Al XVII-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste, Nilson do Amaral Fanini 1995 - 2000

 

Nilson do Amaral Fanini – 18 martie 1932, Curitiba, Brazil – 18 septembrie 2009 (77 ani), Dallas, Texas.[1]

Atunci când Nilson do Amaral Fanini a fost ales la Congresul de la Buenos Aires în 1995, nimeni nu a fost surprins când a anunțat că principalul său obiectiv ca președinte al Alianței Mondiale Baptiste va fi evanghelismul. Fanini este un evanghelist de renume mondial. Dar nu a trecut niciodată cu vederea nevoile fizice ale oamenilor. ,,Reencontro” (rom. Reuniunea), organizația umanitară pe care a fondat-o, lucrează în toată Brazilia pentru a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i îmbrăca pe cei dezbrăcați, a le acorda asistență medicală celor bolnavi și a oferi educație profesională șomerilor.

Biserica sa, Prima Biserică Baptistă din Niteroi, Brazilia, a adoptat mii de copii proveniți de la periferia societății. Iar programul de adopție este doar una dintre multiplele slujiri ale bisericii care activează într-o zonă urbană vastă.

Fanini deține un doctorat în Drept obținut la Școala de Drept Fluminensi a Universității din Rio de Janeiro și un masterat în teologie obținut la Seminarul Teologic Baptist de Sud-Vest din Fort Worth, Texas. El este, de asemenea, absolvent de rang înalt al Colegiului de Război brazilian, un privilegiu rezervat doar celor mai remarcabili lideri ai națiunii. Guvernul i-a recunoscut munca depusă în numele celor săraci și defavorizați.

Timp de 5 ani, între 1995-2000, în calitate de președinte al Alianței, el a făcut apel la guvernul brazilian în numele celor ale căror drepturi umane au fost încălcate. El a călătorit în toată lumea, salutând pe frații baptiști și aducând Vestea Bună a lui Hristos și celor care nu au auzit-o până atunci.

Surse:

Baptists Together in Christ 

---

[1] britannica.com/biography/Nilson-do-Amaral-Fanini

Ionescu Nicolae un frate lucrător misterios

 

Apare pe firmamentul istoriei baptiste cu două articole despre pocăința sa și dispare fără urme în anul 1932. Aș dori, vă rog, dacă se poate să mă ajute cineva în a-i completa fișa biografică. Ceea ce știu cu siguranță este că în acea perioadă fratele Nicolae Ionescu a fost foarte activ.

A fost mai mulți ani secretarul Comunității Baptiste de București.

A scris articole în revista pe care o conducea fiind semnat peste tot: „N. Ionescu” dar am găsit că inițiala „N”  vine de la „Nicolae”[1]

Fratele Nicolae Ionescu a fost casierul Comunității de București în perioada 1928-1933, ales de Convenția Baptistă din Vechiul Regat.[2]

La Farul Mântuirei, în anul 1925  figurează ca și director Constantin Adorian, redactor fiind Nicolae Ionescu, iar în nr. 19 din 1 octombrie 1925, figurează doar redactorul care este Nicolae Ionescu, pană in luna martie 1932, cand revista işi incetează apariţia.[3]

 

Fratele N. Ionescu a lucrat la cartea de cântări „Cântările Sionului”. Ediţia cea de a şaptea, a apărut în anul 1922 sub îngrijirea lui Constantin Adorian, cu 542 de cântări fiind tipărită pe două feluri de hârtie, una ieftină şi legată în pânză, la un preţ mai mic, iar alta pe hârtie subţire şi fină, legată în piele, mult mai scumpă. Cerinţa a fost foarte mare, întregul stoc de 5.000 de exemplare a fost epuizat în scurt timp. Ediţia a opta a apărut in 1926, într-un tiraj de zece mii de exemplare, sub corectura lui Constantin Adorian şi Nicolae Ionescu, şi această ediţie s-a epuizat foarte repede, fiindcă toţi cei nou-convertiţi căutau să aibă şi ei cartea de cântări.

Ediţia a noua a fost tipărită tot la Bucureşti, sub îngrijirea lui Nicolae Ionescu,

redactorul revistei Farul Mantuirii. După numai doi ani, in 1931, simţindu-se o nevoie acută a altor cărţi de cântări şi întrucât Uniunea nu avea suficiente fonduri băneşti, Comunitatea Bisericească Baptistă de la Oradea  s-a ocupat de tipărirea ediţiei a zecea sub îngrijirea lui Petru Bale.[4]

 

Am mai  aflat un articol preluat de fratele Alexa din revista Farul Mânturii[5] în care este pomenit un anume Nicolae Ionescu, care locuia aproape de biserică, pe strada Dumbrava Roşie, nr. 6, Constanța. Acesta beneficiind de recomandarea păstorului Dumitru Baban, s-a oferit să dea consultaţii medicale gratuite atât credincioşilor baptişti cât și celor care nu erau baptiști, dar care veneau la odihnă în Constanţa.[6] Desigur că având doar aceste menționări nu pot trage concluzia că acest frate este unul și același cu redactorul revistei care se prezintă a fi din București.

Mai jos redau articolul despre pocăința fratelui Nicolae Ionescu .

Din trecutul și Pocăința mea

Mi-aduc aminte de când eram în pribegie prin Moldova. Cum e a fi pribeag, numai cei care au fost în pribegie o știu. De când se ocupase țara de către inamici nu mai știam nimic de cei de acolo.

Un zid de fier despărțea Muntenia de Moldova nicio mișcare, totul era redus la tăcere numai tunurile bubuiau la Mărășești și treceam prin clipe de groază. Auzeam că la București populația era persecutată și mulți mor din cauza multelor boli care se auzeau că sunt.

Diferite știri auzeam, și unele din ele erau mai bune, altele erau mai triste. Se auzeau că unele din mahalale li s-au dat foc din cauza din cauză că erau contaminate de ciumă, la unele le mai dam crezământ, la altele nu.

