Petru Petrean 1898 - 1924

Prezint azi un mic crâmpei din viața unui baptist care la vârsta de 26 de ani a trebuit să lase treburile vieții  și să se prezinte degrabă înaintea  Bunului său Stăpân pe care l-a slujit cu dragoste și devotament în scurta lui viață pământească.

Acestea sunt caractere și vieți trăite de înaintașii  noștri, pe care noi cei de azi, tineri și bătrâni, trebuie să le urmăm așa cum suntem îndemnați de Sfânta Scriptură, ca cei ce vor veni după noi să găsească modele și în cei dinaintea noastră, dar și în noi, cei de azi.

7. Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!
(Evrei 13:7, VDCC)

S-a născut în anul 1898.

Iată ce scriu cei de la „Farul Mântuirei” în decembrie 1924 despre acest frate:

„În ziua de 12 Octombrie a. c. a încetat din viață fratele Petru Petran din comuna Furdea[1], în etate de 26 ani.

Ca un baptist înfocat, fratele Petru Petrean, pe lângă că a predicat Evanghelia, prin viața sa, a fost un frate care a lucrat mult pentru cauza împărăției lui Cristos. În ultimul timp a fost diriginte de cor, post pe care l-a ocupat până Domnul l-a chemat sus. 

Ieri a fost între noi și azi se află între cei fericiți, cari au luptat ca și el lupta cea bună, au păzit credința și de acum așteaptă la tronul dumnezeesc să primească cununa cea neveștejită.

Serviciul religios a fost îndeplinit de către frații Emilian Ardelean și T. Boloșinescu.”

---

[1] Poate este vorba de localitatea Fârdea unde este o Biserică baptistă. Poate mă ajută cineva.

Pavel Purdei

Se naște în anul 1871 în comuna Otlaca Arad. 

La  vârsta de 26 de ani, în 1897 a primit pe Domnul Isus în viața sa  deși s-a împotrivit cu dârzenie o vreme pentru că era primar și făcea parte din elita intelectuală a vremii.

În anul 1897 a fost botezat de către  Mihai Cornea care a botezat mai mulți candidați.

A avut un dar deosebit în a vorbi din cuvântul Domnului și de aceea a fost ales ca predicator, iar în anul 1905 a fost or­dinat ca lucrător cercu-al, şi i s-au dat 21 de bi­serici în care a lucrat şi ostenit.

În anul 1912 a fost închis de către autorități din cauză că mulți oameni îl urmau venind la credința cea adevărată descoperită de el în Sfânta Scriptura.

Era un om foarte harnic pe ogorul Evangheliei predica cu îndrăsneală alegâ  dintr-un loc în altul mergea și 40 de Km pe jos ca sa fie acolo unde Domnul î-l dorea să fie și sa facă față nevoilor celor 21 de biserici pe care le păstorea. Într-un singur an a botezat 85 de suflete.

Pe lângă ogorul Evangheliei avea și ogorul pe care trebuia să-l lucreze cu plugul și sapa, ca să aibă cele necesare pentru el și familia lui.

În  necrolog fr. Vasile Berbecar scrie: „În ziua de 12 August 1919 el a părăsit acest pământ, lăsând în urma sa un pământ bine lucrat. El a fost unul dintre acei luptători care a murit pe câmpul de onoare, iar noi cei ce l-am cunoscut îl avem în sfânta amintire.”

A trăit 48 de ani, dar a lucrat cu hărnicie și dăruire pentru Dumnezeu și extinderea Împărăției  Sale.

George Colcer

 

Din această toamna poporul baptist s-a îmbogățit cu încă un doctor în istorie.

  Îl felicit în Numele Domnului Isus și doresc ca să vină cu ceea ce a dobândit la completarea, ridicarea și aducerea tot mai mult la zi a istoriei acestui popor credincios care dorește să laude pe Domnul.

Cu ajutorul Bunului Creator fr. George dorește să publice teza de docorat, teză ce are elemente noi pentru istoria baptistă din România.  Vezi mai jos cuprinsul.

