Cocuț Ioan 1906 - ? din Topa

Ioan Cocuț este frate cu Irina, mama fratelui Iosif Țon și putem face legătura între cei doi mari predicatori. Revista  „Farul Mântuirii” publică un articol despre fratele Ioan Cocuț sub titlul: „Un mare predicator într-o mare biserică”. În anul 1930, Vasile Berbecar spune despre Ioan Cocuț: „Constatăm că Dumnezeu ne-a cinstit în persoana fratelui Cocuț, nu numai un mare predicator, ci și un om cu largi cunoștințe Evanghelice și medode practice.”

Fratele Ioan Cocuț vede lumina zileei în 18 iulie 1906 în localitatea Topa, din județul Cluj, din părinți baptiști, Teodor și Floare. În Topa a copilărit și s-a remarcat printr-o istețime rară și o profundă religiozitate.

În anul 1913, pe când avea doar 7 ani, pierde pe cine-i, era mai drag, adică mama, rămânând orfan, dar tata i-a asigurat o viață liniștită și copilul Ioan, cugeta la mama lui că s-a dus și totuși îl vede din cer.

Deși era copil de pocăit, a simțit că este păcătos și că are nevoie de Mântuitorul și în vara anului 1922 pășește în apa botezului, dovedind ascultare față de Domnul Isus.

În anul 1924 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care îl termină în anul 1928.

În numărul 18 al revistei „Farul Mântuirii” din anul 1926, îi apare prima poezie numită: „Isus și noi”.

În 1928 la Congresul Uniunii Tineretului Baptist din România, ținut la Curtici, fratele a fost ales ca Secretar General al Uniunii pe 3 ani.

Din anul 1928 apar primele traduceri ale fratelui Ioan Cocuț în paginile revistei „Farul Mântuirii”.

În ziua de 27 ianuarie 1929 fratele Ioan Cocuț este ordinat că păstor la Biserica Creștină Baptistă din Buteni, de frații: Teodor Sida și Mihai Vicaș. În ziua de 11 iunie 1930 se întrunește Comitetul Uniunii Tineretului Baptist din România și al Școlilor Duminecale și hotărăsc să îl aleagă pe fratele Ioan Cocuț ca misionar al celor două organizații baptiste și să intre în slujire din ziua de 15 iunie 1930. Au participat următorii frați: Ioan Ungureanu, Ioan Socaciu, Ioan Dan și Vasile Berbecar.

În anul 1933 scrie cartea: „Viața dr. David Livingstone”

În anul 1935 intră în vizorul celor ce-și spuneau botezați cu Duhul Sfânt, dar fără să își dezvăluie adevărata identitate și printr-un articol numit: „O punere la punct”, este în adevăr pus la punct.

În 1938 era secretarul Uniunii Baptiste din România.

În vara anului 1939 păstorește Biserica Creștină Baptistă Română din Akron, Ohio, S.U.A. până în luna aprilie 1945.

A fost un bun traducător de cărți și a adus o îmbogățire  literaturii baptiste prin cartea sa: ”Credința și misiunea Baptistă”. A tradus: ”Inima Vechiului Testament, de John R. Sampey.”

A scris și tradus multe articole din revistele noastre baptiste.

A fost redactor al revistei „Farul Creștin” de la înființare, anul 1933 și până în anul 1939 când pleacă în America la studii.

În 25 august 1957,  Domnul își cheamă acasă lucrătorul credincios de pe pământ american.

Datele despre fratele Ioan Cocuț ni se opresc în anul 1945, de aici nu am mai găsit ceva din viața fratelui. Vă rog, cine știe ceva, să îmi ofere date. Mulțumesc.

Surse:

Alexa Popovici

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Tineretului Baptist

Istoria Baptiștilor Români din America

Mesaj de la Rohia, de sărbătoarea Nașterii Domnului

Azi, 23 decembrie 2019, zi premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului Isus în ieslea din Betleem, pe lăngă urarea de sărbători, vă mai oferim un dar, care se referă la istoria noastră de zi cu zi.

Fericirea adevărată, trainică de zi cu zi este numai în Domnul Isus.

Fericirea nu vine din alimente  gustoase, nici din avere, nici din sănătate, nici de la o famile în toată prosperitatea ei, ci vine de la Dumnezeu, care ne poartă zilnic cu carul Lui de biruință în Hristos.

Salutul familiei Vasile și Aurelia Bel, este să stați în carul Lui, iar dacă nu ești în car cu El, caută să te sui degrabă și vei fi fericit și aici și în veșnicie.