Astfel trăiam în pribegia mea. Mă gândeam că poate prin aceste victime or fi și ai mei.

În 1917 prin Aprilie am fost trântit la pat de tifos exantematic, boală de care foarte puțini scăpau și puțin a trebuit ca să trec pe cealaltă lume, dar Domnul a vrut să scap, El a fost cu mine, El m-a scăpat din această boală cumplită, deși eu nu-L cunoșteam ca acum, totuși El a avut milă de mine.

Am scăpat de boală. Venind la Regiment, aici nu am stat mult, am fost mutat la un depozit de muniție, în Gara Vlădeni pe lângă Dorohoi, aici am dus-o mai bine.

Am fost tot timpul întovărășit de un suflet bun, Plut. Tacorian în urmă devenit Ofițer; cu acest prieten îmi petreceam timpul, mâncam împreună, ne plimbam, cântam, ne aduceam aminte de București și astfel ne petreceam timpul amândoi.

În sfârșit se încheie armistițiul cu Rușii după care am urmat și noi.

După ce s-a luat legătura cu Muntenia am început să corespondez cu soția iar prima scrisoare pe care am primit-o mi-a făcut o bucurie de nedescris văzând că este în viață. Pe urmă aveam corespondență regulată.

Printre scrisorile pe care le primeam primesc și una în care-mi spunea că de  luni urmează la o adunare de pocăiți; și că e bine și-mi spunea că dacă vreau și eu să vin. N-am dat nicio atenție la început, pe urmă m-am gândit că a te pocăi înseamnă să fi criminal, să fi făcut atâtea rele încât să te facă să te pocăiești. Așa credeam eu atunci, pocăința, dar venind acasă am văzut ce înseamnă a te pocăi și am recunoscut că Domnul a avut milă de mine. Marcu, 5:19.

La 3 Iunie 1918, am fost demobilizat și după o călătorie de 5 zile pe Dunăre am ajuns în portul Oltenița, după care am fost îmbarcați în tren și am pornit la București. Ajuns în gara Obor luai tramvaiul spre casă, bucuria pe care o simțeam în timpul mersului nu o pot spune. Cu cât mă apropiam de casă cu atâta bucuria se mărea.

În sfârșit ajung la ușă, bat repede iar revederea își poate închipui oricine cum a fost. De față se afla și sora Gherghina Mărunțelu care întâmplător venise de la o excursie pe care o făcuse la șosea cu frați, pe atunci prietenii mei și astăzi frații mei în Domnul. Am sosit la București la 20 Iulie 1918, într-o vineri iar duminică 22 Iulie m-am dus la adunarea din Str. Birjarii Vechi 31, aici predica fr. Adorian. Nu mai țin minte despre ce vorbea, dar una știu, că mi-a plăcut în mod deosebit corul care m-a impresionat mult.

După ce s-a terminat serviciul am văzut cum acești oameni își strângeau mâna cu o iubire care m-a mirat: și mă întrebam; De ce atâta iubire între dânșii?

Dar acum știu de ce se iubeau pentru că așa e ordinul Mântuitorului nostru. Evanghelia Ioan 15 –12-.

M-am văzut înconjurat de câțiva și mă întrebau dacă mi-a plăcut, și mă invitau ca să mai vin și altă dată. Venit acasă n-a trecut mult și am uitat impresia pe care mi-a făcut-o adunarea credincioșilor din Birjari. Eu mă gândeam că am fost în război și acum aș vrea să mă răzbun petrecând timpul, în plăceri lumești.

Soția mea tot mereu mă invita ca să mă duc cu dânsa la adunare, pentru că ea cunoscuse pe Domnul mai înainte ca și mine.

N-aveam ce face și ca să nu o supăr mă duceam, îmi plăcea mult cum cântau ei și din ce mă duceam mai des cu atât îmi plăcea mai mult; dar mă întristam câteodată, mă gândeam cum să las eu petrecerile mele de altădată și să vin aici la acești oameni? Și de multe ori mă gândeam : ,,Ce să fac?”

Vedeam cum toți acei din jurul meu îmi spuneau că acești oameni sunt rătăciți, vedeam cum mama soției mele îmi spunea să nu o mai las să se ducă la adunare, vedeam pe toți contra și mă întrebam și mă gândeam că așa este cum zic dânșii; mă gândeam să mă duc la un popă ca să-l întreb asupra acestei religii noi, dar nu m-am dus; poate Domnul a vrut așa.

La intervale de timp mă mai vizitau fr. Branea și Ghiță Niculescu iar acești oameni îmi spuneau despre iubirea pe care a avut-o Domnul pentru noi oamenii. Dacă am văzut așa, am pus mâna pe Scriptură și am începu să cercetez și am văzut că trebuie să mă întorc și eu la Domnul.

Și mulțumită Domnului că la 3 Februarie 1919 am primit botezul de către fr. C. Adorian, după care am devenit și eu un copil al Domnului.

Iubiții mei prieteni care citiți ,,Farul” și care încă nu ați desfăcut legăturile care vă leagă de această lume, grăbiți-vă și faceți cum am făcut și eu, că am lăsat totul deoparte  și am venit la Domnul care de mult ne cheamă.

Țin însă să adaug că m-a atras corul: și pentru aceasta, îndemn pe iubiții mei frați ca să-și pună toate puterile pentru a deveni cât mai  mult pasionați în cântări. Melodia cântării multe inimi mișcă și le face să uite de grijile din trecut.

Cântarea face ca mulți ce sunt întristați să se înveselească și pentru aceasta eu recomand iubiților tineri ca să-și dea silința ca să devină buni cântăreți în oștirea Domnului. Se zice că odată în străinătate s-a făcut experiment cu un elefant și după câteva minute a început elefantul să răgească, pentru că muzica îi mișcase simțurile.

Cu atât mai mult vei înmuia, iubite cititorule, prin cântarea ta inima acelora care vin să asculte.