În data de 19.10.2016, la Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române din Cluj, George Colcer, a susținut public teza de doctorat cu titlul:

Plugarul creştin de Dr. Everett Gill

         

  

Cuvântare rostită de Dr. Everett Gill, directorul Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti, cu ocazia absolvirii elevilor din anul patru şi sfârşitului de an al ambelor şcoli. Rezumată de P.N. Petrică, seminarist.

Lucrarea plugăritului a fost prima ocupaţie a omului. Lui Adam i-a încredinţat Dumnezeu paza grădinii Edenului. După ce a fost, dat afară din grădina Edenului, a început să lucreze pământul. Primul agricultor a fost Adam, apoi l-a urmat primul său fiu, Cain. În Deuterenom e pomenit plugăritul, ca baza agriculturii. Apoi Vechiul Testament ne arată că unii dintre patriarhi au fost agricultori  şi alţii păstori.. Evreii, ca urmaşi ai lui Avraam, au continuat această carieră chiar şi în Egipt. De unde ştim aceasta? În pustiu ei murmură şi se plâng că, în Egipt aveau ce le trebuia din belşug ca: zarzavaturi, bucate, etc., şi în pustiu mor de foame. După ce au ajuns în Canaan, la fel, s-au ocupat cu plugăritul. Duşmanii de moarte ai Evreilor au fost Filistenii, care nu le permiteau pe vremea aceea, să aibă niciun fierar, de teamă ca să nu facă prea multe arme, ca pe urmă să-i biruiască în războaie. Astfel se explică ascuţitul fiarelor de plug la Filisteni. Sangar a fost unul din conducătorii Evreilor, dar cam lipsit de scule de fier. Tot ce a avut acest judecător din lucru de fier, era un otig de fier cu care mâna boi şi care mai pe urmă i-a fost mijlocul cu care a învins pe Filisteni. Şi Ghedeon era agricultor. Îngerul îl găseşte treierând grâul Şi Elisei era un mare agricultor. Ilie îl ia de la 12 perechi de boi. Iar în partea de sud a Nazaretului trăia, pe timpul Domnului Iisus, tatăl unui bun credincios, anume Iustin martirul, care era scriitor pe atunci şi care scrie despre Domnul Isus. Autorul credinţei noastre, că făcea pluguri şi juguri pentru câmpia Ezrailonului, care era o câmpie frumoasă şi bună pentru agricultură. Predicatorii noştri sin Statele Unite cei mai mulţi sunt dintre agricultori. Domnul Isus a întrebuinţat multe şi frumoase pilde în legătură cu viaţa agricolă. Lumea e grădina lui Dumnezeu, iar lucrul nostru e să tragem brazde prin câmpia ei largă. Înaintea noastră avem 7 elevi noi, pregătiţi ca plugari ai lui Hristos. Mă întreb şi vă întrebaţi voi singuri, ce fel de brazde vor trage ei. Câmpul le stă înainte. Acum e primăvară. Soarele răsare. Iar voi trebuie să puneţi plugul în brazdă. Ce brazdă veţi trage? Domnul Isus zice: „Oricine pune mâna pe plug i se uită înapoi, nu este vrednic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”. Dragi tineri, punând mâna pe coarnele plugului, eu vă sfătuiesc în primul rând:

I. Să trageţi o brazdă serioasă.

Cu alte cuvinte, Domnul Isus vrea să spună, să-i dai toată atenţia. Plugurile noastre astăzi sunt făcute în aşa fel că poţi să le laşi de coarne. În Palestina nu erau aşa. Cu mâna dreaptă, trebuia să ţii cornul plugului (era unul singur), iar în mâna stângă otigul cu care mânai boul.Deci era de ajuns o mică privire în altă parte şi plugul ieşea din brazdă. De aceea, iubiţi tineri absolvenţi, nu se poate să trageţi o brazdă serioasă, dacă nu vă veţi pune toată inima la lucru, adică, cu alte cuvinte, să consacraţi totul pentru acest lucru. Ca să fii un bun plugar, trebuie să dai toată atenţia acestui lucru. Sunteţi la începutul arăturii, când trebuie să vă puneţi toată silinţa Ştiu că, la început veţi întâmpina mari greutăţi, dar puneţi-vă toată inima şi toată puterea la lucru. Plugăria voastră este câştigarea sufletelor ce se pird în întuneric, fără Dumnezeu şi fără Hristos în această lume zbuciumată.

