02 Primele luări de poziție la prima prezentare a lui Balthasar Hubmaier

Despre Balthasar Hubmaier am auzit de la fr. păstor Simion Rusu, care mi-a vorbit în termeni foarte elogioși și așa mi-a rămas la inimă acest om al lui Dumnezeu. De aceea am postat aici primul articol cu promisiunea ca în acest an să vin cu mai multe articole. Pregătesc al doilea articol, dar aș dori să prezint și unele luări de poziție la primul articol.

Primul a fost fr. Nelu Aliman, despre care am scris aici.

Iată conversația de pe „Facebook”:

Nelu Aliman: Scrieti si cine l-a martirizat pe eroul nostru. Mulți habar nu au că elogiază pe criminali!

Bel Vasile: Inițial, am vrut să evit acest lucru, pentru că au participat la suferința și sfârșitul lui Balthasar Hubmaier și unii care îi erau aproape la un timp. Fiindcă s-a cerut în mod concret în numele adevărului, vom prezenta.

Nelu Aliman: Ori ne puneți istoria pe masă, ori o repetam!

Bel Vasile: Istoria este pusă pe masă. O știm, o simțim, simțim când suntem manipulați, uneori ne place, alteori înghițim în sec, pentru că suntem neputincioși.

Aici intervine și fr. Ciprian Simuț.

Ciprian Simut: Istoria o repetam si daca ne-o injectăm direct în creier.

Bel Vasile: Firea umană este aceeași de pe vremea lui Adam. Ura orbește și facem aceleași lucruri fără să ne pese de consecințe. Nu ne pasă de istorie sau alte lucruri, ci doar să ne satisfacem orgoliul.

Fr. dr. Marius Silveșan, pe blogul dumnealui, postează următorul mesaj:

Istorie Baptistă: Balthasar Hubmaier 1481 – 1528

De Marius Silvesan pe 04/01/2018

Dacă în 2017 am celebrat 500 de ani de Reformă Protestantă, anul acesta, 2018, se împlinesc 490 de ani de la moartea ca martir prin ardere pe rug în 1528 al lui Balthasar Hubmaier. Acesta a fost teolog anabaptist german, care a trăit intre 1481-1528 fiind educat la Universitatea din Freiburg unde a urmat studii de licența și master, iar ulterior la Ingolstad a urmat studii doctorale sub conducerea lui John Eck.

Viața sa este una complexă. Astfel, în anul 1519 acesta a fost implicat în persecuția evreilor din Regensburg.

În plan religios acesta a fost catolic, iar ulterior și-a însușit concepții teologice anabaptiste, fapt care a condus la persecuții, iar apoi la moartea sa prin ardere pe rug în Viena.

Ca o curiozitate istorică menționez și faptul că Balthasar Hubmaier a fugit la Zurich pentru scăpa de armata austriacă și a cautat refugiu la Zwingli care a dat ordin să fie arestat, ulterior fiind torturat. Aflat sub tortură acesta a retractat unele afirmații teologice fapt pentru care a fost eliberat. Trei ani mai târziu acesta era din nou pe drumuri pentru propria protecție, dar va fi arestat de autoritățile austriace, iar apoi executat.

Soția lui Balthasar Hubmaier a fost înecată în Dunăre la scurt timp după executarea soțului.

Din punct de vedere al doctrinei acesta susține botezul credinței, al persoanelor care pot să-și mărturisească credința.

Beniamin Cruceru consideră că Hubmaier a fost unul dintre cei mai erudiți anabaptiști din secolul al XVI-lea, „cel mai competent susținător al poziției anabaptiste cu privire la botez”

Acesta este contextul în care Vasile Bel propune anul acesta ca unul în care să evocăm personalitatea lui Balthasar Hubmaier.

Vezi mai multe detalii aici:

https://istoriebaptistablogul.blogspot.ro/2018/01/01-balthasar-hubmaier-1481-1528.html?m=1

Pentru informații suplimentare vezi și

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Balthasar_Hubmaier

William Estep, Istoria anabaptiștilor

Petru Popovici, Lumini peste veacuri, vol. I

Marius Mărginean,„Colonizarea anabaptiștilor la Vințu de Jos”

Iar comentariul meu a fost acesta:

„Mesajul meu față de Dr. Balthasar Hubmaier nu este să îl leg de Reformă, despre care s-a vorbit poate cam prea mult. Accentul nu s-a pus cam unde aș fi dorit eu, ci unde dictează filozofia unor minți, poate nu întotdeauna luminate de sus.
Vreau doar să îl aduc la lumină pe Dr. Balthasar Hubmaier pentru curajul său, pentru învățătura sa transmisă cu forță, în puținii ani trăiți după convertire. Să-L vedem pe Dumnezeu care lucrează o lucrare până la capăt cu oameni total predați Lui.
Important este nu Dr. Balthasar Hubmaier, ci Dumnezeul lui Balthasar Hubmaier, care a fost credincios până la capăt.”

01. Balthasar Hubmaier 1481 – 1528

Anul acesta, prin îndurarea bunului Dumnezeu, se împlinesc 490 de ani de la moartea pe rug a lui  Balthasar  Hubmaier, iar peste 10 ani, adică în 2028 vor fi 500 de ani. Neștiind viitorul sau dacă voi mai trăi încă 10 ani, (îmi doresc de la Domnul) am hotărât ca în acest an să postez mai multe articole despre Dr. Balthasar  Hubmaier.

A trăit 48 de ani, de la naștere la moarte. În anul 1525 își mărturisește credința în Domnul Isus Cristos și este botezat și mai are 3 ani la dispoziție să răspândească adevărata, dar și completa credință. În anul botezului începe să scrie și prima lucrare este: „Despre botezul creștin al celor credincioși”. A scris 18 lucrări  în scurta lui viață.   

Dr. Balthasar  scrie o broșură împotriva arderii pe rug și nu trece mult și se vede în fața rugului, dar nu cedează să rămână credincios Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu.

În anul 1928, revista „Farul Mântuirii”, la pagina 4 scria cu litere mari: „Patru sute de ani de la Martirajul lui Dr. Balthasar  Hubmaier .”

În anul 1978 revista: „Îndrumătorul Creștin Baptist” ne informează că un număr de 76 de păstori baptiști din România au participat la „Congresul Baptist Jubiliar” din Viena, 21-27 septembrie 1978 dedicat Dr. Balthasar  Hubmaier .

În limba română avem puține resurse despre acest om al lui Dumnezeu care a sfidat orice autoritate pământeană și a susținut adevărul biblic până la capăt.

O lucrare unde apare Dr. Balthasar  Hubmaier,  pe care o menționez acum, este: „Dicționarul Evanghelic de Teologie”,  Editor general Walter A. Elwell, editat de Editura Cartea Creștină, Oradea, 2012, Pag. 564.

Vom reveni cu ajutorul Domnului și prin îndurarea Lui.

Victor Bucaciuc 1919 -1969, din Ipotești

Vă prezint un frate păstor care a sfârșit viața aceasta în prima zi de Crăciun, dictând cântare și cântând spre slava Domnului. Un alt amănunt este că pe lângă salariul ce-l primea de la Biserică, alt venit avea din munca în agricultură.

Fratele Victor Bucaciuc  s-a născut în localitatea Ipotești, jud. Suceava, în anul 1919.

În Ipotești a absolvit cursurile școlii primare de 7 ani.

 De foarte tânăr este atras de Cuvântul Domnului și vrea să îl urmeze toată viața dumnealui, așa că în anul 1932  este botezat la vârsta de 13 ani.

Este încorporat în armată la „Vânători” și participă în cel de-al Doilea Război Mondial, luând parte la campania din U.R.S.S. din 1941.

În anul 1942, luna noiembrie, se căsătorește cu sora Maria și Domnul i-a binecuvântat cu doi copii: Dumitru, născut  în 1943 și Elisaveta, născută în 1947.

Fiind atras de dragostea lui Dumnezeu și de râvna de a predica Evanghelia, se hotărăște să se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care îl absolvă în anul 1956.

Este ordinat ca păstor al Bisericii Baptiste din Ipotești, dar lucrează și în alte Biserici Baptiste din zonă.

A fost ales ca președinte al Comunității Baptiste Suceava, apoi ales ca vicepreședinte al Comunității Baptiste de București.

A fost un vrednic și blând slujitor al Domnului.

A plecat la Domnul în 25 Decembrie 1969, la doar 50 de ani. In timp ce cânta primul verset din cântarea pe care a dictat-o spre slava Domnului pentru începerea serviciului divin, i s-a făcut rău, căzând pe scaun, şi anunţată salvarea. A sosit degrabă, însă în drum spre spitalul din Siret, firul vieţii celui ce a fost Victor Bucaciuc, s-a terminat.

Serviciul de înmormântare a fost oficiat de că­tre fraţii păstori Bodnariuc Victor, Hapenciuc Orest, Ordeanu Ioan şi Trif Ioan, iar din partea Comunităţii Bucureşti, au vorbit fraţii Şandru Ioan, preşedinte şi Bolea Ioan, secretar.

Au mai adresat cuvinte de mângâiere şi îmbărbătare fraţii Chibici Samuil,  Plavrisciuc Ioan şi Lazurca Vasile.

Surse:

Îndrumătorul Creștin Baptist.

Fișa pastorală.

Cuvânt din suflet, către preacinstiții mei cetitori

Citind veți  afla de unde vine fericirea pe care puteți să o aveți  în suflet și să vă însoțească toată viața.

Viața noastră este într-o continuă mișcare. Parcă ieri am trecut într-un an nou și azi este aproape gata. Vorba poetului nostru național,  Eminescu:  

„Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă

De-a pururi ziua cea de azi”

. Azi suntem în pragul sărbătorilor și familia Bel din Rohia, cere ca binecuvântarea lui Dumnezeu să vină peste noi toți. Bunul Dumnezeu să ne ajute să îi slujim cu bucurie și credincioșie, El ne va da tot ce avem nevoie pentru trup și suflet.

14. Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt.
15. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
(Psalmi 50:14-15, VDCC)

Fiindcă vin sărbătorile  și suntem mai liberi, trebuie să luăm Biblia în mână și să citim. Să vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu și cât de mult îl neglijăm noi, dar să nu uităm, dacă  vrem fericire, fericirea vine de la El.

De unde vine fericirea ?

Fericirea nu vine din salutările noastre obișnuite, ci din bucuria ce ne-o dă Dumnezeu

Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne!” Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului. Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea. (Psalmi 4:6-8, VDCC)

A început freamătul Sărbătorilor  Crăciunului și se trimit salutări pe raționamentul fiecăruia: „Crăciun Fericit”, „Sărbători Fericite”, „Sărbători Binecuvântate”; toate au un ton de bună dispoziție, de plăcere. Cu cât este mai mare persoana în grad social, cu atât ne vine mai bine urarea. Dacă vom aprecia urarea lui Dumnezeu pentru noi, El ne va umple inimile de bucuria mântuirii Lui,  bucurie care este veșnică și aducătoare de fericire.

Fericirea nu vine din din buna noastră aprovizionare de Crăciun, ci din darul dat de Dumnezeu pentru noi

Vrem să fim fericiți? Acesta este un lucru bun. Dumnezeu ne-a creat să fim fericiți și ne dorește fericirea. O putem dobândi destul de simplu, dar numai dacă urmăm întru totul principiul de funcționare al fericirii.

1. Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui!
2. Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine.
(Psalmi 128:1-2, VDCC)

Fericirea nu vine din locul unde îmi petrec sărbătorile, ci din

  părtășia cu Cel ce ne-a dat ocazia să avem Crăciun

Nu putem avea fericire din oferta lumii, pentru că ea este trecătoare, dar oferta lui Dumnezeu este veșnică.

1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se așeză  pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
(Psalmi 1:1-2, VDCC)

Aceasta vă dorim din plin tuturor.