                        N. Ionescu

 

 

 

Surse:

Alexa Popovici

Farul Mântuirii

---

[1] Farul Mântuirii, Anul XI, Nr. 23, 1 decembrie 1930, P. 6.

[2] Alexa Popovici, Istoria Baptiștilor din România 1856-1989, Ediție revizuită, Editura Făclia Oradea 2007, p. 311.

[3]  P. 315

[4]   Pp. 317, 318.

[5] Farul Mânturei, Anul VII, Nr. 5, martie 1926, p. 8.

[6]  P. 454.

Al XVII-lea Congres Mondial Baptist, Buenos Aires, 1995

 

Am făcut cercetări pentru a afla cine a fost la acest Congres, dar nu am aflat. Am scris la Alianța Mondială și mi s-a spus că în raportul: Ryan, Wendy E., editor. Celebrate Christ: The Hope of the World; Official Report of the Seventeenth Baptist World Congress, Buenos Aires, Argentina, August 1-16, 1995. McLean, VA: Baptist World Alliance, 1995, scrie doar că doar două persoane au fost prezente iar acestea fără niciun nume. Președinte al Cultului era fratele Vasile Taloș.

Cel de-al XVII-lea Congres al Alianţei Baptiste Mondiale s-a desfăşurat între 1 şi 8 august, la Buenos Aires, Argentina. Metropola argentiniană numără o populaţie de aproape 12 milioane.

Tema Congresului: „Sărbătorește-L pe Hristos: Speranța lumii” (“Celebrate Christ: The Hope of the World”)

Opt mii de participanţi din 124 de ţări răspândite pe cele şase continente şi-au canalizat atenţia asupra unor probleme de actualitate ca evanghelism, acţiuni sociale, drepturile omului, justiţie, pace, libertate religioasă, ajutor social şi dezvoltarea bisericii. Au fost dezbătute în seminarii speciale problemele refugiaţilor din fosta Iugoslavie, din Ruanda şi din alte zone măcinate de conflicte etnice şi rasiale, refugiaţi care, după cum afirma fostul secretar general al Alianţei, Karl Heinz Walter, se estimează la 150 de milioane. O altă problemă de interes a fost şi cea a reconcilierii din Africa de Sud, unde baptiştii s-au despărţit pe motive rasiale. în această privinţă, Congresul a hotărât ca o delegaţie din partea Alianţei Baptiste să încerce a reface legăturile rupte de intoleranţa rasială.

Paul Montacute (Anglia), directorul BWAid, departamentul de ajutor umanitar al Alianţei înfiinţat în urmă cu 75 de ani, a adus la cunoştinţa celor prezenţi că în 1994 organizaţia a distribuit ajutoare în valoare de 10.000 dolari şi i-a îndemnat pe credincioşii baptişti să contribuie la eforturile de ajutorare a refugiaţilor din ţările fostei Iugoslavii.

Nilson Fanini, pastorul unei biserici de 7000 de credincioşi din Brazilia, l-a înlocuit la preşedinţia Alianţei Baptiste Mondiale pe Knud Wumpelmann din Danemarca, cel care a servit timp de zece ani Federaţia Baptistă Europeană ca și secretar general. Nilson Fanini va reprezenta cele peste 40 de milioane de baptişti din întreaga lume până în ianuarie 2000, la viitorul Congres care se va ţine, prin voia Domnului, la Melbourne, în Australia. Denton Lotz va îndeplini funcţia de secretar general, iar în fruntea departamentului pentru susţinerea misiunii, a fost numit un om de afaceri din Scoţia, Douglas F. Inglis, binecunoscut baptiştilor din Marea Britanie.

Congresul a fost salutat de preşedintele Braziliei, Carlos Menem, care i-a lăudat pe baptişti pentru atitudinea lor democratică. Trebuie menţionat faptul că, deşi romano-catolicismul este religia majoritară a Argentinei, evanghelicii se bucură aici de un deosebit respect datorită aportului dat pentru refacerea morală dar şi economică a ţării, mai ales după deceniile de dictatură militară. De asemenea, Billy Graham, care a vorbit din 1950 la cele mai multe dintre congresele mondiale baptiste, a trimis o casetă video cu un mesaj participanţilor, alături de fostul preşedinte al Statelor Unite, Jimmy Carter. Carter a beneficiat de prima distincţie Drepturile Omului acordată de Alianţa Baptistă.

În perioada 28 iulie-1 august, premergătoare începerii Congresului Alianței s-a desfășurat „Conferința Femeilor Baptiste”, despre care iată ce relata revista „Creștinul, Azi”:

„Congresul Alianţei Baptiste Mondiale în deschidere ,,Conferinţa femeilor baptiste”.

ARGENTINA. Zile de sărbătoare pentru creştinii baptişti din toată lumea.

Atmosferă de sărbătoare la Buenos Aires prilejuită de întâlnirea femeilor baptiste din toată lumea care a avut loc în perioada 28 iulie-1 august. Sponsorizată de Departamentul Femeilor din Alianţa Baptistă Mondială, întâlnirea a reunit 390 de delegate din 90 de ţări. Într-o sesiune specială dedicată reorganizării departamentului a fost aleasă în calitate de preşedinte pentru o perioadă de cinci ani, Mercy Jeyaraja Rao din India, iar ca secretar-tre zorier Irene Haase din Germania. Punctul culminant al conferinţei care a avut ca temă "În Hristos sărbătorim viaţa" a fost întâlnirea finală desfăşurată în sala teatrului Grand Rex şi la care cei 3000 de participanţi au putut urmări un spectacol-mozaic ce a evidenţiat specificul naţional al fiecărei ţări reprezentate aici. Spectacolul a fost prezentat de delegaţii din cele şase subdepartamente regionale, la el luând parte instrumentişti cântăreţi şi dansatori din Argentina şi Brazilia, o trupă de dansuri creştine din Indonezia, un cor de femei din Coreea şi un cvartet vocal-instrumental din Moldova. Cum poate aţi bănuit, din cvartetul moldovean făcea parte o mai veche cunoştinţă a cititorilor revistei, cântăreaţa Luisa Pâslaru din Chişinău.