II. Trageţi brazda dreaptă.

Când călătorim în largul ţării noastre cu trenul sau cu alte mijloace, vedem câţi plugari sunt afară la plug. Puteţi cunoaşte un bun plugar după brazdele lui, drepte sau strâbe. Din acestea veţi cunoaşte ce fel de gospodar e plugarul. Un grădinar se cunoaşte după o grădină frumoasă. Ţarina e mare, ce fel de brazdă veţi trage? Eu vă sfătuiesc să trageţi o brazdă dreaptă. Dar ca să poţi trage o brazdă dreaptă, nu te uita numai la felul plugului, ci la capătul holdei. Ce vreau să zic cu aceasta? Să-ţi alegi ţinta spre care trebuie să mergi cu brazda dreaptă. Trage brazdă dreaptă. De multe ori predicatorul uită să tragă o brazdă dreaptă. El uită ce a învăţat la Seminar. Te-ai gândit vreodată care e scopul vieţii tale? Unii predicatori, după ce au isprăvit Seminarul, s-au ocupat numai de intersele personale crezând că prin aceasta îşi vor ajunge scopul fericit din viitor. Pentru acest scop îşi pun toate silinţele, ca să-l ajungă. Alţii caută să fie bine văzuţi, alţii să ajungă în funcţii înalte, secretari, preşedinţi la comunitate, sau biserică. Dacă te gândeşti la aceste lucruri, dragă frate, atunci păcat de anii pe care i-ai pierdut degeaba în şcoală. Iubirea de tine însuţi te va duce la întrebarea: „De ce nu reuşesc, de ce biserica nu progresează, de ce sunt atâtea comploturi în contra mea? Care e ţinta brazdei tale? Scopul predicatorului este de a trage brazda dreaptă. Dar, dragă frate, ca să tragi o brazdă dreaptă, trebuie c atu să fii drept întâi. Predicatorul e ispitit să privească numai la plug şi uită ţinta, punctul principal. Trage brazdă dreaptă în vorbirea ta, în iubirea faţă de alţii, etc.

III. Apoi brazda să fie trasă adânc.

În Palestina sunt 2 feluri de pluguri: primul e foarte vechi, care numai zgârie pământul pe deasupra, e plugul Arabului. Însă Evreii din Palestina, au un plug asemănător cu al nostru, care trage brazda adâncă, după care pământul rămâne moale şi sămânţa prinde repede rădăcini.. Evreii ară, ca noi, adânc şi răstoarnă pământul. Dragă frate, nu scormoni numai pe deasupra pământului, ci ară adânc în ţarina sufletului tău. Când vii la amvon, nu veni nepregătit sau cu pregătire de 15 minute, ca atunci, când vei fi la amvon, poporul să stea gata să te asculte, iar tu să n-ai ce să le adi pentru sufletul lor ars de dor după Cuvântul lui Dumnezeu, ci numai să baţi apa în piuă, fără să te fi înţeles nimeni ce ai vrut să zici. E greu să fii predicator. Cea mai grea şi cea mai mare misiune este viaţa de predicator care cere: timp, bani, cărţi, jertfă, predare, consacrare, etc. Mai bine să ai un costum mai modest, mai ieftin şi să ai cărţi bune, care te vor ajuta foarte mult în lucrul tău măreţ, decât haine de lux şi sufletul tău gol şi sărac. Ară adânc, frate tinere, în studiul cărţilor, în inima Bibliei şi atunci vei avea un seceriş bogat şi din belşug. În sfârşit trebuie:

