O poruncă către toți ucenicii Domnului: predicați Evanghelia!

Marcu 16:15. Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.

Tehnologia ultra modernă ne-a îndepărtat să mai fim împreună la aeropag, să ascultăm filozofie, agoră ca să comunicăm văzându-ne, să dăm mâna împreună la întâlnire și despărțre, nici la nuntă nu prea comunicăm și dacă comunicăm suntem atenți la telefon, să-l verificăm. Suntem niște mici monștri în spatele unui aparat care prin construcția lui ne descoperă toată goliciunea, urâțenia, ne despoaie de toată umanitatea care ar însemna: dragoste, respect, gingășie, bun simț și altele de acest fel. Am uitat sfatul lui Solomon care zice: „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea și de priceput dacă și-ar ține gura. (Proverbele 17:28) Dar lucrul acesta nu mai este posibil nicicum. Azi, toți știm nu numai fotbal cum eram catalogați mai dedemult, știm politică, știm să dăm sfaturi, dar uităm cât de ușor suntem manipulați de alți oameni care se ocupă de asta. Am uitat de Dumnezeu, de sfatul său care spune: „Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce, și apă amară? (Iacov 3:11)

Revărsăm cu forță în același timp și apă dulce dar și apă amară, oare de ce?

Nu ne adăpăm din apa cea bună a Cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.

Nu ne interesează ce spune Cuvântul despre cercetarea de sine, ci mă interesează viața celui de lângă mine, lucru care este foarte rău.

Nu suntem interesați ca vorbirea noastră să fie plăcută, cu har, dreasă cu sare.

Nu suntem interesați ca din inima noastră să curgă râuri de apă vie ci, dăm din firescul nostru râuri care provoacă durere.

I-Porunca Domnului este clară, simplă și la subiect: „Mergeți în toată lumea”

Tehnologia de azi ne ajută să mergem de pe scaunul nostru, exact în toată lumea.

Apostolii și urmașii lor mergeau pe jos mulți kilometri să predice și pe drum erau în primejdie. EX. George Slev în călătoriile lui a fost lovit cu pietre de la care i s-a tras moartea, dar alții i-au luat locul.

Azi putem merge liniștiți prin postările și aprecierile noastere pe tot pământul.

Mergi în misiunea cerută de Domnul Isus?

 II-Porunca Domnului este să mergi și să predici Evanghelia.

Vedem azi puterea suporterilor de a-și încuraja echipa favorită, este mare și cu entuziasm.

Vedem la alegeri râvna, curajul, puterea de a crede că cel pe care îl susțin este perfect, cel mai bun.

Dar cu porunca Domnului cum rămânem?

Porunca este acuma și permanentă, ca toți oamenii să audă Evanghelia.

Ce aud oamenii de la mine? Ce predic eu cu râvnă și zel?

III-Porunca Domnului este: predicați Evanghelia la orice făptură.

Aceasta este însărcinarea Domnului Isus, această lucrare a făcut-o când era pe pământ.

Acest lucru l-au făcut apostolii și urmașii lor.

Acest lucru suntem obligați să-l facem, pentru că Domnul Isus ne-a poruncit. Suntem investiți să facem acest lucru.

Ioan 20:21, VDCC Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”
Făcând voia lui Dumnezeu vei fi răsplătit de Dumnezeu cu viață veșnică.

Făcând o altă galerie, având alte teme de transmis, nu vei primi nimic, că nu au ce oferi.

Fii plin de râvnă pentru Dumnezeu și pentru Evanghelia lui!

El îi va duce în apartamentul Lui veșnic pe toți acei ce s-au trudit și au împlinit porunca.

Matei 25:21, Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.’

 

Apocalipsa 12:10, Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

25 de ani de când Dumnezeu a dat un loc de odihnă Bisericii Baptiste din Tg. Lăpuș

 

Eclesiastul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Mișcarea baptistă s-a născut în urma multor zile de post, rugăciune și studiu al Bibliei, ea nu s-a format să fie o altă grupare religioasă, ci era ceva mai mult, adică punerea în practică a ceea ce este scris. De aceea baptiștii au adoptat principiul biblic al libertății și al despărțirii bisericii de stat, iar corpul bisericii este format din oameni născuți din nou, din Dumnezeu, care și-au declarat public credincioșia și apartenența la învățătura Scripturii, în jurul anului 1600. În gândirea baptistă nu poate exista un om care să nu aibă o Biblie, pe care să o citească în liniștea căminului său. Biblia este cartea lui Dumnezeu scrisă pentru noi oamenii, ca să cumoaștem bine voia sfântă a Lui și să o facem.

În orașul meu de suflet, unde m-am născut, văzând lumina zilei, dar și în zonă, baptiștii au existat începând din anul 1919.

Mai multe despre organizarea baptiștilor în zona orașului Tg. Lăpuș puteți citi AICI.

În anul 2000 Dumnezeu a dat prin bunăvoința Sa un loc unde baptiștii răsfirați în oraș și localitățile dimprejur, să se poată aduna și să laude pe Dumnezeu, dătătorul vieții.

Primul serviciu în noua casă s-a făcut în data de 19.06.2000, a doua zi de Rusalii, când am venit din Chiuieşti cu fratele Vasile Danciu şi un frate american Jimmy Morse, care lucra în zona Dej şi l-am adus cu gândul să ajute şi el cu ceva lucrarea nou înfiinţată.

De atunci lucrarea Domnului s-a desfășurat după programul pe care frații fondatori l-au stabilit atunci. În ziua Domnului de duminică, biserica se aduna dimineața când se desfășura un program de rugăciune în care după un îndemn din Cuvântul Domnului fiecare frate și soră sau oricine voia putea să vină în rugăciune cu cererile lui spre Dumnezeu. Urma apoi o oră în care era lăudat Dumnezeu prin cântare, poezie și predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Duminică seara era un program de o oră în care credincioșii se rugau, cântau și ascultau mesajul lui Dumnezeu predicat de un frate.

Peste săptămână biserica se aduna în ziua de vineri la ora 18 când de asemeni biserica se ruga, lăuda pe Dumnezeu și asculta mesaj din Cuvânt.

Biserica se aduna cu ocazia sărbătorilor care prezintă lucrarea Domnului Isus, precum: Întruparea Domnului Isus și Învierea Sa, ziua când Duhul Sfânt s-a pogorât peste ucenici în ziua de Rusalii. Biserica a mai organizat program de evanghelizare la cere veneau invitați de la bisericile baptiste din jur. Biserica mai organiza și programe ocazionale, cu ocazia venirii unor frați și surori să desfășoare programe cu copiii, femei și bărbați programe separate și seara se făcea un program pentru toți care doreau să vină, fie membri bisericii, dar și oricine voia să vină să se bucure. Program de botez, căsătorie, binecuvântare a copiilor născuți în sânul bisericii.

Timp de 25 de ani în care Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” din Tg. Lăpuș a avut un loc de odihnă, de închinare, și-a desfășurat activitatea sub ocrotirea Celui prea Înalt, a fost mulțumitoare Domnului pentru toate binecuvântările Lui. A mers înainte cu bucurie, chiar dacă mai veneau nori de întristare și apăsare, bucuria era mare și este mare și azi că Dumnezeu este prezent în mijlocul credincioșilor Săi.

Azi, când mulțumim Domnului pentru acest loc de rugăciune, biserica se roagă să vină aici un frate păstor, credincios Domnului și să lucreze la extinderea Împărăției lui Dumnezeu în această zonă.

Mulțumim lui Dumnezeu și dorim ca în continuare să facem voia Sa sfântă și binecuvântată, fiind supuși, ascultători de Dumnezeu, ocrotitorul oricărui om.

Psalmii 91:1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic.

Dumnezeirea, sursa mângâierii depline. De la cine aștepți mângâiere?

 

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Sensibilitatea interioară a fiecărui om necesită intervenția dinafară, ca să fim ridicați dintr-o stare de tristețe în care cădem din cauza împrejurărilor neplăcute, dar și a greșelilor noastre făcute din neatenție. Pe pământ sunt sunt mulți mângâitori, dar care eșuează din cauza neputinței umane.

   Dacă azi nu poți fi mângâiat în necazul tău, dacă cei de la care aștepai o mângâiere te-au rănit mai rău și rămâi cu durere în suflet, dacă toate încercările de a ieși la liman s-au năruit, singura mângâiere stabilă și profundă vine de la Dumnezeu, care este Dumnezeul oricărei mângâieri. Mângâierea Domnului este mai înaltă decât gândirea noastră. Ea este Dumnezeiască, pătrunde toată ființa interioară, aducând balsamul dumnezeiesc al păcii, speranței și dragostei.

   Mângâierea omului este omenească și de slabă calitate, deoarece omul nu are răspunsuri la lucrurile lui, cum ar putea printr-o îmbrățișare, o atingere, să facă să dispară durerea celui ce are nevoie de mângâiere.
   Ucenicii erau cu Domnul Isus în camera de sus, unde au servit ultimul Paște, dar erau tulburați, triști, din cauza faptului că Domnul Isus le spunea despre moartea Sa și faptul că El va pleca la Tatăl Său în cer.

Ioan 14:1 Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.
Sursa mângâierii este Dumnezeirea, dacă crezi în Cuvântul Său.

Ioan 14:15 Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.
Al doile lucru care ni se cere este: „Să iubim Dumnezeirea”.

Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.

   Aceste cuvinte ale Domnului Isus înseamnă:

1-El însuși a fost un Mângâietor cât a trăit pe pământ ca om și felul lui de a mângâia i-a uimit pe toți.

Vezi dintre multele exemple pe:

Bartimeu Marcu 10: 46 – 52. Oamenii îl certau, dar Domnul Isus s-a oprit și a spus: „Chemați-l”.

52. Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit.” Îndată orbul și-a căpătat vederea și a mers pe drum după Isus.

Maria, care a uns picioarele Domnului Isus cu mir. Matei 26: 6 – 13. 10. Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.

Femeia prinsă în preacurvie. Ioan 8: 1 – 11. Gândul ei era la loviturile cu pietre aruncate asupra ei ca o revărsare de ură și dispreț. Dar Domnul Isus are o mângâiere ce depășește orice gândire umană. 11. „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”)
2-Duhul Sfânt vine ca un alt Mângâietor trimis de la Tatăl în urma rugăminții Domnului Isus.

Duhul Sfânt este un Mângâietor permanent în credincios și El este la dispoziția omului permanent.

Nu ai mângâiere în necazul tău?

Vezi poate ai întristat Duhul și nu te poate mângâia că tu personal îl oprești.

Dacă zici că ai Duhul Sfânt, dar nu ai mângâiere în viață, trebuie să te cercetezi, poate l-ai stins.

Domnul Isus a simțit durerea când a văzut neputința umană și că ucenicii nu au putut avea un cuvânt de mângâiere pentru Domnul, ci mai mult s-au lăudat pe ei înșiși: „ Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru. (Marcu 14:31)

Acesta este rolul Duhului, printre altele să fie un Mângâietor, să nu fim singuri, să nu fim părăsiți.

2-Dumnezeu este sursa orIcărei mângâieri.

Dumnezeirea, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este o plinătate a mângâierii desăvârșite. Nimeni nu poate face ce face Dumnezeu în privința mângâierii.

2 Corinteni 1:3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri.

Romani 15:5 Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus,

Mângâierea lui Dumnezeu este veșnică dacă o primești așa cum este dată de Creator.

2 Tesaloniceni 2:16 Şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde.

Mângâierea pe care o dă Dumnezeirea este una superioară, pe care omul nu o poate da.

2 Corinteni 1:5 Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele* lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
Ioan 14:26  Dar Mângâietorul* , adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă* va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
Ioan 15:26  Când* va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El* va mărturisi despre Mine.
Ioan 16:7  Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul* nu va veni la voi, dar, dacă* Mă duc, vi-L voi trimite.
Ioan 16:13 Când va veni Mângâietorul, Duhul* adevărului, are să vă* călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Mângâierea Dumnezeirii este mai înaltă decât gândirea umană,  desăvârșită, completă, mult superioară, deoarece: este permanentă, ne învață, înlocuiește tristețea cu pacea și multe alte asemeni. Tristețea este pricinuită de multe fenomene și necazuri, Dumnezeu are răspuns la toate.
Un exemplu viu, real trăit de un om care se baza în totalitate pe Dumnezeu este un argument că ce spune Biblia este adevărat.

Pastorul Richard Wurmbran povestește despre cele petrecute în închisoare alături de fratele Nicolae Moldoveanu. El a spus: „Era iarna și era foarte frig și un gardian beat l-a pus pe Nicolae Moldoveanu să stea cu burta pe podeaua de beton care era înghețată. După multe ore, Nicolae s-a ridicat fără să fie supărat pe gardian, cu inima plină de pace și cu fața zâmbitoare și ne-a cântat o cântare de laudă pe care a compus-o când a stat pe podea: Ție-ți cânt Dumnezeul meu.”

Tie-Ţi cânt Dumnezeul meu

Autor: Nicolae Moldoveanu  |  Album: Cantarile Harului - Volumul 7  |  Tematica: Diverse

1.    Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru bunătatea Ta,
Pentru harul Tău cel mare,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!
Te voi binecuvânta,
Te voi binecuvânta,
Şi în şoaptă, şi-n strigare!

2. Ţie­-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Pentru toate ce mi-­ai dat,
Pentru dulcea Ta-­ngrijire,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire,
Pentru tot ce mi-ai luat,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulţumire.

3. Ţie-­Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Şi nu vorbe vreau să spun,
Ci cântarea mea să-Ţi ardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Ţie, Bunul cel mai bun,
Şi-n iubire să se piardă.

4. Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Ţie-Ţi cânt, Dumnezeul meu,
Nu că eu aş şti să cânt
Sau că am vreo vrednicie,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!
Dar iubirea-mi dă avânt,
Dar iubirea-mi dă avânt
Ca să-Ți cânt, mărire Ţie!

Coloseni 2:1-3 Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup;
2. pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,
3. în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.

 

Folk Manfred 1935 - Cernăuți

 

Fratele Manfred Folk s-a născut în ziua de 7 august 1935, în localitatea Cernăuți. Părinții se numeau Johann (1900-1954) păstor baptist german pe teritoriul Românie vezi AICI și Ana, născută Chytil, etnici germani de naționalitate română şi confesiune baptistă. Este fiul pastorului de limbă germană Folk Johann (Hans).

Începe şcoala primară la Sighişoara şi o continuă la Sibiu, unde s-a mutat împreună cu familia. Se înscrie la liceul Brukenthal din Sibiu, profil muzică, care după o lună își schimbă profilul, devenind de profil  tehnic, şi îşi termină liceul la Timișoara, unde din nou se mută împreună cu familia. Calificarea tehnică în construcții industriale, civile și planificare obţinută după absolvirea liceului i-a fost de folos după ce s-a stabilit în 1966 în Republica Federală Germană, unde a fost angajat la primărie.

Ca şi copil a străbătut ţara în lung şi-n lat, însoţindu-l pe tatăl său în călătoriile misionare făcute în ţară, călătorii care au fost făcute cu motocicleta.

A urmat sudii teologice pentru evanghelizare la fără frecvenţă.

În ziua de 28 februarie 1948 a fost botezat de Folk Johann, tatăl lui, în casa lor privată. Înainte de venirea comuniștilor la putere, unele biserici baptiste făceau botezul la baia comunală din oraș, dar ulterior nu a mai fost posibil. Împreună cu el a mai fost botezat și viitorul pastor baptist german Adolf Novac.

Duminică, 6 iunie 2004, în cadrul serviciului de dimineaţă a avut loc în Biserica Creştină Baptistă din Oraviţa, judeţul Caraş Severin, ordinarea ca misionar pentru românii din Spania a fratelui Manfred Folk. Fratele Manfred provine dintr-o familie de pastori baptişti germani şi a slujit timp de mai mulţi ani în biserici baptiste din Germania. După Revoluţie a fost implicat in diverse acţiuni evanghelistice şi de caritate în zona Oraviţa. La acest eveniment au fost prezenţi fraţii păstori: Ilie Cimpoca (Răcăşdia), Pavel Petruţ (Bănia), loan Vrâncuţa (Anina), Valentin Sfercoci (Oraviţa) şi Ionel Tuţac, preşedintele Comunităţii.

Iată ce scrie revista Farul Creştin în anul 1996: Deşi a plecat din ţară în urmă cu 30 de ani, dânsul nu a uitat bisericile din România, pentru care desfăşoară o acţiune de ajutorare, în special în ceea ce priveşte construcţia caselor de rugăciune. Actualmente locuieşte in oraşul Lorrach din Germania.

Weekendul din 18-20 noiembrie 1996 a adus multă bucurie in Biserica Creştină Baptistă „Vestea Bună” din localitatea spaniolă Roquetas del Mar! După o perioadă de post şi rugăciune, vineri şi sâmbătă seara s-a vestit Cuvântul lui Dumnezeu, iar duminică dimineaţa a fost un botez nou-testamental cu două persoane, al doilea botez din acest an.

Duminică după-masă, Biserica a avut părtăşie la Cina Domnului, ocazie cu care şi cele două noi membre ale Bisericii au luat parte pentru prima dată la Cina Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit de fr. Pastor Schinteie Ghiţă, care a oficiat actul botezului şi Cina Domnului. La punerea mâinilor a luat parte şi fr. pastor Manfred Folk, din partea Bisericii Baptiste Germane din localitate.

Pastor Schinteie Ghiţă

Fratele Manfred Folk a lucrat în Bisericile Creștine Baptiste și în timpul regimului comunist, venind din Germania Federală ca turist, dar după anul 1990 a venit nestingherit și a ajutat atât material cât și spiritual Bisericile Creştine Baptiste din Răcăşdia, Grădinari, Lescoviţa, Băile Herculane, Brezon (biserică de romi), Oravița, Tirol şi lertof din jud. Caraş-Severin, şi Voiteg din județul Timiş.

A colaborat cu revista Farul Creștin de la Arad, unde a scris unele articole.

După revoluţia din anul 1989, în biserica din Iertof a venit din Germania unul dintre nepoţii Cristinei Folk, mătuşa lui Manfred Folk, numit Manfred Folk Lazak, care a luat asupra sa 90% din cheltuielile de construcţie ale casei de închinare; locaşul de închinare a fost inaugurat pe data de 22 iunie 1992, iar astăzi biserica numără 15 membri şi 7 aparţinători.

A scris istoricul familiei.

Jurjeu Silviu Paul 1955

 

Fratele Silviu Jurjeu s-a născut la 22 aprilie 1955, în București și este al treilea dintre copiii Mariei și ai lui Gheorghe Jurjeu, membri activi în biserică. A fost botezat la 16 iulie 1978 în Biserica Golgota din Bucureşti de către losif Țon.

S-a căsătorit în mai 1982 cu Ana Mărginean din Alba lulia, și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu un fiu, Andrei, și o fiică, Laura.

Copil fiind, Silviu vine împreună cu părinţii şi fraţii lui în biserica Golgota în anul 1961. Participă alături de frații săi mai mari la școala duminicală, apoi la tineret, cântând în corul tinerilor vineri seara și ulterior și duminica seara, în corul dirijat de fratele Ionel Țunea și Daniel Petrescu.

Îşi începe activitatea de corist la vârsta de 14 ani, în anul 1969. În anul 1970 se integrează în corul mixt, apoi este cooptat în corul mic, dirijat de Daniel Stăuceanu. În momentul în care Daniel Stăuceanu și-a depus actele pentru plecarea din țară, pastorii Țunea și Brânzei, alături de Daniel Stăuceanu, au propus comitetului implicarea lui Silviu Jurjeu, împreună cu Pavel Bogățeanu, în pregătirea și dirijarea corului.

În toamna anului 1979, la îndemnul mentorului său, Daniel Stăuceanu, începe pregătirea de dirijor alături de alți tineri talentați din bisericile baptiste din București. După trei ani de pregătire cu fratele Stăuceanu, este numit dirijor al corului mixt. După plecarea fratelui Stăuceanu în SUA devine dirijor şi al corurilor bărbătesc şi mic. În calitate de dirijor, urmând exemplul maestrului său, abordează piese dificile, cu mesaj spiritual bogat, atât cu corul mixt, cât și, ceva mai târziu, cu corul tinerilor, cu cel bărbătesc și cu grupul bărbătesc pe care le formează și le conduce.

După cei trei ani de studiu cu Daniel Stăuceanu, după plecarea lui în SUA şi la îndemnul lui, continuă studiul dirijatului pentru încă un an cu fratele Miclea Iovan, pe atunci şef de catedră la Catedra de dirijat coral a Conservatorului de muzică din Bucureşti.

În anul 1990 îşi completează cunoştinţele în dirijatul coral luând clase de master cu maestrul Anatol Goreaev Soroceanu, directorul Filarmonicii din Arad, apoi în anul 2000 beneficiază şi de sfaturile maestrului de dirijat coral prof. dr. Nicolae Bica.

Începând din anul 2014 este invitat să predea la Universitatea Emanuel din Oradea ca profesor invitat următoarele cursuri: Cânt bisericesc şi Imnologie/liturgică evanghelică, cânt coral la secţia de Teologie pastorală, cursuri de estetică muzicală şi imnologie/liturgică evanghelică la specializarea Pedagogie muzicală şi Management artistic în cadrul programului de Master în Arta muzicală a Universităţii Emanuel din Oradea. Aceste cursuri au fost predate în decursul anilor în sistem de voluntariat şi mentorare.

Între 1999 și 2005 a fost ales cenzor al Cultului CreștinBaptist din România și în perioada 2005-2009 a fost Consilierul economic al Cultului Baptist, specialitatea de bază fiind științe economice și comerț international.

Pentru maturitatea și implicarea sa în lucrarea din biserică este ales de biserică membru în comitetul de conducere începând din 1987 (apoi 1988 şi 1989) și ulterior în mai multe mandate, până în prezent. În cadrul comitetului primește responsabilități în domeniile ordinei și disciplinei, în probleme administrative și în activitatea muzicală. În anul 2002 biserica îl alege ca prezbiter. Ca membru în comitet, în fiecare mandat, este ales delegat din partea bisericii Ia adunările generale ale Comunității de București, dar și la câteva conferințe naționale și congrese ale Cultului.

A fost întotdeauna sensibil la problemele celor nevoiași și a persoanelor defavorizate din biserică (bătrâni și săraci), solicitând de mai multe ori majorarea alocărilor bugetare pentru această categorie de cheltuieli. Încă de la vârsta de 18 ani traduce și adaptează din limba engleză, şi ulterior germană şi rusă, textul mai multor cântări pentru cor mixt și cor bărbătesc. Traduce materiale de studiu din limba engleză, materiale care sunt folosite de grupul de tineri cu care misionează. Traduce simultan mai mulți pastori străini care predică la amvonul bisericii, cu precădere în perioada 1980-1990.

Împreună cu grupul de misiune din care a făcut parte încă din tinerețe (din care mai făceau parte Dumitru Răgălie, Mihai Lazăr, Mihai și Cornel Suciu, Magda, Carmen, Anca, Daniela și Cristian Bucurescu, Aurelia (Bobo) Mustață, Doina Pantea, Atena Mihăilescu, Emil Bleoaje, Beniamin și Alexandru (Saul) Capotă, Virgil Achihai (actualmente președintele Cultului Creștin după Evanghelie, care în perioada studenției era o prezență activă în viața muzicală a Bisericii Basarab), dar ulterior și cu corurile pe care le-a dirijat, a vizitat multe biserici și a participat la multe misiuni, precum și la inaugurări de biserici (înainte de 1989: Bacău, Pitești, Nenciulești, Fetești, Iași, Brașov, Sibiu, Făgăraș, Craiova, Sat Miner, iar după anul 1990 Pitești, Slobozia de Argeș, Bădeni, Dimieni, Otopeni, Dârza etc.).

În anul 1990 este delegat la primul Congres al Uniunii tineretului Baptist din România, unde este ales în consiliul de conducere al acestei organizații, în cadrul departamentului de relații externe.

Începând cu anul 2000 se implică major și în lucrările administrative ale bisericii. Este implicat în continuare în lucrarea muzicală. Pregătește și dirijează corul mixt, un cor de copii și adolescenți din biserică, iar după 1990 înfiinţează corul de tineri şi mai multe grupuri corale bărbăteşti de tineri. În 2009 înfiinţează Corala Vestea Bună, iar în 2015 grupul vocal bărbătesc Vestea Bună.

„Fără moarte nu există înviere: A murit Isus?” De Dr. Octavian Caius Obeada se poate comanda la un preț bun.

 

Am scris despre această carte AICI. S-a mai scris și AICI de către fratele Laurențiu Nica. Puteți să vedeți informații și să alegeți să cumpărați în cunoștință de cauză. Cartea se poate comanda printr-un comentariu, care nu va fi publicat, unde puteți să vă exprimați dorința și datele de contact. Așa cum am anunțat în articolul citat mai sus, cartea are 283 de pagini și costă 30 lei.

Mai jos redau câteva gânduri exprimate de câțiva frați profesori:

 

„Fiecare generație are datoria să formuleze o apologie pentru credința lor în Isus Cristos, cel care „a murit, a fost îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi.” Importanța teologică a acestor evenimente istorice este explorată în mod amplu de-a lungul istoriei gândirii creștine. Caracterul apologetic al acestora, însă, este pus mult mai rar sub analiza facticității istorice. Autorul Octavian Caius Obeada întreprinde o analiză a morții lui Isus Cristos din punct de vedere medical, tocmai pentru a acoperi această lacună. Și o face de pe poziția privilegiată de medic și de teolog. Am convingerea că evangheliștii și apostolii ar fi aprobat instrumentul apologetic pe care autorul îl pune la îndemâna generației noastre. Citește, folosește și dă mai departe”.

- Dr. Radu Gheorghiță - Professor of Biblical Studies, Midwestern Baptist Theological Seminary

 

„Cartea scrisă de Dr. Octavian Caius Obeadă, Fără moarte nu există înviere, reprezintă un studiu remarcabil în domeniul apologeticii creștine, prin care autorul își propune să analizeze aspectele istorice și medicale ale morții lui Isus. Experiența autorului în medicina de urgență, precum și cei peste douăzeci de ani dedicați studiului apologeticii, îi conferă autorului perspectiva unică de a analiza plauzibilitatea morții lui Isus.

Autorul examinează dovezile istorice ale răstignirii lui Isus cercetând documentele scrise în perioada în care a trăit și a activat Isus Hristos, pentru a înțelege mai bine contextul social, politic și religios al Iudeii din secolul I. Narațiunea istorică a răstignirii lui Isus este completată de descoperirile arheologice, pe care autorul le prezintă ca pe dovezi tangibile ale diferitelor practici și ritualuri religioase descrise în relatările Evangheliilor. În același timp, autorul explorează și dovezile teologice ale morții lui Isus, luând în considerare modul în care oamenii înțeleg moartea și învierea lui Isus ca împlinire a profețiilor Vechiului Testament și pilonii de bază ai Noului Legământ.

Prin intermediul acestei lucrări, autorul îi invită pe toți cei interesați să pornească în propria călătorie de investigare a plauzibilității morții lui Isus pe cruce. În opinia autorului adevărata provocare nu constă în recunoașterea morții lui Isus ci în confruntarea cu implicațiile acestui eveniment. Călătoria de explorare a întrebării legată de moartea lui Isus oferă fiecărui cititor ocazia unică de a reflecta asupra propriului loc în cadrul narațiunii care a modelat istoria lumii de mai bine de 2000 de ani.

Cartea Dr. Caius Obeadă reprezintă o resursă importantă nu numai pentru cei interesați de studiul apologeticii creștine, ci și pentru membrii bisericilor preocupați de consolidarea credinței lor”.

- Pastor Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș - Rectorul Institutului Teologic Baptist București.

 

 „Într-o lume a arbitrariului și a relativismului cronic, una în care însăși ideea de știință este pusă sub semnul întrebării și redusă samavolnic la nivelul unor simple opinii, dr. Caius Obeadă face două lucruri absolut remarcabile. În primul rând, abordează o tematică esențială, nu doar pentru credincioșii practicați, dar și pentru cultura umană în general – faptul morții lui Isus Hristos! Crucea de la Calvar este locul unde a fost reconciliat cerul cu pământul, astfel că o nouă lucrare scrisă pe acest subiect este binevenită și necesară. În al doilea rând, autorul ne ghidează spre un tezaur semnificativ de argumente, bine sistematizate, care ne conving de adevărul morții și învierii lui Hristos. Îl felicit pe dr. Obeadă pentru această lucrare bazată pe o bibliografie bogată și le-o recomand tuturor celor interesați de domeniul apologeticii”.

- Lect. Univ. Dr. Constantin Ghioancă - Institutul Teologic Baptist din București.

 Câteva informații din prefața scrisă de Dr. Octavian Caius Obeada:

În pragul unei etape personale semnificative, m-am trezit învăluit în căldura prieteniei, dornic să împărtășesc decizia care era pe cale să-mi remodeleze calea. Neamul meu a îmbrățișat tradițiile baptiste, cu rădăcinile mele profund legate de credință timp de patru generații. Decizia de a îmbrățișa învățăturile lui Isus și de a fi botezat s-a născut dintr-o convingere personală profundă, nu doar dintr-un ritual de trecere moștenit de la strămoșii mei.

Pe măsură ce anunțul s-a așezat printre prietenii mei, acesta a declanșat un vârtej de discuții cu întrebări care au variat de la curioase la conflictuale. Un prieten, cu un amestec de curiozitate și provocare, a pus întrebarea care a plutit în mintea multora: “De ce te botezi? Este din cauza părinților tăi?” Întrebarea, deși provocatoare, m-a găsit fără gardă și pregătit cu un răspuns la care mă gândisem de așa de mult timp.

Proclamasem adesea, cu îndrăzneala tinereții, dorința de a-mi croi propriul drum, diferit de cel al părinților mei. Noțiunea de botez, în special, a fost o decizie pe care am ținut neapărat să nu o iau influențat fiind de tradiție sau așteptări. Fervoarea mea în discuțiile despre credința și deciziile mele a fost palpabilă, condusă de convingerea că ceea ce întreprindeam era o reflectare a credinței mele personale, nu o imagine în oglindă a influenței părinților.

Acea noapte, sub baldachinul stelelor și ochii vigilenți ai prietenilor mei, a devenit un creuzet pentru credința mea. M-am trezit articulând motivele credinței mele în Dumnezeu, invitându-mi prietenii să pornească în propriile lor călătorii de întrebări, căutare și poate găsirea propriilor convingeri despre marile mistere ale vieții și divin. În timp ce multe întrebări rămâneau fără răspuns în aer, hotărârea mea cu privire la credința mea a fost de nezdruncinat – o dovadă a convingerii mele în învățăturile lui Isus și a promisiunii vieții veșnice. Acest moment, împărtășit între prieteni, nu a fost doar o declarație de credință, ci o afirmare definitorie a identității și credinței mele.

Iubiți frați din America, nu din cauza bocancului și ciomagului rusesc ați fost nevoiți să părăsiți România?

 

Mesajul meu, cu precădere este pentru fratele pastor Daniel Chiu, dar și pentru cei care cu mare râvnă îl apără pe candidatul ,,suveranist.”

Cu atât de mare ușurință, doriți să dați cu palma peste obrazul înaintașilor, părinților voștri, unii păstori sau frați de rând care au suferit din cauza bocancului și ciomagului sovietic?

Sunt atâtea familii marcate de trauma comunistă încât și azi se tem să vorbească de trecutul tenebros și dramele prin care au trecut; iar ceea ce faceți dumneavoastră este să căutați a gira aceleași doctrine ale asupitorilor lor. Oare ce ar spune acum frații precum Mihai Chiu, Brânzei Vasile și cei ce au suferit doar pentru că erau pocăiți și-și exprimau propria credință? Oare ce simte familia fratelui Amfilofie Liubimirescu care în mișelește a fost omorât de securitate?

Ca-n orice democrație, aveți o opțiune frate păstor Daniel Chiu, dar nu mințiți chiar așa și nu dați palme peste obrazul însângerat al fraților rămași în țară, care vă așteaptă cu drag să reveniți acasă. Cu durere în suflet, ceea ce faci dumneata ne trimiți înapoi sup opresiunea rusească?

Dumezeu nu ne învață să mințim ca să susținem o ideee ideală și ne spune că doar El este adevărul Absolut. Dumnezeu nu ne spune să mințim chiar în favoarea Lui ci ne îndeamnă să cunoaștem adevărul.

Iubesc frații mei din America și de peste tot, iubesc pe dușmanii mei și vreau să-i iubesc așa cum ne învață Evanghelia și spiritul ei dar nu faceți un rău așa de mare să aruncați în timp de libertate cu bună știință în ograda noastră ciomagul rusesc, lăsați-l acolo?

De ce nu spuneți că în Rusia orice opozant este omorât fără milă, crimele făcute de domnul Putin, ce alegeri sunt acolo? Oare merită acest popor să fie adus sub acest toiag despoctic și criminal? Ați auzit cazul păstorului  Yuri Sipko fost Presedinte al Uniunii Baptiste din Rusia? Chiar credeți că suntem niște proști că trăim aici în aceste condiții?

Și crimele domnului Putin ca și devierile LGBT sunt tot atât de mare păcat dacă tot vrem să spunem adevărul adevărat. De ce vă asociați cu criminalii?

Olimpiada de Religie-Cultul Baptist si Cultul Creștin după Evanghelie 23-25 aprilie 2025

 

Prin bunăvoința fratelu păstor de la Reșița, profesor doctor Bărnuț Daniel, pot să prezint câteva date despre această olimpiadă de Religie, ce s-a ținut la Arad. Am urmărit și eu premierea elevilor care au obținut punctaje deosebit de bune, prin răspunsurile scrise date.

Apreciez buna desfășurare a acestui evenimet ținut în Biserica Creștină Baptistă „Dragostea” din Arad și intervențiile aflate în program ale celor care au făcut parte din desfășurarea acestui eveniment. Grup de închinare, intervențiile deosebite ale membrilor din comisia centrală, care au avut în intervențiile lor cuvânt de învățătură.

Olimpiada de Religie-Cultul Baptist si Cultul Creștin după Evanghelie 23-25 aprilie 2025 a fost găzduită de către Liceul Teologic Baptist Alexa Popovici – Arad, director prof. Ovidiu Mihăieș.

Au participat 121 de elevi din clasele V-XII din 16 județe (București, Alba, Arad, Brașov, Bihor, Caraș-Severin, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Iași, Ilfov, Hunedoara, Prahova, Sălaj, Sibiu, Timiș ) și la Olimpiada de Religie - Licee Teologice Baptiste au participat 28 de elevi de la cele 7 licee baptiste (Liceul Teologic Baptist "Logos" București, Liceul Teologic Baptist "Alexa Popovici" Arad, Liceul Teologic Baptist "Emanuel" Cluj-Napoca, Liceul Teologic Baptist "Emanuel" Oradea, Liceul Teologic Baptist "Betania" Sibiu, Liceul Teologic Baptist Reșița, Liceul Teologic Baptist Timișoara).

Comisia Centrală a fost coordonată de către prof.univ. dr. Vasile Timiș- Universitatea Babeș-Bolyai – Cluj Napoca ca președinte executiv, lect. dr. Ovidiu Hanc, cadru didactic la Universitatea "Emanuel" Oradea în calitate de președinte și de către prof. dr. Bărnuț Daniel, directorului Departamentului pentru Învățământul Preuniversitar din cadrul Uniunii Baptiste în calitate de președinte de onoare. Secretarul științific al comisiei a fost prof. Alexandrul Szucs – inspector I.S.J Timiș.

Dumnezeu a binecuvântat elevii și cadrele didactice într-un mod deosebit, având în vedere foarte buna organizare a personalului Liceului Baptist din Arad. O provocare academică, dar și spirituală, un timp al competiției, dar și al statornicirii unor relații de prietenie cu cei care sunt copiii Domnului.

Dumnezeu să fie slăvit pentru toate.

Premiere Olimpiada de Religie | Ovidiu Hanc | 26.04.2025 AM

Nu vă temeți ci spuneți, Cristos a înviat!

 Matei 28:1 - 20  

Este ziua Învierii Domnului Isus, când ne bucurăm că Domnul a înviat din morți și nedreptatea făcută de poporul Iudeu, marii preoți ai lui Israel, au făcut această mare nedreptate unui om care era Om și Dumnezeu, dar Adevărul a învins. Deși a învis Adevărul, cei care erau învățătorii religioși ai lui Israel, cărturari, farisei și marii preoți, au mituit ostașii să nu spună că Isus Domnul a înviat. Dar cu toată ademenirea străjerilor care nu le-au păsat că mint, au luat bani, fără să le pese, preoții au răspândit vestea că Isus a fost furat, vestea a veni peste două mii de ani până la noi și răsună azi „Cristos a înviat! „Adevărat a înviat!”.

1.-Vestea a fost dată celor interesați de trupul Domnului Isus.

-Din păcate, nu au fost dată așa cum ne așteptam ucenicilor.

-Nu au fost dată nici străjerilor care au fost martori oculari evenimentului învierii.

-Vestea a fost dată femeilor credincioase care L-au iubit cu adevărat pe Isus.

2.-Vestea a fost dată femeilor de înger, dar dragostea lor a fost răsplătită de prezența Celui Veșnic Viu.

Evrei 1:1 După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, 2. la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.
-Dumnezeu vorbește cu oamenii prin îngeri, profeți, în multe feluri și chipuri.

-Dar cine iubește mult, primește mult, întâlnirea personală cu Domnul Isus.

Mulți învățători falși ne învață azi că a sărbători nu scrie în Biblie, că este amestecată cu păgânisme, dar vedem că cine iubește cu adevărat este întâmpinat cu adevărat de Isus.

3.-Femeile credincioase s-au bucurat de întîlnirea reală cu Domnul Isus.

-Femeile temătoare de Dumnezeu au făcut ce făcuseră pe când Domnu Isus era în viață, ele au avut aceleași simțăminte de dragoste.

-S-au închinat Lui, cuprinzându-i picioarele și bucuria lor a fost mare.

-Întâlnirea cu Isus Cel înviat dă o satisfacție și împlinire reală, orice altă întâlnire, chiar cu un înger, nu poate atinge punctul maxim de satisfacție, ca întâlnirea cu Domnul Isus.

-Nicodim de aceea a mers la Domnul Isus să vorbească cu El în liniștea nopții.

Domnul Isus a învățat oamenii că dargostea, mila, sunt mai importante decât jertfele sau alte lucruri, chiar dacă sunt ele bune. Dragostea nu va pieri spune și Pavel, iar Domnul Isus spune:

Marcu 12:30-31 și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.
31. Iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Facem multe lucruri, apelăm la alte metode de închinare care nu dau roadă ca aceea de care s-au bucurat femeile, pentru că nu-L iubim pe Dumnezeu cum se cere în Scripturi.

Paște înseamnă întâlnirea reală și personală cu Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Întâlnirea cu cel care ne-a luat păcatele asupra Lui, cum spune profetul:

Isaia 53:4-6 Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
4.-Străjerii au luat banii atunci, s-au bucurat un timp scurt, ascunzând adevărul, dar azi nu se bucură.

Domnul Isus spune:

Ioan 5:24-30 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
25. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia.
26. Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine.
27. Și I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28. Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
Fă dar azi ca bucuria ta de Paște să fie și bucuraia ta la învierea celor morți. Atunci când trâmbița Domnului va suna să ai parte de învierea celor drepți în Împărăția Cerurilor, aceasta va fi cu adevărat cea mai mare bucurie și realizare din ținerea sărbătorii de Paște.

1 Corinteni 5:7-8 Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit.
8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului.

Rugăciunea Domnului Isus și împlicațiile ei în trăirea vieții la superlativ

 

Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a rostit o rugăciune dumnezeiască de Mare Preot, prin care mulțumește lui Dumnezeu pentru că a fost cu El și așa a putut să trăiască viața perfectă, de Fiu de Dumnezeu și se roagă ca această viață să o trăiască și ucenicii Săi.

Superlativ înseamnă: o calitate în gradul cel mai înalt sau gradul cel mai înalt al unei calități.

Domnul Isus era la sfârșitul misiunii Sale pe pământ, dar avea în față pasul cel mai greu de trecut, să ia păcatele noastre asupra Lui, păcatele noastre care pun un zid de despărțire între El și Tatăl, lucru ce l-a îngrozit. Paharul era insuportabil, dar a preferat să facă voia Tatălui.

Misiunea Domnului Isus pe pământ a fost să-L Glorifice pe Dumnezeu. Io. 17: 1.

(NTIT) Când sfârşi Isus de rostit aceste lucruri, îşi ridică privirea spre cer şi zise: „Tată, a sosit timpul. Descoperă slava Fiului Tău, pentru ca El să-ţi poată da înapoi Slava.

Sau Tată, Proslăvește-Ți Fiul, ca și Fiul să Te proslăvească pe Tine.

Domnul Isus cât a trăit l-a glorificat pe Tatăl și acum cere înapoi ce Tata i-a promis.          

 Io. 17:4,5.

Aceasta a fost viața Domnului Isus trăită la superlativ, trăită la cel mai înalt grad al calității.

Domnul Isus se roagă apoi pentru ucenicii Săi și pentru cei ce vor crede în El, să fie ca El. v. 10.

Aceste versete ne fac să avem o responsabilitate înaltă asupra vieții noastre și urmează: V. 17, 19, 25, 26. – Chemarea Domnului și răspunsul nostru trebuie armonizat cum ni se cere.

1-Ucenicul trebuie să trăiască și el viața la cel mai înalt grad al calității. Io.17: 18.

Cum se poate face așa ceva, este imposibil?

Se poate prin ce am primit de la Domnul și ne stau aceste lucruri la îndemănă.

-Domnul Isus ne-a făcut cunoscut Numele Domnului. V. 6. Îl cunosc eu pe Dumnezeu?

-Domnul Isus ne-a dat cuvintele lui Dumnezeu, cuvinte de care s-a folosit și Domnul Isus. V. 8.

 Am eu cuvintele lui Dumnezeu și le folosesc cum le-a folosit Domnul?

-Ne-a dat Cuvântul să-l avem ca o călăuză și să știm că așa este scris și așa trebuie să se întâmple. V. 14.

Cât de mult Cuvântul Domnului este o lumină pe cărarea mea zilnică? Cât de mult accept voia Lui?

-Domnul Isus ne-a dat slava, gloria lui V. 22. Deși a avut Slava Tatălui, a trăit smerit și blînd.

Acesta este gândul Domnului Isus pe care trebuie să-l avem și noi.

Domnul Isus are plăcerea să fim cu El în slava Lui. V. 24. Iar Evrei 2: 9 – 11.

Pentru trăirea noastră la gradul cel mai înalt al calității, avem garda Supremă care ne acordă toată asistența. V. 11, 12. Și rugăciunea Domnului Isus. V. 9, 15.

Ca să-l slăvim, glorificăm pe Domnul Isus, înseamnă a face și a termina lucrarea încredințată.

Cum stăm noi acum? Cum ne raportăm la cerințele dumnezeiești? Suntem gata?

Cum va fi raportul nostru când vom sta în fața Lui?

Doamne îți mulțumim pentru asistența Ta binecuvântată pe care ne-o pui la dispoziție, ca să trăim o viață la cel mai înalt grad al calității.

Slavă Ție Tată, în veci de veci!