luni, 24 ianuarie 2022

Din mica față interbelică a României Mari, Raportul comisiei americane de anchetă 1927

 


Am găsit cu cale să prezint un raport întocmit de un comitet din Statele Unite care apără drepturile omului și libertatea de conștiință, care a fost redactat în anul 1927. L-am mai publicat pentru că ține de interbelic, o perioadă la care se face referire, este o perioadă de comparație din zilele noastre.

Membri comisiei au străbătut țara în lung și în lat în anul 1927 și iată ce au scris la final și textul a fost publicat în ziarul central de la București „Adevărul” și în ziarul american ,,New York Times”, a fost publicat și în revista baptistă „Farul Mântuirii”.

Lectură plăcută drag cititor!

     Un rechizitoriu aspru contra stărilor religioase de la noi.

Raportul comisiei americane de anchetă asupra minorităților din România.

Programul Ligii creștine este o rușine pentru civilizație și o pată pentru România.

    Intoleranța religioasă de care dau dovadă la noi unele cercuri are consecințe. Comitetul american, care a vizitat primăvara aceasta România pentru a studia situația în ce privește tratamentul minorităților religioase și-a depus anteproiectul de raport, pe care îl publică aproape toate ziarele americane.

Dăm aici, în traducere, acest raport, după ,,New York Times”, cel mai mare ziar american. Comitetul era compus din șase delegați a diverse biserici creștine.

Pe cât de măgulitoare sunt aprecierile comitetului pentru poporul român, pe atât de aspră este caracterizarea unei părți a păturii conducătoare, vinovate de intoleanță religioasă.

Este caracteristic faptul că acest raport a fost publicat după ce s-a aflat în America despre devastările din Oradea. Din conținutul raportului se va vedea legătura. Este încă unul din efectele sălbăticiilor comise acolo. Dar să lăsăm să vorbească americanii.

    Introducerea din ,,New York Times”.

Comitetul american pentru drepturile minorităților religioase a publicat ieri raportul preliminar al delegației, care a vizitat România, în primăvara trecută pentru a studia ura religioasă și de rasă din această țară și pentru a formula recomandări cu privire la tratamentul minorităților naționale și religioase.

Comitetul american compus din 50 de cetățeni proeminenți, a delegat următoarele persoane pentru a pleca în România: dr. Henry Atkinson, secretar general al Uniunii pentru pacea religioasă, care e și secretarul general al comitetului; părintele R. A. McGowan din secția socială a conferinței catolice de asistență națională; părintele John Howland Lathrop, preot al bisericii unitare a mântuitorului din Brooklyn; părintele dr. Graham Hunter de la biserica presbiteriană, Fullerton, California, și dr. Jules Jezequel, reprezentantul parizian al Uniunii ,,Church Peace” (Pace religioasă).

Delegația a avut convorbiri cu reprezentanții guvernului, cu fruntașii politici și ai bisericii, cu persoane din toate clasele populației și a făcut investigații independente.

                  Introducerea raportului.

Doctorul Arthur Brown, care a publicat raportul preliminar, l-a însoțit cu următoarea declarație:

,,Delegația a stat șase săptămâni în România, călătorind prin diversele provincii în automobil, vizitând un număr mare de orașe și sate. Din când în când, în ultimii zece ani, atenția comitetului a fost atrasă asupra situației din diverse țări europene și a autorizat cercetări, adresând rapoarte guvernelor interesate, departamentelor de stat și opiniei publice în general. Studiul de față asupra situației din România e bazat pe zece ani de experiență pe câmpul investigațiilor.

Raportul complet se află în pregătire pentru a fi examinat de întreg comitetul, iar o acțiune definitivă va fi amânată până când toți membrii săi vor fi avut ocazia să studieze raportul cu deamănuntul.

   Textul proiectului de raport:

Raportul preliminar declară:

Delegația este unanimă în a crede că propaganda antisemită, care a atras atenția ei deosebită în România, face parte dintr-o vastă și urâtă manifestație de ură religioasă și de rasă. România nu este singura vinovată și deși comisia de ocupă de situația din România, ea își dă seama că excesele antisemite, care s-au produs de curând în Ungaria arată cât de răspândită este această ură deplorabilă.

Minoritățile ungare din România sunt îndreptățite  la o protecție deplină în cadrul drepturilor ce li s-au acordat prin tratate, dar tot așa și toate grupurile minoritare din Ungaria pot pretinde toate drepturile și privilegiile acceptate ca bază a oricărei națiuni civilizate și decente.