IV. Să tragi o brazdă lungă.

Seminarul nostru există de 15 ani. Câţi tineri au trecut prin el în acest timp? N-am statistica, dar ştiu că au trecut mulţi. Să presupunem că ar sta în faţa noastră toţi împreună. Câţiva dintre ei au tras brazde un an, doi, după care au lăsat plugul la o parte. Alţii au predicat şi nu s-au mai ridicat. Alţii au predicat tot ce au învăţat la Seminar, şi nemaiavând ce predica, s-au apucat de alte afaceri, văzându-se secaţi şi descurajaţi. Câţi dintre voi cei 7 absolvenţi, veţi trage brazde lungi? Frumos număr de şapte, şi frumos a fost timpul pe care l-aţi petrecut în anii de şcoală. Ce bine ar fi să nu fie un timp pierdut!

Du-te dragă tinere şi trage brazdă un an, doi ani, zece ani, douăzeci şi cinci dse ani, o viaţă întreagă. Trage o brazdă lungă până la sfârşitul vieţii tale pe pământ. Oricine trage o brazdă lungă, trebuie să se pună cu totul în slujba lui Dumnezeu. Dumnezeu să-ţi ajute să tragi o brazdă lungă de tot, ca în urmă:

V. Să tragi o brazdă roditoare.

Dacă vei face aceasta, vei avea un rod minunat de bogat. Pavel spune Corintenilor: „Cine ară să are cu nădejde”.Cu câtă nădejde ară plugarul când te uiţi la el. Ară cu nădejde, farte dragă, şi vei avea un seceriş bogat.

Probabil că şi în viaţa aceasta te vei bucura de sufletul pe care l-ai întors la Dumnezeu din lumea aceasta plină de păcate. Câtă bucurie o să ai, când vei vedea un suflet păcătos, mântuit, care, până atunci, era un decăzut deznădăjduit, fără nicio bucurie în viaţa sa şi astăzi îl vezi bucurându-se cu Hristos. Vei vedea lacrimile şterse din cohii veşnic plângători de întristare şi zbucium. Lucrul predicatorului este cel mai glorios. Apostolul Pavel a dus la culme misiunea de predicator, de apostol al Neamurilor, şi n-ar fi schimbat această misiune cu alta pământească, fiindcă ea a fost pentru el lucrul cel mai măreţ şi mai de preţ. Deaceea a putut să spună la sfârşitul luptei sale: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, care o voi primi din mâna Judecătorului celui drept”.

Deci, ce pot să-ţi spun, dragul meu frate, care eşti la începutul lucrului tău? Trage o brazdă serioasă, dreaptă, adâncă, lungă de tot şi vei avea un seceriş bogat şi plin de roade din belşug.

Dumnezeu să te ajute la aceasta. [1]

---

[1] Farul creştin, anul 1938, pag. 3,7.

Ioan Bălănean

Bălănean Ioan – O viaţă în slujba Domnului

Bălănean Ioan[1], poreclit ”Ioane lui Zaharia”[2]a venit în lumea aceasta  la data de 11 septembrie 1885, în comuna Brebi, județul Sălaj, într-o familie de credincioși ortodocși. A absolvit șase clase primare în localitatea natală.

Familia dumnealui este printre primele familii din Brebi care primesc  Cuvântul  Domnului și  decide să se întoarcă la Domnul, astfel că,  la data de 31 iulie 1904 este botezat de  fratele Ioan Țirban  în localitatea Brebi. Acesta a fost primul botez oficiat în județul Sălaj, cu români, și a avut 28 de persoane. De la această dată a început să lucreze în via Domnului.

 Deși era recunoscut ca un predicator bun încă din anul 1910, fr. Bălăneana fost ordinat în anul 1917[3] ca pastor în cercul Sălaj, dar străbate meleagurile noastre străbune din zona Maramureşului, Baia Mare, Satu Mare, spre Oradea, Cluj, pe toată zona Someşului. A plecat ca un neînfricat faţă de vitregiile din acea vreme, a ştiut că are cu el un braţ atotputernic, că are un scut ce-l apără, că se încrede în Dumnezeul atotputernic şi biruitor.  Actul ordinării a fost îndeplinit tot de către fratele Țirban.

După botez se mută în Jibou, localitate mai centrală, care avea și gară, de unde se putea deplasa mult mai ușor în localitățile din zonă. Mutându-se în Jibou începe plantarea bisericii și în acest oraș. În anul 1915 sunt primii credincioși care se adună, mai întâi, în casa unui credincios, mai apoi în casa lui Bălănean, ca în final să se statornicească pe str. Horea, nr. 7, la o casă donată de familia lui. În 28 octombrie 1990, biserica din Jibou inaugurează o clădire nouă pe terenul și în locul casei donate de Bălănean.

S-a căsătorit cu sora Ludovica Marian (născută la data de 06.03.1891) în 18 februarie 1909 și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu peste 50 de ani de căsătorie. Ludovica a fost botezată în anul 1904, la primul botez din localitatea Brebi, oficiat tot de către fr. Țirban.[4]

Bălănean fost un credincios care a știut să se raporteze cu dragoste și înțelepciune față de soția sa. Întotdeauna i se adresa cu expresia ”soția mea dragă”[5]. Deși nu au avut niciun copil, cei doi au înfiat un nepot. A menținut un bun echilibru între relația de familie și lucrarea Domnului. Mult vreme era plecat din Jibou vizitând credincioșii și bisericile, dar în același timp era implicat activ în gospodărie și își muncea pământul. A fost un om gospodar, care a știut să prețuiască atât lucrurile materiale, cât mai ales pe cele spirituale. De fiecare dată când începea lucrul câmpului își descoperea capul și cerea ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune.

A fost un om ce impunea respect prin statura sa, dar și prin caracterul duhovnicesc, care nu a ştiut să urască pe nimeni, ci a iubit oamenii din preajma lui.  Figura lui era blândă, vorbele lui erau alese cu grijă, vorbea rar și apăsat, dar plin de învăţătură, cu o voce blândă și frumoasă.

S-a dăruit, trup şi suflet, cu tot ce a avut în lucrarea de propovăduire a Evangheliei, în plantarea de noi biserici și în creșterea credincioșilor. A fost implicat în conducerea Comunității Baptiste Oradia-Mare[6] fiind ales ca președinte al cercului Sălaj[7]. Acest cerc cuprindea în 1939 peste 800 de membri botezați[8], iar cele mai mari biserici erau în localitățile: Cuceu, Brebi, Cehei, Jac, Pecei și Domnin.

A slujit cu mult devotament, călătorind pe jos sau cu căruța mii de kilometri pentru a vizita și predica în biserici, pentru a oficia botezuri, diferite servicii, sau pentru a deschide noi biserici. Pleca din Jibou în lucrarea de predicare a Evangheliei în diferite localități și lipsea de acasă zile întregi. Timp de 60 de ani Bălănean Ioan a slujit în județele Satu Mare, Maramureș și parte din Bihor și Cluj.

A fost ales în comitetul de conducere al Comunităţii Bihor[9], Comunitate ce se întindea până la Sighet. A alergat mult, a botezat mult popor,  îndeplinindu-şi foarte bine slujba.

 Slujește în Maramureș până în 1930, iar în Satu-Mare până în 1934.[10] Îl botează pe Taloș Alexa, în 1946, în Jibou, iar mai târziu îl va încuraja să propovăduiască Evanghelia, fiind ordinat, în 1960, în funcția de diacon al bisericii din Jibou.Tot astfel, în 1969 este ales ca şi pastor al bisericii din Zalău, Peceiu și în cercul de biserici de pe valea Agrijului, până în 1985.[11]

Acesta a fost slujitorul Bălănean, om de o înaltă ţinută morală, responsabil, ce şi-a îndeplinit în cel mai bun şi exemplar  mod cu putinţă misiunea de evanghelizare începută de apostoli.

 Modul în care a plecat în veșnicie este uimitor. Cităm ceea ce a scris fr. Rusu:

Ajuns aici, (în biserică) în timp ce fratele Alexa Taloş, diaconul bisericii din loc (Jibou) s-a dus la amvon pentru a ţinea ora de rugăciune, fratele Ioan Bălănean a condus cântarea 523, (Fii cu mine, acuşi se-nserează Se-ntunecă, Doamne, ia-mă-n braţe.) pe care a cântat-o în întregime cu plăcere şi voie bună, împreuna cu biserica. După cântare fr. Alexa citeşte textul Bibliei arătând apoi importanţa rugăciunii în viaţa noastră de credincioşie, iar după câteva îndemnuri, biserica se pleacă pe genunchi pentru rugăciune, şi cel dintâi care se roagă este fr. Ioan Bălănean. În timp ce rostea primele cuvinte ale rugăciunii sale şi anume: „Cu milostivii Tăi ochi Dumnezeul nostru sfânt priveşte spre copiii Tăi”, sufletul lui s-a desprins de trup şi s-a înălţat la Tatăl Ceresc. Fraţii aşteptau în zadar să-şi continue rugăciunea, dar nu au mai auzit nici un cuvânt, căci fratele nostru scump, Ioan Bălănean, plecase la Domnul. Nu și-a mai încheiat rugăciunea, plecase în veșnicie.[12] Serviciul de înmormântare a avut loc în Jibou, la data de 31 martie 1964. La acest serviciu de înmormântare au predicat frații: Simion Rusu, Andrei Bulzan, Nicolae Dan și Ioan Dan.[13] Este înmormântat chiar în spatele actualei biserici baptiste din Jibou, în
cimitirul administrat de biserica reformată.

Documentul de mai sus este o statistică a cercului Bisericesc Baptist din comuna Cehei județul Sălaj. Este întocmit in anul 1937 și la Jibou este menționat fr. Bălănean Ioan, ca lucrător, dar și în calitate de președinte al Cercului.[14] Documentul este semnat de Ioan Bălănean – președinte; Rediș Ștefan – vice președinte și Pop Gavril – secretar.

---

[1] Acest portret este făcut  și pe baza mesajului rostit de către fratele Rusu Simion în data de 17.04.1964, cu ocazia serviciului de înmormântare al fr. Ioan Bălănean.

[2]Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România 1856-1919, Chicago: Bisericii Baptiste Române , 1980.vol. 1, p. 89.

[3]Ioan Bunaciu, Istoria bisericilor baptiste din România, Oradia:Făclia,2006, p. 233.

[4]Vezi, însemnările din dosarul vechi de membri ai bisericii baptiste Jibou. Biserica baptistă din Brebi a sărbătorit 120 de ani de la acest botez, în 13 iulie 2014.

[5]Vasile Taloș (pastor al bisericii baptiste Bunavestire, București) a crescut și a fost botezat în biserica din Jibou.); informații obținute în urma unei discuții din octombrie 2010.

[6]Azi, Comunitatea de Bihor. În vremea respectivă Comunitatea cuprindea și partea județului Sălaj.

[7]Farul Creștin, anul IV nr. 2,15.01.1938, p. 7.

[8]Arhiva Uniunii Baptiste din România (AUBR), Fond Corespondență, Dosar 45/1939-1941, prin fr. Marius Silveșan. 

[9]Farul Creștin, anul IV nr. 2, 15.01.1938 p.7.

[11]Ioan Ilieș, „Necrolog, pastor Alexa Taloș”, în Îndrumătorul Cultului Creștin Baptist, martie-aprilie 1988, anul XXXXIII Nr. 2/1988, p. 21.

[12]Vasile Bel, Bălăneanu Ioan – Portret, în http://publicatia.voxdeibaptist.org/marturia_evangheliei_mai15.htm, 22.05.2015.

[13]Simion Rusu, „La capătul vieții,” înÎndrumătorul Creștin Baptist, anul XIX, nr. 7-8, iulie-august 1964, p. 21.

[14]Arhiva Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (AUBCBR), Fond Corespondență, Dosar 30/1938.