De la reuniunea similară anterioară desfăşurată în 1990, la organizaţia mondială a femeilor au mai aderat alte 17 organizaţii naţionale printre care Belarus, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Lituania, Moldova, Rusia, Georgia, Ucraina.

Reuniunea femeilor baptiste s-a desfăşurat în deschiderea unui alt mare eveniment al lumii baptiste, Congresul Alianţei Baptiste Mondiale, organizaţia care reuneşte cea mai mare parte a creştinilor baptişti din întreaga lume: aproape 40 de milioane.

La Buenos Aires, timp de o săptămână, delegaţii uniunilor şi asociaţiilor baptiste din toată lumea L-au sărbătorit pe "Isus Hristos - speranţa lumii", cum o afirmă motto-ul acestui congres. Vom reveni în numărul viitor cu amănunte de la acest eveniment.”

 

Surse:

Creștinul Azi

Monografia Bisericii Creștine Baptiste Tauț-Arad de Nicolae Halic

 

Salut cu mare dragoste mica, dar însemnata lucrare a fratelui Nicolae Halic, care este un  fiu credincios al Bisericii Creștine Baptiste din Tauț-Arad. Fratele este pasionat de istorie baptistă, de aceea a adunat din mai multe izvoare aceste informații, pe care le-a scris în caietul

 rămas de la bunicul său și mi le-a trimis spre publicare. Frați baptiști, dacă aveți caiete rămase de la bunici, străbunici, sau poate bănuiți că ar fi ceva prin podul casei umblați prin ,,lada de zestre” și poate  veți găsi adevărate pagini de istorie ce conțin  frumoase informații rămase de la înaintașii voștri. Nu ezitați și ștergeți praful de pe ele, veniți în  completare cu noi informații pe care le-ați auzit sau care v-au fost spuse sub forma amintirilor iar mai apoi trimiteți-le subsemnatului ca mai apoi să le public.

 

Lectură plăcută și vedeți mai multe poze AICI pe pagina bisericii.

Monografia Bisericii Crestine Baptiste Tauț-Arad.

În Tauț a fost un conte pe nume Fidel Conigsig care avea o moșie și era de religie Evanghelic Luterană. Contele căuta să aducă la lucru pe moșia sa muncitori protestanți. Primul frate de religie creștin baptistă care s-a stabilit la Tauț a fost fratele magiar Erdos Emre,din Salonta. El s-a mutat aici cu familia în jurul anului 1886 ca să. lucreze pe moșia contelui După aceea au venit și frații Lajos Emre, Molnar Ianos, Gherghel Ianos cu familiile lor. Aceștia pun bazele primei biserici baptiste din Tauț. Cu ajutorul lui Dumnezeu închiriază o casă pt închinare la Boje în Jârnova (la poalele dealului cu nume Jârnova), o casă acoperită cu paie potrivit vremurilor de atunci. Predicator era fratele Erdos Imre. Primul cetățean din Tauț care s-a convertit la credința baptistă a fost tânărul Raslau Gheorghe,care-L urmează pe Domnul în apa botezului în anul 1896. După 2 ani merge în armată iar în 1900 se reîntoarce și începe lucrarea de evanghelizare. În acest vrednic demers colaborează cu fratele Bandor Pavel, mutat aici ca paznic de pădure pe moșia contelui. Roadele muncii lor nu se lasă așteptate pentru că Domnul lucrează cu oameni și pentru oameni. Așadar în anul 1901 are loc primul botez cu 4 persoane: Șchiopu Onu cu soția, Peia Nicolae și Hedean Gheorghe. După numai un an în 1902, are loc un alt botez: Fizadean Ioan, Reslău Ioan, Raslau Onu (străbunicul meu), Vaida Moisă, Peia Pavel și soția, Pleșu Vasile poreclit ,,Biciul”,  Râpă Dimitrie și soția lui,  Râpă Marin cu soția si Dascăl Ioan poreclit  ,,Țepu”!

Sediul Bisericii este stabilit în mai multe locuri, pentru prima dată se mută în casa lui Rafila Stana a lui Gheorghieș, apoi la Gherghel Ianos, apoi la Vigan pe o perioadă de un an, de aici este mutat în casa lui Peia Teodor, care era doar un prieten, dar care mai apoi s-a botezat împreună cu soția. În casa lui Peia Teodor se țin pt prima dată cursurile Școlii Duminicale condusă de fratele Peia Nicolae.  De la fratele Peia Teodor biserica se mută în 1905 în casa fratelui Pleș Filimon a lui Chichiri, zis ,,Grofu”. În același timp în familia Carifiștilor se întamplă un eveniment tragic; moare fratele Pleșu Vasile sau Biciul iar sora rămasă văduvă se recăsătorește cu un fost plutonier în armata austro-ungară, pe nume Hârtau Terente-Lenti venit aici din satul Beliu. Acesta era un predicator bun iar biserica își mută sediul la el în casă. Aici s-a înființat corul prin munca fratelui Calco Gjula de meserie morar la moara comunală. Acest eveniment a avut loc în anul 1906. Prima cântare pe care a cîntat-o proaspătul cor a fost ,,Cunosc o iubită capelă”. Ducând dorul unei case de rugăciune adecvate Domnul ajută și în anul 1906 cumpără un loc de grădina pt locația bisericii. În această acțiune se remarcă fratele Șchiop Onu care cumpără locul pt 200 de zsloți și o față de masă. Fratele Șchiop Onu a scos în persoană banii din bancă. În 1907 începe construirea casei Domnului. Frații au fost activi și au fost ajutați de mulți consăteni. Deși erau doar 16 familii  numărând circa 50 de persoane cu copii cu tot, au reușit să termine construcția în anul 1908. Serbarea de inaugurare a Casei de Rugăciune s-a ținut în data de 6 octombrie 1908. La serbarea de inaugurare au participat frații:Cornea Mihai din Tinca,Vanci Vasile din Păuleni, Florian din Talpoș,Varsandan din Radna, Sida Teodor, Clepea, Bandur Pavel, Brola și alții. Participă de asemenea Corul și Orchestra bisericii baptiste maghiare din Arad.

 În anul 1912 a fost o manevră militară și biserica a fost vizitată de militarii Dracina Dumitru și Ioan Juvet care au primit pe Domnul în anul 1913. Aceștia au cerut ca din biserică să meargă un misionar în satul lor Prilipeții  din județul Caraș-Severin. Este trimis fr. Bandur care este intens susținut de biserică. În această perioadă biserica a fost păstorită de fr. Teodor Iov din Curtici; tot atunci a fost și fratele Savu din Macea. Biserică a fost vizitată de fr. Sida care a dat ajutor, fr. Berbecaru, care s-a ocupat intens de Școala duminicală, fr Brola Petru și alții. A urmat perioada primului război mondial când majoritatea fraților erau plecați pe front. Au rămas în biserică fr. Avram și Vaida Moisa, dar aceștia nu știau să citească, Cuvântul Lui Dumnezeu fiind citit în biserică de copii de 12-15 ani. Între 1910 -1915 apare pt. prima dată în biserică pomul de Crăciun, obiceiul fiind împrumutat de la frații maghiari.

 În timpul stăpânirii Austro-Ungariei în urma unei înțelegeri cu autoritățile în clădirea bisericii s-au ținut cursurile școlii primare. Înțelegerea nu a fost respectată de autorități care nu mai voiau ca frații  baptiști să țină servicii de închinate în propria lor casă de rugăciune. În urma acestei interdicții ilegale,  frații hotărâți au intrat în biserică chiar în timp ce profesorii țineau lecții. Drept consecință frații baptiști au fost chemați la postul de jandarmerie unde s-au dus cântând tot drumul cântarea ,,Condu-ne pe noi, Iehova!” Printre aceștia s-au numărat frații Duma Ioan, Raslau Gheorghe, Ilinca Nicolae. Au primit pălmi și ocară, dar nu s-au lăsat si Dumnezeu i-a ajutat și au câștigat la judecată. Și astfel a fost scoasă școala din biserică. În 1920 se înființează fanfara prin jertfa fr. Reslău Ioan când se cumpără 14 instrumente. Prima dată fanfara a cântat  în 2 aprilie 1920, primul dirijor fiind fratele Reslău Iacob. Azi pana aici

Din 1920 până în 1945 este ajutat de fratele Ciorba Florea. În 1945 fratele Reslău Iacob este ales președinte de onoare. În perioada anilor 1945 -1947 dirijorul fanfarei este fratele Berar Gherman, urmează din 1947 până în 1978 ca dirijor fratele Reslău Ioan; Din 1978 până în 1986 fratele Berar Gherman reia poziția de dirijor, iar după 1986 fratele Reslău Ioan. În 1956 fanfara a fost confiscată cu ocazia unei misiuni, a unui botez nou testamental la Drauț, un sat vecin. După confiscare se achiziționează noi instrumente. În 1906 s-a înființat corul bisericii! Primul dirijor este Calco Gjula urmat de: Craița Ioan,Lajos Vilmoș, Hertău Terente Lenti, Reslău Gheorghe, Pleș Gheorghe, Carifu Pleșu, Gheorghe Logan, Hedean Gheorghe. După primul război mondial colectivul bisericii ajuns la 111 membri și 21 de copiii. Între 1925 -1930 au fost 180 de membri. Se remarcă botezul din 1928 atunci când au fost 28 de candidați.

În perioada dintre cele două războaie funcționează în biserică ,,Societatea Femeilor” organizație condusă de sora Juvelean Elena împreună cu sora Hedean Ana. Surorile cumpără scândură și se pun podele pe jos. Biserica a fost închisă în perioada domniei lui Antonescu, respectiv din Decembrie 1942 și până în 23 august 1944. În 1947 biserica a fost vizitată de corul de la București, care a cântat în curtea căminului cultural aflat în parcul comunal.

 În 1957 se construiește fațada și se înființează orchestra condusă de fratele Lajos Ioje. În anul 1936 s-a construit baptiseriul care este până astăzi funcțional. Iată acum în încheiere unde s-au stabilit fii ai bisericii noastre: în Arad, Speranța, Maranata; ARADUL Nou, Micalaca, Grădiște, Zâmbetul Nou; Poltura -Timișoara, Pârneava, Sânleani, Reșița, Brașov; America –Portland, Chicago, Detroit, Montreal-Canada, Sydney, Melbourne -Australia!

 

Păstor al bisericii este fratele Daniel Suciu din Târnova,  este pastor aproximativ de 30 de ani. El păstorește și bisericile baptiste din Dud, Nadas. Este din Chier, căsătorit la Târnova, unde locuiește și are 2 fete căsătorite.

 

Autobiografie

Halic Nicolae, 23 Ianuarie 1970, comuna Tauț, jud Arad, căsătorit, 1 copil, religia străbunicilor, bunicilor, părinților baptiști. Am primit pe Domnul în apa botezului în 20 August 2008 în Biserica Baptista Șega Arad, împreună cu soția. Locuiesc la Arad și sunt membru în Biserica Baptistă Șega Arad, dar merg des și la Biserica Baptistă Tauț, unde am copilărit până la 14 ani, când am venit la Arad să învăț o meserie. Am absolvit fostul Liceu Industrial nr. 1 Arad, care aparținea de Întreprinderea de vagoane Arad și sunt de meserie               lăcătuș-mecanic, meserie pe care o practic și azi.

Sârbu Constantin 1897 - din Voislova

 

Fratele Constantin Sârbu s-a născut în ziua de 26 decembrie 1897 în localitatea  Voislova, județul Severin. Părinții se numeau Ion și Ilinca, ortodocși, de naționalitate română.

Face patru clase primare în localitatea natală.

În ziua de 9 februarie 1919, în localitatea Rusca Montană se căsătorește cu Oprița, născută în 1900, din familia Manaci și Domnul le-a dat patru copii: trei băieți și o fată.

Este contingentul militar 1919, recrutat la Caransebeș și stagiul militar îl face la Lugoj, Corpul 7, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

În anul 1922 luna iunie, este botezat după ce depune mărturie că-l va urma pe Domnul Isus. Dând dovadă de credincioșie și o bună cunoaștere a Scripturilor, frații din Biserica Creștină Baptistă din Voislova îl aleg ca diacon și este ordinat. Biserica avea 60 de membri și 20 de copii.

Dacă cineva știe mai multe detalii, vă rog scrieți-mi.

Surse:

Arhive

Opșitar Efrem 1890 - ? din Pecica

 

Fratele Efrem Opșitar s-a născut în ziua de 25 decembrie 1890 în localitatea Pecica, județul Arad. Părinții se numeau Vidu și Ecaterina, născută Tămășdau, de religie ortodoxă și naționalitate română.

La vărsta de 15 ani aude Cuvântul lui Dumnezeu și decide să dea ascultare și în 1905 este botezat în Biserica Creștină Baptistă din Pecica, de către fratele păstor Radu Tașcă.

A fost contigentul militar 1912, dar nu a satisfăcut serviciul militar obligatoriu.

În ziua de 9 mai 1913 se căsătorește în localitatea Arad-Gai, județul Arad, cu Maria, născută Tașcă și Domnul le-a dat doi băieți: Roman, născut în 1920 și Trăian, născut în 1927.

 În ziua de 16 martie 1926 fratele Efrem Opșitar este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Pecica. Comisia de ordinare a fost formată din frații: Vasile Berbecar, Teodor Iov, Ilie Mariș și Alexandru Imbroane.

A slujit ca diacon ordinat în bisericile baptiste Pecica, unde își avea locuința, la numărul 260 și în localitatea Sederhat până în anul 1945. Nu a primit salar de la biserică, ci a slujit benevol.

În ziua de 6 octombrie 1945, Biserica Creștină Baptistă din Pecica, ordinează ca diacon pe fratele Constantin Crucean, iar din comisia de ordinare a făcut parte și fratele Efrem Opiștar. Au slujit cu dragoste amândoi împreună.

În ziua de 21 februarie 1946, fratele Efrem Opșitar a oficiat căsătoria fratelui Șiclovan Nicolae din Pecica cu sora Mărioara Petrișor. A fost ajutat de frații Crucean Constantin și C. Moldovanu.

Surse:

Arhive

Farul Mântuirii

Farul Creștin

Mihuț Nicolae 1888 - ? din Moroda, pionier

 

Fratele Nicolae s-a născut în ziua de 24 februarie 1988 în localitatea Moroda, județul Arad. Părinții se numeau Gheorghe și Floare de naționalitate română, îndeletnicindu-se cu plugăritul.

Face șase clase primare în localitatea natală.

Aude Cuvântul Lui Dumnezeu și se hotărește să-și predea viața în mâna Mântuitorului Isus Cristos iar în anul 1902 este botezat, de fratele lucrător Gheorghe Vărșăndan.

Este contigentul anului 1907 îndeplinându-și serviciul militar în cadrul  Regimentului Roșiori din Rovinari, rămânând la vatră cu gradul de soldat. A participat la Primul Război Mondial.

În ziua de 18 martie 1911 fratele Nicolae Mihuț se căsătorește la Chier, în județul Arad cu Anastasia. Un anunț al revistei ,,Farul Creștin” din anul 1939 consemnează că: „În Chier, județul Arad s-a ținut înmormântarea lui Mihuț A., fiul fratelui Mihuț Nicolae, în decembrie 1938. Spre slava Domnului a cântat corul din loc și au vorbit din Cuvântul Domnului fratele Dumitrașcu D. din Arad.

În ziua de 15 martie 1942 este ordinat în București ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Chier, județul Arad, biserică în care slujește până în anul 1949. Din comisia de ordinare au făcut parte frații păstori: Constantin Adorian și Niculescu. Cercul de activitate avea 220 de membri. Este interesant că fratele Nicolae Mihuț este ordinat în București. Dumnealui a fost membru ales în ziua de 23 ianuarie 1938 în Comitetul Bisericii Creștine Baptiste din bulevardul Basarab din București, mai mult, se pare că a fost diacon al bisericii.

A fost şi preşedintele cercului Șiria. În ziua de 11 martie 1945 frații din Biserica Creștină Baptistă din Agriș, județul Arad au ales ca bătrân raional pe fratele Nicolae Mihuț în calitate de președinte și pe fratele Butaru Gheorghe ca și secretar.

A organizat programe de evanghelizare și a predicat de nenumărate ori în alte  programe din Bisericile Creștine Baptiste din: Camna-Arad, Seleuș-Arad, Iermata-Arad, Pâncota-Arad, Moroda-Arad, Minișul de Sus-Arad, Chier-Arad.

Pe această cale, rog pe toți cei care citiți aceste rânduri și aveți alte informații referitoare la viața și activitatea fratelui Nicolae Mihuț să le împărtășiți cu mine, trimițându-le pe această cale. Vă mulțumesc anticipat.

Surse:

Gheorghe Colcer

Arhive

Farul Creștin

Alianța Mondială Baptistă la vârsta de 117 ani, la fel de energică și devotată lucrării Domnului

 

În zilele de 11 – 19 iulie 1905, în Londra, a luat naștere Alianța Mondială Baptistă și de atunci este tot mai activă, mai prezentă și slujește cu credincioșie în lucrarea Domnului. An de an, își îndeplinește rolul pentru care a fost creată.

Alianța a fost un factor de menținere a unității interne.

Apartheidul a pus stăpânire în Africa de Sud și pe unele biserici baptiste, care au fost unite prin slujirea credincioasă a conducerii Alianței Baptiste. Alianța a contribuit și la abolirea politicii de apartheid și, în 1994, la primele alegeri libere din Africa de Sud, Alianța Mondială Baptistă a avut observatori. În Rusia comunistă și sateliții săi, a mijlocit între baptiștii recunoscuți de stat și baptiștii care nu acceptau această recunoaștere și se numeau: „Biserica Subterană”.

Alianța a fost un factor de încurajare și sprijin.

Dacă, la nașterea ei, în unele țări baptiștii făceau parte din structurile de putere, în alte țări baptiștii nu au fost recunoscuți prin lege și pe alocuri erau doar tolerați. Alianța desemna oameni cu influență și negocia cu conducătorii statului respectiv.

Prin anul 1988, a venit la Biserica Creștină Baptistă din Baia Mare împreună cu fratele Dr. Vasile Talpoș un reprezentat al Alianței Mondiale Baptiste și am rămas impresionat de faptul că, în predica sa, nu ne-a cerut să luptăm împotriva comunismului, dar a subliniat cu putere: „Rugați-vă ca Evanghelia să fie predicată pe stadioane, prin ziare, la radio și la televizor”. Nu credeam că este posibil atunci, dar frații ne încurajau, se rugau și într-o zi a venit acel moment.

Azi, Alianța a fost prezentă pe frontul din Ucraina și Rusia prin Dr. Elijah Brown citește AICI. Este prezentă acolo unde oamenii suferă de foame și duc alimente, încurajează, inspiră încredere că Dumnezeu este în control și El va binecuvânta.

 

La mulți ani, Alianța Mondială Baptistă, acum la 117 ani de viață!

Al XVI-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste, Knud Wumpelmann 1990 – 1995

 

Rev. Knud Wumpelmann s-a născut în anul 1922 la Odense pe Funen, Danemarca. Familia în care s-a născut aparținea Bisericii Evanghelico-Luterane, dar s-a botezat în 12 aprilie 1936 într-o biserică baptistă. Între anii 1944 – 1947 face Seminarul Teologic Baptist din Tollose. În perioada 1944 – 1945, naziștii confiscă clădirile Seminarului și studenții sunt cazați în familii. După ce s-a întors din Statele Unite, devine membru al Școlii Duminicale a Uniunii Baptiste Daneze, din anul 1957. În anul 1957 devine membru în comitetul Misiunii Externe.

Din anul 1964 este numit secretar general al Uniunii Baptiste Daneze, unde slujește șaiprezece ani. Între anii 1980 – 1989, slujește în calitate de secretar general al Federației Baptiste Europene. Conducerea sa a demonstrat un angajament profund față de unitatea baptiștilor din Federația Baptistă Europeană, în special față de baptiștii din Europa de Est, atunci sub conducerea comunistă. A făcut aproximativ douăzeci de vizite în Uniunea Sovietică de atunci și, în timpul conducerii sale, s-a realizat un proiect al Comitetului pentru cărți și traduceri al Federației Baptiste Europene și Eurolit – de a plasa un set de Comentarii ale Noului Testament William Barclay, traduse în rusă, în mâinile fiecărui pastor vorbitor de limbă rusă, pentru a-și sprijini slujirile de predicare.

„Timp de mulți ani, Knud a fost un avocat al unei comunități baptiste unite într-o Europă divizată politic. El nu s-a rugat doar „ Vino Împărăția Ta”, a fost un avocat desăvârșit al venirii Împărăției lui Dumnezeu în Europa de Est”, a declarat David Coffey, președintele Alianței Mondiale Baptiste (2005-2010). „A văzut zorii unei noi ere înainte ca zidurile să se prăbușească. Făcuse numeroase vizite în spatele Cortinei de Fier, așa că atunci când noua Europă a luat ființă la începutul anilor 1990, ca pastor profund relațional, a fost președintele Alianței Mondiale Baptiste, perfect pentru a saluta numeroșii membri noi din Blocul de Est.”

În ziua de 18 mai 1981 Rev. Knud Wumpelmann a vizitat Seminarul Teologic Baptist din București împreună cu o delegație a Federației Baptiste Eurpene.

La Congresul al XXX-lea al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, ținut în zilele de 3 – 5 mai 1991 la București, Sala Palatului, Rev. Knud Wumpelmann a fost prezent și a avut un mesaj de încurajare pentru credincioșii baptiști din România.

După ce s-a retras din funcția de secretar general al Federației Baptiste Europene, Wümpelmann a fost ales ca președinte al Alianței Mondiale Baptiste, funcție pe care a deținut-o în perioada 1990-1995. În acest rol, el a avut un interes deosebit în angajamentul Alianței Mondiale Baptiste față de drepturile omului și libertatea religioasă, care a inclus reprezentarea Alianței Mondiale Baptiste ca observator internațional la primele alegeri democratice din Africa de Sud în 1994 și ajutând în slujirea baptiștilor din Europa de Est în timpul unui sezon de schimbare semnificativă.

În ziua de 2 iunie 2020, la vârsta de 97 de ani, Dumnezeu își cheamă slujitorul său harnic acasă, în patria Sa.

Surse:

Bent Hylleberg

Ilie Pop

Farul Creștin

Al XVI-lea Congres Mondial Baptist - Seul 1990

 

Credeam că odată cu libertatea obținută în anul 1989, doar prin bunătatea lui Dumnezeu, vom avea mai multe informații de la  Congresele Mondiale, dar din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. La momentul desfășurării Congresului care dă titlul acestui articol,  noi, poporul baptist aveam două reviste importante care constituiau puntea noastră de legătură cu frații noștri de pretutindeni: o revistă oficială a cultului Baptist din România și una apărută la Arad cu un tiraj promițător, dar cu toate acestea informațiile referitoare la Congres erau  prea puține. Spre bucuria mea Dumnezeu  a păstrat în viață pe unii dintre baptiștii din România care mi-au putut satisface curiozitatea și mi-au oferit unele impresii și informați despre marele eveniment al anului 1990, din secolul 20.

Cel de al XVI-lea Congres Mondial Baptist s-a ținut la Seul,  capitala Coreei de Sud, în zilele de 14 – 19 august 1990, întâlnire la care au participat peste 10.687 de baptiști din 85 de țări. Cu această ocazie la Seul a avut loc un grandios botez de 10.000 în satul olimpic de natație.

Baptiștii români au avut o delegație oficială compusă din 14 persoane printre care s-au numărat: Traian Grec, președintele Uniunii, Ioan Râncu secretar general al Uniunii și alții. Din partea delegației române a vorbit fratele păstor Paul Negruț. Baptiștii români au prezentat următoarea statistică din România: 1200 de biserici baptiste și 150.000 de membri.

La acest congres frații s-au bucurat mult de căderea zidului Berlinului și a cortinei de fier căzută în anul 1946, odată cu impunerea de către Moscova a unui guvern pro sovietic, care a abdicat de la valorile libertății, impunând o dictatură cruntă.  Un mare motiv de supărarea a fost cauzat de faptul că baptiștii din Coreea de Nord nu au fost prezenți, deși au fost și ei invitați, aici, din păcate cortina de fier și dictatura comunistă nu a căzut. În mărturia fratelelui Poplăcean veți citi că au fost duși la granița cu Coreea de Nord și este interesant ceea ce a mărturisit.

Participanții de la Congres l-au ales pe fratele Knud Wumpelmann, în vârstă de 68 de ani, pentru un mandat de cinci ani ca președinte al Alianței și pe Denton Lotz  ca și secretar general.

Mott-oul Congresului a fost:

ÎMPREUNĂ ÎN HRISTOS

O bogată mărturie a fratelui pastor Beniamin Poplăcean, Vice președinte al Uniunii Baptiste din România.

„A fost un congres cu o foarte largă participare, fiind delegați din aproape toate țările care sunt în Alianța Mondială Baptistă. S-a desfașurat într-o sală mare unde cu un an înainte avuseseră loc Jocurile Olimpice. Era o sală mare de sport și delegatiile erau în tribune iar pe terenul de jocuri era o platformă foarte mare de pe care se transmiteau mesajele, locul în care stăteau organizatorii, vorbitorii invitați  și conducerea  Alianței Mondiale Baptiste.

În primul rând am fost impresionat de numărul mare al celor prezenți. Apoi    m-au impresionat momentele de rugăciune care în general erau rugăciuni în comun, cu voce tare. La început eram puțin deranjat de cei care se rugau alături de noi(era un grup din Japonia), dar după un timp am început să ne acomodăm și să ne bucurăm de admosfera caldă din timpul rugăciunilor. Am avut prilejul să participăm în ultima zi a Congresului la un botez când s-au botezat zece mii de persoane. S-a desfășurat la o bază olimpică amenajată pentru competițiile de Caiac-canoe, și o mulțime de pastori au oficiat acest act al botezului pentru cei 10.000 de oameni îmbrăcați în haine albe.

În Coreea de Sud există Biserici foarte mari, printre care am vizitat o Biserică care număra 800.000 de membri în mai multe locații. Acolo era o seară de rugăciune care dura mai multe ore, la care participau mai multe grupuri de aproximativ 25.000 de persoane  o singură dată. Biserica avea o parcare imensă în care eram coordonați să parcăm de către  polițiști din cadrul Bisericii, care dirijau circulația. După terminarea timpului de rugăciune la care am participat câțiva din delegația română, am fost invitați pentru câteva minute într-o sală în care ni s-au dat câteva informații despre Biserica și felul în care ea funcționează. Apoi am fost invitați dacă dorim să mergem la Muntele de rugăciune. Acesta era cam la 25 km de acolo, iar deplasarea era suportată de către Biserică, adică era gratuit pentru noi. M-a impresionat să văd muntele de rugăciune, care avea un loc de rugăciune( o sală mare) unde în permanență, ziua și noaptea sunt pastori care coordonează pe aceia care doresc să meargă acolo să se roage. De asemenea erau sute de mici peșteri săpate în munte în care încăpea o singură persoană, dar numai așezată în genunchi. Semnul că era ocupat locul respectiv era faptul că la ușă se găseau încălțările celui care se ruga înăuntru.

În Coreea de Sud rugăciunea era la mare înălțime.

Am avut prilejul să facem o călătorie până la granița dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord. Desigur că nu puteam să trecem în partea de nord, dar era un observator cu un binoclu prin care se putea vedea un orășel din zona de frontieră. Locuri sărăcăcioase și niște blocuri de locuit care nu aveau nici sticlă în ferestre. Tot acolo era un mic muzeu  cu anumite obiecte pe care le foloseau cei din Coreea de Nord. Acele obiecte semănau extrem de bine cu cele pe care le foloseam noi când eram copii ( în anii 1960). De exemplu uniforma de pionieri, maculatoarele acelea cu hârtie maronie, bocanci și uniformele școlare ... Am înțeles acolo ce rol important are credința chiar și în dezvoltarea unei națiuni. A fost  o călătorie lungă ,dar s-a meritat pentru că am văzut așa de mulți frați din toate continentele, de diferite culori , diferite limbi, dar o singură Credință. A fost destul de dificil să ne adaptăm mâncării de acolo, dar am apelat la ceea ce am putut să găsim și să cumpărăm de la alimentară, ca să se potrivească cu mâncarea cu care eram obișnuiți. (cornuri cu lapte și crevurști fierți) . Congresul ne-a încurajat și ne-a motivat să ne rugăm mai mult și să lucrăm mai mult pentru Domnul.

 

Surse:

Beniamin Poplacean

Râncu Ioan

Christianity Today

TOGETHER IN CHRIST, Official Report of the Sixteenth Congress