Dumnezeu a ridicat în poporul baptist oameni de bună calitate, cu ținută
morală înaltă.
Iată ce scriu cei de la „Farul Creștin” din 1935: „A fost un om foarte
citit și foarte inteligent”, avea și o bibliotecă bogată. „A fost unul dintre cei mai sfinți oameni de
pe pământ. El a trăit o viață de rugăciune și legătură continuă cu Dumnezeu.
Expresia lui obișnuită era: „Eu și Domnul”.
Echipa regală când a trecut prin localitatea Buteni a sesizat o gospodărie
mai aparte, o casă mai curată, lucrurile așezate într-o mare ordine, era casa
pocăitului Sida.
În anul 1900 a stârnit un val
de certuri între mai marii Bisericii Ortodoxe. Vasile Goldiş a venit
în Buteni să studieze fenomenul pocăinței și de aici se naște o furtună în
presă. „Tribuna Poporului” scrie pe prima pagină articolul: „Haita” despre
aceia care au mers la Sida și era o mare înjosire. Despre această vizită scrie
prima dată „Telegraful Român” din Sibiu.
S-a născut în anul 1857 în comuna Buteni, într-o
familie de țărani fruntași ai satului.
Părinţii, oameni destul de înstăriţi, l-au dat să înveţe carte la şcoala
primară din comună. Încă de mic i-a plăcut cartea și a fost printre cei mai
buni şcolari.
In anul 1877 a plecat în
armată, în Austro-Ungaria, unde a
satisfăcut serviciul militar de trei ani. Aici a învăţat limbile germană şi
maghiară. Întors din armată s-a
căsătorit și a fost considerat printre fruntaşii din comună.
Fiind om religios, a fost ales, la scurtă vreme
după căsătorie, epitrop al Bisericii Ortodoxe din comună. Această slujire i-a
dat ocazii să citească Biblia bisericii scrisă cu litere chirilice. Cu cât
citea mai mult, cu atât îşi dădea seama de valoarea citirii Bibliei, şi Biblia
a devenit pentru el un izvor de forţă spirituală, de vitalitate în credinţă.
In anul 1894, într-o călătorie a întâlnit pe
tren un colportor de Biblii. Imediat
a cumpărat două Biblii, una în limba română şi una în limba maghiară. De acum,
el avea Biblia în casa lui, şi o putea citi în orice timp.
În anul 1896 îl aude pe fr.
Gheorghe Ginga, lucrător baptist în zonă și fr. Sida rămâne străpuns în inimă
de Cuvântul Domnului, primește pe Domnul Isus în viața lui.
In 1897, Teodor Sida a fost
botezat împreună cu alţii, de predicatorul Gheorghe Crişan din comuna Macea,
judeţul Arad.
Din 1897 până în 191o, prin
lucrarea lui Teodor Sida şi a conlucrătorilor săi, s-au înfiinţat peste 6o de
biserici baptiste în această regiune.
Între anii 1898-99 este ales
ca primar al comunei Buteni.
În 1899 a fost ordinat ca păstor al Bisericii Baptiste
din Buteni.
La conferinţa din 3-4
Decembrie 19o3 din Curtici, el a fost
învestit în chip oficial predicator cercual, acel care îndeplinea şi botezul
noilor convertiţi.
In 1913, împreună cu Gheorghe
Slav, face o călătorie misionară în
România Veche, la Bucureşti, unde îl ordinează pe Constantin Adorian în slujirea de păstor al Bisericii
Baptiste din Bucureşti.
Izbucnirea războiului din
1914 aduce lui Teodor Sida sarcini mai grele. Cei mai mulţi predicatori au fost
mobilizaţi şi duşi la război. El a trebuit să facă toată lucrarea. Acum, el a
dat dovadă de o rară putere de muncă şi de conştiinciozitate, fiindcă nu s-a
sustras de la nimic din tot ceea ce trebuia făcut.
După război, la primul Congres
al tuturor baptiştilor români din România unită, ce s-a ţinut la Buteni între
13-16 Februarie 192o, el a fost ales
preşedintele Congresului. La acest Congres s-a oficializat formarea Uniunii,
şi i s-a propus să fie ales preşedintele Uniunii, dar a refuzat categoric, simţindu-se nevrednic
pentru onoarea aceasta. A primit, la multe stăruinţe, funcţia de casier al
Uniunii. In timpul vieţii, a luat
parte la toate întrunirile Uniunii şi a contribuit la toate hotărârile luate în
legătură cu lucrarea baptistă din tară.
Ca predicator, Teodor Sida a fost
un exeget, cu o interpretare a textului biblic folosit la serviciul divin. Era adânc
şi cald în expunere. Vorbea rar, clar, simplu, şi uneori întreba dacă este înţeles.
N-a fost teolog, nici nu s-a pretins orator, dar în el s-au înnodat rosturile
mari şi mici ale misionarismului în vremea de infiltrare şi consolidare a
bisericilor baptiste. Era calculat şi avea o demnitate de conducător. Folosea
în orice problemă metoda cea mai simplă şi potrivită. El a fost omul, care a
îmbinat părerile teoretice cu acţiunile practice. Casa, curtea şi via grăiau
despre spiritul său gospodăresc. Avea o casă simplă, mobilier simplu. In biroul
lui era o masă albă, pe care stătea o călimară de cerneală şi Biblia. In faţa
mesei o bancă lungă cu spetează şi în
spate un scaun şi un dulăpior cu cărţi. Aici studia, contempla şi chibzuia
Teodor Sida. Curtea, grajdul şi coteţele
erau ţinute într-o curăţenie exemplară. Sculele gospodăriei erau aşezate
fiecare la locul ei.
Ca înfăţişare, Teodor Sida
era un bărbat frumos, înalt, cu ochii blânzi şi vii, părul scurt şi fără pieptănătură,
sprâncenele bogate, mustaţa stufoasă şi puţin răsucită. A rămas toată viaţa în
portul său ţărănesc butincean, cu cămaşa brodată, laibărul albastru cu nasturi
albi ca de argint, şuba de lână albă, cizme lustruite şi pălărie sau căciulă
ţărănească. Era senin şi deschis la suflet. A fost un făcător de pace întotdeauna,
când se ivea câte o neînţelegere în cadrul Uniunii şi trebuia trimisă o comisie de împăciuire, Teodor Sida
era aşezat în frunte.
Teodor Sida a fost unul din
cei câțiva predicatori care au cerut
înfiinţarea Seminarului Teologic Baptist şi el a cerut ca Seminarul să fie la Buteni.
In anii săi de slujire, a
adunat documente pentru istorie, pe care le-a predat lui Ioan R. Socaciu, de la
care într-o prigoană au fost confiscate
şi arse de autorităţi.
După 1923 s-a retras lent din
preocupările generale şi s-a dedicat mai mult lucrărilor locale şi cercuale.
Iubea mult comuna Buteni pe care a condus-o ca primar. Adesea povestea despre
construirea casei de rugăciune din Buteni: "Am supravegheat lucrarea zi
de zi. Uneori, noaptea, după miezul
nopţii, la lumina lunii, mă plimbam pe lângă zidurile ce se înălţau şi plângeam
de bucurie... " In biserica din
Buteni a lucrat cu devotament sacru toată viaţa.
La începutul anului 1935 a căzut
bolnav, iar în ziua de 7 Martie acelaşi an, a trecut în veşnicie. La înmormântarea
sa au luat parte credincioşi baptişti din bisericile de pe Valea Crişului Alb
şi de la mari depărtări.
Mulțumim Domnului pentru așa
un bun model. Domnul să ne ajute să îi urmăm credința lui.
Surse:
Alexa Popovici.
Ioan Bunaciu.
Farul, Creștin prin Daniel Stoica.
Pacea, prin Daniel Stoica.
Marius Silveșan.