Domnul Isus te invită lângă El.

Prezint împreună cu fratele Caius Obeada un documentar natural, fără mare fast, simplu, despre felul cum se face colaci aici, la Rohia. De aici, câte un colăcel pentru ficare român,      oriunde  s-ar afla.

Vă dorim binecuvântarea Domnului și bucuria mântuirii în viață și suflet.

Vizionare plăcută!

Din nou cu fratele Sima Handra, despre baptiși, sub comunism

AICI am prezentat un interviu cu fratele Sima Handra, pe atunci avea 90 de ani. Acum când se îndepărtează de anul nașterii prin mâna Domnului și se apropie de centenar, fiind născut în anul 1926, am reușit din nou să mai stau de vorbă cu dumnealui, pentru că fratele mai are multe să ne spună, dar se pare că nu avem noi întrebările să i le punem. Dacă mai vrea cineva să-l mai întrebe, fratele poate răspunde la multe întrebări. Pe când era copil, în familia  sa, s-au perindat pionerii credinței baptiste și i-a auzit povestind bucuriile, necazurile, lucruri despre organizare și altele.

Fratele Sima s-a înscris la Seminarul Teologic Baptist în anul 1946 și a fost la Bucureși când s-a instaurat comunismul,  a fost activ ca păstor în toată perioada comunistă. Harul de la Dumnezeu i-a fost mare, deoarece a fost păstor la Biserica Creștină Baptistă „Spranța” din Arad, când comuniștii au aprobat în anul 1985 venirea în țară a fratelui Billy Graham. Lucrurile au fost aranjate de la București și așa fratele Sima Handra s-a bucurat să-l primească pe marele evanghelist.

Lucruri interesante a spus și acum fratele în acest înterviu și de aceea vă invit să ascultați și să vedeți un om de 93 de ani care vorbește cu claritate despre unele lucruri petrecute în poporul baptist.

Mulțumesc fratelui Caius Obeada pentru amabilitatea de a prelucra acest înterviu și a ni-l pune la dispoziție.

Vă dorim vizionare plăcută!

Oncu Nicolae 1888 – 1945 ? din Tomești

Fratele Oncu Nicolae s-a născut în 13 noiembrie 1888 în localitatea Tomești, județul Hunedoara. Numele părinților era Iocim și Marea, de confesiune baptistă, de etnie română.

A făcut 6 clase primare în localitatea  natală.

În anul 1910 este încorporat de Centrul de Recrutare Deva, Hunedoara, la Regimentul 92 infanterie.

În ziua de 8 ianuarie 1922 se botează la confesiunea baptistă.

Cu ocazia sărbătorii Nașterii Domului din anul 1928, fratele Nicolae Oncu participă la redeschiderea Bisericii Creștie Baptiste Române din Martinsferry, Ohio.

În anul 1929 se întoarce din Warren, Ohio, America, în localitatea natală Tomești, nefiind niciun baptist, începe să predice despre credința în Dumnezeu și mântuirea oamenilor prin credință și până în 1933 s-au botezat 10 persoane.

În ziua de 6 aprilie este 1930 este ordinat ca predicator pentru orașul Arad și împrejurimi.

Fratele Nicolae Oncu în anul 1930 ajută financiar construirea localului de rugăciune din localitatea Hălmăjel, județul Arad și participă la deschiderea localului în ziua de 23 decembrie 1930.

În ziua de 6 iunie 1931 se căsătorește cu Săveta, născută Tatu, din din Hălmăjel.

De la înființarea revistei „Farul Creștin” din 1933, fratele Nicolae este casierul revistei timp de 13 ani și pe adresa dumnealui trimiteau bani cei ce voiau să se aboneze.

Fratele Nicolae Oncu face parte din comisia de ordinare a fratelui Alexa Popovici, din ziua de 16 iunie 1940, alături de Ilie Mârza, Mihai Munteanu, Ioan Moț, Ioan Truță și Cornel Pascu.

Fratele Nicolae Oncu a făcut parte din conducerea Uniunii, a fost casier între anii 1935 – 1937.

Se pare că fratele Nicolae Oncu a murit în anul 1945, la vârsta de 57 de ani. Nu am date precise, doar o poză a fratelui publicată în „Farul Creștin” în anul 1945 și în fața numelui era semnul crucii.

Surse:

Alexa Popocici

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Luminătorul

,,Baptiștii și Marea Unire din 1918” este o carte ce ne duce, ne transpune în trecut cu 101 ani

În aceste zile, când sărbătorim ziua națională a României,  vă fac  recomandarea unei  cărți, ce ne poartă cu sufletul și spiritul în  anii aceia grei de lupte, bucurii, năzuințe ale poporului  Român, implicit resimțite  și de către baptiști.

Prezint aici postfața scrisă de istoricul dr. Marius Silveșan.

Vei constata citind, că sunt lucruri interesante, deosebit de importante pentru istoria poporului român baptist și nu numai, poate, de care nici nu știai înainte,  realizate de către baptiștii români din Transilvania, în primă fază sub regim maghiar, iar mai apoi din România Mare reîntregită.

Baptiștii și Marea Unire din 1918

Adevăruri și implicații

Dr. Marius Silveșan

Anul 2018 este unul special pentru poporul român dat fiind faptul că se împlinesc o sută de ani de la terminarea Primului Război Mondial (1914-1918) și realizarea  unirii Regatului Român cu provinciile istorice. Atunci Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu Țara Mamă cunoscută sub numele de Vechiul Regat. Marea Adunarea Națională de la 1 Decembrie 2018 de la Alba-Iulia a fost una deosebită și pentru poporul baptist. Baptiștii au suferit și s-au bucurat alături de ceilalți români de greutățile și bucuriile prin care a trecut țara la acest început de secol XX. Baptiștii au fost pe front și au dorit realizarea Unirii, astfel că acuzațiile referitoare la neimplicarea și neparticiparea lor la realizarea acestui deziderat de secole sunt nefondate. Vom reveni asupra acestui aspect, iar acum vom prezenta unele informații succinte referitoare la prezența și evoluția baptiștilor în spațiul românesc.

Baptiștii sunt prezenți în Vechiul Regat încă de la mijlocul secolului al XIX -lea (1856) o dată cu stabilirea unei familii de baptiști germani în București. Ulterior prin acțiunea misionară a lui Karl Johann și Augusta Scharsmidt, beneficiind și de o oarecare libertate religioasă, comunitatea de credincioși s-a dezvoltat, astfel că în anul 1865 prin faptul că magistratul orașului București acordă comunității baptiste germane dreptul de a ține registre de stare civilă considerăm acest moment ca dată a recunoașterii de către autorități a bisericii baptiste germane din București, prima biserică baptistă din Vechiul Regat.

În Transilvania, Anton Novak, credincios baptist a ajuns în primăvara anului 1871 la Salonta Mare unde a găsit un grup de cercetători ai Bibliei. Anterior avem informații despre un colportor de Biblii care a ajuns până la Cluj. La 6 august 1875, Heinrich Mayer, predicator baptist, a botezat la Salonta Mare un grup de opt persoane între care se regăsea și Mihai Cornea (Mihaly Kornya), care va fi unul dintre cei mai activi și eficienți predicatori în Transilvania, lucrând atât printre maghiari, cât și printre români. Ca urmare, anul 1875 este cel în care avem informații despre înființarea primei biserici baptiste (maghiare) în Transilvania. Prima biserică baptistă (germană) în Vechiul Regat poate fi considerată ca fiind înființată, zece ani mai devreme, astfel că influența germană a fost proeminentă și benefică în același timp. La începutul secolului XX, cu un an înainte de primul război balcanic, respectiv în anul 1912 avem și prima biserică baptistă română în Vechiul Regat prin efortul pastorului Constantin Adorian care va deveni și pastorul acesteia[1]. Biserica baptistă care l-a momentul respectiv se afla la marginea orașului a ajuns să se situeze astăzi în centru, pe Șoseaua Nicolae Titulescu[2] la zece minute de Piața Victoriei și sediul guvernului României.

În perioada de până la izbucnirea Primului Război Mondial (1914-1918) baptiștii au avut o oarecare libertate religioasă, însă situația acestora a fost diferită în România față de provinciile istorice. În Vechiul Regat avem o scrisoare interesantă și unică pentru contextul istoric și politic al mijlocului secolului al XIX –lea. Ea a fost adresată de Karl Johann Scahrmidt lui Gerhard Oncken, lider baptist german cu un rol deosebit în impulsionarea misionarismului pe continentul european. În cadrul scrisorii se menționa că „aici[3] există libertate de credință. Noi am folosit această libertate și am înființat o asociație pentru răspândirea de tractate. Opt familii ajută cu bani. S-au tipărit și s-au răspândit până acum 3.000 de exemplare de tractate. Aici sunt vreo două zeci de mii de germani și nu este nimeni cine să-i îndrume la Hristos”.[4]

În Transilvania baptiștii vor primi recunoașterea statutului de cult religios în anul 1905 în baza Legi XLIII din 1895.

La izbucnirea Primului Război Mondial în anul 1914[5], românii din Imperiul Austro-Ungar vor lupta în armata imperială. Printre ei au fost și baptiști, astfel că unii din soldați se vor converti la confesiunea baptistă și vor spune și altora Vestea Bună pe care ei au aflat-o pe front. Astfel că la terminarea războiului vom avea în România Mareo serie de noi comunității baptiste. Este de menționat aici faptul că Războiul cel Mare a oferit un context favorabil răspândirii noii credințe, fiind în acest fel unul din factorii care au influențat creșterea comunităților baptiste în primii ani de după război. Un exemplu concludent în acest sens ne este oferit în carte care oferă argumente în favoarea celor afirmate mai sus. Astfel, numai din Biserica Creștină Baptistă din Curtici au fost 51 de recruți împreună cu prezbiterul Ilie Mariș[6].

După anul 1916 avem recruți baptiști și din Vechiul Regat o dată cu intrarea României în război.

---

[1] Pentru mai multe detalii despre viața acestui lider înzestrat cu viziune de Dumnezeu a se vedea Daniel Mariș, Teodor-Ioan Colda, Constantin Adorian : un lider baptist român vizionar, Carmel Print, Arad, 2015. 

[2] Biserica Creștină Baptistă Golgota din București este una dintre cele mai mari biserici baptiste din București.

[3] Referire la  București.

[4] Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România : 1856-1989, Ediție revizuită, Editura Făclia, Editura Universității Emanuel din Oradea, Oradea, 2007, p. 19.

[5] România s-a declarat neutră și va rămâne astfel până în anul 1916 când va intra în război de partea Antantei deși avea semnat un tratat de alianță cu Puterile Centrale.

[6] Ilie Mariș este străbunicul pastorului Daniel Mariș de la Biserica Creștină Baptistă Golgota din București, acesta având gradul științific de conferențiar universitar, fiind rectorul în exercițiu al Institutului Teologic Baptist din București. Institutul Teologic Baptist din București este continuatorul Seminarului Teologic Baptist din București înființat în anul 1920.

Când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu?

4. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
5. El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6. pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
7. pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice. (Tit 3:4-7, VDCC)

Lumea în care trăim este una a eului personal și a centrării atenției noastre doar asupra problemelor noastre, a nevoilor noastre. Nu prea mai contează că cineva suferă din diferite motive. Este bine că nu sunt eu în locul lui,  ne gândim în sinea noastră. Iar atunci, când este vorba de un centru de interes, să zicem, ceea ce ne preocupă este ca acel centru ,,Să fiu EU”. În zilele noastre, egoismul ne stăpânește feroce, egocentrismul face parte din cursul vieții de zi cu zi, indiferența față de aproapele nostru ne caracterizează și ne dezumanizează. Ajungem să ne intereseze de cel de lângă noi doar dacă (văd) și vedem că ne depășește în ceea ce face sau deține, iar atunci devenim invidioși, bârfitori, rău-intenționați. Judecăm foarte ușor, în funcție de culoarea pielii, orientare religioasă, statut social, stare materială, profesie,  etc.  Suntem aroganți, crezându-ne mai capabili decât ,,fratele” aproapele tău și al meu, toate aceste judecăți de valoare laolaltă cu egoismul, indiferența și alte defecte, diminuează, scad din puterea noastră de a IUBI. În aceste condiții Dumnezeu în dragostea Lui ne arată o bogată bunătate aducătoare de mântuire.

Avem timp să ne oprim să vedem această galerie de supremă artă a lui Dumnezeu desfășurată în istorie de dragul tău și al meu?

                                                                                 I.          La vremea hotărâtă

Dumnezeu lucrează după un plan alcătuit în Sine, pe când încă nu era lumea și la un punct al existenței Sale infinite hotărăște, ca planul să fie pus în aplicare.

Venirea bunătății întrupată în persoana Domnului Isus, fiul unic a lui Dumneze, s-a făcut după același plan și de aceea Magii au știut să vină la timp să-L caute, iar preoții au știut să le spună Magilor să meargă la Betleem.

Dumnezeu nu a avut planul A și încă unul de rezervă B, dacă nu reușește cu A pune în aplicare planul B. Nu, El a avut un singur plan bun făcut  după știința Lui, încă dinainte de a exista creația, capodopera Lui.

23. pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
(Faptele apostolilor 2:23, VDCC)

                                                                              II.          La vremea potrivită

S-a arătat  într-o țară mică, neînsemnată din Asia, o zonă înapoiată din punct de vedere cultural. Într-un moment dificil al anului 331 a fost cucerită de  Alexandru cel mare al Greciei,  împărat care, deși a trăit doar 33 de ani a cucerit lumea. În jurul anului 333 distruge Imperiul Persan și cucerește Egiptul, Siria,  Ierusalimul și limba oficială devine în imperiu greaca. Alexandru moare și Imperiul se împarte între generalii lui.

Timp de aproape 268 de ani micul stat al Iudeilor se află sub influența grecilor, care sunt interesați de cultura și mai ales de cărțile sfinte ale Iudeei, traducându-le din ebraică în greacă. Aceste traduceri primesc denumirea de Septuaginta. Mulți iudei au îmbrățișat limba filozofilor, au început să citească Scriptura în greacă iar mai târziu apostolii Domnului Isus își vor scrie cărțile lor în limba greacă.

În anul 63 î.Hr. romanii asediază Ierusalimul pe care-l cuceresc, Imperiul Roman asigurându-și dominația peste aproape toată Euopa, Asia și Africa de nord.

La vremea potrivită înseamnă că bunătatea lui Dumnezeu s-a arătat într-o țară mică, cu o cultură înaltă a grecilor și sub o domnie de fier a Romanilor, atunci când puteai circula destul de  sigur pe 3 continente. Acuzația Domnului Isus de pe cruce era scrisă în cele 3 limbi, două de mare circulație, greaca și latina, cea de-a treia fiind ebraica, limba poporului lui Dumnezeu.

                                                                           III.          La vremea mântuirii

Planul lui Dumnezeu este mântuirea tuturor oamenilor și de acea El creează conjuncturi și face în așa fel încât,  să te întâlnești și să vezi bunătatea lui Dumnezeu care aduce mântuire oamenilor.

Vremea mântuirii fiecărui om este ACUM.  Amânarea este nesocotirea marii Lui bunătăți și te poate costa să petreci veșnicia în Locuința Morților în chinuri. De aceea răspunde azi, neîntârziat..

2. Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
(2 Corinteni 6:2, VDCC)

4. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2:4)

7. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
(Psalmii 34:7, VDCC)

100 de ani de la înființarea primului organ de presă al Uniunii: „Farul Mântuirei”

Farul Mântuirii ia naștere odată cu Uniunea baptistă și are 100 de ani de la apariție. Existența i-a fost de scurtă durată, dar bogată în evenimente bune și rele. Ea a adus Cuvântul lui Dumnezeu în casele oamenilor.

Revista cultului baptist se numea ”Farul Mântuirii” şi apărea pentru prima dată la 1 Decembrie 1919, sub îndrumarea fr. Constantin Adorian[1], ca și organ de presă al Uniunii Comunităților Baptiste Române din România. Revista are un bogat conținut: pe prima pagină avem un mesaj scris, în general de redactorul revistei, mesaj care are diferite teme.  În paginile revistei din data de 15 Iunie 1932 a fost tipărit un mesaj scris de către însuși Carmen Sylva, regina mamă cu tema – ,,Creștinismul de azi”. Revista mai conținea predici, anunţuri din țară despre înmormântări, botezuri, cununii, știri misionare din țară și străinătate, precum  și alte anunțuri. În numărul din martie 1923 este publicată ”Mărturisirea Credinței Baptiste a Creștinilor Botezați precum și Constituirea Comunităților Baptiste, documentată cu citate din Sfânta Scriptură.” La această mărturisire au colaborat Constantin Adorian, Radu Tască, Ioan Popa, Vasile Berbecar, Mihai Vicaș, Dumitru Baban, Jan Staneschi, Nicu Sava, Toma Slăv, Ilie Mârza, Adam Sezonov, Teodor Puşcaș , Gheorghe Vulpescu, Gheorghe Teleagă și alții.

Se scria despre ce trebuie să fie libertatea religioasă și de faptul că nu este respectată în țara noastra, erau amintite prigonirile din Rusia și alte informații din întreaga lume.

La Conferința Uniunii de la Buteni din 28.09. 1922 fr. Constantin Adorian, președintele Uniunii într-un ”Memorandum„ citit în cadrul Congresului spune despre revistă următoarele: ”Farul Mântuirei a avut la finele anului 1920 o pagubă de treisprezece mii de lei, la finele anului 1921 o paguba de 3000 mii lei în total optsprezece mii de lei. Această pagubă a fost acoperită de Dr. Rushbrooke.”[2]

Revista a fost martoră la evenimentele importante ale națiunii române, dar mai cu seamă la bucuriile și necazurile poporului Baptist.

Aici citim necrologul fr. Gheorge Slăv, primul cărturar baptist: ”Fratele Gheorge Slăv a fost la mulți frați în țară cunoscut. De mai mulți ani a spus el că era bolnăvicios. El a scris cartea: ”Evanghelia și focul” și afișul ”Mai este o lume”. A publicat cu mai mulți ani înainte de acestea o revistă cu titlul: ,,Lumina Lumei” și a prelucrat cartea de cântări ”Cântările Sionului”, în anul 1903. El fu născut în anul 1869, s-a pocăit in anul 1902 și după o suferință îndelungată, care l-a slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit Duminică în 5 Oct. a.c. (1919). Așa dară am avut un lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulți ani însă nu mai era în stare a lucra decât evanghelist, iar în anii din urmă trebuia să se retragă dela tot lucru. Acum a bătut și al lui ceas, în care fu chemat din această lume plină de suferinți și necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”[3]

În  februarie 1932, adică după 13 ani de la apariţie, prima pagină ne întristează cu titlul: ”Farul Mântuirii este în primejdie”. Într-adevăr, din articol reiese că această revista își va înceta activitatea din cauza marilor datorii acumulate în timp și pe care cei mai mulți frați din țară nu le-au achitat. Citatul este tulburător: ”Da! Farul Mântuirii este în primejdie; în primejdia grea și tristă de a-și întrerupe apariția, de a se stinge și dispare din nobila sa luptă.”

Trist, dar adevărat, după 13 ani de apariție Farul Mântuirii rămâne istorie din pricină că, mulți dintre frați nu au plătit abonamentele iar creditorii luau ei ce se aduna în contul revistei.

Deviza revistei  era:

Citiți ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Abonați-vă la ,,FARUL MÂNTUIREI!”

Oferiți fraților ”FARUL MÂNTUIREI!”

Sprijiniți cu banul și scrisul vostru ”FARUL MÂNTUIREI”.

Să nu lipsească din nici o casă creștină ”FARUL MÂNTUIREI”.

“Farul Mântuirii” – Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste din România.

Preţul abonamentului 6 lei pe an

Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Strada Toamnei No. 105. Redactor: Vasile Berbecar; Administrator: C. Adorian.

Toate cererile, reclamaţiunile şi abonamentul să se trimită la administraţie pe adresa: C. Adorian – 105, Strada Toamnei, 105 – Bucureşti.

Articole de fratele Vasile Berbecar scrise în primul număr.

 

 Un “Far Mântuitor”.

După multe luni zgomotoase şi nopţi petrecute în nesiguranţă, pline de aşteptare după o călăuză în viaţa creştinească îl putem numi binevenit azi, când plutim încă pe o mare zgomotoasă a lumii în nesiguranţă. Ce bun era acest far de îl puteam avea pe timpul apăsării dureroase din partea unor oameni neînţelegători. Un aşa far ne putea aduce prin razele lui în mijlocul nopţii întunecoase a cercetării grele o mângâiere, îmbărbătare şi curaj în lupta cu valurile furioase. Dară – acest far ne lipsea. Nu că ne-ar fi lipsit dumnezeescul cuvânt al Evangheliei măreţe, dară ne lipsea un far, care cu razele sale ne arăta în întunericul nopţii ispitelor spre stelele cele luminoase ale promisiunilor dumnezeeşti. Deci după ce „Solul Păcii” de mai multe luni nu mai apare ne-am hotărât a da revistei noastre un alt format şi alt titlu şi sperăm ca şi această revistă să servească ca un „Far Mântuitor” multor cititori spre binecuvântare. Deci, lumineze acest „Far Mântuitor” pe toţi cititorii şi să-i conducă la limanul cel ceresc prin poveţele sale, ca să fie spre onoarea lui Cristos, Lumina lumii. [4]

                                                                                                  Berbecar.

„Farul Mântuirei”[5]

În frământările valurilor zgomotoase ale mării zbuciumate de furtuni cât este de bine dacă corăbierul zăreşte în mijlocul nopţii întunecoase o rază de lumină, care varsă speranţă în sufletul său disperat. Ce simţ de fericire şi linişte sufletească îl apucă, dacă a răsărit lumina vreunui far luminător a cărui raze mântuitoare străbat la multe mile întunericul nopţii furtunoase. El primeşte o nouă speranţă în suflet, puterea-i se căleşte spre o luptă nouă împotriva valurilor furtunoase şi el îndreaptă corabia sa spre acea lumină a farului mântuitor. Dacă corabia lui a ajuns a suferi naufragiu şi el s-a putut a se salva pe un rest a nenorocitei sale corăbii la privirea luminii farului pluteşte cu nădejde spre lumină şi îşi caută mântuirea vieţii sale în apropierea farului mântuitor.

Un corăbier poate fi cât de isteţ în lucrul său, dacă în mijlocul mării zgomotoase şi în întunericul nopţii furtunoase nu ajunge toată isteţia lui nimic, dacă lipseşte farul (turnul) cel luminător, care să-i dea direcţia căii spre limanul dorit, unde şi-ar putea mântui viaţa.

Un far este astfel construit ca să stea tare şi neclintit la ţărmul mării şi la locurile cele mai periclitate. Farul e destinat a vărsa lumina sa în mare depărtare la toate corăbiile ce trec marea. Însă oricât de frumos şi de bine ar fi el construit, de niciun folos nu ar fi dacă nu ar avea lumina aprinsă şi nu ar lumina în noaptea întunecoasă când se ridică valurile zgomotoase, unde se zbuciumă câte o corabie pe marea înfuriată de furtuni. Deci lumina din far este principalul.

Tot aşa şi creştinul are pe calea vieţii sale sufleteşti trebuinţă de un far luminător, care să-i arate calea spre malul cel dorit al veşniciei.

Un aşa far luminător este înainte de toate dumnezeescul cuvânt al Evangheliei care de multe veacuri stă neclintit, şi oricâte valuri zgomotoase, spumegătoare întunericului păcatului s-au izbit de acest far, nu au avut niciun rezultat căci cel ce a aprins lumina acestui far este însuşi Domnul nostru Isus Cristos care luminează, şi revarsă razele sale măreţe prin sfântul său Spirit în toate părţile. Lumea aceasta este ca o mare zgomotoasă şi ce întuneric mai mare poate fi ca păcatul cu tot zbuciumul lui.

Domnul nostru Isus zice: „Voi sunteţi lumina lumii, adică în lumea aceasta întunecoasă voi sunteţi ca un far ce are să lumineze” şi apoi mai zice: „Aşa să lumineze faptele voastre înaintea oamenilor, adică ca far aveţi să luminaţi cu acea lumină, ce însuşi Domnul a aprins în voi”.

Ca noi să avem această lumină în noi avem trebuinţă de o călăuză, iar această călăuză bună şi de încredere este negreşit Sfânta Scriptură. La mulţi însă le place a mai avea ceva pe lângă Biblie, care să le dea îndrumare în ea. Şi aceasta ni se oferă astă dată prin această revistă modestă sub titlul: „Farul Mântuirei”. Această revistă nu voieşte a fi altceva, ci, ca un far luminător, să arunce anume raze luminătoare către fiecare suflet ajuns în vârtejul valurilor zgomotoase pentru al aduce la limanul dorit. Această revistă vrea să fie un far mântuitor prin razele ce le revarsă din lumina cea mare pe care însuşi Isus Cristos, Mântuitorul nostru a aprins-o prin Spiritul Său.

Fie dar, caestă revistă modestă cu adevărat un „Far Mântuitor” pentru noi toţi, care să ne ducă prin toate ispitele la limanul cel dorit şi iubit al eternităţii. Iar Dumnezeu, lumina cea veşnică şi perfectă să ne lumineze pe toţi tot mai mult ca şi noi ca nişte lumini mici, arătăm prin faptele şi umblarea noastră oamenilor calea spre limanul cel veşnic. Fie ca Numele cel glorios al Farului ceresc Isus Cristos să fie glorificat în veci. Aceasta doreşte la toţi.

                      V. Berbecar.

Misiune.[6]

Curtici. În cursul anului a avut 3 botezuri, în total au fost botezate 44 de suflete. Lucrul înaintează.  R. Tasca.

Buteni. În cerc s-au ţinut până acum 5 botezuri în total 150 de suflete. V. Berbecar.

În judeţele Bihor, Hunedoara, Caraș -Severin şi altele au fost botezuri, ne lipsesc însă numărul celor botezaţi.

Reclame

În curând va apărea:

“Steaua Dimineţii” – Mică revistă religioasă pentru copii va conţine istorioare şi poezii frumoase.

“Psalmistul” – Revistă religioasă a tinerimii va conţine Poezii, Declamaţiuni, Cântece noi şi îndemnuri pentru cultura tineretului creştin.

“Chemarea Mângâietoare” – Foaie religioasă pentru prietenii Evangheliei va conţine îndemnuri spre pocăinţă.

“Cârmuitorul” – Revista predicatorului şi a învăţătorilor şcolii de Duminică va conţine lecţiile Şcolii de Duminică, Exegeza, Homiletica etc.

Apare odată cu Congresul, dar prezintă programul Congresului.

Primul congres al Uniunii Comunităţilor Baptiste române din România-Mare, care se va ţine la Bucureşti în zilele de: Vineri 28, Sâmbătă 29 şi Duminică 30 Noiembrie 1919.

   PROGRAM

Vineri 28 Noiembrie:

1. 8 – 9 Oră de rugăciune.

2. 9 – 12 Deschiderea congresului C. Adorian.

3. . . . .  .Alegerea preşedintelui congresului.

4. Ref.   Puterea unirii şi folosul centralizării de Ion Popa.

5. Ref.   Organizarea noastră de G. Nicoară.

6. Ref.   Lipsa lucrătorilor şi trebuinţele lor de R. Taşcă.

7. Ref.  Prosperarea misiunii în trecut, prezent şi viitor de I. Ţirban.

8. Ref.  Economie financiară şi casieria centrală de G. Nicoară.

 De la ora 3-6

9. Ref.   Starea actuală a casei de Theodor Sida.

10. Ref.  Şcoala de misiune şi folosul ei de R. Taşcă.

11. Ref.  Şcoala Duminicală  de Vasile Berbecar.

12. Ref.  Societatea tinerilor de C. Adorian.

13. Ref.  Literatura noastră de M. Vicaş.

14. Ref.  Cultivarea cântului de Vasile Berbecar.

15. Ref.  Femeia ca sprijin al misiunii de A. Oală.

16. Ref.  Văduvele, Orfani, Săraci şi bătrâni de G. Vârsândan.

17.      Seara 8.30 – 9.30 Evanghelizare şi cântări.

Sâmbătă 29 Noiembrie 1919

18. 8- 9   Oră de rugăciune.

19. Ref    Bucovina şi Evanghelia de G. Păduche.

20. Ref.   Basarabia şi pocăinţa de Ivanov.

21. Ref.  Dobrogea şi Cristos de R. Tasca.

22. Ref.  Moldova şi noi de Nicoale Petrescu.

23. Ref.  Lupta noastră de C. Adorian.

24. Ref.  Evanghelizarea Banatului de Ştefan Ignea.

25. Ref.   Localurile de adunare ca stil, acustică, confort şi arhitectură de M. Munteanu.

           De la ora 3 – 6

26. Ref.  Unificarea cultului divin de G. Florian.

27.     Importanţa misiunii în Bucureşti de I. Branca.

28.     Denumirea Fraţilor ordinaţi ca diaconi.

29. Alegerea comitetului dirigent.

30. 8 – 9 Evanghelizare.

Duminică 30 Noiembrie 1919

31.  9 - 10  Oră de rugăciune.

32. 10 – 11 Serviciul Dumnezeesc.

33. 11 – 12 Ordinarea.

              După amiază

34.  4 – 7  Evanghelizare.

35.    Cina iubirii.

  

---

[1] Farul Mântuirii, Anul X. No. 20-24, Număr festiv 40 pagini Decembrie 1929, pag.18 ,Semicentenarul Bisericilor Baptiste Române.

[2] AUBR. Fond Coresp. D2, Procese verbale Congrese și comitete, Uniune. 1918-1924, file,199

[3] Farul Mântuirii, No.1, 1.Decembrie 1919, pag 5,6

[4] Farul Mântuirei, Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România, an 1, nr. 1, 1 Decembrie 1919, p. 1.

[5] Farul Mântuirei, An I, Nr. 1, 1, Decembrie 1919, p. 4.

[6] Farul Mântuirii 1919 -1, p.8.