Prezint înaintea
cititorilor blogului „Istorie Baptistă”, pe fr. Cozman Gheorghe, care a fost un
sârguincios lucrător în via Domnului și a avut pe inimă această lucrare. Pe lângă
prezentarea obișnuită pe care o fac, prezint și o interesantă mărturia familiei,
prezentată de fr. păstor Gigi Cosman, nepotul fratelui Cozman Gheorghe.
Pe fișa pastorală a
fratelui din 1940, numele este Cosman, se semnează în reviste cu numele Cozman,
dar este același frate.
Fratele Cozman Gheorghe
s-a născut în 18 martie 1885, în localitatea Domnin, jud. Sălaj, numele
părinților fiind Petru și Susana, de confesiune greco-catolici, de etnie română.
A făcut 5 clase primare,
școala de subofițeri în armată și cursuri teologice.
În anul 1907 este
recrutat și încorporat în armată de către cercul Militar din Alba Iulia, la
Regimentul de jandarmi, având numărul matricol 2936 și rămâne la vatră cu
gradul de plutonier.
În anul 1918 aude
Cuvântul lui Dumnezeu, îl primește în inimă și se botează.
În ziua de 12 ianuarie
1919 se căsătorește cu Elena, născută
Agoston și Domnul i-a binecuvântat cu 3 băieți și o fată.
În ziua de 5 iunie 1922
este ordinat ca predicator pe toată zona Aiudului, iar în localitatea Aiud avea
locuința.
Lucrează împreună cu fr.
Ioan Popovici. În 07 iulie 1923 în localitatea Partoș, unde a fost un botez cu
38 de persoane, fratele Gheorghe Cozman a ținut o frumoasă predică, iar la
Cincul Mare sunt împreună la un botez cu 8 persoane, în ziua de 28 august 1923.
În ziua de 27 octombrie
1923 conduce un serviciu de cununie în Biserica Baptistă din Pețelca, unind
destinele fratelui Iulian Pop cu sora Maria Sântu.
În ziua de 31 decembrie
1923 a inițiat și condus la Biserica Baptistă din Aiud o serbare de mulțumire,
că Domnul a fost cu ei și i-a condus în acel an, 1923. Serbarea a început la
ora 9 seara cu un serviciu divin, la ora 12 noaptea, rugăciune, cina iubirii
dată de surorile din biserică și programul s-a încheiat la ora 1 noaptea.
În zilele de 22-25 1925
se ține la Buteni Congresul Uniunii Comunităților Baptiste Române și fratele
Cozman Gheorghe este ales ca membru în Consiliul Uniunii.
În anul 1935 ține în
localitatea Toplița un botez cu 26 de suflete.
A fost păstor la Aiud,
Câmpia Turzii, Gligorești, Hopârta, Ocna de Mureș, Tiur, Toplița, Bahnea,
Sighișoara și altele.
Fratele a fost un bun
comunicator, un frate care anunța în revistele de cult, evenimentele la care lua parte. Așa aflăm că
fr. Ioan Popovici face un botez cu 6 suflete în localitatea Cucerdea-Română, în
ziua de 27 octombrie 1922. În ziua de 3 iunie 1923 fr. Ioan Popovici oficiază
un botez în comuna Pajida cu 11 persoane, iar în ziua de 17 iunie 1923 același
frate oficiază un botez în apa Târnava Mică cu 19 suflete, în comuna
Pustia-Ganfalaului.
A scris în revista „Farul
Mântuirei”, un articol: „Importanța misiunei în România” după ce a făcut o
vizită în zona natală în luna noiembrie 1925. Acest articol se poate citi AICI.
Din articol se vede dragostea de țara lui,
dorința de mântuire a românilor, vede că lucrătorii sunt puțini, pe unele locuri inexistenți, vedea cu tristețe
o mare secetă de adevăr.
În anul 1937 fr. Cozman
Gheorghe a semnat împreună cu mai mulți frați, dintre care amintesc pe: Ioan
Socaciu, Jan Staneschi, Constantin Adorean, C. Strobel și Ioan Cocuț, o invitație
la a participa la Congresul Uniunii din 31 iulie – 2 august 1937, la București.
A oficiat multe boteze la
Aiud, Cincu Mare, Târgu Mureș, Cuceu jud Sălaj, localitate în apropierea
Domninului unde s-a născut, Bachnea, Ibașfalau, Sighișoara, Cuimbrud, Bahnea
jud. Târnava -Mică.
A plecat la Domnul în
anul 1969.
Mai jos redau mărturia fratelui păstor, Gigi
Cosman:
Cozman
Gheorghe, era jandarm în Imperiul Austro-Ungar. Pasionat de lege și de ordinea
socială, se întreba adesea dacă Dumnezeu are și El legi. Pe fondul preocupării
stârnită în inima lui, într-o zi a intrat în biroul lui o femeie care i-a lăsat
o Biblie. Mintea lui analitică și ordonată l-a făcut să primească răspuns la
întrebări, în timp ce studia cu pasiune prețioasa carte pe care o primise. În
scurt timp, după ce a început degustarea Adevărului, s-a pocăit.
Fiind
găsit de Marele Păstor, și-a căutat și el frații și a intrat într-un grup de
credincioși, îmbrăcat în uniforma de jandarm. Aceștia s-au speriat, pentru că
prigoana împotriva celor care plecau din cultele istorice, era aspră. A urmat o
frumoasă părtășie, când jandarmul le-a spus: „Pace vouă!”
Noua
lui identitate în Hristos nu era considerată compatibilă cu funcția de apărător
al ordinii publice. În scurt timp și-a dat seama de chemarea pe care Domnul i-o
făcea de a intra în slujba Lui. A plecat din Aiud la Buteni, județul Arad, unde
în anul 1921, la trei ani după Marea Unire, s-a deschis Seminarul Teologic
Baptist din România, care la scurt timp s-a mutat la Arad, apoi la București. În
Istoria Baptiștilor, scrisă de Alexa Popovici, nu este menționat numele
dânsului între cei nouă tineri cu care s-a deschis seminarul, dar familia îl
consemnează ca un fapt, care a dus la ordinarea fratelui Gheorghe Cozman ca
pastor.
Întors
la Aiud, s-a înrolat în armata Domnului cu tenacitatea, disciplina și
perseverența jandarmului de odinioară, dar de acum, în slujba lui Hristos.
Biserica
pe care a format-o în Aiud, era într-o cameră din casa în care locuiau, pe
strada Ștefan cel Mare. Botezurile le făcea într-un bazin săpat în curte.
Frații
au reușit să amenajeze în anul 1923 o casă de rugăciune, unde se țineau
serviciile, pe aceeași stradă. La presiunile ortodoxe, casa de rugăciune a fost
închisă pentru o perioadă de timp.
Congresul
Alianței Mondiale Baptiste din același an, s-a ținut la Stockholm, în Suedia.
Familia consemnează un alt fapt neînregistrat în istoria baptiștilor din
România. Fratele Cozman Gheorghe, a fost parte a delegației la acel congres și el
a povestit la întoarcere că a fost primit de regele Gustav V, care a stat la
masă cu delegația română, fiind interesat de persecuția din România.
Fr.
Dan Ioan relatează că pastorul Cozman Gheorghe a fost judecat de Curtea
Marțială și a fost condamnat pe viață. Frații din SUA au plătit peste 20000 de
dolari (sumă imensă la acea vreme) pentru achitare.
În
timp ce înființa biserici în tot județul Alba, persecuția continua (a deschis
aproximativ 40 de biserici). Regimul legionar era înverșunat împotriva
credincioșilor. În centrul Aiudului era un panou pe care erau afișați cei care
urmau să fie executați din motive politice sau de credință. Nepotul fratelui
Cozman Gheorghe, Octavian, își amintește că la vârsta de patru ani i-a auzit pe
bunici și părinți spunând că numele lor erau afișate în centrul orașului și
urmau să fie executați. Deși avea doar patru ani, frica pe care a simțit-o i-a
marcat atât de puternic viața, încât nu a uitat niciodată. Executarea mareșalului
Antonescu a făcut să nu fie dus la îndeplinire acel ordin. Unii văd în căderea
regimului legionar un simplu fapt istoric. Privind istoria din perspectiva lui
Dumnezeu, vedem intervenția Lui în salvarea acestei familii, în care avea să
pună în a doua generație un alt slujitor al Evangheliei, Gheorghe Cosman,
nepotul fratelui Gheorghe Cozman.
După
terminarea celui de al doilea război mondial, venirea sovieticilor și
instaurarea comunismului, au făcut ca prigoana să ia forme diferite. Opresorii
nu erau doar din rândul preoțimii ortodoxe, ci se contura tot mai mult o
politică oficială de reprimare.
Viața
de slujitor se desfășura pe multiple planuri. A rămas în familie un caiet cu
notițe luate de la un frate venit din SUA, care ținea seminarii cu lucrătorii din
țară.
Darul
pastoral a făcut să nu fie doar un predicator al Cuvântului. O soră din
Cucerdea spunea că fratele Cozman mergea în familia lor și îi învăța să se
gospodărească.
Experiențele
cu Dumnezeu au fost multiple. Fiind într-o adunare într-un sat, după terminarea
serviciului de dimineață, a luat masa la o familie din adunare. La scurt timp
după ce a intrat în casă, au tăbărât în curtea fratelui o ceată de oameni cu
topoare și furci, conduși de preotul din sat, să îl omoare pe predicatorul
pocăit. Fratele Cozman a ieșit din casă în întâmpinarea lor. Dar Dumnezeu i-a
orbit! Au trecut lovindu-se de el, fără să îl vadă, au pătruns în casă, au
scotocit peste tot și au plecat furioși, trecând pe lângă el fără să îl
zărească.
Era
un om foarte puternic. La venirea din război a întâiului său născut, acesta s-a
urcat pe o scară să repare ceva la acoperiș. El a prins scara cu amândouă
mâinile, și-a ridicat fiul care era în vârful scării și s-a plimbat cu el prin
curte.
A
trăit o viață obișnuită, implicat în gospodărie, în viața cotidiană a familiei.
Deseori ducea vaca pe care o aveau, la păscut. Bun prilej pentru meditație și
contemplare.
La
vârsta de 84 de ani, a chemat pe una din rudeniile lui și i-a spus că în ziua
aceea, la ora 6 după masă, Domnul l-a înștiințat că îl va lua la El.
Rudeniile
din Aiud s-au adunat la dânsul acasă. Exact la ora 18 a închis în pace ochii
pentru această lume și i-a deschis pentru eternitate. S-a dus să-și întâlnească
Stăpânul pe care L-a slujit cu credincioșie.
La
înmormântare, fratele Hușanu Mihai a predicat inspirat de o inscripție din
cimitir. Laitmotivul predicii a fost ”Vom învia.” În ziua aceea, când Hristos
va aduce înapoi pe cei ce au adormit în El, și trupul de slavă al fratelui
Gheorghe Cozman se va ridica din țărână!
Să
ne uităm la înaintașii noștri, la felul sfârșitului lor de viețuire, și să le
urmăm credința.
Observații.
Numele
fratelui a fost Cosman, dar în acea vreme i-a fost maghiarizat. În timpul
dominației maghiare numele lui era Kozmann.
A
trăit între 1885 și 1969.
Primul
fiu i s-a născut în 1915, când avea 30 de ani.
Copiii
au fost Gheorghe, Ioan, Petru și Elisabeta.
Petru
trăiește la Mediaș, are 95 de ani.
Elisabeta
este căsătorită Țon și are 86 de ani
