Am găsit cu cale să prezint un raport
întocmit de un comitet din Statele Unite care apără drepturile omului și
libertatea de conștiință, care a fost redactat în anul 1927. L-am mai publicat
pentru că ține de interbelic, o perioadă la care se face referire, este o
perioadă de comparație din zilele noastre.
Membri comisiei au străbătut țara în
lung și în lat în anul 1927 și iată ce au scris la final și textul a fost
publicat în ziarul central de la București „Adevărul” și în ziarul american ,,New
York Times”, a fost publicat și în revista baptistă „Farul Mântuirii”.
Lectură plăcută drag cititor!
Un
rechizitoriu aspru contra stărilor religioase de la noi.
Raportul comisiei americane de anchetă asupra
minorităților din România.
Programul Ligii creștine este o rușine pentru
civilizație și o pată pentru România.
Intoleranța religioasă de care dau dovadă la noi unele cercuri are
consecințe. Comitetul american, care a vizitat primăvara aceasta România pentru
a studia situația în ce privește tratamentul minorităților religioase și-a
depus anteproiectul de raport, pe care îl publică aproape toate ziarele
americane.
Dăm aici, în traducere, acest raport, după
,,New York Times”, cel mai mare ziar american. Comitetul era compus din șase
delegați a diverse biserici creștine.
Pe cât de măgulitoare sunt aprecierile
comitetului pentru poporul român, pe atât de aspră este caracterizarea unei
părți a păturii conducătoare, vinovate de intoleanță religioasă.
Este caracteristic faptul că acest raport a
fost publicat după ce s-a aflat în America despre devastările din Oradea. Din
conținutul raportului se va vedea legătura. Este încă unul din efectele
sălbăticiilor comise acolo. Dar să lăsăm să vorbească americanii.
Introducerea
din ,,New York Times”.
Comitetul american pentru drepturile
minorităților religioase a publicat ieri raportul preliminar al delegației,
care a vizitat România, în primăvara trecută pentru a studia ura religioasă și
de rasă din această țară și pentru a formula recomandări cu privire la
tratamentul minorităților naționale și religioase.
Comitetul american compus din 50 de cetățeni
proeminenți, a delegat următoarele persoane pentru a pleca în România: dr.
Henry Atkinson, secretar general al Uniunii pentru pacea religioasă, care e și secretarul
general al comitetului; părintele R. A. McGowan din secția socială a
conferinței catolice de asistență națională; părintele John Howland Lathrop,
preot al bisericii unitare a mântuitorului din Brooklyn; părintele dr. Graham
Hunter de la biserica presbiteriană, Fullerton, California, și dr. Jules
Jezequel, reprezentantul parizian al Uniunii ,,Church Peace” (Pace religioasă).
Delegația a avut convorbiri cu reprezentanții
guvernului, cu fruntașii politici și ai bisericii, cu persoane din toate
clasele populației și a făcut investigații independente.
Introducerea raportului.
Doctorul Arthur Brown, care a publicat
raportul preliminar, l-a însoțit cu următoarea declarație:
,,Delegația a stat șase săptămâni în România, călătorind
prin diversele provincii în automobil, vizitând un număr mare de orașe și sate.
Din când în când, în ultimii zece ani, atenția comitetului a fost atrasă asupra
situației din diverse țări europene și a autorizat cercetări, adresând rapoarte
guvernelor interesate, departamentelor de stat și opiniei publice în general.
Studiul de față asupra situației din România e bazat pe zece ani de experiență
pe câmpul investigațiilor.
Raportul complet se află în pregătire pentru a
fi examinat de întreg comitetul, iar o acțiune definitivă va fi amânată până
când toți membrii săi vor fi avut ocazia să studieze raportul cu deamănuntul.
Textul proiectului de raport:
Raportul preliminar declară:
Delegația este unanimă în a crede că
propaganda antisemită, care a atras atenția ei deosebită în România, face parte
dintr-o vastă și urâtă manifestație de ură religioasă și de rasă. România nu
este singura vinovată și deși comisia de ocupă de situația din România, ea își
dă seama că excesele antisemite, care s-au produs de curând în Ungaria arată
cât de răspândită este această ură deplorabilă.
Minoritățile ungare din România sunt
îndreptățite la o protecție deplină în
cadrul drepturilor ce li s-au acordat prin tratate, dar tot așa și toate
grupurile minoritare din Ungaria pot pretinde toate drepturile și privilegiile
acceptate ca bază a oricărei națiuni civilizate și decente.
România are o ocazie incomparabilă să înfrunte
cu curaj o problemă, care, deși dificilă, este totuși capabilă de o soluție
pacifică (pașnică). România poate rezolva această problemă, dacă o dorește.