România are o ocazie incomparabilă să înfrunte cu curaj o problemă, care, deși dificilă, este totuși capabilă de o soluție pacifică (pașnică). România poate rezolva această problemă, dacă o dorește. Când a semnat tratatul asupra minorităților, ea și-a asumat obligația, ca membră a familiei națiunilor de a trata în mod echitabil minoritățile din interiorul hotarelor sale.

           Ameliorare, însă insuficientă.

Comitetul american pentru minorități a avut ocazia să studieze din când în când situația din România, iar comisia a luat în considerare toate rapoartele anterioare și răspunsurile guvernului român; afară de aceasta, ea a luat cunoștință de alte rapoarte, ca cele ale Ligii Națiunilor și de diversele răspunsuri ale guvernului român. Ea a mai studiat răspunsuri ale guvernului român. Ea a mai studiat cu grijă istoriile scrise de curând asupra României și documentele răspândite acum de secția propagandei române. În vederea tuturor acestor împrejurări, deși credem că s-a produs o oarecare ameliorare a situației, și că minoritățile sunt azi tratate cu mai multă echitate ca mai înainte, suntem totuși convinși că o mare parte a opiniei publice din România nu dorește ca să se acorde minorităților toate drepturile garantate prin tratate și considerate de toate națiunile civilizate ca un minimum necesar pentru existența independentă a unui popor liber.

        Deosebirea dintre teorie și practică.

Comisia este de părere că este o mare deosebire între Constituția adoptată de Stat, care e liberală în multe privințe și aplicarea ei de către funcționari.

Ce s-a spus despre constituție, se poate spune și de legile privitoare la libertățile cetățenești. În multe ocazii, din care unele notorii, tribunalele au fost intimidate sau întrebuințate de unele grupuri pentru scopurile lor proprii. Asasinatele Codreanu și Totu, omorârea unui funcționar al poliției în exercițiul datoriei (funcției) sale și împușcarea unui student evreu nevinovat, sunt două exemple crase. Opinia publică luminată vrea administrare a legilor, care face ca oamenii fără apărare să prefere să se lase arestați, decât să se expună riscurilor străzii. Că aceasta este situația în ce privește pe evrei, e evidențiat prin numeroase dovezi supuse comisiei.

     Patriotismul nu se obține prin constrângere.

Comisia simpatizează profund cu dorința României de a ridica starea poporului, încât să poată participa la conducerea afacerilor publice și la aplicarea legilor. Sistemul de educație formulat este în multe privințe excelent, mai cu seamă pentru cetățenii de limbă și naționalitate română.

Credința că autorii acestor legi și acei care sunt răspunzători pentru aplicarea lor n-au dat destulă atenție faptului că loialitatea nu poate fi obținută prin forță. Patriotismul e infiltrat prin avantaje conferite, și nu prin constrângere. Orice omitere de a face legi școlare echitabile pentru minorități și de a le aplica cu dreptate, este o greșeală gavă din partea unei mari națiuni care vrea să facă din elemente minoritare cetățeni leali.

Încercarea de a româniza gupurile minoritare prin forță și de a distruge școlile lor confesionale, dacă va continua, va avea ca efect, fără îndoială, că și în străinătate mulți care altfel ar fi fost prietenii României îi vo retrage încrederea lor.

De aceea, credem că dacă România vrea să se pună într-o poziție favorabilă în ochii lumii, ea trebuie să permită minorităților să aibă școlile cu care sunt obișnuite, să le acorde o autonomie rezonabilă și să le dea dreptul să învețe limbile istorice ale popoarelor lor, tot așa ca și limba română. Controlul trebuie să fie redus, încât să nu stingherească munca acestor școli, limitându-se a asigura un învățământ lipsit de iredentism.

Actualmente, oficiile guvernamentale sunt vădit supra-încărcate și uneori minoritățile nu primesc răspunsuri asupra unor chestiuni vitale, nici după un an de la trimiterea scrisorilor lor. Școlile minoritare trebuie să obțină mai cu seamă stabilitate pentru viitor și să fie eliberate de teama constantă că ar putea să fie închise.

Splendidele instituții catolice, prezbiteriană, luterane, unitare și evreiești, dintre care unele având o vechime de 100 și 200 de ani, ar putea să fie privite mai curând ca un câștig și nu o amenințare pentru națiune. Atragem atenția capilor bisericii ortodoxe orientale asupra faptului că contrar înțelegerii luate, subvențiile făgăduite școlilor minoritare n-au fost date.

       Atitudinea funcționarilor.

Mulți din funcționarii școlari români adoptă o atitudine inconciliantă, ori de câte ori se ivește o divergență de opinie asupra promulgării unui ordin nou, sau asupra aplicării unei legi. Suntem convinși că acești funcționari prin conferințe cu grupurile minoritare, ar putea să înlăture multe neînțelegeri care sunt azi și vor continua să fie o sursă de amărăciuni.

Comisia atrage atenția asupra aplicării, de către funcționarii români a legilor privitoare la drepturile cetățenești. Nu încape îndoială că acest drept fundamental de cetățenie e negat la mii de oameni, care sunt îndreptățiți să-l aibă. În felul acesta, ei sunt lipsiți în mod arbitrar de drepturile acordate de toate națiunile naționalilor lor și aceasta cu toate garanțiile solemne date minorităților.

 Campania antisemită.

Comisia a constatat, în cursul vizitei sale, că o campanie monstruoasă de intimidare și de brutalitate e dusă contra cetățenilor evrei ai Statului, cauza ei fiind un amestec de aroganță intolerantă și de ură ignorantă.

Este adevărat că acum terorismul nu este așa de mare ca în trecut. Ameliorarea se datorează următoarelor trei cauze:

În primul rând campania sistematică continuată timp de mai mulți ani contra evreilor, i-a intimidat într-atât, încât în mare parte nu se mai prezintă la Universități și nu participă la viața publică.

Apoi, virulența acestei campanii a avut un efect defavorabil asupra prestigiului României în străinătate.

În al treilea rând, promisiunile partidului liberal făcute unui grup de alegători evrei în vara anului 1927, au avut ca urmare o încetare a exceselor antisemite.

Ne bucurăm de această măsură luată de partidul actualmente la guvern și vrem să sperăm că ceea ce azi este o tactică temporară de partid va deveni o politică de guvernământ acceptată și sancționată.

Fără a intra în detalii asupra cauzelor violențelor care au precedat alegerile din 7 Iulie 1927 (considerată în general ca un scandal în România) trebuie să relevăm amenințarea serioasă a păcii din Europa prin negarea dreptului electoral al minorităților în România.

 

            ,,Rușinea civilizației”

Comisia a fost impresionată de inteligența înnăscută, de sârguința și de amabilitatea poporului român, mai cu seamă printre țăranii din sate. România Mare caută în mod vădit să obțină un loc printre națiunile înaintate din lume. În vederea acestui fapt este foarte regretabil că biserica de stat a sancționat ,,Liga Apărării Creștine” și ,,Uniunea studenților creștini”, al căror program și ale căror publicații sunt o rușine pentru civilizație, o insultă pentru numele de creștin și o pată neagră pe numele frumos al României.

Considerăm ca extrem de regretabil că studenții în teologie, care se pregătesc pentru preoție în biserica statului, au luat parte la manifestații, contra concetățenilor de altă religie și rasă.

Atragem în mod politicos, dar foarte urgent, atenția bisericii de stat române asupra acestei situații și în numele creștinismului nostru comun, stăruim ca să se lepede de orice antisemitism și ură contra persoanelor de altă rasă (etnie) din România.

Subliniem primejdia de a permite studenților din seminarele teologice să continue agitația contra cetățenilor români de origine evreiască sau de altă origine străină, fie în Regat, fie în provinciile alipite.

Speranța viitorului României și a soluției pacifice a problemelor sale va pieri pentru generația următoare, dacă bisericile și școlile nu vor contribui la regularea lor, care poate fi obținută numai prin toleranță față de toate naționalitățile și limbile.

 

    N-au fost progromuri, ci excese.

N-a fost niciodată în România ceea ce se numește un progrom – adică un măcel inspirat și sancționat de Stat. Au fost excese, acte de teroare și molestări ale populației pașnice, care au provocat o frică și neliniște continuă și care aruncă o lumină urâtă asupra acelora care sunt responsabili pentru pacea și bunul mers al țării. În afară de aceasta, este o mare primejdie  de a se permite tineretului universitar și școlar să conducă agitația antisemită.

Mai urâtă însă este complezența cu care mulți privesc atitudinea unor anumiți profesori universitari și secundari, față de aceste mișcări, nu numai tolerându-le, dar chiar încurajându-le. Studenți care se dezvoltă în atmosfera urii antisemite vor fi cetățenii și dascălii de mâine și vor da mai puțină atenție trecutului lipsit de progromuri, al țării, decât predecesorii lor.

Credem că această ură nu reprezintă opinia luminată a majorității profesorilor universitari și secundari din România; totuși ea a fost acceptată cu prea multă complezență de intelectualitatea națiunii.

 

          Recensământul populației.

Suntem de părere că unii funcționari guvernamentali au făcut o mare greșeală interzicând miilor de persoane aparținând grupurilor minoritare să-și mențină starea civilă, și înregistrând ca români pe cei ce sunt de altă limbă. Comisia crede că guvernul român ar putea să studieze cu profit faptele privitoare la recensământ și felul în care s-a făcut. Suntem convinși că multe din aceste plângeri justificate pot fi lesne îndreptate.

 



        Plângerile baptiștilor, luteranilor, catolicilor.

Comisia este de părere că violențele de care se plâng baptiștii și alte grupuri sunt întemeiate, constituind o acuzație de persecuție religioasă și de aceea, primejduind interesele înalte ale bisericii de stat și prestigiul națiunii. Cerem clerului ca împreună cu autorizările guvernamentale să elaboreze vreun plan prin care să se dea acestor oameni deplină libertate religioasă și civilă.

Atragem atenția guvernului asupra bisericilor luterane de limbă maghiară și stăruim ca să li se dea un statut mulțumitor.

Atragem atenția guvernului asupra situației minorităților catolice, mai cu seamă în Banat, în regiunile de vest ale Bucovinei și stăruim ca să se reguleze cât mai curând în mod satisfăcător relațiile dintre guvern și biserica catolică.

 

      Nedreptățiri de ordin economic.

Atragem atenția bisericii de stat asupra multor cazuri de vădită nedreptate făcută bisericilor minoritare în distribuirea pământului sub reforma agrară, asupra confiscării clădirilor bisericești și a bunurilor comunităților minoritare, asupra legilor restrictive proiectate contra bisericilor minoritare; asupra obiceiului actual de a obliga pe membrii bisericilor minoritare să plătească pentru vreo clădire nouă a bisericii de stat prin contribuții forțate, sau oferind locuri publice pentru biserici ortodoxe în regiuni unde biserica ortodoxă este ea însăși o minoritate. Stăruim, pe lângă această biserică puternică, în interesul înfrățirii creștine ca să-și ofere serviciile spre a se găsi o soluție între acei ce au plângeri de spus și autoritățile guvernamentale.

 

         Alte plângeri.

Comisia a constatat un sentiment de mare amărăciune printre membrii bisericilor minoritare contra constrângerii exercitate de guvern, silindu-i pe ei și copii lor să asiste la serviciile divine ale bisericii de stat, la ocazii patriotice.

Comisia crede că bisericile și guvernul pot elabora un plan ca să cruțe sentimentele membrilor bisericilor minoritare.

În sfârșit, comisia a fost impresionată de faptul că în provinciile alipite din România Mare se află mari resurse de cetățeni culți pe care guvernul român i-ar putea folosi cu mult profit pentru serviciile Statului. Mulți din acești cetățeni sunt azi în disperare din cauza efortului intenționat din partea majorității de a-i neglija la ocuparea posturilor oficiale.

                                             *

Acesta este proiectul de raport al comisiei. El va fi studiat de comitetul cel mare, pentru a i se da forma definitivă. Ca substrat de discuție, guvernul liberal și studențimea ,,creștină” au dat acestui comitet .... evenimentele din Oradea.

                                                                                                            (Din ,,Adevărul”)

La cele de mai sus avem, de spus următoarele:

Niciun baptist n-a făcut parte din comisie, dar membrii comisiei, ca oameni civilizați, n-au putut să-și închidă ochii la cele ce au văzut. O pildă ajunge. Trei membrii din comisie au trecut la Chișinău pe lângă biserica baptistă, tocmai când poliția cu niște jandarmi ciopleau și luau jos inscripția de pe frontispiciul lăcașului de rugăciune. Întrebând că de ce se face această profanare, un domn polițist le-a spus că așa au primit ordin de la Ministerul de Culte. –

 Încă o  întâmplare: Corespondentul revistei ,,New York Times” a plecat și el anul trecut la Chișinău, un om venit să studieze chestiunea religioasă în Balcani. Sosind în Chișinău a dorit să vadă pe predicatorul baptist ce om e, deoarece cineva în București i-a spus că predicatorii baptiști în România aproape nu știu a citi! Sosit la locuința predicatorului află de la soția acestuia că e dus la Iași la Consiliul de Război. Corespondentul imediat a plecat la Iași fără să spună cuiva un cuvânt. Când colo vede vreo cinci predicatori trași la judecată, ținuți de săptămâni în temniță și flămânzi, care fură osândiți pentru credința lor în Dumnezeu.

Atât comisia cât și ziaristul american au văzut cu ochii ce ,,libertate” se dă baptiștilor din România și au înțeles perfect, cine sunt responsabili pentru aceste prigoniri. E de prisos să pomenim de baptiștii înmormântați în cimitire de batjocură, de confiscări de cărți sfinte, material de construcție pentru casele de rugăciune și bătăile la jandarmerii a predicatorilor și șicanele de tot felul.

                                                 Ioan R. Socaciu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu