Din mica față interbelică a României Mari, Raportul comisiei americane de anchetă 1927

 

Am găsit cu cale să prezint un raport întocmit de un comitet din Statele Unite care apără drepturile omului și libertatea de conștiință, care a fost redactat în anul 1927. L-am mai publicat pentru că ține de interbelic, o perioadă la care se face referire, este o perioadă de comparație din zilele noastre.

Membri comisiei au străbătut țara în lung și în lat în anul 1927 și iată ce au scris la final și textul a fost publicat în ziarul central de la București „Adevărul” și în ziarul american ,,New York Times”, a fost publicat și în revista baptistă „Farul Mântuirii”.

Lectură plăcută drag cititor!

     Un rechizitoriu aspru contra stărilor religioase de la noi.

Raportul comisiei americane de anchetă asupra minorităților din România.

Programul Ligii creștine este o rușine pentru civilizație și o pată pentru România.

    Intoleranța religioasă de care dau dovadă la noi unele cercuri are consecințe. Comitetul american, care a vizitat primăvara aceasta România pentru a studia situația în ce privește tratamentul minorităților religioase și-a depus anteproiectul de raport, pe care îl publică aproape toate ziarele americane.

Dăm aici, în traducere, acest raport, după ,,New York Times”, cel mai mare ziar american. Comitetul era compus din șase delegați a diverse biserici creștine.

Pe cât de măgulitoare sunt aprecierile comitetului pentru poporul român, pe atât de aspră este caracterizarea unei părți a păturii conducătoare, vinovate de intoleanță religioasă.

Este caracteristic faptul că acest raport a fost publicat după ce s-a aflat în America despre devastările din Oradea. Din conținutul raportului se va vedea legătura. Este încă unul din efectele sălbăticiilor comise acolo. Dar să lăsăm să vorbească americanii.

    Introducerea din ,,New York Times”.

Comitetul american pentru drepturile minorităților religioase a publicat ieri raportul preliminar al delegației, care a vizitat România, în primăvara trecută pentru a studia ura religioasă și de rasă din această țară și pentru a formula recomandări cu privire la tratamentul minorităților naționale și religioase.

Comitetul american compus din 50 de cetățeni proeminenți, a delegat următoarele persoane pentru a pleca în România: dr. Henry Atkinson, secretar general al Uniunii pentru pacea religioasă, care e și secretarul general al comitetului; părintele R. A. McGowan din secția socială a conferinței catolice de asistență națională; părintele John Howland Lathrop, preot al bisericii unitare a mântuitorului din Brooklyn; părintele dr. Graham Hunter de la biserica presbiteriană, Fullerton, California, și dr. Jules Jezequel, reprezentantul parizian al Uniunii ,,Church Peace” (Pace religioasă).

Delegația a avut convorbiri cu reprezentanții guvernului, cu fruntașii politici și ai bisericii, cu persoane din toate clasele populației și a făcut investigații independente.

                  Introducerea raportului.

Doctorul Arthur Brown, care a publicat raportul preliminar, l-a însoțit cu următoarea declarație:

,,Delegația a stat șase săptămâni în România, călătorind prin diversele provincii în automobil, vizitând un număr mare de orașe și sate. Din când în când, în ultimii zece ani, atenția comitetului a fost atrasă asupra situației din diverse țări europene și a autorizat cercetări, adresând rapoarte guvernelor interesate, departamentelor de stat și opiniei publice în general. Studiul de față asupra situației din România e bazat pe zece ani de experiență pe câmpul investigațiilor.

Raportul complet se află în pregătire pentru a fi examinat de întreg comitetul, iar o acțiune definitivă va fi amânată până când toți membrii săi vor fi avut ocazia să studieze raportul cu deamănuntul.

   Textul proiectului de raport:

Raportul preliminar declară:

Delegația este unanimă în a crede că propaganda antisemită, care a atras atenția ei deosebită în România, face parte dintr-o vastă și urâtă manifestație de ură religioasă și de rasă. România nu este singura vinovată și deși comisia de ocupă de situația din România, ea își dă seama că excesele antisemite, care s-au produs de curând în Ungaria arată cât de răspândită este această ură deplorabilă.

Minoritățile ungare din România sunt îndreptățite  la o protecție deplină în cadrul drepturilor ce li s-au acordat prin tratate, dar tot așa și toate grupurile minoritare din Ungaria pot pretinde toate drepturile și privilegiile acceptate ca bază a oricărei națiuni civilizate și decente.

România are o ocazie incomparabilă să înfrunte cu curaj o problemă, care, deși dificilă, este totuși capabilă de o soluție pacifică (pașnică). România poate rezolva această problemă, dacă o dorește. Când a semnat tratatul asupra minorităților, ea și-a asumat obligația, ca membră a familiei națiunilor de a trata în mod echitabil minoritățile din interiorul hotarelor sale.

           Ameliorare, însă insuficientă.

Comitetul american pentru minorități a avut ocazia să studieze din când în când situația din România, iar comisia a luat în considerare toate rapoartele anterioare și răspunsurile guvernului român; afară de aceasta, ea a luat cunoștință de alte rapoarte, ca cele ale Ligii Națiunilor și de diversele răspunsuri ale guvernului român. Ea a mai studiat răspunsuri ale guvernului român. Ea a mai studiat cu grijă istoriile scrise de curând asupra României și documentele răspândite acum de secția propagandei române. În vederea tuturor acestor împrejurări, deși credem că s-a produs o oarecare ameliorare a situației, și că minoritățile sunt azi tratate cu mai multă echitate ca mai înainte, suntem totuși convinși că o mare parte a opiniei publice din România nu dorește ca să se acorde minorităților toate drepturile garantate prin tratate și considerate de toate națiunile civilizate ca un minimum necesar pentru existența independentă a unui popor liber.

        Deosebirea dintre teorie și practică.

Comisia este de părere că este o mare deosebire între Constituția adoptată de Stat, care e liberală în multe privințe și aplicarea ei de către funcționari.

Ce s-a spus despre constituție, se poate spune și de legile privitoare la libertățile cetățenești. În multe ocazii, din care unele notorii, tribunalele au fost intimidate sau întrebuințate de unele grupuri pentru scopurile lor proprii. Asasinatele Codreanu și Totu, omorârea unui funcționar al poliției în exercițiul datoriei (funcției) sale și împușcarea unui student evreu nevinovat, sunt două exemple crase. Opinia publică luminată vrea administrare a legilor, care face ca oamenii fără apărare să prefere să se lase arestați, decât să se expună riscurilor străzii. Că aceasta este situația în ce privește pe evrei, e evidențiat prin numeroase dovezi supuse comisiei.

     Patriotismul nu se obține prin constrângere.

Comisia simpatizează profund cu dorința României de a ridica starea poporului, încât să poată participa la conducerea afacerilor publice și la aplicarea legilor. Sistemul de educație formulat este în multe privințe excelent, mai cu seamă pentru cetățenii de limbă și naționalitate română.

Credința că autorii acestor legi și acei care sunt răspunzători pentru aplicarea lor n-au dat destulă atenție faptului că loialitatea nu poate fi obținută prin forță. Patriotismul e infiltrat prin avantaje conferite, și nu prin constrângere. Orice omitere de a face legi școlare echitabile pentru minorități și de a le aplica cu dreptate, este o greșeală gavă din partea unei mari națiuni care vrea să facă din elemente minoritare cetățeni leali.

Încercarea de a româniza gupurile minoritare prin forță și de a distruge școlile lor confesionale, dacă va continua, va avea ca efect, fără îndoială, că și în străinătate mulți care altfel ar fi fost prietenii României îi vo retrage încrederea lor.

De aceea, credem că dacă România vrea să se pună într-o poziție favorabilă în ochii lumii, ea trebuie să permită minorităților să aibă școlile cu care sunt obișnuite, să le acorde o autonomie rezonabilă și să le dea dreptul să învețe limbile istorice ale popoarelor lor, tot așa ca și limba română. Controlul trebuie să fie redus, încât să nu stingherească munca acestor școli, limitându-se a asigura un învățământ lipsit de iredentism.

Actualmente, oficiile guvernamentale sunt vădit supra-încărcate și uneori minoritățile nu primesc răspunsuri asupra unor chestiuni vitale, nici după un an de la trimiterea scrisorilor lor. Școlile minoritare trebuie să obțină mai cu seamă stabilitate pentru viitor și să fie eliberate de teama constantă că ar putea să fie închise.

Splendidele instituții catolice, prezbiteriană, luterane, unitare și evreiești, dintre care unele având o vechime de 100 și 200 de ani, ar putea să fie privite mai curând ca un câștig și nu o amenințare pentru națiune. Atragem atenția capilor bisericii ortodoxe orientale asupra faptului că contrar înțelegerii luate, subvențiile făgăduite școlilor minoritare n-au fost date.

       Atitudinea funcționarilor.

Mulți din funcționarii școlari români adoptă o atitudine inconciliantă, ori de câte ori se ivește o divergență de opinie asupra promulgării unui ordin nou, sau asupra aplicării unei legi. Suntem convinși că acești funcționari prin conferințe cu grupurile minoritare, ar putea să înlăture multe neînțelegeri care sunt azi și vor continua să fie o sursă de amărăciuni.

Comisia atrage atenția asupra aplicării, de către funcționarii români a legilor privitoare la drepturile cetățenești. Nu încape îndoială că acest drept fundamental de cetățenie e negat la mii de oameni, care sunt îndreptățiți să-l aibă. În felul acesta, ei sunt lipsiți în mod arbitrar de drepturile acordate de toate națiunile naționalilor lor și aceasta cu toate garanțiile solemne date minorităților.

 Campania antisemită.

Comisia a constatat, în cursul vizitei sale, că o campanie monstruoasă de intimidare și de brutalitate e dusă contra cetățenilor evrei ai Statului, cauza ei fiind un amestec de aroganță intolerantă și de ură ignorantă.

Este adevărat că acum terorismul nu este așa de mare ca în trecut. Ameliorarea se datorează următoarelor trei cauze:

În primul rând campania sistematică continuată timp de mai mulți ani contra evreilor, i-a intimidat într-atât, încât în mare parte nu se mai prezintă la Universități și nu participă la viața publică.

Apoi, virulența acestei campanii a avut un efect defavorabil asupra prestigiului României în străinătate.

În al treilea rând, promisiunile partidului liberal făcute unui grup de alegători evrei în vara anului 1927, au avut ca urmare o încetare a exceselor antisemite.

Ne bucurăm de această măsură luată de partidul actualmente la guvern și vrem să sperăm că ceea ce azi este o tactică temporară de partid va deveni o politică de guvernământ acceptată și sancționată.

Fără a intra în detalii asupra cauzelor violențelor care au precedat alegerile din 7 Iulie 1927 (considerată în general ca un scandal în România) trebuie să relevăm amenințarea serioasă a păcii din Europa prin negarea dreptului electoral al minorităților în România.

 

            ,,Rușinea civilizației”

Comisia a fost impresionată de inteligența înnăscută, de sârguința și de amabilitatea poporului român, mai cu seamă printre țăranii din sate. România Mare caută în mod vădit să obțină un loc printre națiunile înaintate din lume. În vederea acestui fapt este foarte regretabil că biserica de stat a sancționat ,,Liga Apărării Creștine” și ,,Uniunea studenților creștini”, al căror program și ale căror publicații sunt o rușine pentru civilizație, o insultă pentru numele de creștin și o pată neagră pe numele frumos al României.

Considerăm ca extrem de regretabil că studenții în teologie, care se pregătesc pentru preoție în biserica statului, au luat parte la manifestații, contra concetățenilor de altă religie și rasă.

Atragem în mod politicos, dar foarte urgent, atenția bisericii de stat române asupra acestei situații și în numele creștinismului nostru comun, stăruim ca să se lepede de orice antisemitism și ură contra persoanelor de altă rasă (etnie) din România.

Subliniem primejdia de a permite studenților din seminarele teologice să continue agitația contra cetățenilor români de origine evreiască sau de altă origine străină, fie în Regat, fie în provinciile alipite.

Speranța viitorului României și a soluției pacifice a problemelor sale va pieri pentru generația următoare, dacă bisericile și școlile nu vor contribui la regularea lor, care poate fi obținută numai prin toleranță față de toate naționalitățile și limbile.

 

    N-au fost progromuri, ci excese.

N-a fost niciodată în România ceea ce se numește un progrom – adică un măcel inspirat și sancționat de Stat. Au fost excese, acte de teroare și molestări ale populației pașnice, care au provocat o frică și neliniște continuă și care aruncă o lumină urâtă asupra acelora care sunt responsabili pentru pacea și bunul mers al țării. În afară de aceasta, este o mare primejdie  de a se permite tineretului universitar și școlar să conducă agitația antisemită.

Mai urâtă însă este complezența cu care mulți privesc atitudinea unor anumiți profesori universitari și secundari, față de aceste mișcări, nu numai tolerându-le, dar chiar încurajându-le. Studenți care se dezvoltă în atmosfera urii antisemite vor fi cetățenii și dascălii de mâine și vor da mai puțină atenție trecutului lipsit de progromuri, al țării, decât predecesorii lor.

Credem că această ură nu reprezintă opinia luminată a majorității profesorilor universitari și secundari din România; totuși ea a fost acceptată cu prea multă complezență de intelectualitatea națiunii.

 

          Recensământul populației.

Suntem de părere că unii funcționari guvernamentali au făcut o mare greșeală interzicând miilor de persoane aparținând grupurilor minoritare să-și mențină starea civilă, și înregistrând ca români pe cei ce sunt de altă limbă. Comisia crede că guvernul român ar putea să studieze cu profit faptele privitoare la recensământ și felul în care s-a făcut. Suntem convinși că multe din aceste plângeri justificate pot fi lesne îndreptate.

 

        Plângerile baptiștilor, luteranilor, catolicilor.

Comisia este de părere că violențele de care se plâng baptiștii și alte grupuri sunt întemeiate, constituind o acuzație de persecuție religioasă și de aceea, primejduind interesele înalte ale bisericii de stat și prestigiul națiunii. Cerem clerului ca împreună cu autorizările guvernamentale să elaboreze vreun plan prin care să se dea acestor oameni deplină libertate religioasă și civilă.

Atragem atenția guvernului asupra bisericilor luterane de limbă maghiară și stăruim ca să li se dea un statut mulțumitor.

Atragem atenția guvernului asupra situației minorităților catolice, mai cu seamă în Banat, în regiunile de vest ale Bucovinei și stăruim ca să se reguleze cât mai curând în mod satisfăcător relațiile dintre guvern și biserica catolică.

 

      Nedreptățiri de ordin economic.

Atragem atenția bisericii de stat asupra multor cazuri de vădită nedreptate făcută bisericilor minoritare în distribuirea pământului sub reforma agrară, asupra confiscării clădirilor bisericești și a bunurilor comunităților minoritare, asupra legilor restrictive proiectate contra bisericilor minoritare; asupra obiceiului actual de a obliga pe membrii bisericilor minoritare să plătească pentru vreo clădire nouă a bisericii de stat prin contribuții forțate, sau oferind locuri publice pentru biserici ortodoxe în regiuni unde biserica ortodoxă este ea însăși o minoritate. Stăruim, pe lângă această biserică puternică, în interesul înfrățirii creștine ca să-și ofere serviciile spre a se găsi o soluție între acei ce au plângeri de spus și autoritățile guvernamentale.

 

         Alte plângeri.

Comisia a constatat un sentiment de mare amărăciune printre membrii bisericilor minoritare contra constrângerii exercitate de guvern, silindu-i pe ei și copii lor să asiste la serviciile divine ale bisericii de stat, la ocazii patriotice.

Comisia crede că bisericile și guvernul pot elabora un plan ca să cruțe sentimentele membrilor bisericilor minoritare.

În sfârșit, comisia a fost impresionată de faptul că în provinciile alipite din România Mare se află mari resurse de cetățeni culți pe care guvernul român i-ar putea folosi cu mult profit pentru serviciile Statului. Mulți din acești cetățeni sunt azi în disperare din cauza efortului intenționat din partea majorității de a-i neglija la ocuparea posturilor oficiale.

                                             *

Acesta este proiectul de raport al comisiei. El va fi studiat de comitetul cel mare, pentru a i se da forma definitivă. Ca substrat de discuție, guvernul liberal și studențimea ,,creștină” au dat acestui comitet .... evenimentele din Oradea.

                                                                                                            (Din ,,Adevărul”)

La cele de mai sus avem, de spus următoarele:

Niciun baptist n-a făcut parte din comisie, dar membrii comisiei, ca oameni civilizați, n-au putut să-și închidă ochii la cele ce au văzut. O pildă ajunge. Trei membrii din comisie au trecut la Chișinău pe lângă biserica baptistă, tocmai când poliția cu niște jandarmi ciopleau și luau jos inscripția de pe frontispiciul lăcașului de rugăciune. Întrebând că de ce se face această profanare, un domn polițist le-a spus că așa au primit ordin de la Ministerul de Culte. –

 Încă o  întâmplare: Corespondentul revistei ,,New York Times” a plecat și el anul trecut la Chișinău, un om venit să studieze chestiunea religioasă în Balcani. Sosind în Chișinău a dorit să vadă pe predicatorul baptist ce om e, deoarece cineva în București i-a spus că predicatorii baptiști în România aproape nu știu a citi! Sosit la locuința predicatorului află de la soția acestuia că e dus la Iași la Consiliul de Război. Corespondentul imediat a plecat la Iași fără să spună cuiva un cuvânt. Când colo vede vreo cinci predicatori trași la judecată, ținuți de săptămâni în temniță și flămânzi, care fură osândiți pentru credința lor în Dumnezeu.

Atât comisia cât și ziaristul american au văzut cu ochii ce ,,libertate” se dă baptiștilor din România și au înțeles perfect, cine sunt responsabili pentru aceste prigoniri. E de prisos să pomenim de baptiștii înmormântați în cimitire de batjocură, de confiscări de cărți sfinte, material de construcție pentru casele de rugăciune și bătăile la jandarmerii a predicatorilor și șicanele de tot felul.

                                                 Ioan R. Socaciu

Țopa Ioan 1901 – 1971 din Retiș

 

Fratele Ioan Țopa s-a născut în ziua de 6 martie 1901 în localitatea Retiș, județul Târnava Mare, în apropiere de Sighișoara. Părinții se numeau Bucur și Eufrosina, agricultori, de naționalitate română.

Termină școala primară și de tânăr se duce la București unde studiază la Școala Practică de Comerț, curs seral și obține diploma, ajungând funcționar public.

Este contigentul 1923, fiind încorporat la Regimentul 6 Infanterie, rămânând la vatră cu gradul de soldat. Între anii 1940 – 1942 este mobilizat și concentrat pe front.

Fiind în București, ca tânăr, printre altele, aude vorbindu-se de Biblie și îi trezește interesul de a asculta și a cunoaște mai multe despre această carte, frecventează biserica baptistă și în ziua de 25 mai 1926 la Seminarul Teologic Baptist din București este botezat de fratele Constantin Adorian.

În ziua de 29 august 1926 în București se căsătorește cu Elena, născută Sasu și Domnul i-a binecuvântat cu patru copii: Lenuța, născută în ziua de 22 iulie 1928, Cornelia, născută în 21 iunie 1932, Lidia, născută în 10 februarie 1936 și Nelu, născut în 2 octombrie 1937.

După botez a început să predice Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos, iar frații din București-Ferentari, văzându-i râvna de predicare au hotărât să-l ordineze. În ziua de 12iulie 1932 fratele Ioan Țopa este ordinat, comisia de ordinare fiind compusă din frații: Carol Strobel, Barnea Ioan și Gheorghe Pop. Bisericile Baptiste unde a lucrat pentru început au fost: Buturugeni, Ogrezeni și Nenciulești. Când a început slujirea a avut 48 de membri și 22 de aparținători.

Activitatea fratelui Ioan Țopa este strâns legată de cumpărarea imobilului Bisericii Creștine Baptiste din București-Giulești. Imobilul a costat în anul 1933 37.000 lei. Pentru această sumă, frații au trebuit să jertfească peste puterile lor, dar Domnul i-a ajutat și în ziua de 8 octombrie 1933 au avut mare bucurie să facă inaugurarea locașului de închinare. Programul a fost condus de fratele Ioan Țopa, la care au mai participat frații: Branea Ioan, conducătorul Bisericii Creștine Baptiste din Colentina, Ioan Socaciu și alții.

În anul 1962, cu ocazia arondărilor de drept, activitatea de păstor a fratelui a încetat, dar lucrarea Domnului a mers înainte. A lucrat pe ogorul Evangheliei timp de 30 de ani ca păstor, iar nouă ani ca responsabil local la Biserica Creștină Baptistă din București-Giulești. A locuit pe strada Mesteacănului Nr. 349.

Fratele Ioan Țolea a mai slujit în cadrul Școlii Duminecale, a fost ales ca secretar al tinerilor baptiști și membru în comitet. A scris în revistele baptiste, Farul Creștin, Farul Mântuirii, Îndrumătorul, diferite articole de zidire sufletească, dar și comentarii.

În anul 1967 familia fratelui Ioan Țopa a pierdut pe fiica lor Cornelia, care a suferit mult în trupul ei. De la această dată fratele a început să slăbească, iar în urma unei gripe a dat în pneumonie, iar în ziua de 14 februarie 1971 este chemat acasă la Domnul. 

Frații au găsit rămase de fratele Ioan Țopa următoarele cuvinte: „Sunt plin de recunoștință față de Domnul Meu care m-a învrednicit să fiu unealta Lui din acest cartier. Rog din inimă pe Bunul meu Creator ca farul Evangheliei Sale care l-a aprins, să-l facă să lumineze din plin până la revenirea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos”.

Resurse:

Ilie Pop

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Pacea

Târziu Vasile 1931 – 1986 din Fibiș

 

Fratele Vasile Târziu s-a născut în ziua de 13 septembrie 1931 în localitatea Fibiș, județul Timiș. Părinții se numeau Valeriu și Maria, credincioși baptiști care mai aveau doi copii: Ionel și Timotei.

Trecând prin ororile războiului și văzând cât de nesigură este viața, s-a hotărt se se predea Domnului și în anul 1948, pe când avea doar 17 ani, l-a mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului.

În anul 1952 s-a căsătorit cu sora Lucia, născută Marghita, din Jebel și Domnul i-a binecuvântat cu trei copii: doi băieți și o fată.

Din anul 1951 începe cursurile Seminarului Teologic Baptist din București și îl sfârșește în anul 1955 când primește diploma de absolvire.

În anul 1960 fratele Vasile Târziu este ordinat ca păstor pentru cercul de biserici baptiste Jebel. Tot în acest an, din cauza reglementărilor impuse de regimul comunist din România, fratele nu a mai putut fi angajat al biserici ca păstor și s-a angajat la o Intreprindere din Timișoara. Deși era angajat, fratele făcea lucrarea de păstor, fiind foarte activ în lucrarea de slujire.

Fratele s-a retras spre sfârșitul vieții pe care a trăit-o la Timișoara, fiind membru în Biserica Creștină Baptistă nr. 2 din Timișoara, unde a fost și membru în comitet.

În ziua de 23 iunie 1986 Dumnezeu Tatăl își cheamă fiul acasă, în bucuria Stăpânului său. La serviciul Divin de înmormântare au fost prezenți următorii frați păstori care au avut Cuvânt din partea Domnului: Ioan Trif, Hudema Dragoș, Vasile Gherman, Nicolae Constantin, Dumitru Turcin. Fratele Râncu Ioan, păstorul Bisericii nr. 2 a citit necrologul. A cântat corul mixt, bărbătesc și fanfara BisericiI Creștine Baptiste din Jebel. 

Resurse:

Ioan Râncu

Îndrumătorul Creștin Baptist

Popescu Aurel 1922 – 2010

 

Fratele Aurel Popescu s-a născut în ziua de 16 august 1922.

A înțeles Cuvântul lui Dumnezeu și s-a hotărât să ascule de Cuvânt și în ziua de 24 decembrie 1939 își predă viața în mâna Domnului. Frecventa adunarea fratelui Teodor Popescu, dar a trecut la cultul baptist din cauza credinței dumnealui față de botez.

Se căsătorește cu sora Valerica, medic pediatru și Domnul le dă șapte copii.

În ziua 2 aprilie 1977, se trimite la Radio „Europa Liberă” un document alcătuit și semnat de frații: Iosif Țon, Aurel Popescu, Silviu Cioată, Constantin Caraman si Radu Dumitrescu, prin care se prezentau noile forme de persecuție prin retrogradări si concedieri în serviciu, amenzi pentru adunări ale credincioșilor prin familii și persecutarea studenților și elevilor în școli. Această semnătură i-a atras multe necazuri fratelui Aurel Popescu, dar și celorlalți semnatari.

În anul 1978 a venit un grup de frați din cadrul Alianței Baptiste Mondiale în România, care au discutat și cazul fraților din S.U.A., printre care au fost enumerați Aurel Popescu și Pavel Nicolescu, care denigrează conducerea Cultului Baptist din România. Frații din Alianță au susținut că nu se raliază niciunei organizații care face politică.

După plecarea în America a slujit Domnului și a transmis predici prin postul de radio „Europa Liberă”.

A fost un bun predicator, predica cu har, era parcă tot mai interesant și nu-ți dădeai seama că a trecut timpul predicii. Prin predicile sale atrăgea multă lume ca să-l asculte și avea subiecte de actualitate.

În ziua de 19 octombrie 2010 Domnul l-a chemat acasă în Împărăția Sa veșnică, pentru ca să fie cu Domnul și să primească după promisiunile Lui, cununa care nu se poate veșteji a slavei.

Surse:

Daniel Mitrofan

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Lupulescu Ioan 1920 – 2005 din Sinteşti

 

Pastorul Ioan Lupulescu s-a născut în data de 16 aprilie 1920 în localitatea Sinteşti, județul Timiş.

S-a convertit sub ploaia de gloanțe în lupta de la "Cotul Donului", fiind în prima linie a frontului de război.

A fost botezat în august 1946 în râul Bega de pastorul Ionel Laurențiu.

Între anii 1947-1950 a urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti. S-a căsătorit în anul 1952 cu sora Aurelia Țepeş.

A fost ordinat ca păstor pentru bisericile din Crivina, Jdioara, Criciova, Cireşu şi Zgribeşti.

Din cauza unor botezuri făcute în clandestinitate, uneori în timpul nopții, a fost destituit de către autoritățile comuniste. Şi-a recăpătat carnetul de păstor în anul 1965 şi a slujit bisericile din Fârdea, Mâtnicu Mic, Bucovăț, Gladna Română, Gladna Montană, Zolt, Surduc, Sărăzani, Traian Vuia, Susani şi Cliciova.

A slujit cu credincioşie într-o vreme dificilă, având o familie numeroasă şi un salariu destul de mic. În anul 1989 a emigrat în America, unde erau deja majoritatea copiilor săi, integrându-se în Prima Biserică Baptistă din Detroit. A fost un om deosebit, caracterizat de blândețe şi bunătate, optimist şi prietenos, iubitor al Scripturii şi al Casei Domnului. I-a iubit pe oameni şi a fost preocupat de evanghelizarea personală.

A plecat în veşnicie în data de 4 octombrie 2005, la serviciul de înmormântare fiind prezenți pastorii Cornel Drăgoi, Ilie Tărăbugă, Ionică Buia şi Sorin Covaci.

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Arhive

Societatea femeilor „Speranța” din Dej

 

Biserica Creștină Baptistă din Dej s-a format prin predicarea Evangheliei de către fratele Ioan Bălănean din localitatea Brebi, județul Sălaj, dar stabilit în orașul Jibou. Primul botez nou testamental a fost în ziua de 20 iulie 1911, iar în anul 1912 au urmat alți oameni pe Domnul Isus în apa botezului.

În anul 1922  Biserica Baptistă din Dej a avut două botezuri, unul în ziua de 7 mai 1922 cu 3 persoane, oficiat de fratele Ioan Socaciu și unul în ziua de 6 august 1922, oficiat în râul Someș cu 13 persoane.

Biserica a avut o dinamică intensă a dezvoltării, cu un potențial de a transmite Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos și frații și surorile au activat resursursele ca să fie eficienți în lucrare.

Societatea femeilor „Speranța” din Dej, de la formare a trecut prin mari greutăți, dar când lumina lui Isus a pătruns în societate, ceața și frica au trebuit să se împrăștie și astfel în sufletul membrilor, a rămas un dor de muncă spre lauda lui Dumnezeu.

Prima serbare s-a ținut a doua zi de Paște, anul 1929. La această serbare a fost aranjată și o expoziție de lucruri de mână, lucrate de surorile din „Societate”.

Serbarea a fost deschisă de către fratele Ioan Vancea, după care a vorbit sora Pașca Anastasia, președintele Societății, despre „Femeia creștină”. A urmat apoi recitarea poeziilor din partea tinerilor și surorilor din „Societate”. După toate acestea, atât frații din loc, cât și musafirii au luat parte la cina iubirii, unde s-au vândut lucrurile expuse. Cu banii din vânzarea lucrurilor s-a ajutat biserica, săracii care aparțin bisericii și o parte a rămas „Societății” ca fond.

Serbarea s-a sfârșit într-o însuflețire de nedescris, lăsând în inima fiecăruia urme adânci și frumoase despre Cuvântul Domnului.

Secretară: Pașca Anuța

Elevă clasa IV de liceu

Din Dej.[1]

 

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Farul Mântuirii

---

[1] Farul Mântuirii, Anul X, Nr. 11, iunie 1929, p. 12.

Vătavu Nelu 1960 – 2022 din Rebricea

 

Fratele Nelu Vătavu s-a născut în ziua de 11 aprilie 1960 în localitatea Rebricea, județul Vaslui. Este al optulea copil din cei zece copii ai familiei Costache și Maria Vătavu.

Aude Cuvântul Domnului și se hotărăște să-l urmeze încă din tinerețe, așa că la vârsta de 18 ani, în anul 1978 se botează în Biserica Creștină după Evanghelie din localitatea Tufeștii de Jos.

În ziua de 15 august 1982 se căsătorește cu sora Marinela și Domnul îi binecuvântează cu trei fete: Ligia, Roxana și Diana.

A lucrat ca și căpitan portuar de remorcher în portul Agigea.

Fratele păstor Corneliu Boingeanu a avut discuții cu fratele Nelu Vătavu și l-a îndemnat să intre în lucrarea de slujire a Domnului, ofertă acceptată cu bucurie și responsabilitate. În anul 1992 fratele Nelu Vătavu părăsește orașul Constanța și se mută în localitatea Cernavodă, dedicându-și viața în lucrarea de slujire a Domnului, fiind un lucrător credincios și devotat împreună cu întreaga sa familie. Lucrând cu râvnă, Domnul i-a dat izbândă și Biserica Creștină Baptistă din Cernavodă a crescut.

Între anii 1996 – 2000 a păstorit Biserica Creștină Baptistă "Sfânta Treime" din Medgidia, județul Constanța.

Începând cu anul 1999 păstorește Biserica Creștină Baptistă  din Călărași, județul Călărași, pe care împreună cu alți frați, a înființat-o. A mai înființat puncte misionare în localitățile: Băneasa, Mircea Vodă și Urluia, din județul Constanța.

În ziua de 17 ianuarie 2022 Domnul și-a chemat slujitorul credincios acasă, ca să fie pentru todeauna cu El.

Surse:

Constantin Niță

Ioan Bunaciu

Ioan Damian

Farul Creștin

Pupi și flori în adunare de E. Dressler, un mesaj profund despre tineret din 1911

Adevărul, Anul IV, Nr. 11, noiembrie 1911

Fratele E. Dressler prezintă acest prețios cuvânt în fața tinerilor baptiști din Germania adunați în localitatea Königsberg la o conferință de tineret. Acest articol îl prezint spre lectură atât tinerilor, dar și celor mai de demult, pentru că este o frumoasă capodoperă, un mesaj spiritual de înaltă calitate. 

Te vei delecta citindu-l, pentru că l-am lăsat în limbajul vremii, limbajul nostru, dulcele grai românesc, tradus din germană de fratele Vasile Berbecar. 

Acest frate vorbește despre ce înseamnă tineretul și valoarea lui ca podoabă prețioasă, dar și plăcută, în adunarea lui Dumnezeu. Autorul articolului are o încredere puternică în tineret, deși și atunci, ca și astăzi, mulți nu au această perspectivă asupra celor tineri, dar ei sunt un potențial major. 

Vă doresc lecturare plăcută, iar dacă credeți că ar interesa pe unii din prietenii dvs., vă rog să distribuiți postarea. Mulțumesc! 

Pupi și flori în adunare 

,,Si lemnele de cedru dinlăuntrul casei erau de colocinți, cu săpături și cu flori deschise; toate erau de cedru, piatră nu se vedea.” (1 Regi, 6:18). Textul nostru ne spune în puține cuvinte ceva despre podoaba internă a templului solomonic. Voi știți, că locul de închinăciune, a întâmpinării cu Dumnezeu, mai întâi era ,,cortul întrunirii” în pustie. Acest cort simplu fu apoi schimbat prin templu. Acesta era o zidire foarte frumoasă și în acele timpuri unul dintre lucrurile cele mai minunate ale lumii. Pietrile erau cvartate, puternice, dar așa cioplite și poleite, că nu se vedeau crăpături la încheieturile lor. Apoi era așa mult aur pe el, că numai așa strălucea la soare. Iar cele de lemn erau din cedru, așa că în tot locul era un miros plăcut, tare. Dar după cum fu cortul întrunirii schimbat prin templu, așa și acesta nu mai stă (rezistă) de mult. Abia 400 de ani rezistă, că fu dărâmat de babilonieni. În zilele lui Ezra, deși fu el zidit din nou în dimensiune mai mică și mai târziu prin Irod foarte frumos împodobit, dar și pe acesta îl ajunse soarta prezisă de Isus, că rămase piatră pe piatră. În anul 70 după Cristos el fu dărâmat de romani. Acum Dumnezeu nu are zidire pământească ca și templu pe pământ. ,,Voi sunteți templul Dumnezeului celui Viu”. Adunarea lui Isus Cristos, adunarea celor credincioși, este templul lui Dumnezeu, precum citim în al doilea capitol din epistola către Efeseni. Toți credincioșii în Domnul Isus formează acum templul cel glorios spiritual, în care își are El locuința. Oare nu se bucură și nu este inima noastră fericită, că o știm aceasta; și noi suntem o parte de acolo!? Lăsați-mă să trag o paralelă. În templul solomonic era o podoabă deosebită, precum ne arată textul nostru. Pietrile erau pe dinlăuntru îmbrăcate cu lemn de cedru, așa din interior nu se putea vedea nicio piatră. Dar aceasta nu era o îmbrăcare simplă cu scânduri, ci o podoabă foarte artistică. Aici sună: ,,Lăuntrul casei era de cedru cu săpătură de colocinte și cu flori deschise”. Dacă căutăm mai bine traducerile, atunci aflăm, că aceasta-i așa înțeles: Aceasta îmbrăcătură cu cedru era lucru artistic de sculptură. Acest lucru săpat stătea din pupi de flori. Așadar aici să înșirau floare lângă floare, și încă așa, că mai întâi se putea vedea un pup (mugur, boboc) închis, apoi ceva mai departe unul mai deschis și așa mai departe până la floare pe deplin înflorită. Acesta era un lucru artistic greu, dar era foarte frumos, care nu numai că dădu lăuntrului templului o mare valoare, ci era și foarte atrăgător. Unde numai privea ochiul, erau numai flori. Aceasta era podoaba templului de atunci. Și care-i podoaba templului lui Dumnezeu de astăzi, podoaba adunării lui Cristos? Este punctual, tot acela. Sunt pupii și florile în adunare, este tânărimea (tineretul) noastră. Iubiți frați! Noi stăm astăzi aici în Königsberg (Prusia) sub semnul tinerimii. Tinerii noștri au între acești pereți conferința reuniunii lor. Să-mi fie permis, a arăta valoarea și însemnătatea tinerimii noastre pentru adunare. Eu o fac după introducerea textului nostru din punctul de vedere al podoabei. La Isaia 49, 18 noi citim: ,,Înalță în jur ochii tăi, și vezi: Toți aceștia se adună, vin către tine! Viu sunt, zice Iehova: cu toți aceștia, ca cu o podoabă te vei îmbrăca, și cu ei te vei încinge ca o mireasă.” Isus află podoaba sa în sufletele credincioase. Iar adunarea lui Dumnezeu află podoaba în tineretul ei. 

Florile sunt obiecte de podoabă. Iar tineretul nostru înseamnă pupii și florile. Ea e podoaba noastră, e podoaba adunării. Tineretul credincios, e podoaba adunării creștine.

 I. Ea poartă în sine viața cea asemenea din Dumnezeu.

 II. Ea vorbește către noi limba nădejdii vii pentru viitor. 

III. Ea ne ține pe noi vioi și sprinteni. 

IV. Ea pretinde de la noi îngrijire amabilă și supraveghere gingașă.

 Dacă noi numim tineretul nostru podoaba și decorațiunea adunării, atunci nu am voi să o vedem ca rose (trandafiri) sau garoafe frânte înaintea noastră în pahar, care pentru câteva clipe ne îmbucură cu frumusețea și mirosul lor și apoi pier, ci voim a le privi pe ramurile și tufele lor și apoi a zice: Viața, care este în ei, și care la unii încă numai pupi (boboci) s-au format, la alții a lucrat deja înflorirea, e tot aceea viață, care pe noi într-atâta ne-a adus, că noi peste puțin sau mult vom pica jos ca frunze veștejite. Cei ce vorbesc cu dispreț despre pocăința copiilor, dovedesc puțină înțelegere despre lucrarea cea minunată a harului lui Dumnezeu în inima omului. Dacă un păcătos încărunțit în păcat și rușine se pocăiește, care nu-i poate aduce alta ca viața sa cea folosită, atunci credem noi în minunea cea mare a milei dumnezeești și îndurare; dar, oare-i mai puțin o așa minune, când Domnul înnoiește lăuntrul unui copil, ca să fie întreagă viața sa Lui sfințită? Dacă Mântuitorul a dat totdeauna copiilor avantajul înaintea celor crescuți, dacă a vorbit așa cuvinte prețioase și mângâietoare despre ei precum: ,,Unora ca aceștia este împărăția Cerurilor!” Oare să nu credem atunci, că El poate îndeplini minunea pocăinței și la ei ca și la inimile celor mari și bătrâni? Dacă copilul tău de nouă sau zece ani pune întreaga sa nădejde în Isus și iubește pe Mântuitorul cu căldura și puterea acestui simț tânăr, atunci nu scutura din cap despre această închipuire, ci mai mult crede, că viața, care în tine este și s-a dat copilului tău prin Duhul Sfânt; nici să nu vorbim despre cei ce au ajuns vârsta de patrusprezece ani și au apucat pe Isus în credință. Dară tu îmi răspunzi: ,,Da, iubite frate, aceasta-i bine și frumos, dar caută numai mai bine la viața unor copii pocăiți și în general la tineretul nostru! Nu vezi, că aici e de multe ori de plâns și frângerea inimii? Unde-i seriozitatea creștinească? Cum stau cu sfințenia? Nu știi tu, că tineretul nostru e plin de ușurință și superficialitate, că e plină de greșeli și păcate?” Tu poți avea dreptate. E adevărat, ceea ce tu vezi și spui. Dar nici noi, prietenii copiilor și ai tineretului nu căutăm prin ochelari cu rose și uităm realitatea goală. Totuși poate că stăm tineretului încă atât de aproape, că nu am uitat, cum am cugetat lucrul și noi la vârsta lor și cum am privit viața în acest timp. Și noi credem, că acel Dumnezeu, care pe noi ne-a scutit și condus, ne-a binecuvântat și așezat, așa că devenirăm mai copți și mai pricepuți, de asemenea o va face și cu tineretul de azi. Ce se atinge de smintele și de păcatele lor vederate, acelea nicidecum nu voim noi a le apăra, o nu! Păcatul este și rămâne păcat, și acela ne face nouă și Mântuitorului, dar și aceluia care-l comite, multă durere și vai. Dar, frații mei bărbați și mai bătrâni, suntem noi cumva fără de sminte și păcate? Oare nu apasă ale noastre cu mult mai greu? Oare nu sunt acelea o piedică mult mai mare și scandal mai dureros? Să prețuim mai bine, mai cu dreptate tineretul nostru, atunci mai puțin vom aștepta, însă din contra mai mult vom primi și vom fi mai mulțumitori lui Dumnezeu pentru aceasta. Ei sunt pupii și florile noastre, podoaba noastră tânără, cu tot aceeași viață din Dumnezeu în ei, care este și în noi. Așadar, iubite tineret, cugetă deci la aceasta și nu uita nicicând, că viața ta, cea de Dumnezeu dăruită, viața spirituală are să împodobească și să decoreze adunarea. Tu poți face ceva, ca să fie acela cazul. Tu poți da progres acestei vieți. Arată iubirea ta simplă, copilărească către Domnul Isus, către Biblia ta, către adunare, către casa Domnului și către lucrarea pentru El. Când se va observa iubirea ta în tine, atunci va fi și îndestulare și mulțumire, și înrâurirea frumuseții împupirii (înmugurire) și înfloririi tale va fi măreață.

 II. Tineretul nostru credincios poartă tot aceea viață în sine, pentru aceea e ca podoaba și decorațiunea noastră. Dar ca să ne devină mult mai însemnată, dacă lăsăm a ne aminti, că aproape ca întotdeauna vorbește limba nădejdii vii pentru viitor. Desigur ar fi o privire foarte pătrunzătoare, dacă a-și privi acuma la o adunare, în care toți ar ședea cu părul alb argintat înaintea mea și pe a căror fețe ar străluci demnitatea bătrâneții. Ce mulțime a pățaniilor mai importante, a făgăduirii de sine și predării spre Domnul ar putea fi laolaltă! Dar dacă aceasta ar fi adunarea, atunci m-aș înspăimânta, că în adevăr nu ar trebui să fiu profet, ca să le profețesc apropierea sfârșitului. Dar atunci când văd tineretul, observ un tineret numeros, atunci zic: Această adunare are viitor! Bătrânii vor merge acasă în onoare și vor ajunge la Domnul în mare onoare, dar tineretul va rămânea aici, și ea va propăși și va umplea locurile bătrânilor, și va fi fiecare serviciu, care-i făcut de ei, mai departe dus. Așa va umplea adunarea locul ei spre mărturie și binecuvântare pentru lume. O, tineretule, eu trebuie să te iubesc, când văd, că viața din Dumnezeu e în tine. Tu-mi faci multe grijuri, că eu aș dori să văd puterea cea de prisos mai bine folosită, aș dori de multe ori a ști timpul cel de prisos aplicat pentru lucruri mai bune și banii cei depuși cu mai multă dobândă, dar totuși te iubesc, pentru că tu-mi făgăduiești nădejde și îmi insufli din nou bărbăție. Eu știu, tu te dezvolți, tu înflorești, și curând vei fi acolo, unde va abzice puterea onoraților noștri bătrâni, și apoi vei apuca tu cu energie și vei face cu bucurie lucrarea, și adunarea se va bucura de tine, și binecuvântarea lui Dumnezeu se va revărsa peste tine. Scumpă adunare! Tinerimea ta asigură susținerea ta. Pentru aceea prețuiește-o mult și spuneți ție, dacă i-a plăcea lui Dumnezeu, a iubi copiii, a atrage tinrimea la sine, tupoți din nou a te înnoi și a întineri. Deci, dacă voiești tu, ca lucrul să fie continuat după cugetul tău, atunci dă tineretului tău exemplul cel mai bun. Cuvintele sunt de multe ori uitate, par ca și când ar fi scrise în nisip, dar exemplul lucrează, exemplul se întipărește în inimă și memorie. Nu lăsa nicicând a lipsi tineretului cele mai bune exemple ale tale. Voi, scumpi părinți, oare nu-i și a inimii voastre bucurie și desfătare, când puteți vedea, cum fiii și fiicele voastre nu numai că învață ceva, nu numai a voastră stare o au, nu numai al vostru nume îl onorează, ci servesc și adunării? Nu tresaltă inima ta că, unde tu ai cântat cândva cântări Domnului, acum fiul tău, fiica ta cântă, unde cândva tu învățai pe cei mici despre Isus, acum fac copiii tăi asemenea? Cu adevărat, tineretul nostru e o podoabă plăcută. Ea e nădejdea noastră cea vie pentru lucrul, pe care ni l-a încredințat Domnul nouă aici pe pământ. Și așa-i, tinerilor că voi pe noi, părinții voștri, și pe scumpii bătrâni nu ne veți amăgi în așteptările noastre? Voi veți rămânea credincioși și veți fi tari și înrădăcinați, precum și nouă ni iertat a prinde rădăcini, ca și între batjocură și dispreț, între ispite și vrăjmășii să țineți sus steagul, pe care l-au desfăcut vrednicii noștri părinți așa curajoși și plini de putere și l-au purtat înainte. 

 III. Pupi și flori sunt tineretul nostru în adunare, că ea ne susține voiciunea și sprintenitatea. Noi, cei ce suntem mai bătrâni și devenim mai copți, devenim cu aceasta și mai precauți. Noi am făcut multe greșeli, pe care voim a le evita în viitor. Aceasta-i desigur drept și bine, dar și aceasta își are pericolele ei. Noi așa de ușor putem ajunge acolo, că din precauție nici nu mai îndrăznim în general a întreprinde ceva. Cel ce caută a înconjura fiecare smântă cu prea mare sfială, ușor poate ajunge, că pierde tot curajul. Așa o poate păți și o adunare. Dar acum vine elementul tineretului nostru. Mulți dintre ei sunt încă în perioada asaltului și îmbulzirii. Ei pătrund și asaltează, parola lor este ,,înainte în rând!” Noi scuturăm din cap. Aceasta ni se pare prea departe. Dar asaltul și îmbulzirea lor ne-a scuturat pe noi din odihna cea leneșă, ne-a făcut vioi și sprinteni. Dacă nu putem și noi merge așa cu ei, totuși îi urmărim cu ochii deschiși, și acum vine câte un sfat bun din interes viu și e ascultat și priit. Cântarea sprintenilor noștri cântăreți deja trezește și înviază serviciile nostre dumnezeești și adunările și festivitățile noastre lucrează adeseori tonul cel sprinten și liber al tinerilor, dacă propășesc în odestie și totuși cu scop știut, înviind și deșteptând. D-apoi adunările noastre de rugăciune! Aici încă dorim noi adeseori după glasul rugătorilor tineri. Oare nu trebuie să ascultăm la iubiții noștri bătrâni adeseori tot aceea umblare a gândului, tot acele legături de propoziții, tot acele cuvinte, așa că de multe ori nici nu putem bine deosebi, ce-i rugăciunea și ce-i vorbirea pioasă. Acestea sunt obiceiurile cele vechi, pe care ei așa greu le pot părăsi. Dar apoi când vorbesc tinerii cei vioi și liberi înaintea lui Dumnezeu despre lipsurile și pericolele lor, merge adeseori câte un vânt proaspăt prin adunare, și am avut o oră binecuvântată de rugăciune. Voi, frați și surori tineri! Cât ne bucurăm de voi! Cum căutăm după fețele voastre cele vesele, ochii voștri cei luminați în adunările noastre! Noi voim a ne pășuna la priveliștea cea măreață a pupilor și a florilor. Ah, nu ne lipsiți, nu rămâneți de la noi! Lăsați-vă în modestie și umilință auziți, mai ales în orele de rugăciune. Aduceți-ne mișcare, viață și sprinteneală, aceasta vă stă bine. Faceți-vă înșivă calea voastră și nu umblați după obiceiurile cele vechi. Lăsați-vă conduși numai de Duhul lui Dumnezeu. El dă la vreme cuvântul, care face bine și-i potrivit. 

 IV. Dacă-i tinerimea noastră podoabă și decor, dacă noi vedem în tinerime pupi și flori, atunci șieste problema noastră cea înaltă și sfântă, ca să luăm tinerimea în îngrijire amabilă și supraveghere gingașă a-i împărtăși. După cum trebuie aă aibă florile îngrijire corespunzătoare, dacă au să prospere, și trebuie tunse și legate, așa o are și tineretul nostru de lipsă. Aceasta să n-o simțești tu, iubită tinerime, nicicând ca o silă apăsătoare, ci fii totdeauna mulțumitoare, când cei bătrâni și mai bătrâni îți dau învățătură și îndrumare, în îndemnare și dojană te împărtășesc. Nu cugetați, voi tinerilor, că toate le știți și le puteți. Și dacă ați fi învățat de zece ori mai mult în școală decât bătrânii noștri, și dacă știți vorbi mult despre părțile îndepărtate ale lumii și despre stele, despre ce ei doară nici nu știu, în înțelepciunea practică a vieții și a întâmplărilor sunteți voi foarte înapoia lor. Ce pe ei i-a învățat viața, aceea nu vă poate vouă nicio carte și nicio știință aduce aproape, și pentru aceea stă la voi, a asculta sfatul și a observa semnele lor. Voi vă păstrați multă grijă și dureri, dacă ascultați judecata celor bătrâni și sunteți precauți, unde ei vă îndeamnă la precauție. Tinerii noștri frați și surori au lipsă de grijă în supraveghere, și e problema noastră, în a le o da. Deci auzim de multe ori plângeri, că ei nu voiesc a urma sfatul celor bătrâni. Într-asta poate fi mult adevărat și dureros. Sunt tineri, care nu voiesc a se lăsa sfătuiți și dojeniți. Ei umblă apoi, prin multe strâmtorări și lacrimi, până s-au făcut cuminți. Dar, oare nu să află totuși vreun cuvânt bun la locul său? Oare nu stă și din noi, cum umblăm cu tinerimea? Voi știți toți, că pentru pupi și flori nu-i nimic mai stricăcios și mai periculos ca gerul. Furtuni reci și geruri de noapte sunt pentru pupii și flori o moarte. Numai în atmosfera caldă le merge lor bine și se dezvoltă. Ah, oare nu-i privirea rece, ochiul bănuitor și tonul cel aspru, pouncitor uneori ca un ger de noapte? Oare nu sunt frați, care caută totdeauna cu fruntea încrețită și privirea întunecată către tinerii noștri, frați și surori? Oh, fiți prietenoși, iubitori și buni către copiii și tinerimea noastră! Dacă voi îi întâmpinați cu o inimă caldă și ochi luminoși, atunci și cuvântul își va afla ascultare și păzire. De ar afla tinerimea noastră totdeauna în adunările noastre aer, care îi ei lipsă spre creștere și prosperitate! Noi nu voim a o crește ca plante din patul cald (meligar), dar nici a o ruina prin răceală. Iar dacă a citi acestea și așa părinți, care gândesc cu durere amară și lacrimi la copiii lor, atunci îi rugăm a continua în rugăciune și încredere către Dumnezeu. Cum odinioară toiagul de migdal, veștejit și uscat, a doua zi înverzi și înflori, după ce îl pus Aaron în chivotul așezământului, așa poate Dumnezeu face pe copiii voștri ca pupi și flori, dacă voi îi aduceți necontenit înaintea Lui. El ascultă rugăcăciunea, El mîntuiește bucuros. (Cuvântare ținută de E. Dressler la conferința reuniunii tineretului în Königsberg)

Buracioc Isidor 1895 - ? din Negrinți

Fratele Buracioc Isidor s-a născut în ziua de 3 februarie 1895 în localitatea Negrinți, județul Hotin (Ucraina). Părinții se numeau Pentelei și Domnica, de confesiune ortodoxă, etnie și naționalitate română. Studiază patru clase primare în localitatea natală. Este contigentul militar 1917, recrutat de Cercul Militar Bălți și este militar în Armata Rusă. Rămâne la vatră cu gradul de soldat. În ziua de 28 ianuarie 1920 se căsătorește în localitatea Mamaliga, județul Hotin, cu Ana, născută în ziua de 29 iunie 1905 și Domnul le dă șapte copii: doi băieți și cinci fete. Se întâlnește cu Domnul Isus și se decide să-l urmeze pe calea Lui, iar în 1925 este botezat, urmând învățătura Mântuitorului său. Este ordinat ca predicator pentru șase biserici baptiste din județul Bălți, care aveau un număr de 189 de membri și 282 de aparținători. Fratele Buracioc Isidor s-a stabilit în localitatea Sângerei-Noi, comuna Rădoia, județul Bălți, (Republica Moldova).

Societatea Română de Biblii

 

Societatea Română de Biblii s-a înființat în Akron, S.U.A. în anul 1918 din cauza unei mari lipse de Biblii dar și de literatură baptistă. Frații care doreau să devină membrii cu drepturi depline plăteau suma de 2 dolari și contribuiau cu 5 dolari sau mai mult.

Scopul Societății Române de Biblii era acela de a purta de grijă, pentru a da Biblia în mâinile celor ce nu o au.

Membrii societății au plătit o garanție de peste 50 de dolari că aceste Biblii se vor vinde, iar atunci când cele 6.000 de Biblii comandate au fost vândute frații și-au primit banii înapoi.

În același an de mare însemnătate pentru Romînia, 1918, fraţii au reușit tipărirea cărţii de cântări, “Cântările Sionului”—fără alte note explicative. Prima ediţie a conţinut 250 de cântări şi se vindea cu 60 de cenţi bucata.

Alte cărţi de literatură creştină au fost: “Catechismul Apostolic,” de Rev. Ioan R. Socaciu; “Viaţa Creştinului,” de Rev. L. A. Gredys; “Studierea Cărţilor Bibliei,” de Rev. Vasile Prodan; cartea de cântări cu note “Harfa Evangheliei,” lucrată de Rev. Vasile W. Jones şi soţia lui, şi Rev. Vasile Prodan şi soţia lui; “Semnele Venirii lui Isus,” de Rev. Vasile W. Jones; “Inima Omului,” prelucrată de Rev. Vasile W. Jones, şi finanţată de Asociaţie; “Glasul Evangheliei,” de Rev. Lazar Talpesh. Apoi tractate de Dr. Luca L. Sezonov, şi de Rev. Vasile Prodan, şi alţii.

În anii 1951 şi 1952 s-au propus pentru înfăptuire două dintre cele mai mari proiecte. Comitetul de literatură a căzut de acord cu celelalte comitete și a primit însărcinarea de a retipări Biblia, încredinţată de către Asociație. Cantitatea de exemplare hotărâtă a fost de 2,500 Biblii şi 5,000 de Testamente. Al doilea proiect a fost scrierea şi tipărirea cărţii de faţă, “Istoria Baptiştilor Români din America,” care să cuprindă lucrările şi activitatea Asociaţiei în aceşti 40 de ani. Acestea au cerut sacrificii, curaj, şi îndrăzneală din partea conducătorilor Asociaţiei.

Interesul fraţilor pentru înfăptuirea acestor proiecte s-a oglindit în zelul cu care bisericile au răspuns cu comenzi de Biblii şi împrumuturi de bani la Asociaţie.

În anul 1920 Societatea Română de Biblii și-a mutat sediul în Şiclău, Jud. Arad. Fraţii care doreau și solicitau informaţii despre Societate trebuiau să se adreseze Preşedintelui Societăţii Române.

Membri societăţii sunt :

Preşedinte, Vasilie Tarsan, Jud. Arad - Şiclău.

Casieri, Moisa Şerban - Şiclău 359 Arad și M. Şerban.

Resurse:

Alexa Popovici

Vasile W. Jones

Creștinul

Farul Mântuirii

Cântările Sionului 1907