Când a semnat tratatul asupra minorităților, ea și-a asumat obligația, ca
membră a familiei națiunilor de a trata în mod echitabil minoritățile din
interiorul hotarelor sale.
Ameliorare, însă insuficientă.
Comitetul american pentru minorități a avut
ocazia să studieze din când în când situația din România, iar comisia a luat în
considerare toate rapoartele anterioare și răspunsurile guvernului român; afară
de aceasta, ea a luat cunoștință de alte rapoarte, ca cele ale Ligii Națiunilor
și de diversele răspunsuri ale guvernului român. Ea a mai studiat răspunsuri
ale guvernului român. Ea a mai studiat cu grijă istoriile scrise de curând
asupra României și documentele răspândite acum de secția propagandei române. În
vederea tuturor acestor împrejurări, deși credem că s-a produs o oarecare
ameliorare a situației, și că minoritățile sunt azi tratate cu mai multă
echitate ca mai înainte, suntem totuși convinși că o mare parte a opiniei
publice din România nu dorește ca să se acorde minorităților toate drepturile
garantate prin tratate și considerate de toate națiunile civilizate ca un
minimum necesar pentru existența independentă a unui popor liber.
Deosebirea dintre teorie și practică.
Comisia este de părere că este o mare
deosebire între Constituția adoptată de Stat, care e liberală în multe privințe
și aplicarea ei de către funcționari.
Ce s-a spus despre constituție, se poate spune
și de legile privitoare la libertățile cetățenești. În multe ocazii, din care
unele notorii, tribunalele au fost intimidate sau întrebuințate de unele
grupuri pentru scopurile lor proprii. Asasinatele Codreanu și Totu, omorârea
unui funcționar al poliției în exercițiul datoriei (funcției) sale și
împușcarea unui student evreu nevinovat, sunt două exemple crase. Opinia
publică luminată vrea administrare a legilor, care face ca oamenii fără apărare
să prefere să se lase arestați, decât să se expună riscurilor străzii. Că
aceasta este situația în ce privește pe evrei, e evidențiat prin numeroase
dovezi supuse comisiei.
Patriotismul nu se obține prin constrângere.
Comisia simpatizează profund cu dorința
României de a ridica starea poporului, încât să poată participa la conducerea
afacerilor publice și la aplicarea legilor. Sistemul de educație formulat este
în multe privințe excelent, mai cu seamă pentru cetățenii de limbă și
naționalitate română.
Credința că autorii acestor legi și acei care
sunt răspunzători pentru aplicarea lor n-au dat destulă atenție faptului că
loialitatea nu poate fi obținută prin forță. Patriotismul e infiltrat prin
avantaje conferite, și nu prin constrângere. Orice omitere de a face legi
școlare echitabile pentru minorități și de a le aplica cu dreptate, este o
greșeală gavă din partea unei mari națiuni care vrea să facă din elemente
minoritare cetățeni leali.
Încercarea de a româniza gupurile minoritare
prin forță și de a distruge școlile lor confesionale, dacă va continua, va avea
ca efect, fără îndoială, că și în străinătate mulți care altfel ar fi fost
prietenii României îi vo retrage încrederea lor.
De aceea, credem că dacă România vrea să se
pună într-o poziție favorabilă în ochii lumii, ea trebuie să permită
minorităților să aibă școlile cu care sunt obișnuite, să le acorde o autonomie
rezonabilă și să le dea dreptul să învețe limbile istorice ale popoarelor lor,
tot așa ca și limba română. Controlul trebuie să fie redus, încât să nu
stingherească munca acestor școli, limitându-se a asigura un învățământ lipsit
de iredentism.
Actualmente, oficiile guvernamentale sunt
vădit supra-încărcate și uneori minoritățile nu primesc răspunsuri asupra unor
chestiuni vitale, nici după un an de la trimiterea scrisorilor lor. Școlile
minoritare trebuie să obțină mai cu seamă stabilitate pentru viitor și să fie
eliberate de teama constantă că ar putea să fie închise.
Splendidele instituții catolice, prezbiteriană,
luterane, unitare și evreiești, dintre care unele având o vechime de 100 și 200
de ani, ar putea să fie privite mai curând ca un câștig și nu o amenințare
pentru națiune. Atragem atenția capilor bisericii ortodoxe orientale asupra
faptului că contrar înțelegerii luate, subvențiile făgăduite școlilor
minoritare n-au fost date.
Atitudinea funcționarilor.
Mulți din funcționarii școlari români adoptă o
atitudine inconciliantă, ori de câte ori se ivește o divergență de opinie
asupra promulgării unui ordin nou, sau asupra aplicării unei legi. Suntem
convinși că acești funcționari prin conferințe cu grupurile minoritare, ar
putea să înlăture multe neînțelegeri care sunt azi și vor continua să fie o
sursă de amărăciuni.
Comisia atrage atenția asupra aplicării, de
către funcționarii români a legilor privitoare la drepturile cetățenești. Nu
încape îndoială că acest drept fundamental de cetățenie e negat la mii de
oameni, care sunt îndreptățiți să-l aibă. În felul acesta, ei sunt lipsiți în
mod arbitrar de drepturile acordate de toate națiunile naționalilor lor și
aceasta cu toate garanțiile solemne date minorităților.
Campania
antisemită.
Comisia a constatat, în cursul vizitei sale,
că o campanie monstruoasă de intimidare și de brutalitate e dusă contra
cetățenilor evrei ai Statului, cauza ei fiind un amestec de aroganță
intolerantă și de ură ignorantă.
Este adevărat că acum terorismul nu este așa
de mare ca în trecut. Ameliorarea se datorează următoarelor trei cauze:
În primul rând campania sistematică continuată
timp de mai mulți ani contra evreilor, i-a intimidat într-atât, încât în mare
parte nu se mai prezintă la Universități și nu participă la viața publică.
Apoi, virulența acestei campanii a avut un
efect defavorabil asupra prestigiului României în străinătate.
În al treilea rând, promisiunile partidului
liberal făcute unui grup de alegători evrei în vara anului 1927, au avut ca
urmare o încetare a exceselor antisemite.
Ne bucurăm de această măsură luată de partidul
actualmente la guvern și vrem să sperăm că ceea ce azi este o tactică temporară
de partid va deveni o politică de guvernământ acceptată și sancționată.
Fără a intra în detalii asupra cauzelor
violențelor care au precedat alegerile din 7 Iulie 1927 (considerată în general
ca un scandal în România) trebuie să relevăm amenințarea serioasă a păcii din
Europa prin negarea dreptului electoral al minorităților în România.
,,Rușinea civilizației”
Comisia a fost impresionată de inteligența înnăscută,
de sârguința și de amabilitatea poporului român, mai cu seamă printre țăranii
din sate. România Mare caută în mod vădit să obțină un loc printre națiunile
înaintate din lume. În vederea acestui fapt este foarte regretabil că biserica
de stat a sancționat ,,Liga Apărării Creștine” și ,,Uniunea studenților
creștini”, al căror program și ale căror publicații sunt o rușine pentru
civilizație, o insultă pentru numele de creștin și o pată neagră pe numele frumos
al României.
Considerăm ca extrem de regretabil că
studenții în teologie, care se pregătesc pentru preoție în biserica statului,
au luat parte la manifestații, contra concetățenilor de altă religie și rasă.
Atragem în mod politicos, dar foarte urgent,
atenția bisericii de stat române asupra acestei situații și în numele
creștinismului nostru comun, stăruim ca să se lepede de orice antisemitism și
ură contra persoanelor de altă rasă (etnie) din România.
Subliniem primejdia de a permite studenților
din seminarele teologice să continue agitația contra cetățenilor români de
origine evreiască sau de altă origine străină, fie în Regat, fie în provinciile
alipite.
Speranța viitorului României și a soluției pacifice
a problemelor sale va pieri pentru generația următoare, dacă bisericile și
școlile nu vor contribui la regularea lor, care poate fi obținută numai prin
toleranță față de toate naționalitățile și limbile.
N-au
fost progromuri, ci excese.
N-a fost niciodată în România ceea ce se
numește un progrom – adică un măcel inspirat și sancționat de Stat. Au fost
excese, acte de teroare și molestări ale populației pașnice, care au provocat o
frică și neliniște continuă și care aruncă o lumină urâtă asupra acelora care
sunt responsabili pentru pacea și bunul mers al țării. În afară de aceasta,
este o mare primejdie de a se permite
tineretului universitar și școlar să conducă agitația antisemită.
Mai urâtă însă este complezența cu care mulți
privesc atitudinea unor anumiți profesori universitari și secundari, față de
aceste mișcări, nu numai tolerându-le, dar chiar încurajându-le. Studenți care
se dezvoltă în atmosfera urii antisemite vor fi cetățenii și dascălii de mâine
și vor da mai puțină atenție trecutului lipsit de progromuri, al țării, decât
predecesorii lor.
Credem că această ură nu reprezintă opinia
luminată a majorității profesorilor universitari și secundari din România;
totuși ea a fost acceptată cu prea multă complezență de intelectualitatea
națiunii.
Recensământul populației.
Suntem de părere că unii funcționari
guvernamentali au făcut o mare greșeală interzicând miilor de persoane
aparținând grupurilor minoritare să-și mențină starea civilă, și înregistrând
ca români pe cei ce sunt de altă limbă. Comisia crede că guvernul român ar
putea să studieze cu profit faptele privitoare la recensământ și felul în care
s-a făcut. Suntem convinși că multe din aceste plângeri justificate pot fi
lesne îndreptate.
Plângerile baptiștilor, luteranilor, catolicilor.
Comisia este de părere că violențele de care
se plâng baptiștii și alte grupuri sunt întemeiate, constituind o acuzație de
persecuție religioasă și de aceea, primejduind interesele înalte ale bisericii
de stat și prestigiul națiunii. Cerem clerului ca împreună cu autorizările
guvernamentale să elaboreze vreun plan prin care să se dea acestor oameni
deplină libertate religioasă și civilă.
Atragem atenția guvernului asupra bisericilor
luterane de limbă maghiară și stăruim ca să li se dea un statut mulțumitor.
Atragem atenția guvernului asupra situației minorităților
catolice, mai cu seamă în Banat, în regiunile de vest ale Bucovinei și stăruim
ca să se reguleze cât mai curând în mod satisfăcător relațiile dintre guvern și
biserica catolică.
Nedreptățiri de ordin economic.
Atragem atenția bisericii de stat asupra
multor cazuri de vădită nedreptate făcută bisericilor minoritare în
distribuirea pământului sub reforma agrară, asupra confiscării clădirilor
bisericești și a bunurilor comunităților minoritare, asupra legilor restrictive
proiectate contra bisericilor minoritare; asupra obiceiului actual de a obliga
pe membrii bisericilor minoritare să plătească pentru vreo clădire nouă a
bisericii de stat prin contribuții forțate, sau oferind locuri publice pentru
biserici ortodoxe în regiuni unde biserica ortodoxă este ea însăși o
minoritate. Stăruim, pe lângă această biserică puternică, în interesul înfrățirii
creștine ca să-și ofere serviciile spre a se găsi o soluție între acei ce au plângeri
de spus și autoritățile guvernamentale.
Alte plângeri.
Comisia a constatat un sentiment de mare
amărăciune printre membrii bisericilor minoritare contra constrângerii
exercitate de guvern, silindu-i pe ei și copii lor să asiste la serviciile
divine ale bisericii de stat, la ocazii patriotice.
Comisia crede că bisericile și guvernul pot
elabora un plan ca să cruțe sentimentele membrilor bisericilor minoritare.
În sfârșit, comisia a fost impresionată de
faptul că în provinciile alipite din România Mare se află mari resurse de
cetățeni culți pe care guvernul român i-ar putea folosi cu mult profit pentru
serviciile Statului. Mulți din acești cetățeni sunt azi în disperare din cauza
efortului intenționat din partea majorității de a-i neglija la ocuparea
posturilor oficiale.
*
Acesta este proiectul de raport al comisiei.
El va fi studiat de comitetul cel mare, pentru a i se da forma definitivă. Ca
substrat de discuție, guvernul liberal și studențimea ,,creștină” au dat
acestui comitet .... evenimentele din Oradea.
(Din ,,Adevărul”)
La cele de mai sus avem, de spus următoarele:
Niciun baptist n-a făcut parte din comisie,
dar membrii comisiei, ca oameni civilizați, n-au putut să-și închidă ochii la
cele ce au văzut. O pildă ajunge. Trei membrii din comisie au trecut la
Chișinău pe lângă biserica baptistă, tocmai când poliția cu niște jandarmi
ciopleau și luau jos inscripția de pe frontispiciul lăcașului de rugăciune.
Întrebând că de ce se face această profanare, un domn polițist le-a spus că așa
au primit ordin de la Ministerul de Culte. –
Încă
o întâmplare: Corespondentul revistei
,,New York Times” a plecat și el anul trecut la Chișinău, un om venit să
studieze chestiunea religioasă în Balcani. Sosind în Chișinău a dorit să vadă
pe predicatorul baptist ce om e, deoarece cineva în București i-a spus că
predicatorii baptiști în România aproape nu știu a citi! Sosit la locuința
predicatorului află de la soția acestuia că e dus la Iași la Consiliul de
Război. Corespondentul imediat a plecat la Iași fără să spună cuiva un cuvânt.
Când colo vede vreo cinci predicatori trași la judecată, ținuți de săptămâni în
temniță și flămânzi, care fură osândiți pentru credința lor în Dumnezeu.
Atât comisia cât și ziaristul american au
văzut cu ochii ce ,,libertate” se dă baptiștilor din România și au înțeles
perfect, cine sunt responsabili pentru aceste prigoniri. E de prisos să pomenim
de baptiștii înmormântați în cimitire de batjocură, de confiscări de cărți
sfinte, material de construcție pentru casele de rugăciune și bătăile la jandarmerii
a predicatorilor și șicanele de tot felul.
Ioan R. Socaciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu