Ilie Mârza 1897-1986, Deva

Fratele Ilie Mârza s-a născut la data de 8 august 1897, în cătunul Codru, comuna Săcărâmb, judeţul Hunedoara, fiind al patrulea copil  între cei 9 fraţi, din familia lui Ion şi Sofia Mârza.

Fr. Ilie Mârza a îndrăgit din copilărie Cuvântul lui Dumnezeu, căutând explicații în legătură cu învăţătura biblică despre pocăinţă. Textul din car­tea proorocului Isaia: „Scoală-te, luminează-te ! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine“ (Isaia 60:1) a contribuit în mare măsură la conver­tirea sa la credinţa baptistă.

Despre pocăinţă a auzit prima dată în 1915, de la un jandarm care făcea serviciul în acea parte. Acesta era pocăit şi a mărturisit Evanghelia în casa lui Mârza. Mărturia lui a

fost primită mai ales de doi dintre copii: Ilie şi Elena. Jandarmul le-a promis că le va trimite şi  alţi credincioşi să-i viziteze, aşa că după opt luni familia a fost vizitată de credincioşi baptişti.  În luna mai 1916, a sosit la ei şi dascălul George Slev din Aciuţa, care era în drum spre  Lupeni. George Slev le-a vorbit despre fiul cel pierdut şi această mărturie a fost

hotărâtoare pentru Ilie şi Elena, aşa că împreună au plecat peste dealuri şi văi până în Lupeni, împreună cu Slev, unde s-a ţinut un botez în Duminica Tomii.

La 30 aprilie 1916, fratele Ilie Mârza a primit bo­tezul nou-testamentar în Biserica Baptistă din Lupeni, fiind botezat de fratele păstor Igna Ştefan. Imediat după convertire, a vestit pe Domnul Isus mai întâi celor din familia sa, care, rând pe rând s-au întors la Dumnezeu.

În toamna anului 1921, a intrat ca elev la Semina­rul Teologic Baptist, pe care l-a absolvit cu prima promoţie de seminarişti din ţara noastră, în anul 1924.  

În acelaşi an, 1924, s-a căsătorit cu sora Marioara Goţiu din Deva. Din căsătoria lor a rezultat 6 copii.

Tot în anul 1924, imediat după căsătorie, fratele Ilie Mârza a fost ordinat ca păstor al Bisericii Bap­tiste din Deva, precum şi al bisericilor din judeţul Hunedoara şi împrejurimi. De la angajarea sa ca păstor, în timpul vechilor regimuri din ţara noastră, fratele Ilie Mârza a suferit prigoane, fiind de multe ori bătut, din care  s-a ales cu pierderea vederii unui ochi. După eliberare, bisericile baptiste   bucurându-se de deplină libertate religioasă, fratele Ilie Mîrza şi-a reluat activitatea de păstor al Bisericii Baptiste din Deva.

În anul 1925 la Congresul Uniunii Baptiste, este ales  membru consilier alături de Teodor Sida și alții.

În anul 1937 fr. Ilie Mârza a fost ales membru în Comitetul Țărăsc de către Comunitatea de Alba Iulia.

Mai mulţi ani a deţinut funcţia de preşedinte al Comunităţii Creştine Baptiste Deva. A făcut parte din conducerea Cultului Baptist, servind ca membru în Comitetul Uniunii şi deţinând şi funcţia de vice­preşedinte al Uniunii Baptiste din România.

A contribuit cu articole la revistele baptiste și a fost un colaborator foarte activ încă înainte de a termina Seminarul, în anul 1924. Făcea și traduceri a unor articole.

În anul 1921 are un articol foarte activ și de trezire cu numele: „Cum petreci viața ta?”

În anul 1961 a fost pensionat, dar a continuat să lucreze cu aceeaşi râvnă şi elan pană la plecarea sa în veşnicie, iubind lucrarea lui Dumnezeu .

Duminică, 9 februarie 1986, în penultima zi din viaţă, a fost prezent la serviciile divine ale Bisericii Baptiste din Deva, atât dimineaţa cât şi seara şi chiar a luat cuvântul, îndemnându-i pe fraţi la trăi­rea unei vieţi curate, potrivit Cuvântului lui Dumne­zeu.

Luni, 10 februarie 1986, inima sa slăbită şi obo­sită după cei 88 de ani, a încetat să mai bată, iar sufletul său, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, care spune : „întoarce-te suflete la odihna ta, căci Dom­nul ţi-a făcut bine“ (Psalmul 116:7) a ascultat „che­marea" divină şi a plecat acasă, la Domnul.

O întâmplare relatată de fr. Ioan Bunaciu spune:

„Era tânăr seminarist, deci faptul se petrece în 1922, în comuna Carneşti, lângă Haţeg. Aici  s-a programat un botez. Auzind despre aceasta, preotul din sat a chemat pe şeful secţiei de jandarmi de la Haţeg, care a venit călare cu o grupă de jandarmi. Baptiştii, bănuind că preotul va aranja ceva împotriva lor cu ocazia botezului, au schimbat ora botezului de la ora 14, la ora 11. La ora 14 a sosit grupul de jandarmi în sat, dar botezul fusese deja oficiat. De necaz, jandarmul şef cu însoțitorii lui s-au dus la Biserica Baptistă unde se ţinea serviciu de Cina Domnului, au intrat înăuntru cu patul armei, au aruncat de pe masă darurile pentru Cina Domnului şi l-au înșfăcat pe Mârza pentru a-1 scoate afară din biserică cu forţa. L-au scos pană în stradă, dar membrii bisericii l-au tras în curtea bisericii; atunci jandarmul iarăşi a intrat în curte să-l prindă pe Mârza şi urla să iasă toată lumea afară. Intre timp, o fetiţă din mulţime a trecut în faţa jandarmului-şef şi a declamat o poezie. Poezia fetiţei l-a calmat pe jandarmul-şef care urla precum o fiară, apoi s-au retras şi au plecat, dar tumultul acesta a durat două ore.”

O altă întâmplare povestită de Alexa Popovici arată foarte clar ce fel de politică și  cum se purtau comuniștii cu comunitatea baptistă.

 „Un caz foarte semnificativ a fost cel al lui Ilie Mârza. El a fost preşedintele Comunităţii de Deva, iar biserica din Haţeg a hotărât să facă un botez; potrivit dispoziţiilor, pentru ţinerea unui botez trebuia să se obţină în prealabil aprobarea împuternicitului judeţean. În calitatea pe care o avea, Ilie Mârza a cerut o audienţă la împuternicit, spre a obţine aprobarea botezului pentru data hotărâtă de biserica din Haţeg. Împuternicitul s-a împotrivit însă. Mârza a comunicat atunci bisericii refuzul împuternicitului de a aproba botezul. În duminica respectivă, împuternicitul s-a dus la Haţeg, şi pentru că a observat că nu sunt semne că va fi botez, i-a întrebat pe membrii de comitet dacă botezul urma să aibă loc. Aceştia i-au răspuns că Ilie Mârza le-a comunicat faptul că împuternicitul nu aprobă ţinerea botezului. La aceasta, împuternicitul le-a spus: „Vedeţi ce om este Mârza? Eu i-am spus că poate să se facă botezul la Haţeg, şi uitaţi-vă, eu chiar am veni să văd botezul. Vedeţi cum vă poartă cu minciuna?” Unul din comitet l-a întrebat apoi: „Deci noi putem ţine botezul azi?” La întrebarea aceasta, împuternicitul le-a răspuns afirmativ. Aşadar, botezul s-a ţinut.”   

Ceva interesant am găsit despre o zicere din zilele noastre care spune:

 „Regim de tristă amintire”. 

Fratele Ilie are un articol în anul 1930 aproape de acest adevăr și se numește:

 „Un fapt de tristă memorie”. 

Scrie în articol despre un preot care a luat Testamentul unui frate baptist și a strigat împotriva lui și a incitat poporul la ură.

Farul Mântuirii 1929

1925

1927

Surse:

Farul Mântuirii

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu 

Daniel Stoica

De la poalele cetății spre cetatea eternă.

Ilie Mârza - Când întorci și celălalt obraz - Biografie

 

Fratele colaborator, pastor la Buteni, județul Arad, mi-a făcut o vizită cu familia lui, auzind că am fost internat prin spital și a vrut să mă vadă și să vorbim. Nu a venit cu mâna goală, ci mi-a adus o carte de mare valoare, care se numește:

„Ilie Mârza - Când întorci și celălalt obraz – Biografie”

Este biografia fratelui Ilie Mârza de la Deva, despre care am scris AICI. Lecturarea ei te fascinează, treci ușor prin ea, dar vei rămâne îmbogățit din punct de vedere spiritual. Cartea este tipărită la: Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2021 și are 265 de pagini. Pe lăngă lecturare te vei bucura să vezi și poze și documente legate de viața fratelui Ilie Mârza.

Cartea se poate găsi la „Biserica Creștină Baptistă ”Sfânta Treime” Deva”.

Mai jos redau Cuvântul înainte și prefața.

Cuvânt înainte

În peste șaizeci de ani trăiți printre oameni, am întâlnit doar câțiva dintre ei, a căror amintire mă umple de bucurie și care mă determină să le urmez credința și umblarea în lume. Unul dintre aceștia este unchiul Ilie.

Unchiul Ilie a fost omul care niciodată nu m-a neglijat când am venit la el și, întotdeauna mi-a dat impresia că nu are nimic altceva de făcut decât să stea de vorbă cu mine. Nu se grăbea niciodată. Nu vorbea dur.

Am petrecut ore îndelungate ascultând întâmplările din viața lui și luam notițe. Abia puteam să scriu ce îmi povestea.

Vorbele lui aveau parcă o greutate asemănătoare cu Biblia. De fapt, de mic copil mi s-a părut că omul acesta este decupat din Biblie și trăiește printre noi. De când îl știu, era bătrân și blând.

Acesta este unchiul Ilie, care știa să vorbească și cu un copil mic și cu cei din guvernul României.

El este omul pe care vi-l prezintă această carte.

Fie ca Domnul Dumnezeu să ne dea la toți harul de a-l întâlni în slavă, când vom sfârși și noi călătoria pe pământ.

Misionar, Timotei Mârza, Ohio, SUA, 2021
(nepot al lui Petru Mârza, fratele lui Ilie Mârza)

 

Prefață

„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă
la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința.
Evrei 13:7”

O biografie are o valoare motivatoare inestimabilă. Exemplul unei vieți trăite cu folos pentru veșnicie, ce nu s-a lăsat doborâtă de vicisitudinile vieții pământești, va oferi întotdeauna imboldul înaintării pentru sufletele care sunt încă în maratonul credinței, arătându-le posibilitatea biruinței.

Biografia de față, care îl prezintă pe slujitorul neobosit pe ogorul Evangheliei, Ilie Mârza, oferă unul dintre cele mai speciale exemple ale unui om care din tinerețe a ales să slujească Domnului, având în suflet nădejdea slavei. Prin lecturarea ei, cititorul va fi îndemnat la aducerea aminte a unuia din mai marii care au trăit înainte de noi și care a lucrat cu pasiune neîntreruptă pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Detaliile presărate de-a lungul cărții ce prezintă convertirea, slujirea prin multe încercări, dar și perseverența în credincioșie, vor lăsa să se întrevadă un destin providențial în felul în care el s-a derulat.

Prin prezentarea completă a vieții, dar cu mult mai important a felului în care a finalizat bine alergarea, suntem îndemnați să-L vedem pe Dumnezeu, care și-a purtat credincios slujitorul și să nădăjduim că, în urma unei trăiri serioase a vieții de credință, vom fi și noi purtați și vom încheia cu bine alergarea noastră. Văzând viața, înțelegând credincioșia, preseverența și sfârșitul felului lui de viețuire, rămâne pentru noi chemarea de a urma o astfel de credință.

Exemplul slujitorului Ilie Mârza, înaintașul nostru ne-a fost așezat înainte spre neuitare, spre motivare, dar și spre urmare. Fie să folosească oricărui cititor spre încurajare la trăirea unei vieți de credință biruitoare cu Domnul, spre slava Lui.

Daniel Cocariu – păstor,
Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime,” Deva, 2021

Istoricul Orfelinatului Baptist din Simeria - de Fibia Popovici

 

Fibia Popovici este fiica fratelui predicator Popovici Ioan, despre care am scris AICI. Aceasta a studiat 4 ani la Seminarul Teologic Baptist, Școala de Fete din București. La articolul ce l-a scris în anul 1941 în calendar, am mai atașat și alte informații pe care o să le redau mai jos, după articol.

Articolul scris de Fibia Popovici:

„În vara anulu 1937 fraţii lucrători şi surori lucrătoare din judeţul Hunedoara, au primit inspiraţia sfantă de a începe lucrul între orfani. Acest gând a crescut şi s-a lăţit în inimile multor fraţi şi surori. Mai târziu, pe la 12 septembrie 1937, în biserica din Simeria, fiind întruniţi mai mulţi fraţi şi surori cari aveau gândul    de a lucra pentru orfani, au propus bisericii să dăruiască cele 5 camere de lângă localul de rugăciune pentru adăpostirea orfanilor, până la zidirea unei case proprii a orfanilor. În această zi s-au strâns primii bani pentru orfani.

La 24 octombrie 1937 a avut loc şedinţa Comitetului Comunităţii, care a desemnat personalul de serviciu, casier, tutor, administrator, etc. În 21 decembre 1937 acest personal a fost confirmat de Adunarea Generală a comunităţii de Alba-Iulia.

În acest timp de pregătire, Dumnezeu a trimis daruri prin copiii Lui. Aşa, că la sfarşitul lui decembrie 1937, camerile destinate au fost prevăzute cu mobilierul necesar, iar în 5 ianuarie 1938 a fost adus primul copil, orfan de părinţi, în varstă de 9 ani. Din primele zile, copilul a simţit bucuria noului său cămin şi dragoste faţa de cei care se îngrijau de el.

În luna februarie 1938, au fost primiți alţi 2 orfani. Timp de 4 luni o soră i-a îngrijit singură, făcand toate lucrurile pentru copii. Înmulţindu-se numărul copiilor, a fost angajată încă o soră pentru ajutor.

La 4 septembrie 1938 numărul orfanilor se ridicase la 9, 2 fetiţe şi 7 băieţi. În această zi s-a făcut inaugurarea orfelinatului. Cu această ocazie mulţi fraţi şi surori au fost treziţi pentru ajutorarea orfanilor. Rolul principal la această serbare l-au avut copiii orfani, cari au mişcat inimile poporului cu programul lor.

În tot timpul, de la început şi până azi, casa orfanilor nu a dus lipsă de niciun bine. Darurile au venit potrivit cu înmulţirea nevoilor, întotdeauna Domnul a trimis ajutorul Său pe căile şi din locurile de unde nu ne aşteptam.

În vara anului 1939, orfelinatul a maI primit un ajutor în persoana unei tinere absolvente a şcolii baptiste de fete din Bucureşti.

Crescând numărul copiilor, localul a devenit neâncăpător. În faţa acestei greutăţi, comitelui a găsit de bine să deschidă un fond de zidire. Acest fond s-a început la 15 noiembrie 1939, în care a intrat până în luna iulie 1940, 140.000 lei. Din această sumă s-a cumpărat locul unde va fi zidită casa orfanilor. În vara acestui an credem, că se vor mai face şi alte lucrări în legătură cu zidirea, ca: adunarea materialului, etc.

Numărul copiilor care au trecut până azi prin ingrijirea institutului, este de 18. Ceeace este mai mult de remarcat în istoricul acestui orfelinat, e faptul că, nu   s-a început pe baza unui capital adunat mai dinainte. Capitalul a fost în mâna lui Dumnezeu, care e tatăl orfanilor.

Această lucrare s-a început şi continuat în cele mai grele timpuri, în care se găseşte lumea de la Primul Război Mondial încoace. Acest fapt e o pricină de încredere în Dumnezeu pentru toţi, care cunosc şi contribuie la această operă. Pe Dumnezeu nu-L împiedică nimic să nu dea binecuvantări celor care se încred în El. — A Lui să fie slava, cinstea şi lauda pentru minunile care le face pe pământ printre fiii oamenilor. FIBIA POPOVICI”.[1]

Anunțul făcut de fratele păstor Ilie Mârza

„Visul nostru de ani de zile, a ajuns azi o realitate. În comunitatea baptistă din Alba-Iulia, cu ajutorul Domnului şi voinţa fraţilor, am deschis, în clădirile proprii ale Bisericii Baptiste din Simeria, un orfelinat pentru copiii orfani şi săraci.

Odată pusă temelia pe cuvantul Domnului, fraţii şi surorile şi toţi binevoitorii, cu dragoste şi de bună voie au dăruit bani, cereale., haine, rufărie, ctc. etc.

Administrarea acestui orfelinat, cu ajutorul lui Dumnezeu este condusă în modul cel mai sfânt, de fraţii I: Mârza ca tutor, Niculae Demia econom şi sora Fibia Popovici ca administrator.

Scopul este să îngrijim, să creştem și să învăţăm pe copiii nimănui, atât sufleteşte, cât şi trupeşte, până vor putea ei singuri să meargă în viaţă, ca astfel să poată deveni buni cetăţeni şi buni creştini.

Primim copii şi fetiţe între 4—12 ani. Orice corespondenţă cu privire la orfani, daruri, etc. să se trimită pe adresa: Popovici Fibia str. A. Mureşan Nr. 15 Simeria, juds Hunedoara.

Cu dragoste frăţească, al dv. frate şi tutor orfanal, Ilie Mârza”[2]

 

Mai jos redau câteva din documentele prezentate de dr. Viorel Achim, cercetător științific I, în cartea domniei sale, „Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante”. Pentru cei interesați de mai multe detalii, pot să cerceteze această carte.

„În ziua de 26 ianuarie 1943, loan Rusu, reprezentant al Comunității Creștine Baptiste din Alba lulia, către ministrul Culturii Naționale și al Cultelor. Rusu cere să se dea o dispoziție provizorie pentru funcționarea în continuare a orfelinatului baptist din Simeria, jud. Hunedoara. (Vezi și doc. 294, doc. 369, doc. 371, doc. 454 și doc. 460.)[3]

În ziua de 9 martie 1943, Fibia Popovici, administratoarea orfelinatului baptist din Simeria, județul Hunedoara, către Primăria comunei Simeria. Administratoarea a luat notă de desființarea orfelinatului și cere un termen de zece zile, pentru a putea găsi un plasament copiilor, mulți dintre ei fiind orfani de ambii părinți. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 371, doc. 454 și doc. 460.)[4]

În ziua de 11 martie 1943, Notarul comunei Simeria, jud. Hunedoara, către Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor, Direcțiunea Cultelor Minoritare. Notarul înaintează cererea administratoarei orfelinatului baptist din Simeria (doc. 369), cu rugămintea de a se acorda o amânare de 15 zile pentru închiderea acestui așezământ, întrucât se întâmpină „greutăți, fiind vorba de plasarea mai multor copii”. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 454 și doc. 460.)[5]

În ziua de 27 august 1943, Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Proces-verbal de constatare a situației de la orfelinatul baptist din Simeria, jud. Hunedoara. Propune ca orfelinatul să intre în patrimoniul Consiliului de Patronaj, aici urmând să funcționeze un orfelinat pentru orfanii de război. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 369, doc. 371 și doc. 460.)[6]

În ziua de 4 septembrie 1943, Ion Lăncrănjan, inspector general, către ministrul Culturii Naționale și al Cultelor. Referat privitor la orfelinatul baptist din Simeria, jud. Hunedoara. În baza Legii nr. 431/1943 (doc. 434), orfelinatul urmează să fie desființat. Propune ca edificiul orfelinatului să fie trecut în patrimoniul Consiliului de Patronaj și să se organizeze aici un orfelinat pentru orfanii de război. (Vezi și doc. 294, doc. 335, doc. 369, doc. 371 și doc. 454.)[7]

Hotărârile de desființare a orfelinatului vin și din invidia și răutatea unor autorități care nu văd cu ochi buni că orfelinatul îi învață pe copii principiile creștine.

În ziua de de 14 decembrie 1942, Serviciul Special de Informații, trimite notă cu privire la loan Pintea, din comuna Simeria, jud. Hunedoara. Acesta face propagandă baptistă. El se ocupă îndeaproape de orfelinatul din localitate, unde copiii sunt educați „ în spirit baptist”. La acest frate i se aduceau și alte acuzații de acest fel, că îi învață pe copii: „Biserica este sufletul omului și nu clădirea de piatră, iar preoții sunt apostoli mincinoși pentru că ei nu înțeleg Sfânta Scriptură.”

Personalul care deservea orfelinatul era în număr de 3: Fibia Popovici, administratoare, Ana Denișoreanu, pedagog și Estera Mârza, bucătăreasă. Activitatea orfelinatului era coordonată de pastorii: Ilie Mârza, Pavel Boșorogan, Ioan Rus și Nicolae Demie.

Sora Fibia, cea care conducea orfelinatul a făcut demersuri pentru amânarea deciziei de închidere. Cu toate intrvențiile din partea conducerii baptiste, statul totalitar, incitat de preoții Bisericii Ortodoxe, au închis acest așezământ ne ținând seamă de suferința copiiilor minori.

Connform informațiilor primite de la fratele Alexandru Terlea, care a scris „Istoria Bisericii Hațeg 1924 – 2024, Biserica Creștină Baptistă „Betleem”, Editura „Risoprint”, Cluj-Napoca 2023” acest Orfelinat de la Simeria nu a mai fost redeschis ca cel de la Prelipeți.

---

[1] Calendarul Poporului Creștin, 1941, Tipărit de revista „Farul Creștin, Arad, Pp. 43 – 45.

[2] Farul Creștin, Anul VI, Nr. 11, sâmbătă 17 martie 1938, p. 5.

[3] Viorel Achim, Politica Regimului Antonescu față de Cultele Neoprotestante, Editura Institutului Naționale pentru Studierea Holocastului din România „Elie Wiesel” Polirom, 2013, P 79.

[4] Viorel Achim p. 85.

[5] Viorel Achim p. 85.

[6] Viorel Achim p. 99.

[7] Viorel Achim p. 100.