Ivanciuc Vasile 1891 - ? din Iapa

 

Fratele Vasile Ivanciuc s-a născut în ziua de 13 iulie 1891 în localitatea Iapa, județul Maramureș.  Părinții se numeau Ștefan și Doca, de religie baptistă și cetățenie română. Fratele Vasile Ivanciuc este frate de corp cu Petru Ivanciuc, născut în 1885.

Fratele Vasile Ivanciuc face 4 clase primare și face studii economice.

În anul 1913 este încorporat de Cercul de Recrutare Sighet, la Regimentul 6 Pioneri și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Se hotărăște să își predea viața în mâna Domnului și în ziua de 10 noiembrie 1924 este botezat.

În ziua de 27 februarie 1925 se căsătorește în localitatea Sighet, județul Maramureș, cu Maria, născută Oana și Domnul le dă 6 copii: patru băieți și două fete.

În ziua de 30 ianuarie 1930 este ordinat pentru cercul de biserici baptiste din zona Maramureș. Maramureșul atunci era numai  dincolo de munții Gutin, spre Ucraina. Fratele Vasile Ivanciuc locuia la Sighet, strada Dr. Carol Davila nr. 26.

În ziua de 30 decembrie 1937 a avut loc la Oradea, Conferința Comunității Bihor, unde a participat și fratele Vasile Ivanciuc, care a cerut Conferinței să voteze un apel către comunitatea baptistă  pentru strângerea de ajutoare pentru ca frații baptiști din Sighetu Marmației să-și poată construi o casă de rugăciune.

În anul 1949 fratele mai era activ alături de pastorul Bisericii Creștine Baptiste din Sighetu Marmației, fratele Reștea Moise.

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Ivănciuc Petru 1885 - ? din Iapa

 

Fratele Ivănciuc Petru s-a născut în ziua de 22 iunie 1885 în localitatea Iapa, județul Maramureș. Părinții se numeau Ștefan și Doca, de religie baptistă și cetățenie română. Fratele Petru Ivanciuc este frate de corp cu Vasile Ivanciuc născut 1891.

Face patru clase primare în localitatea natală.

În anul 1907 este încorporat de Centrul de Recrutare Sighetu Marmației la Regimentul 12 Infanterie și rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Aude Cuvântul Domnului și se decide să-l urmeze cu credincioșie, iar în anul 1924 este botezat.

În ziua de 13 februarie 1933 fratele Petru Ivănciuc se căsătorește în localitatea Crucișor, județul Satu Mare, cu Maria.

În anul 1937 fratele Petru Ivănciuc este ordinat ca evanghelist. Serbarea de ordinare s-a ținut la Biserica Creștină Baptistă din Cămârzana, județul Satu Mare, unde au mai fost ordinați și frații: Einholt Ioan și Bură T. Actul ordinării a fost oficiat de frații: Nicolae Miclăuș și Covaci Teodor.

Fratele Ivănciuc Petru a fost activ în zona dumnealui de activitate și în anii 1950. Locuia în localitatea Vetiș, județul Satu Mare și avea 51 de membri și 25 de copii. Biserica Creștină Baptistă din Vetiș s-a înființat în anul 1930.

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Belousov Mihail 1877 - ? din Chișinău

 

Fratele Mihail Belousov s-a născut în ziua de 2 noiembrie 1877 în localitatea Chișinău, județul Lăpușna, ținutul Nistru. Părinții se numeau Iacob și Maria, de confesiune ortodoxă,  origine etnică rusă și naționalitate română.

Fratele Mihail Belousov face 4 clase primare și studiază cursuri biblice de creștere spirituală.

În anul 1899 este recrutat de Centrul de Recrutare Chișinău și încorporat la Regimentul 249 ( în Rusia), rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Din datele ce le am la această oră, se pare că fratele Mihail Belousov nu a fost căsătorit.

Aude  Cuvântul lui Dumnezeu și se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus și este botezat în luna octombrie 1913.

Fratele Boris Bușilă fiind președintele „Uniunii Baptiste din Basarabia”, hotărăște împreună cu frații de la Chișinău, să-l ordineze pe fratele Mihail Belousov ca prezbiter pentru Chișinău. Locuia pe strada Vasile Lupu nr. 1, Chișinău.

Surse:

Arhive

Șuvet Ioan 1882 - ? din Prilipeț

 

Ioan Șuvet s-a născut în Prilipeț, județul județul Caraș-Severin, în ziua de 17 ianuarie 1882. Părinții se numeau Andrei și Elena, de religie ortodoxă și naționalitate română.

Urmează scoala primară de 6 clase în localitatea natală, apoi face studii profesionale.

În anul 1904 este încorporat de Centrul de Recrutare Caransebeș.

Aude Evanghelia și se hotărăște să-l urmeze pe Domnul Isus,  fiind  botezat pe data 20 noiembrie 1913, de Igna Ștefan.

S-a căsătorit cu Maria, care se stinge din viață, iar fratele  se recăsătorește cu sora Sofia, născută Prajac, la data de 24 noiembrie 1949.

Dând dovadă de sârguință și dar de la Dumnezeu, frații îl ordinează ca lucrător pe ogorul Evangheliei, în ziua 15 septembrie 1916, pentru Cercul de Biserici Baptiste din Caraș-Severin. Comisia de ordinare a fost compusă din frații: Pavel B., Ignea Ștefan și alții. Locuința era în localitatea Prilipeți 114/33.

 A fost vicepreședintele Cultului Baptist din România din data de 9 noiembrie 1932 până în 8 august 1933, președintele cercului Prilipeț, pastor al mai multor biserici din Valea Almajului.

A fost administratorul orfelinatului de la Prilipeți. Cel mai mult a suferit când orfelinatul a fost închis prin forță de autorități, în anii celui de-al Doilea Război Mondial, apoi în anul 1950 când orfelinatul a fost naționalizat și copiii au fost distribuiți la alte orfelinate ale statului.

Surse:

Goga Iosif

Goga Iosif Beniamin

Arhive

Suntem fericiți în credința noastră religioasă la o săptămână de la Paște?

 

Dacă vrei să fii fericit înâlnește-te cu Domnul Isus, ca Toma.

29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:29)

Am  fost la biserică, în religa noastră a fiecăruia dintre noi, unii în Noaptea Învierii, s-au luat Paști, s-au mâncat ouă roșii, miel, ciorbă, cozonac, prăjituri și alte bunătăți, dar suntem fericiți? Domnul Isus ne spune că ar trebui să fim fericiți și de ce nu suntem?

De ce nu suntem fericiți sau cine este fericit, de ce este?

Omul nu poate să fie fericit dacă nu s-a  întâlnit cu Domnul Isus ca Toma.

În duminica Tomii vorbim de Toma, absența lui de la întâlnirea cu Domnul Isus, înviat în ziua învierii, informarea apostolilor, necredința și cerința de dovezi să creadă și apoi întâlnirea față în față cu Domnul.

Întâlnirea cu Domnul Isus generează și oferă fericirea. L-ai întâlnit de aceste sărbători?

Ce este mai frumos, mai plăcut, decât să te întâlnești cu Domnul. După o săptămână de frământări, Toma se întâlnește cu Domnul Isus și explodează cu aceea frază minunată:

„Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28)

Fericirea este desăvârșită prin credința în Domnul Isus și încrederea în El.

Eu înțeleg din cuvintele Domnului că trebuie să fiu fericit și dacă nu L-am văzut, dar cred în El. Este o ocazie să ne revizuim credința.

De ce nu ești fericit acum după Marele Praznic al Învierii? Pentru că nu ai credința de care vorbea Domnul Isus.

Cea mai mare parte a creștinătățiI nu crede în Dumnezeu, ci în oameni și de aceea nu sunt fericiți, ci nemulțumiți.

Dacă am crede în El, am face ce spune El.

Două interviuri realizate de fratele Caius Obeada, fratelui dr. Daniel Mariș

 

Din ciclul:  „Centenarul Seminarului Baptist 1921 – 2021”

 

Fratele dr. Caius Obeada de pe Coasta de Est a Americii, este de loc din Zolt, județul Timiș și Constanța. Ajuns pe vremea comunistă în țara făgăduinței pământești America, doctor pentru trup și apologet, dar și pasionat de istorie baptistă, contribuie la festivitățile centenarului Seminarului Teologic Baptist din România. A luat legătura cu persoana cea mai importantă în a prezenta informații despre acest înălțător eveniment baptist, fratele dr. Daniel Mariș, rector al Institutului Teologic Baptist din București.

Fratele dr. Daniel acum șade pe scaunul primului director Constantin Adorian acum 100 de ani și au stat amândoi pe același scaun de păstori, la aceeași Biserică Baptistă.

Dumnezeu merită toata slava, cinstea și închinarea, pentru cei 100 de ani care au trecut de la înființarea acestui așezământ teologic. În acest timp Dumnezeu a ridicat oameni credincioși și dedicați lucrării de a semăna Sămânța Cuvântului Sfânt.

Apreciez și mulțumesc celor doi frați baptiști, dedicați lucrării sfinte a Domnului și dumneavoastră cetitorilor mei dragi, care urmăriți informațiile de pe blogul „Istorie Baptistă”.

Vizionare plăcută!

Robert Stuart MacArthur al doilea președinte al Alianței Mondiale Baptiste

Prin ajutorul Domnului prezint pentru cei interesați, șirul de prezentări despre Alianța Mondială Baptistă. Astăzi prezint o mica biografie a unui om de mare cultură, un cărturar erudit, care a ocupat scaunul de înaltă slujire înaintea Domnului, Doctorul Robert Stuart MacArthur , D. D., LL. D. Mă bucur mult și mulțumesc lui Dumnezeu că Poporul Baptist Mondial a avut în frunte oameni pocăiți și cu mare dragoste de slujire. Când trebuia Robert Stuart MacArthural să meargă la al treilea Congres și să prezinte activitatea, Domnul l-a chemat acasă.

Doctorul Robert Stuart MacArthur , D. D., LL. D.  s-a născut la Dallesville, Quebec,  Canada, în ziua de 31 Iulie 1841. Crescut în casă creștinească, Robert MacArthur s-a hotărât pentru Domnul Isus la vârsta de 9 ani, și s-a botezat când era de 13 ani. El a urmat cursurile primare la Școala cu nr.35 din localitatea natală, apoi s-a înscris la Academia Woodstock, Canada, iar la stăruința mamei sale, după încheierea Academiei, a intrat la Universitatea Rochester din Statele Unite pe care a absolvit-o în anul 1867. Tot acolo a urmat Seminarul teologic în anul 1870, de unde mai apoi a intrat în câmpul Evangheliei, cu cea mai bună pregătire pe care un tânăr și-a putut-o câștiga. A fost ordinat și a devenit pastor al Bisericii Baptiste Calvary (Calvarul) în data de 15 Mai 1870, în același an căsătorindu-se cu Mary Elizabeth în 4 August.

La momentul în care MacArthur a venit ca și pastor al bisericii ,,Calvary”, aceasta număra 238 de membri. În decurs de 5 ani de la venirea lui, numărul membrilor s-a dublat iar ansamblul bisericii a crescut de 6 ori. MacArthur a supervizat construirea unei noi clădiri, formarea a trei congregații suplimentare și o creștere a ,,bisericii mame”, la 2300 de membri; și toate acestea le-a făcut până în anul 1910.

MacArthur a fost și un cărturar de mare valoare, printre publicațiile sale numărându-se o culegere de cântări bisericești, colecții de predici și lucrări apologetice.

Cu un mandat de 41 de ani, MacArthur a fost cel mai longeviv pastor din întreaga istorie a bisericii baptiste Calvary. În anul 1911 demisionează din funcția de pastor și deține titlul de pastor ,,emerit”, până în anul 1921, atunci când a renunțat la titlu pentru a evita asocierea cu ceea ce el a denumit ,,senzaționalismul” pastorului de la acea vreme, John Reach Straton. În urma unui nou dezacord în legătură cu direcția spre care se îndrepta biserica ,,Calvary”, dr. MacArthur și soția acestuia au părăsit în 1922  biserica, renunțând să mai  facă parte din aceasta, transferându-se la biserica baptistă ,,Old Cambridge”, unde oficia ca și pastor fiul acestuia.

Rămâne ca povestea vieții sale să ne spună toate cele pe care le-a făcut acest erou al credinței.

A fost ales președinte al Alianței Modiale Baptiste la congresul ce a avut loc în Philadelphia, Statele Unite în 1911. Având poziția cea mai înaltă  cadrul organizației mondiale  baptiste menționate mai sus, Dr. MacArthur se pregătea până în ultima zi pentru plecarea la congresul Alianței Baptiste ce s-a ținut la Stockholm, Suedia, în zilele de 23 – 30 Iulie (1923). Dumnezeu însă a prevăzut ceva mai bun și mai ușor pentru robul său și l-a luat acasă. Rămășițele sale au fost depuse în Daytona, Florida. Sănătos până la ora trecerii sale din această viață, Dr. MacArthur a lucrat din greu pentru cauzele Împărăției lui Cristos.

În ziua de 23 februarie 1923, la Daytona, Florida, a încetat din viață cel ce se chema, Robert Stuart MacArthur, doctor în divinitate (teologie) și doctor în drept.

El a lucrat cu devotament mare și păstoria sa la Biserica Baptistă Calvary din New York, a fost binecuvântată de Dumnezeu cu mult succes. Nu a existat nicio lucrare bună la care el să nu fi participat  și să nu fi contibuit cu serviciul său. Pentru aceea astăzi îl jelește toată America

Surse:

Farul Mântuirii

wikipedia.org

Gheorghe Balc 1874-1944 din Oradea

 

O rugăminte mare am pentru frații baptiști din Oradea sau cei care ar ști ceva despre acest frate credincios, Gheorghe Balc. Anunțul de mai jos l-am găsit în revista „Farul Creștin” din 16 iunie 1945. Aș vrea mai multe informații și o poză. Mulțumesc.

„Răpus, își  sfârşeşte pribegia pământească pentru a se duce să se odihnească în țara fericiţilor, la Dom­nul şi Mântuitorul Său.

Cei 70 ani ai vieții sale el a fost o pildă, atât în mijlocul familiei sale pe care a iubit-o fără margini, cât şi pentru biserica din Oradea Mare, al că­rui membru era. Călcând pe urmele Mântuitorului său iubit, şi-a condus şi copiii la picioarele Domnului Isus.

A căutat ca întotdeauna să mărturi­sească despre dragostea mare prin care a fost mântuit.

La ultima despărţire pe care a avut-o cu un fiu al său la    graniță,  înainte de realipirea Ardealului de Nord,  i-a spus cuvintele: ”Nu uita dragul meu, pe acel Isus, pe care L-ai cunoscut în casa părintească prin mi­ne şi mama ta".

Se pare că acest frate a fost un bun model și bun de urmat.

Ciortuz Dănilă 1924 – 2005 din Eftimie Murgu

 

Pastorul Dănilă Ciortuz s-a născut în data de 28 august 1924 în localitatea Eftimie Murgu ( Rudăria), județul Caraş-Severin, în familia pastorului baptist Pavel Ciortuz, o familie cu 4 copii ( 3 fete şi 1 băiat).

Din tinerețe Dănilă este interesat de Evanghelie, astfel că în data de 11 ianuarie 1943 este botezat în Biserica Baptistă din Lăpuşnicu Mare de pastorul Iefta Românu.

În anul următor fratele Dănilă se căsătoreşte cu sora Novăcescu Paraschiva din Prilipeți, iar Dumnezeu le binecuvântează familia cu 4 copii: Viorica, Maria, Paraschiva şi Pavel.

În anul 1953, la sugestia fratelui Pavel Murgu, diaconul din Eftimie Murgu, fratele Dănilă merge la Seminarul Baptist din Bucureşti unde studiază teologia între anii 1953-1955.

Odată cu întoarcerea de la Seminar începe să slujească pe ogorul Evangheliei ca evanghelist, iar în anul 1962 este ordinat ca păstor pentru Biserica din satul său natal. Ordinarea are loc la Timişoara, comisia de ordinare fiind formată de pastorii: Vichentie Crsiovan, Nicolae Rață, Ioan Bulica şi Nicolae Românu. Chiar de la începutul lucrării s-a confruntat cu numeroase dificultăți. În 1962, odată cu începerea colectivizării, fratele a primit ordin de la autoritățile comuniste să îi lămurească pe baptişti să se înscrie în colectiv. Refuzul său de a asculta de comunişti a fost taxat de autoritățile comuniste, astfel că fratele Ciortuz a fost mereu şicanat şi amenințat. În ciuda dificultăților întâmpinate în această perioadă, fratele a avut un rol important la construirea bisericilor din Bănia şi Prigor.

 În anul 1980, la insistențele lui, s-a format orchestra din Eftimie Murgu. Cel care a avut un rol important la dezvoltarea acestei formații a fost fratele Aurel Laiu din Bocşa. Instrumentele au fost confiscate de comunişti, dar în urma insistenței pastorului Ciortuz şi a donării de animale de către baptişti pentru abator, în contul Consiliului Local, ele au fost returnate Bisericii.

În cei 28 de ani de slujire pastorul Dănilă Ciortuz a botezat peste 100 de persoane. Primul său botez a avut loc în data de 22 septembrie 1970, cu un număr de 13 candidați. Pe parcursul anilor a slujit bisericile din: Eftimie Murgu, Bănia, Prigor, Lăpuşnicu Mare, Prilipeți, Borloveni.

Deşi s-a pensionat, după 28 de ani de slujire, el a continuat să lucreze pentru Domnul, iar în ultimii ani ai vieții a fost dedicat scrisului, fiind preocupat de istoria bisericilor din Valea Almăjului.

Dumnezeu l-a chemat acasă în data de 23 februarie 2005, după o bătrânețe fericită. S-a bucurat de prețuirea sătenilor şi de respectul pastorilor mai tineri. La înmormântarea sa au participat pastorii: Ionel Tuțac, Ioan Râncu, Ianăş Vrâncuța, Ioan Vrâncuța, Ovidiu Tămaş, Siminic Dumitrescu, Moise Vrăjitor, Timotei Miu, Pavel Petruț, Lica Lopătiță, Nicolae Radomir, Daniel Fişteag, Valentin Sfercoci, Ion Dobren. Deşi a fost o zi friguroasă, sute de credincioşi din Valea Almăjului şi oameni din sat au venit să conducă pe ultimul drum rămăşițele pământeşti ale slujitorului lui Dumnezeu, pastorul Dănilă Ciortuz.

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Valentin Sfercoci

Congresul al II –lea Mondial Baptist din 18-25 iunie 1911, în Philadelphia, Pennsylvania, SUA.

 

Acest Congres  a fost  denumit „ Congresul al doilea a reuniunii universale a baptiștilor”.

Frații noștri au ales ca loc de desfășurare orașul Philadelphia, pentru că aici se aflau cam o sută de adunări baptiste, cu locașuri încăpătoare dotate cu școli și institute de învățământ.

Congresul a debutat în ziua de luni, 19 iunie, la ora 14.30 după amiază. Sala templului era plină toată. Toate lojele erau pline. Erau prezenți aproape 300 de reprezentanți ai baptiștilor din lumea întreagă.

La masa cea mare a Congresului stăteau frați dintre cei mai distinși, ca: Dr. Clifford- Londra, Henry Haslam –Philadelphia, Dr. Conwell- Philadelphia, Dr. Strong – Rochester, Dr. Marshall – Londra, F. B. Meyer – Londra, Rushbrooke – Anglia, Shakespeare – Anglia și alți frați destoinici ai lucrării noastre.

 

Fratele I. Rottmayer scrie pentru revista baptiștilor români din Ardeal, (Ungaria) despre primirea uimitoare pe care le-au făcut-o frații americani. După deschiderea Congresului reprezentanții celor 8 milioane de baptiști au fost primiți de președintele și vicepreședintele Americii, care au stat de vorbă separat cu fiecare și au dat mâna cu toți baptiștii prezenți

Dr. Cornwell de pe scaunul prezidial, a deschis ședința cu cuvintele sale însuflețitoare. Dr. A. H. Strong i-a salutat pe trimiși în numele tuturor baptiștilor din America, mai ales pe frații ruși, care pentru credința lor au suferit așa mult în Siberia. La aceste cuvinte de onoare au răspuns dr. Clifford și fratele Festler, din St. Petesburg. Cel dintâi vorbi, despre primirea cea plăcută, ,,în care ne-am împărtășit și care ne-a surprins de tot”. Cel de-al doilea a vorbit despre acele împrejurări, care au împiedicat până acum creșterea numărului baptiștilor în Rusia,  exprimându-și speranța, că de-acuma va veni o perioadă mai bună.

După aceea reprezentanții țărilor unul câte unul au amintit într-o cuvântare de câte 3 minute, despre particularitățile cele mai mari ale misiunii iar în încheiere s-a cântat câte o cântare sau imnul național. Reprezentanți ai 60 de națiuni au vorbit și în biserica cea mare baptistă numită ,,Memorial” unde a decurs și festivitatea deschiderii Congresului. Voi aminti unele dintre națiunile participante: Anglia, Scoția, Olanda, Suedia, Danemarca, Germania, Brazilia, Cuba, Mexic, în care sunt 74 de adunări și 3000 de membri. În America centrală sunt 2 milioane de membri. Din Africa de sud a fost prezent H. Gustche. Aici, cu 30 de ani mai înainte s-a format întâia adunare iar acum sunt 790 de membri.

Prânzul și cina au fost oferite reprezentanților celor din străinătate în localitățile din apropierea templului. Au servit chelneri negri.

Sâmbătă seara în 26 Iunie, a fost adunarea finală. Templul nu putu adăposti toți participanții, mulți trebuind să stea afară. După introducerea edificatoare de la început, s-a dat citire la următoarea temă prin referatul: ,,Baptiștii, și venirea  împărăției lui Dumnezeu: a) în țări necreștine, b) în țări necreștine, c) în America”. Apoi luă cuvântul Dr. Clifford  și rosti un discurs de despărțire. Cu o cântare din inimă și rugăciune fierbinte evenimentul se sfârși. Și această adunare însufleți mai ales Duhul unității, a pietății și a voinței de a servi, urmând exemplul lui Cristos. Noi am petrecut timpul la înălțimea credinței și respiram aerul acelei înălțimi.

S-a  convenit ca congresul viitor universal să se țină în 1916 în Germania, la Berlin. Despre soarta acestui Congres doar Dumnezeu știa, oamenii nu bănuiau ce avea să vină peste întreaga lume, de aceea al III-lea congres s-a ținut în 1923 în SUA.

  Președintele cel nou e Dr. Robert Stuart Mac Arthur – New York, care făgădui, a face tot ce se putea mai bine în lucrarea Reuniunii Universale Baptiste.

Din partea maghiarilor participară frații: Udvarnoki și  Gerwich; aceștia au reprezentat și baptiștii români din Ungaria și Transilvania. Baptiștii români din România nu au fost reprezentați de nimeni.