiți în Cristos Isus, și umblați în El, dând crezare niciunei alte învățături cu excepția celei aprobate de El, și care aparține Duhului Sfânt. Grăbiți-vă să cercetați Cuvântul lui Dumnezeu care vă este pus înainte aici"

Așa a luat ființă „ Mărturisirea de credință bapistă”,  care este valabilă și azi. Nu are aceiași valoare ca și Biblia, care la baptiști este singura normă după care ne ghidăm. Mărturisirea este identificarea noastră baptistă în fața statului și a celorlalte  Denominațiuni.

AICI se poate citi.

Surse:

Ciprian Simuț

Charles H. Spurgeon

Leon McBeth

Samuel E. Waldron

Sorin Bădrăgan

Istoricul Biserici Baptiste din Seini, de Vasile Bel

 

Începutul mișcării baptiste în Seini

În regiunea Sătmar, misiunea baptistă a debutat în urma activității pionierilor Sándor Szabó, din Săcuieni, și Ádam Szűcs, predicator cercual din Vámospércs. Primul membru fondator a fost botezat la 24 septembrie 1904, de Ádam Szűcs. La 2 decembrie 1902, al doilea membru a fost botezat de Sándor Szabó, la Satu Mare. Odată cu stabilirea aici a colportorului de Biblii, Lőrinc Csordás și cu un nou botez, în 1912, s-a înființat adunarea din Satu Mare.

Lőrinc Csordás a intrat în lucrarea Domnului în jurul anului 1910, ca vânzător de Biblii, fiind prezent apoi la aproape toate înființările de biserici în zonele Valea Eriului și Sătmar. Astfel s-au înființat bisericile din Satu Mare), Berveni, Csenger, Boghiș, Szerdahely, Ghenci, Sanislău, Andrid, Bărsău de Sus, Tășnad.

Biserica Creștină Baptistă Maghiară

În Seini credința baptistă a venit prin fratele Botnar Béla care a fost plecat în America. Acolo vine în contact cu baptiștii, cu bisericile lor și constată că în programele,  în cadrul serviciilor divine ale acestora, Biblia are un rol mult mai deosebit și mult mai important decât în alte biserici. Se hotărăşte să citească Biblia, să frecventeze biserica baptistă și Domnul îi schimbă gândurile şi inima, așa că decide, să pună în aplicare ceea

ce a citit și se botează, după cum scrie că au făcut apostolii în vremea lor. Se reîntoarce acasă, la Seini,  în anul 1908 un an de referință pentru biserica Baptistă. Fratele proaspăt reîntors pe meleagurile natale a început a povesti în familie, vecinilor, tuturor oamenilor, despre noua lui credință și în anul 1909 are deja 3  suflete care primesc credința în Dumnezeu și se botează. Acestea sunt: Ari Borișka, Țopa Tereza Iulișka și Barta Imbre. Cu aceste 4 nume s-a format prima Biserică Creștină Baptistă de limbă maghiară din Seini.

În anul 1912 erau câteva suflete care voiau să facă pasul întoarcerii spre Dumnezeu. Acestea sunt Nagy Mihai cu soția Erjo și Naghi Iuliana. Ei sunt botezați de către fratele Adam Szucs venit din Ungaria.

Fratele Barta Imbre a donat o parte din casa lui situată pe strada Intre Seinel, grupului de credincioși baptiști pentru a le servi ca loc de adunare.  În conformitate cu legislația Ungară aprobată de Onoratul Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice din Regiunea Ungară în baza articolului XLII și 7 din 1895 prin Ord. nr. 77092 la  2 noiembrie 1905 și publicat în Gazeta Oficială pentru a primi autorizaţie de funcţionare, bisericile baptiste trebuiau să aibă casă de rugăciune proprie sau în chirie.  În anii următori Biserica Creștină Baptistă de limbă Maghiară crește și se dezvoltă dar într-o măsură mai mică, fiind trecută cu vederea de către istoricii maghiari, acesta credem că este şi motivul pentru care avem puţine date referitoare la destinul ei în decursul anilor.

Ca şi lucrători vrednici îi amintim pe următorii frați: Adam Szucs, Farkaș Iosif, Covacs Lajos, Nagy Lajos și Blaj Andrei. Acești frați lucrători erau din zona Oradea, Valea lui Mihai și Satu Mare, ei lucrând mai mult printre cei de naționalitate maghiară.

Ádám Szűcs s-a născut la 31 decembrie 1877, la Șepreuș, într-o familie de țărani. S-a convertit în urma activității de misionariat începute de János Lajos, în județul Arad. A fost botezat de Mihai Cornea, la 7 septembrie 1897, în localitatea Marca. S-a format de tânăr în lucrarea spirituală de pionierat, ca ucenic al lui János Lajos. A predicat Cuvântul Domnului în zona localității Ineu, atât în română cât și-n maghiară. În anul 1900 a fost ordinat ca predicator al cercului Cermei, unde a activat cu rezultate deosebite, în ciuda persecuțiilor. De aici a fost chemat, în 1911, în cercul Vámospércs. Cercul în care a lucrat timp de 10 ani (1911-1921), se întindea până în Sătmar. Între 1912-1919  a vizitat adunarea din Satu Mare și cercul sătmărean, care atunci se forma. După împărțirea de la Trianon, a rămas la Vámospércs (în Ungaria), unde, în 1921, la 44 de ani, și-a încheiat alergarea pe acest pământ.

Nagy Lajos a lucrat în zona Satu Mare, Seini, Baia Mare și împrejurimi între anii 1921 – 1924.

La recensământul din anul 1930 numărul baptiștilor era 30 de persoane iar la cel făcut sub ocupația maghiară din 1941 comunitatea baptistă număra 35 de membri.

În anul 1959 erau doar 11 membri și 2 aparținători.  După cum putem vedea, numărul membrilor din biserica maghiară scade, pentru că unii frați se alipesc baptiștilor români.

În anul 1960 biserica număra 11 membri și avea diacon ales pe Nagy Alexandru.

Dintr-un registru al Arhivelor Naționale din Baia Mare în care este ţinută evidența pastorilor români și maghiari din zona noastră, aflăm că la data de 7 noiembrie 1961, Biserica Baptistă Maghiară nu era arondată la nici un păstor din zonă. Fratele Szilagy Anton locuia în Valea lui Mihai și venea până la Carei și Satu Mare, iar fratele Budai Ludovic locuia în Baia Mare și deservea Bisericile Baptiste Maghiare din: Baia Mare II, Coltău și Orașul Nou.  Acestea din urmă sunt ultimele date pe care le avem, treptat, treptat biserica maghiară  dizolvându-se, până în zilele noastre, în anul 2020, când aceasta nu mai există. Mulțumim Domnului şi fraţilor maghiari, care au aprins lumina Evangheliei în această localitate frumoasă, în care arde în continuare cu îndrăzneală, făclia credinţei .

 

Biserica Creștină Baptistă Română

Biserica Creștină Baptistă din Râturile Medieșului Aurit, județul Satu Mare, a fost înființată în anul 1924, cea din Apa în anul 1929 iar din anul 1930 au avut locaș de închinare,  alte biserici ce s-au înființat înaintea Seiniului.

Într-o scrisoare pe care o trimite fratele Nicolae Miclăuș președintele Comunității Baptiste Satu Mare către Secretarului General al Uniunii, Ioan Cocuț, printre altele spune: „Am fost într-o comună, Seini, și am organizat o biserică, cred că ați primit ceva din partea lor. Au aparținut la Arad, calea Bihor 13, acum aparțin de Uniune”.  Ceea ce spune Nicolae Miclăuș, este că baptiștii români din Seini prin intermediul fratelui Vaida Ioan, au făcut cerere de recunoaștere înainte de anul 1935, pentru că atunci Uniunea a  fost divizată și Uniunea Veche a avut sediul la Arad iar în anul 1935 s-au reunit cele două Uniuni la un Congres.

Într-un alt document datat anul 1938 din dosarul 39, fără nicio altă dată pe el, dar semnat de către Nicolae Miclăuș, este menţionat faptul că, fratele Vaida Ioan este lucrător neordinat la Seini. Un alt indiciu care certifică că Biserica Creștină Baptistă de limbă română s-a înființat în jurul anului 1935 este şi faptul că, fratele Vaida Ioan trimite la Uniune în anul 1938  suma de 50 de lei contribuția pentru Uniune.

Biserica Creștină Baptistă Română din Seini primește Autorizația de funcționare în ziua de 19 martie 1938 având ca lucrător în biserică pe fratele Vaida Ioan. Sora Margareta Pustai, fiica fratelui Vaida, care locuiește la Baia Mare mi-a relatat că tatăl dânsei era foarte activ și predica Evenghelia atât la Seini, dar și în bisericile din jur până la Oarța de Sus și în toată zona aceea.

Fratele Vaida Ioan s-a născut în anul 1894 în Seini. Fiind recrutat a fost trimis să-şi facă stagiul militar în Timișoara, unde aude Cuvântul lui Dumnezeu,  îl primește în inimă cu bucurie și este botezat de fratele Bordaș Ștefan în anul 1921. Revenind acasă, în localitatea Seini se alătură Bisericii Creștine Baptiste de limbă Maghiară din Seini. În anul 1923 se căsătorește cu sora Nagy Iuliana, formând o familie mixtă româno-maghiară. Fratele a lucrat la Fabrica de drojdie din Seini.

Anul 1945 este cel din care începem să avem tot mai multe informații. În ziua de 17 septembrie 1945 se botează Maria Murg, botezul fiind oficiat de către fratele Miclăuș Nicolae. Mama surorii, Floare Muscan, este şi ea cercetată de Cuvântul Domnului, frecventează adunarea micului grup de baptiști și se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus, încheind un legământ în apa botezului. În ziua de 20 august 1947 este botezată în localitatea Ardud, județul Satu Mare, de către fratele Miclăuș Nicolae. A făcut parte din membrii fondatori ai Bisericii Creștine Baptiste din Seini.

Din anul 1947 datează primele cifre statistice găsite în diferite arhive. În acest an Biserica era compusă dintr-un număr de 15 membri botezați.

Situația statistică pe anul 1948 era următoarea: la data de 10 iulie 1948 Biserica avea 8 membri, pe parcursul anului s-au mai adăugat 2 prin botez, 2 frați au venit cu bilet membral și încă 2 frați din alte localități. La 31 decembrie au fost 14 membri, 5 aparținători, în total 19 persoane. Botezul s-a ținut în ziua de 18 iulie 1948 și a fost oficiat de către fratele Miclăuș Nicolae.

Un alt botez a avut loc în ziua de 18 iulie 1948 la râul Someș, unde s-au botezat 11 suflete. Botezul a fost oficiat de acelaşi frate, Nicolae Miclăuș. Programul a fost împodobit de tineretul din Seini dar și  de cel venit din zonă.

Dintr-un tabel întocmit în ziua de 13 februarie 1949, de fratele Nicolae Miclăuș, președintele Comunității Baptiste Satu Mare și secretarul, Galic Goloman,  rezultă următoarele date pentru Biserica Creștină Baptistă din Seini, județul Satu Mare: Biserica avea un număr de 14 membri și 5 aparținători, adică copii sau prieteni și fratele Vaida Ioan era președintele bisericii. Biserica se aduna într-un locaș închiriat.

În anul 1952 Biserica avea ca păstor pe fratele Costin Mihai din Baia Mare.

În anul 1954 biserica avea 20 de membri iar ca şi  păstor pe fratele Ghiță Alexandru, păstor regional care avea în păstorire un cerc foarte extins. Pentru organele de stat fratele Ghiță era: „De origine muncitorească, atașat, loial, sprijinește acțiunile de Stat și locale”.

În anul 1957 Biserica Creștină Baptistă din Seini avea 27  de membri conform unei statistici făcută de Uniunea Baptistă din România.

La data de 1 ianuarie 1959 biserica avea un număr de 22 membri botezați și 16 aparținători, adică copii și prieteni care frecventau biserica.

În anul 1960 comitetul era compus din 6 persoane, printre care și o femeie, sora Murgu Maria ca membru, iar biserica avea 29 de membri.

Într-un registru de la Arhivele Naționale din Baia Mare, care ţinea evidența pastorilor români și maghiari, situația la la data de 7 noiembrie 1961 în Seini se prezenta în felul următor: Miclăuș Nicolae era păstor deservent având legitimația cu numărul 53 din 7 noiembrie 1961, Muscan Petru era responsabil și biserica avea 38 de membri. Numărul autorizației era 233 din 7 noiembrie 1961.

 

În anul 1971 biserica se aduna pe strada Crișan,  numărul 17 și avea un număr  de 40 de membri. Numele păstorului era Reștea Moise care mai păstorea Bisericile Baptiste din Oarța de Sus, Băsăști și Săliște. În acea perioadă fratele locuia în Sighet, dar nu era păstor la Biserica Baptistă de acolo din cauza unor probleme de familie. Postul de la Sighet era vacant ca și la celelalte biserici din zonă.

În anul 1972 erau 46 membri și 31 aparținători iar filialele ce aparțineau de Seini erau: Ardusat 7 membri, Pomi 2 membri și Bârsău 4 membri. Totalul baptiștilor în jurul Seiniului era de 59 membri. Acestea sunt date trimise de Biserica Creștină Baptistă Seini, strada Crișan nr. 17 din 31 octombrie 1972.

În anul 1973 biserica avea un număr de 40 de membri și un cor compus din 16 membri dirijat de fratele Sava Ioan.

Inspectorul principal territorial al judeţului Maramureș, Alexa Augustin declară într-un document din data de 20 octombrie 1974 că numărul membrilor Biserici Creștine Baptiste din Seini este de 70.

În anul 1975 Biserica Baptistă Seini aparținea de cercul Oarța de Sus împreună cu Bisericile Baptiste din Corni, Ciuta, Băsăști și Săliște. Biserica din Seini avea în anul 1975, 70 de membri și 45 de aparținători. Tot acest cerc avea 209 membri și 117 de aparținători.

La Adunarea Generală a Bisericii Creștine Baptiste Seini de la data de 16 aprilie 1980, se solicită începerea demersurilor pentru aprobarea întăbulării imobilului cumpărat, pentru care actele s-au depus de mai mulți ani și nu s-a primit răspuns de la autorități.

Fratele păstor Rusu Simion de la Baia Mare a îndemnat bisericile baptiste din: Oarța de Sus, Corni, Băsăști, Săliște și Seini să formeze un cerc, în felul acesta le va fi mai ușor să primească un păstor, care să se ocupe doar de acest cerc. Fratele Rusu Simion a pledat, a garantat pentru  acest cerc, i-a ajutat pe credincioşi, încă de la venirea dumnealui la Baia Mare în anul 1971, deoarece acest cerc nu avea păstor de 20 de ani.

Cercul „Oarța de Sus” cum s-a numit, trimite o scrisoare către Comunitatea Creștină Baptistă de Cluj în ziua de 5 iunie 1982, înregistrată cu numărul 142. Conținutul scrisorii este redat în întregime:

        „Biserica Creştină Baptistă Oarţa de Sus,

                                Către Comunitatea Creştină Baptistă Cluj,

  Nr. 142, 5 iunie 1982.

Noi, credincioşii creştini baptişti din Cercul Oarţa de Sus, compus din următoarele biserici:

1. Biserica Oarţa de Sus.

2. Biserica Corni.

3. Biserica Băseşti /Sălişte.

4. Biserica Seini.

Aceste biserici au în total un număr de aproape 170 membri.

Sunt aproape 20 de ani, de când aceste biserici nu au pastor.

De 10 ani ne girează fr. Rusu, pastorul bisericii din Baia Mare, care fiind foarte ocupat, ne vizitează foarte rar deşi ar fi mare nevoie fiind un teren foarte bun de lucru.

Având în vedere că din biserica noastră avem pe fr. Zaharia Ioan şi din judeţul nostru pe fr. Tincu Ilie – Cornel, care în curând vor termina Seminarul Teologic.

Vă rugăm în mod insistent să binevoiţi a ne aproba pe fratele Zaharia Ioan ca pastor al Cercului nostru de activitate, care se bucură de o deosebită stimă atât din partea bisericilor din acest cerc cât şi din partea oamenilor din afară şi sperăm că Dumnezeu va binecuvânta lucrarea Sa.

Venind fr. Zaharia Ioan ca pastor al Cercului nostru de activitate ar fi rezolvată şi problema casei pastorale, părinţii fratelui având o locuinţă frumoasă, bună şi i-ar putea ajuta la bătrâneţe.

Dacă sub nicio formă fr. Zaharia Ioan n-ar vrea să vină, atunci vă rugăm în mod insistent să ne aprobaţi ca pastor pe fratele Tincu Ilie – Cornel, care la fel este de iubit şi apreciat de bisericile noastre.

Dorim şi noi cu orice preţ să avem pastorul Cercului nostru, pentru ca lucrarea Domnului să progreseze tot mai mult şi în bisericile noastre şi să ajungem şi noi ca după atâţia ani să fim mulţumiţi.

Menţionăm că vom asigura salariul cuvenit noului pastor, ca să nu ducă lipsă.

Să ştiţi că bisericile noastre ar rămâne foarte nemulţumite, dacă nu ne-aţi trimite în anul acesta pastor, iar lucrarea Domnului în bisericile noastre, ar lăsa mult de dorit.

Încredinţaţi că vom fi înţeleşi şi că această mare problemă a bisericilor noastre va fi în curând rezolvată,

  Vă salutăm cu deosebită stimă şi dragoste frăţească!

            Ai Dvs. fraţi în Hristos Isus!

Diacon ordinat,                                         Casier,                                         Secretar,

Zaharia Petru                                             Zaharie C.                                  Buruian S.”

În urma scrisorii trimise este primit un răspuns parțial rezonabil, în urma căruia este repartizat aici, fratele Duțu Vasile, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București. Este primul păstor stabilit la Seini, care lucrează în tot cercul de biserici.

În anul 1985 biserica număra 96 de membri, urmând ca în anul 1992 biserica să înregistreze o scădere, având 51 de membri.

Frații s-au bucurat de un botez în ziua de 2 iunie 1995, atunci când 6 suflete au încheiat legământ în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele Iosif Morcan, păstorul de la Baia Mare, care a fost ajutat de fratele Viorel Dumitru, student la acea vreme.

În ziua de 27 octombrie 1996, fratele Viorel Dumitru, absolvent al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti este ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Seini. Comisia de ordinare a fost compusă din frații păstori: Iosif Morcan, Simion Rusu și Ioan Zaharia.

Ziua de 12 octombrie 1997 a avut o însemnătate deosebită, cu prilejul celebrării a  50 de ani de la înființarea bisericii în anul 1947, evenimentul fiind marcat printr-o frumoasă şi înălţătoare serbare. Au fost prezenți şi fraţii Iosif Miclăuș, fiul păstorului Nicolae Miclăuș, Petrică Grel. Acești doi fraţi au fost activi în lucrare, atunci când biserica baptistă română a luat fiinţă. Au mai participat fratele Vasile Duțu fost păstor iar fratele Viorel Dumitru a condus programul.

În anul 2000 Biserica Creștină Baptistă din Seini se  mai măreşte cu încă 8 persoane care au depus mărturie în apa botezului. Botezul a fost oficiat de către fratele Viorel Dumitru, fiind ajutat de fratele Cornel Ardelean.

 În anul 2003 comitetul bisericii se orientează spre un alt păstor, în persoana fratelui Daniel Corbuț de la Oradea, care păstorește frumoasa comunitate baptistă seineană până în anul 2007. În acest mandat al fratelui Corbuţ, s-a format la iniţiativa dânsului, corul bisericii.

Ziua de 21 august 2005 aduce din nou bucurie în biserica ,,Golgota” prin 8 persoane, care şi-au mărturisit credința lor în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele păstor Daniel Corbuț, ajutat de de fratele Cristian Mihoc de la Botoșani. Programul a fost împodobit de un grup de tineri veniți de la Baia Mare.

După 2007, biserica rămâne iarăşi fără de păstor, dar nu pentru mult timp. Dumnezeu rezolvă şi această problemă prin venirea la păstorirea bisericii a fratelui Iosif Morcan, care a păstorit fără de cusur biserica până în anul 2019.

În ziua de 5 august 2007 într-un frumos botez, 4 suflete  și-au predat viața în mâna Domnului. Botezul a fost oficiat de fratele Iosif Morcan, păstor al bisericii.

În anul 2010 biserica a avut parte de un alt botez, de această dată cu 10 persoane care L-au mărturisit pe Domnul în apa botezului. Botezul a fost oficiat de acelaşi frate Iosif Morcan, păstorul Bisericii. Tot în acest an biserica a sărbătorit 100 de ani de existenţă baptistă în acest orășel.

În ziua de 6 octombrie 2019 Adunarea Generală a Bisericii Baptiste din Seini condusă de fratele prezbiter Muscan Remus aleg ca păstor al bisericii pe fratele Daniel Luca. Mai multe date despre fratele Daniel la capitolul „Păstori”. În acest an Biserica Creștină baptistă „Golgota” din Seini număra 83 de membri.

 

Preluate din cartea „O casă de rugăciune pentru toate neamurile Monografia Bisericii Creștine Baptiste din Seini” de Vasile Bel

Vucu Iacob 1920 - 2000 din Socolari

 

Fratele Iacob Vucu s-a născut în ziua de 1 decembrie 1920 în localitatea  Socolari, județul Oravița. Părinții se numeau Iacob, de meserie miner și Florentina, casnică,  de religie baptistă și naționalitate română.

A făcut șapte clase primare în localitate și un an la Seminarul Teologic Baptist din București.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu și se hotărăște să-l împlinească după cum este scris și în ziua de 10 august 1938 depune mărturie în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele Eftimie Românu.

În ziua de 26 decembrie 1938 se căsătorește în localitatea  Socolari cu Ana și Domnul le-a dat doi copii: Ioan, născut în ziua de 21 iunie 1942 și Iacob, născut în ziua de 2 august 1945.

În anul 1942 este încorporat la Centrul de Recrutare din Oravița, la Regimentul 5 Vânători și participă la luptele duse pe frontul de Răsărit. A rămas la vatră cu gradul de fruntaș.

În anul 1944 este angajat la U.M. Reșița ca ajutor de fochist, iar din 1952 se angajează ca lăcătuș la Trustul Miner Anina. În anul 1954 este angajat ca păstor de Comunitatea Baptistă Timișoara.

În anul 1955 fratele Iacob Vuc este ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din  Socolari și din împrejurimi. În anul 1982 iese la pensie, dar din lipsă de păstori, rămâne în slujire până ce Domnul l-a chemat acasă. A mai păstorit și Biserica Creștină Baptistă din Sasca Română.

În ziua de 1 octombrie 1986 fratele păstor pensionr Iacob Vucu a luat cuvântul la înmormântarea fratelui Gavril Dunca.

În ziua de 24 decembrie 1995 fratele Iacov Vuc, care împlinea 40 de ani de slujire, deși înaintat în vârstă, a ieșit să întâmpine musafirii care au venit să participe la serbarea bisericii din  Socolari „Eben-Ezer”.

În ziua de 13 aprilie 1996 participă alături de alți frați păstori și lucrători, la înmormântarea fratelui Gheorghe Ghigeanu.

În ziua de 28 septembrie 2000 Domnul își cheamă slujitorul acasă, ca să primească răsplata cuvenită unui slujitor credincios.

Surse:

Daniel Stoica

Ghiță Beutură

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Istoria Bisericii Baptiste din Târgu Lăpuș, de Vasile Bel

 

În zona orașului Târgu Lăpuș, credința baptistă s-a răspândit începând din anul 1919 după ce unii ostași de pe câmpul de luptă din Primul Război Mondial s-au întors acasă oameni schimbați de Evanghelia Domnului Isus Cristos. Pe front erau ostași baptiști cu Biblia în raniță și în timpul liber, în tranșee, cazarmă, le citeau celorlalți camarazi care se strângeau în jur ca să asculte din Cuvântul Domnului și mulți au făcut legământ cu Domnul, că dacă vor ajunge cu bine acasă la familie se vor pocăi, iar alții s-au pocăit și s-au botezat pe front. Ajunși acasă, oamenii nu au uitat de legământul făcut, iar cei botezați au început să vestească Evanghelia și așa au apărut baptiștii în această zonă. Acum numărul bisericilor baptiste a scăzut, credincioși baptiști s-au împuținat, dar Domnul ține în viață acest popor care are drept scop predicarea Evangheliei și glorificarea lui Dumnezeu, Tatăl nostru.

În Poiana Blenchii s-a format o biserică baptistă în anul 1920, Breaza 1927, Răzoare 1930, Dealu Mare 1930, Ciocotiș 1934, Rohia 1938, Cernești 1943, Lăschia 1943, Vima Mică 1943, Peteritea 1949.

În oraşul Târgu Lăpuş nu a existat Biserică Baptistă numai din 09.01.2000, dar erau veniţi  fraţi din alte părţi, care s-au aşezat aici cu familiile lor. Îi voi prezenta în funcţie de anii în care s-au mutat, până în anul 2000.

Sigartău Atanasiu, zis Tănase, s-a botezat în 1961 în localitatea Chiuieşti. După o căsătorie nereuşită s-a căsătorit a doua oară cu o tânără din Lăpuş, de religie ortodoxă, iar cununia religioasă a fost oficiată de preot ortodox. S-a stabilit în Târgu Lăpuş în anul 1982. În acest timp el şi soţia lui frecventau din când în când Biserica Baptistă din Chiuieşti, dar fiind unul baptist şi unul ortodox. În 1999, când au văzut afişul pus de Nicu Zaharie din partea Bisericii Baptiste pentru filmul Isus, s-a lipit de micul grup şi au format apoi Biserica Baptistă. Soţia lui, Victoria, s-a botezat în 29.01.2008 la casa pastorului Vasile Bel.

Matyaş Alexandru, zis Şoni s-a mutat din Dej în Târgu Lăpuş la bunicul său Balint Alexandru. El era botezat din anul 1983, de către fratele Ionel Mânzat. S-a dus apoi în Baia Sprie la şcoala de tâmplari şi a frecventat Biserica Baptistă din oraş, luând parte la misiunile tinerilor.

În Târgu Lăpuş frecventa Biserica Penticostală întrucât bunicii lui erau penticostali, dar când dorea învăţătură mai bună din Scripturi pleca la Dej.

În 1999 când s-a mutat Nicu Zaharia, s-au împrietenit, pentru că erau vecini, şi au contribuit la deschidera Bisericii Baptiste în anul 2000.

Filip Varvara Zorica, s-a botezat în anul 1997 la Biserica Baptistă Nr. 3 din Timişoara, a fost membră acolo până în 1998, când s-au mutat în Târgu Lăpuş pentru a o ingriji pe soacra ei.

A frecventat Biserica Penticostală, unde s-a cunoscut cu Nicu şi Ana Zaharia. Fiind informat de Nicu, am vizitat-o acasă pe data de 16.08.2000, si i-am spus că s-a înfiinţat Biserica Baptistă în Lăpuş şi am invitat-o să vină. A venit într-o duminică şi şi-a făcut cerere de primire în biserică, iar de atunci este membră a bisericii.

Nicu şi Ana Zaharia au fost membrii în Biserica Baptistă din Baia Mare din anul 1969, respectiv 1966, dar în anul 1998 şi-au cumparat o casa în Târgu Lăpuş şi s-au mutat aici, frecventând Biserica Penticostală unde au întâlnit şi alţi baptişti veniţi în oraş pâna în 2000, când au format un grup ce se aduna la Casa de cultură, sub numele de baptişti.

În luna octombrie, 1999, fratele pastor Chereji a avut viziunea de a forma o biserică baptistă în oraş. Mai multe detalii sunt în mărturiile fraţilor direct implicaţi în acest lucru.

În acest timp s-au făcut cercetări pentru a cumpăra un spaţiu pentru biserică şi s-a găsit o casă ve vânzare pe strada Ţibleşului. A dată casa cumparată erau multe lucrări de făcut la ea.  A fost şi atelier pentru proprietar, care era de meserie tăbăcar şi lucra pieile la parter. Un timp casa a fost părăsită şi primăria a dat în chirie o camera din cele patru la o bătrână ce nu avea pe nimeni, iar primăria plătea chiria la proprietar.

 Acum trebuia rezolvată problema batrânei. Primăria i-a găsit o altă locaţie şi în data de 06.09.2000, am mutat-o acolo, fără ca femeia să spună ceva împotrivă. De când  s-a cumpărat casa şi până ce a fost posibilă mutarea femeii, dânsa s-a retras într-o cameră din spate, iar noi aveam altă intrare şi am amenajat o cameră la etaj unde ne-am putut aduna la Închinare.

Ultimul serviciu la Casa de Cultură a fost în 25.06.2000. Luna iunie a fost luna cumpărării şi s-a început renovarea la o cameră de sus, unde nu era aşa deteriorată tencuiala şi era ceva mai uşor de refăcut.

Primul serviciu în noua casă s-a făcut în data de 19.06.2000, a doua zi de Rusalii, când am venit din Chiuieşti cu fratele Vasile Danciu şi un frate american Jimmy Morse, care lucra în zona Dej şi l-am adus cu gândul să ajute şi el cu ceva lucrarea nou infiinţată. La această întâlnire au participat în total 17 persoane. Fratele Vasile Danciu are interes să sprijine lucrarea din Lăpuş pentru că are un frate aici, care încă nu s-a întors la Domnul, dar care a ajutat foarte mult biserica prin faptul ca ne-a făcut copii xerox pentru actele ce le întocmeam şi alte lucrări, fără ca să ne ia bani. Pentru o mai mare apropiere a Dejului de Lăpuş, fratele Danciu Vasile a chemat pe data de 24.06.2000, fraţi din Lăpuş care au răspuns cu plăcere invitaţiei de a participa la o întâlnire a Cercului Misionar Someş, întâlnire ce s-a ţinut în aer liber, lângă Viile Dejului.

Au participat din Lăpuş fraţii : Nicu şi Ana Zaharia, Ioan şi Reghina Pop şi Vasile şi Aurica Bel.

Am mulţumit Domnului că fraţii apreciază ceea ce facem şi am slăvit pe Domnul că fraţii sprijină lucrarea din Lăpuş.

Al doilea serviciu de închinare s-a făcut pe data de 29.06.2000, ziua de joi. Fratele Ionel Mânzat a venit ca reprezentant al LARCA, organizaţie ce se ocupă de sponsorizarea pastorilor şi a dorit să stea de vorbă cu fraţii şi să se documenteze la faţa locului, pentru a face un raport cu scopul de a obţine în continuare sponsorizarea mea. Fraţii din SUA au fost încântaţi şi au decis să continue să mă sprijine în lucrarea de la Târgu Lăpuş.

Pentru acestea şi multe alte lucruri se cuvine toată slava numai Domnului, care face lucruri minunate în vieţile oamenilor.

În data de 02.07.2000 avut loc primul serviciu de Închinare, de duminica dimineaţa, făcut după încetarea contractului cu Casa de Cultură. Fraţii erau în sfârşit în Casa Domnului, casa cumpărată prin putera Lui şi pe care ne-a dăruit-o să o folosim ca loc unde copiii Lui să-L poată glorifica.

În 30.07.2000 s-a ţinut primul serviciu de duminică după masă, când am fost 17 persoane : 11 fraţi, 4 copii şi 2 prieteni.

În data de 02.07.2000 a avut loc adunarea generală de constituire a bisericii ca Biserică filială a Bisericii Creştine Baptiste “Sfânta Treime” din Baia Mare. Adunarea a fost condusă de fratele pastor Iosif Morcan. Mai multe sunt scrise în mărturia dumnealui, iar tabelul cu cei ce compun Biserica se poate consulta în rubrica Anexe. Din această dată s-au făcut demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a Bisericii. La 01.08.2000 am dat dosarul complet la fratele Iosif, care l-a depus la Comunitatea Creştină Baptistă de la Cluj, de unde aparţinem ca organizare a bisericilor.

În 02.09.2000 am spart gardul de beton pe unde ni s-a dat acces la casă ca sa ne facem drum, pentru că intram la Biserică prin curtea proprietarului, dar ne-a dat şi drum separat. Am spart betonul şi am turnat cei doi stâlpi pentru porţi.

În data de 29.09.2000 am ţinut primul serviciu de vineri seara. Eram 9 persoane: 7 fraţi, 1 copil şi 1 prieten. De aici serviciile au continuat cu ajutorul Domnului până în ziua de azi.

La sfârşitul anului 2000, Biserica se bucura de prezenţa Domnului, avea un locaş de închinare şi număra 12 membri.

Între 15-18 martie 2001, am avut prima evangelizare, la care au participat mulţi prieteni, invitaţi şi a fost o mare bucurie pentru noi.

 În luna martie, anul 2001 am plantat gardul viu, am pus şi brazi în colţ, iar mai spre râu şi pomi, apoi, din luna aprilie, am început să facem o renovare şi modificare la parterul clădirii. La parter, casa era împărţită în 2 camere şi avea intrare la etaj. Noi am demolat peretele de la mijloc, am turnat 2 stâlpi laterali şi o grinda de susţinere în locul peretelui ca să fie o singură cameră şi am turnat beton pe jos în noua cameră formată.

Acest an a fost biecuvântat de Domnul, iar în 01.07.2001, doi prieteni au fost botezaţi la Biserica din Baia Mare, este vorba de Vasile Alexandru Pop şi Mihaela Gergely. Acesta a fost anul în care a avut loc căsătoria fratelui Matyas Alexandru cu sora Erzsebet Kozma din Aghireş, jud. Sălaj.

Am fost vizitaţi şi anul acesta de mai mulţi fraţi din străinatate care au sprijinit lucrarea.

Din cauza banilor nu am putut înainta cu lucrările pâna în 10.06.2002, când s-a început renovarea casei şi consolidarea ei în partea din spate. În acest timp la fratele Şoni s-a făcut parchetul şi lambriurile pe care le-am montat, am făcut amvonul, le-am lăcuit şi vopsit. Toate aceste lucrări, interior şi exterior, au ţinut pâna în 21.10.2002, când totul era gata şi porneam într-o nouă etapă a bisericii.

În 13.08.2002, am fost vizitaţi de fratele Jesse Pawers, un frate care finaţa lucrări de cunstrucţie pentru biserici.

Ziua deschiderii oficiale a fost pe 27.10.2002, zi care pentru toţi membrii bisericii a fost o zi de mare bucurie, că am ajuns să punem deoaparte un locaş unde oamenii să se adune pentru a slăvi pe Domnul. Prezenţa a fost peste aşteptările noastre. A venit fanfara din Chiuieşti împreună cu dirijorul Marius Selin şi pastorul Aurel Boşca, Jimmy Morse cu soţia, Vasile Danciu din Viile Dejului, pastor Claudiu Handaric din Baia Mare, Mircea Drule, pastor Nelu Bel de la Oarţa de Sus, Danciu Grigore, au fost apoi musafiri din Arad, Timişoara, Dej, Chiuieşti, Boiereni, Rohia, Rogoz, Târgu Lăpuş, Baia Mare, Seini, Oarţa de Sus, fraţi de la Biserica Penticostală din Târgu Lăpuş, prieteni din oraş, în total au fost în jur de 160 de persoane. Am dat cuvânt la toţi musafirii, din fiecare localitate, ca toţi să poată saluta Biserica. Pentru această lucrare singurul care merită lauda, este Dumnezeu Tatăl, Fiul Său şi Duhul Sfânt, care ne-a călăuzit. După deschiderea bisericii, ne-am adunat în sala mare de la parter.

În perioada 31.10—08.11.2002 a venit din SUA fratele Herman Spence cu un grup de 31 persoane cu care am plecat în Boiereni, Rohia şi Lăpuş, am vizitat şi şcolile din aceste localităţi, după un program stabilit de ei. Fratele Herman s-a îndrăgostit de noi şi a venit şi în anii următori ca să ajute Biserica financiar, foarte mult, la extinderea din spate. Prin grupul lor s-a dezvoltat un program de sâmbăta cu copiii, susţinut material de Herman, iar aici se ocupau de ei sora Maria Buda şi fratele Costică Bel.

În 2004 noiembrie 09, Herman a rulat la Casa de Cultură filmul “Patimile lui Hristos” de Mel Gibson, la care au participat mulţi oameni. O altă evanghelizare am făcut tot la Casa de Cultură în data de 22.06.2007 cu fratele Achim Barbos, însoţit de o echipă din SUA şi corul Bisericii Baptiste din Baia Mare.

Pe data de 12.09.2002 s-a eliberat autorizaţia de funcţionare a Bisericii.

Lucrarea Domnului a mers din ce în ce mai bine, veneau fraţi din ţară şi străinătate şi ne vizitau, ne încurajau pentru că vedeau că suntem puţini.

În anul 2002 s-a mai adăugat încă un membru bisericii noastre, prin botez, care a avut loc tot la Baia Mare. Sora se numeşte Pop Alexandra Mihaela, dar după un timp s-a transferat la Biserica Penticostală împreună cu tatăl ei, botezat cu un an înainte.

Anul 2003 a fost cel mai bogat, prin faptul că trei suflete au primit Cuvântul în inimă şi s-au adaus bisericii prin botez. Sora Voichiţa Bel, din Rohia, botezată la Biserica Baptistă din Oarţa de Sus şi Buda Maria din Târgu Lăpuş  şi Pop Irina din Boiereni, botezate în Biserica Baptistă Baia Mare. Soţul surorii Irina era pe cale să se boteze, dar a murit fără să mai apuce. Înmormântarea au făcut-o preoţii ortodocşi, dar am fost invitaţi şi noi ca Biserică Baptistă şi mie mi s-a dat voie să predic şi cu biserica am cântat cântări.

În perioada 01-07.09.2003 am sponsorizat prin ajutorul Domnului primul misionar care a plecat în Ucraina între români, pe sora Daniela Cristina Bel, care a lucrat acolo în agricultură la familii mai sărace şi le-a spus din Biblie, invitându-i seara la Casa de rugăciune. Oamenii au fost uimiţi că cineva îi ajuta gratuit.

Cel mai implicat în a sprijini lucrarea a fost fratele Herman şi cei din grupul lui din Biserica Chickamauga şi bineînţeles prietenii din America ai lui Herman, pentru că ne-au adunat o sumă mare de bani pentru extinderea clădirii şi crearea altor facilităţi precum baptister, sală pentru copii, grup social, bucătărie şi apartament pastoral la etaj. 

În 09.05.2005, cu ajutorul Domnului am început lucrarea de extindere a clădirii. Herman ne-a trimis banii, noi am făcut proiect de extindere care ni s-a aprobat şi am angajat o echipă de meseriaşi care au executat lucrarea. Între 07-16.07.2005, Herman a venit cu un grup care a lucrat alături de meseriaşii noştri plătiţi. După ce au ridicat zidurile, au făcut acoperişul să fie un întreg cu restul şi au făcut şi un turn ca să dea clădirii aspect de biserică, după cum spuneau meseriaşii, chiar dacă noi nu am dorit turn. În data de 13.07.2005, clădirea era terminată, dar partea de extindere era doar în roşu.

Între 18-22.07.2006 s-a făcut baptisterul, a fost un meseriaş sponsorizat special pentru această lucrare. În acest an s-au mai adăugat bisericii noastre încă 3 persoane: Cosma Ioan şi soţia lui Morgit, şi Bel Emil.

Domnul a făcut să tot creştem, până am ajuns la numărul de 21 de membri şi am făcut demersuri să obţinem autorizaţie de funcţionare ca Biserică cu personalitate juridică, ca să nu mai fim filială a Bisericii din Baia Mare.

În data de 07.01.2007, am avut adunare generală de constituire a Bisericii cu personalitate juridică. Biserica a ales prin vot secret pastorul şi comitetul, compus din 3 membri:

 

1.     Vasile Bel, pastor;

2.     Nicu Zaharia, secretar;

3.     Constantin Bel, membru în comitet.

S-au făcut demersurile necesare şi în 17.04.2007, s-a eliberat autorizaţie tranzitorie pentru că atunci s-a schimbat Legea Cultelor şi toate autorizaţiile trebuiau schimbate după noua lege, dar am făcut iar cerere de schimbare a autorizaţiei şi în 23.03.2009, s-a eliberat noua autorizaţie, vezi Anexa Documente.

Anul 2007 a încheiat lucrările de finisare interioare şi exterioare ale clădirii. Herman ne-a trimis o sumă de bani prin care am făcut toate lucrările. Am angajat o eghipă de muncitori care au tencuit în exterior şi în interior, au pus fainaţa şi au dat lucrarea gata. Domnul ne-a ajutat şi zidurile sunt gata, totul este gata. Acum ne străduim ca Biserica vie să fie gata şi să fie o lumina puternică în Târgu Lăpuş şi să lumineze pentru slava Domnului.

În anul 2008, Cuvântul a lucrat la inima surorii Victoria Sigheartău, care L-a primit pe Domnul şi a fost botezată la casa pastorului.

Tot în acest an au venit prin transfer 3 fraţi din Răzoare, familia Gheţe Mircea şi Sanda, împreună cu copiii lor Ionuţ şi Iulius şi fratele Licau Constantin, singurul pocăit din familie, dar a cărui soţie, Lili, îl însoţeşte la adunare. Domnul le-a dat o fetiţa şi au adus-o la Binecuvântare în Biserică.  Sora Sanda cântă în prezent la orgă.

În 07.05.2009, a venit comisia de recepţie a clădirii, compusă din proiectantul primăriei, inspector pompieri, Inspectoratul de Stat în Construcţii să verifice dacă am respectat proiectul şi dacă lucrările corespund, iar în 01.06.2009, Nicu a ridicat autorizaţia de funcţionare a clădirii ca Biserică de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (pompieri).

În anul 2009, am pierdut prin deces primul membru al bisericii, sora Reghina Pop, o soră care a adus oameni la Domnul.

Azi biserica se bucură de pace, iar Domnul ne-a binecuvântat şi prin fratele Dorel Pop, din Spania fiul fam Pop, care ne-a cumpărat o staţie de amplificare, familia Şugar Marius şi Dana, din Seini, care au donat bisericii retroproiectorul şi familia Danciu Cornel şi Zorica împreună cu fiicele lor Ana, Raluca şi Corina care ne-au sprijinit prin multiplicarea documentelor necesare de-a lungul timpului şi tipărirea de pliante pentru biserică. Mulţi alţii au contribuit la consolidarea bisericii, cărora le mulţumim.

Pe 20.02.2010 a plecat la Domnul fratele Sigheartău Tănase. Cu această ocazie oamenii din vecini au auzit Cuvântul, dar pentru noi a fost o pierdere, însă Domnul poartă de grijă Bisericii Sale, astfel că pe data de 28.02.2010 au venit două persoane din Băiuţ, dornice să cunoască Cuvântul Domnului şi să se boteze. A fost pentru noi o uimire şi o mişcare din partea Domnului, să nu ne temem, pentru că El este în control.

Ce urmeaza acum este ca noi să ne facem datoria şi mai mult, să-L lăudăm pe Domnul şi să fim buni credincioşi. Dacă Biserica Domnului nu va veghea asupra căii de mers, va muri, dar Domnul va ridica alt popor prin care să fie slăvit.

Trebuie să fim o bună mărturie azi, cum au fost cei ce au trecut prin mari încercări şi totuşi au fost credincioşi şi aşa a ajuns credinţa până la noi.

Vom fi noi în stare să ducem stindardul Evangheliei mai departe? Puterea noastră este slabă, dar Domnul ne ajută, doar noi să lucrăm în Via Lui şi El îşi va revărsa din belşug binecuvântarea Lui. A lui să fie slava, cinstea şi închinarea.

În anul 2020 trebuia să avem o serbare de mulțumire, pentru că Domnul ne-a adunat împreună și a fost cu noi 20 de ani, dar din cauza pandemiei de COVID-19 și restricțiile impuse, nu am putut organiza această serbare. Sunt încrezător că Dumnezeu care este un Tată Bun, va aduce din nou vremuri bune, când ne vom putea aduna din nou împreună fără restricții.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze poporul baptist din zona Lăpușului și din lume și să nu uităm că misiunea noastră este să vestim Evanghelia Domnului Isus Cristos și să aducem slavă, cinste și onoare Creatorului Universului, lui Dumnezeu, care ne iubește nespus de mult.

 

Preluate din cartea „Lupta Credinței”, o prezentare a credinței baptiste în zona orașului Târgu Lăpuș, din județul Maramureș. De Vasile Bel 2010.