La acest congres cuvântul de început l-a avut Dr. John Clifford care a amintit de primul congres de la Berlin din 1908, la care au participat și baptiștii români. Face un scurt istoric și arată ce s-a propus și cam unde s-a ajuns. Prezintă și o viziune asupra Europei care se împlinește în timp.
Mesajul Dr. Clifford este redat în
mai multe articole scrise de „Baptist and Reflector”, iar eu am spicuit pentru
cei interesați următorul rezumat.
Noul Testament a creştinismului în Europa
Discursul de începere al Doctorului John Clifford, în Stockholm, la cel de
–al doilea Congres Baptist European, la data de 21 Iulie, anul 1913.
„Vă salut în numele Domnului Isus Cristos, Salvatorul şi Regele nostru,
rugându-mă ca harul, mila, pacea şi bunăstarea să se reverse asupra voastră de
la Dumnezeu, Tatăl în şi prin acest congres. Ne-am întrunit ca şi secţiunea
europeană a Alianţei Mondiale Baptiste, care a luat fiinţă la Londra în anul
1905; ne-am adunat pentru cea de-a doua mare festivitate anul trecut în
Philadelphia. Aceasta este cea de-a doua serie de întruniri, întâlniri a
reprezentanţilor şi a delegaţilor bisericilor Baptiste din Europa în rugăciune
şi părtăşie, pentru discutare şi mărturisire, de mulţumire pentru multele
binecuvântări ale Domnului; de asemenea pentru a desăvârşi şi a continua
lucrarea voii Lui sfinte şi extinderea regatului Său, care este unul al
dreptăţii, al păcii şi al bucuriei.
Congresul de la Berlin
Prima noastră adunare a avut loc în Berlin, în anul 1908, iar acei care au
participat la dezbateri nu le vor uita niciodată. Danezul şi Maghiarul,
Italianul şi Norvegianul, Suedezul şi Slavul, Bulgarul şi Olandezul, Francezul
şi Germanul, Românul şi Rusul, Letonul şi Britanicul, s-au întâlnit într-un
singur gând şi având un singur scop. Locul unde s-a ţinut acest congres ne-a
fost de mare ajutor. Berlin este un oraş în centrul Europei, care inspiră multe
amintiri. Baptişti din întreaga Europă, din Statele Unite, Canada şi de
pretutindeni datorează foarte mult zelului arzător şi entuziasmului incadescent
al unora ca Oneken, Lehmann şi Kobner,
precum şi pasiunea neîncetată a succesorilor lor de a evangheliza. Creştinii
din Berlin şi-au deschis inimile şi casele pentru noi, revărsându-şi asupra
noastră toată generozitatea lor. Ospitalitatea, primirea lor excelentă încă
stăruie în amintirea noastră. Adunarea noastră a fost una minunată. Subiectul
predominant a fost despre frăţia Baptiştilor Europeni. Era începutul unei noi
ere. Izolarea, separarea a fost înlocuită prin fraternitate; ignoranţa,
necunoaşterea prin cunoaştere şi simpatie; singurătatea deprimantă a fost
înlocuită de un simţ puternic ce are la bază un obiectiv, un spirit şi un
intelect comun tuturor. Am vorbit unii cu alţii; Spiritul, Sfântul Duh ne-a dat
expresie, voce; şi cu toate că nu ne înţelegeam fiecare discursul, vorbirea
celuilalt, „Domnul a luat aminte şi
a ascultat; o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui spre binele
celor care se tem de El şi caută scăpare în numele Lui.“
Unul dintre plăcutele aspecte prezentate la aceste dezbateri de la Berlin a
fost invitaţia sinceră şi amabilă de-a se ţine cea de-a doua suită de întâlniri
în acest oraş minunat, care este Stockholm. Această invitaţie a fost primită cu
recunoştinţă şi bucurie, deoarece credinţa voastră a răsunat în întreaga lume
Baptistă. Toţi stim forţa şi munca voastră, devotamentul şi curajul vostru,
dragostea şi sacrificiul de sine al vostru, şi vă asemănănăm Tesalonicenilor,
pentru că aţi devenit un adevărat model pentru toţi credincioşii. Nu aveti mai
mult de 7 decenii, dar aţi crescut cu o repeziciune uluitoare, aţi făcut faţă
persecuţiilor cu tărie morală neşovăitoare, şi aţi rezolvat problemele anilor
voştri de început cu înţelepciune. Aţi fondat propriul colegiu teologic în
1866, care a fost condus timp de 40 de ani de Doctor Broady, cel care a fost
urmat de actualul director, Doctorul Benander, sub a căror îndrumări aproape 500 de predicatori şi pastori au fost
instruiţi. Trecutul vostru este strălucitor, iar viitorul luminos şi noi ne
rugăm ca această vizită de săptămâna aceasta a congresului să vă bucure
sufletele şi să vă aducî mari progrese în lucrarea pe care o faceţi.
De la primele noastre întâlniri în Berlin, aş putea să adaug faptul că (1)
ne-am străduit să ducem la bun sfârşit hotărârile de atunci pe care le-am
redactat şi transmis mai departe, în ce priveşte pacea mondială şi libertatea conştiinţei;
(2) a fost comunicat mesajul „enciclical” privind viaţa spirituală a bisericilor; (3) împuternicitul,
trimisul nostru, Reverendul C.T. Byford, a vizitat multe din comunităţile
noastre baptiste, ajutând în coordonarea muncii noastre, promovând unitatea,
încurajând truditori trişti, şi în diferite maniere mărturisind despre
existenţa şi într-ajutorarea înfrăţirii noastre în Cristos; (4) am reuşit să
intervenim cazurile confraţilor noştri înţemniţaţi; (5) am strâns în Britania banii necesari
pentru achiziţionarea unui loc care va servi drept şcoală pentru preoţi,
pastori ai Evangheliei în Rusia, şi acum avem în faţă o mare sarcină, aceea de
a avansa în această lucrare care este foarte importantă. Nu am reuşit să facem
tot ceea ce am sperat, pentru că starea lucrurilor actuală este una plină de
dificultăţi, dar Îl lăudăm pe Domnul pentru ceea ce a fost îndeplinit, şi
mergem mai departe cu multă fermitate şi credinţă neabătută.
În primul rând este evident tuturora că ne aflăm într-unul dintre cele mai
favorabile perioade din istoria Europei şi a întregii lumi. Dumnezeu va face ca
multe lucruri mari să se întâmple. El lucrează prin marea lui putere pe Pământ.
Popoarele Europei sunt împrăştiate în marile preeri ale Canadei, stabilite în
partea estică a Statelor Unite ale Americii, trecute dincolo spre China şi
Japonia, spre Australia şi insulele mării. Europenii sunt pretutindeni. Nicio
ţară nu-I este străină Lui. Oriunde suntem pe urmele Lui. Indiferent unde dorim
sa mergem sau când vrem să mergem, este aproape imposibil să fugim, să scăpăm
prezenţei Lui. El este omniprezent.
La Congresul nostru din Berlin am adoptat o hotărâre în favoarea păcii
internaţionale, am apelat la kaizer în numele acestei hotărâri şi am îndemnat
fraţi din întreaga Europă să se roage, să mărturisească şi să lucreze pentru
pace internaţională şi frăţie, neştiind cu toţii că exact în acelaşi timp
aliaţii Balcani îşi pregăteau atacul lor victorios asupra unui opresor sub a
cărui domnie tiranică au suferit timp de aproape patru sute de ani. Turcii sunt
învinşi; s-a terminat războiul; pacea este semnată. Tot ce era mai neaşteptat,
surprinzător s-a întâmplat. Au urmat surprize după surprize într-o succesiune
rapidă. Întreaga perspectivă a Europei este schimbată şi cel mai înţelept
dintre vizionari ezită să emită păreri în ce priveşte viitorul. Praful şi fumul
încă acoperă într-un strat aşa de gros
câmpul de luptă încât dacă ne aventurăm în vreo încheiere în mijlocul întâmplărilor
acestora contemporane şi neîncheiate, o afcem cu riscul de a face serioase
greşeli. Oricum este sigur că „o nouă Europă a renăscut, o Europă în care este
o a şaptea mare putere, cu tinereţe care-i arde în vene şi o cucerire militară
care-i străluceşte în ochi. Ascensiunea Prusiei n-a fost mai decisivă decât
ascensiunea ligii Balcanice. Există o nouă energie, putere în Europa, cu un
suflet nou şi cu o sabie nouă.“
Turcii sunt izgoniţi. Adrianopol, cel de-a doilea oraş din Imperiul Turc,
locul lor cel sfânt, prima lor mare cucerire europeană, antedatând cu mulţi ani
Constantinopolului, centrul strategic al luptei, a trecut în mâinile
musulmanilor. Tiranul a căzut, fără a se putea ridica din nou. Acea domnie
străină s-a încheiat, şi odată cu plecarea ei a dispărut cea mai prolifică
sursă a atâtor neînţelegeri şi conflicte, a înstrăinării şi rea-voinţei, a
masacrelor şi suferinţelor, a răzvrătirii şi a măcelurilor, din partea de
sud-est a Europei. Nimic nu alimentează mai tare războaiele decât ura, vrajba
instaurată de domniile străine.
A distruge o asemenea putere străină deschide larg uşile pentru autoguvernare,
măreşte graniţele libertăţii, sporeşte valorile individuale, reîmprospătează
izvoarele dreptăţii şi ale generozităţii, întăreşte voinţa personală şi aduce
cea mai curată şi mai simplă atmosferă în care „esenţa spirituală“ a religiei
trăieşte, se mişcă şi îşi are propria existenţă.
Revoluţia organizaţiilor religioase europene
La o privire mai atentă, vedem că se continuă o revoluţie fundamentală,
răspândită în toate organizaţiile religioase ale Europei, atât în cele mai
vechi cât şi în cele mai noi; în cele mai progresiste şi în cele mai
conservatoare, deasemenea. Niciuna dintre ele nu scapă. Romană sau Greacă,
Protestantă sau Islamică, toate deopotrivă sunt pătrunse până în cele mai
adânci profunzimi, de un sentiment pe
care unii îl percep drept „un spirit al revoltei“, iar alţii îl acceptă ca şi o
condiţie a creşterii utilităţii şi a puterii. Mişcarea este în cea mai mare
parte una ascunsă asemeni drojdiei, şi lucrează în tăcere precum drojdia
lucrează; dar, cu siguranţă este acolo. Nu e nicio paradă sau zgomot,
strălucire sau reclamă. Asemeni regatului cerurilor, vine fără să-ţi dai seama.
Europa, de fapt, înaintează înspre lumina unei alte renaşteri, care va fi
urmată de o altă reformă, care, asemenea cu a lui Erasmus şi Luther, va aduce înspre o mai
deplină şi mai largă folosinţă bogăţia multiplă a Domnului Isus Cristos. Dumnezeu
călăuzeşte toate bisericile spre scopul ales de El şi fixat încă înainte de
începutul vremii prin înomenirea Domnului Isus Cristos”.