Istoria credinței baptiste în satul Laz, județul Arad, compilație de Paul Miclea

 

Prezint aici cu ajutorul Domnului și prin grija fratelui Paul Miclea, fiul păstorului Miclea Constantin, zis Costan din Laz, un mic istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Laz, despre tatăl său, păstorul și fratele său Iovan, compozitor, despre care am scris
AICI. Fratele prezintă și tragedia satului românesc Laz, amenințat cu dispariția. Doamne ai milă și îndură-te!

Lecturare plăcută!

Fără sa fiu un istoric, dar ca fiu al satului am cules din diferite surse scrise și orale și am compilat informațiile de mai jos privind credința baptistă în satul meu natal, Laz, judetul Arad.

Din lectura mai multor documente am aflat că pătrunderea și răspandirea credinței baptiste în județul Arad a început pe Valea Crisului Alb de către un grup misionar stabilit în comuna Buteni, pe la începutul secolului XX, unde s-a inființat mai tarziu Seminarul Creștin Baptist în 1921 și unde a avut loc primul Congres al Baptiștilor din intreaga Românie la 12 aprilie 1923. Comuna

Buteni era prospera, cu teren agricol productiv și oameni harnici, dar acolo exista si Tribunalul plașii Sebis (mai tarziu raionul Gurahonț). Tot la Buteni a avut loc un mare congres în 23 – 24 octombrie 1948, dupa terminarea razboiului și recâștigarea libertații de cult, cu toate ca Uniunea Bisericilor Baptiste și Seminarul se mutasera la București.

La Buteni s-au format primii pastori misionari Teodor Sida, Teodor Brânda, Dănila Pascu, Vasille Berbecar și altii. Alți pastori din zona au fost Ioan Borla, la Dezna, Vasile Vanci, la Paulian, Gheorghe Slav, dascalul din Aciuta. Am auzit toate aceste nume de pionieri baptiști de la tata și pe unul l-am întalnit după multi ani de zile: pe fratele Danilă Pascu, despre care auzisem de la tata ca a plecat în America, am avut bucuria să-l cunosc bine la Cleveland, în 1980 și am avut o părtașie sfântă, cu aduceri aminte.

Biserici baptiste active vecine cu Buteni erau la Sebis, Bârsa, Roșia, Revetiș, Dezna, Dieci, Almaș, Crocna, Cil, Rădești, Bonțești (cor bun), Secaș (fanfara foarte buna), Minis (cor mixt renumit), Slatina și altele, toate aparținătoare de Comunitatea Arad.

În satul Laz, mai izolat ca altele din lipsa căilor de acces, credința baptistă a ajuns ceva mai tarziu, prin misionari din comunele învecinate. Am avut prilejul sa fac înregistrari audio cu bunica mea, baba Lenuța îi spuneam, și cu unii din primii credincioși din Laz, care mi-au confirmat că înca din primavara anului 1923 exista un grup de rugaciune și propovaduire a Cuvântului prin casele oamenilor, mai ales la familia Danciu Simion.

Păstrez cu sfințenie o inregistrare audio (caseta) din 1973, deci la 50 de ani de la

constituirea bisericii baptiste din Laz, cu bunica mea, Elena Miclea – Baba Lenuța, cum îi spuneam noi, din care redau doar câteva crâmpeie, dupa cum urmeaza:

Dumneata când și cum te-ai pocait, baba?

- Oh, au venit frați din alte sate și se intalneau la rugaciune și studiu biblic in casele oamenilor. După un timp m-am dus si eu sa vad ce fac acolo, ca eram curioasa și ieșiseră vorbe prin sat ca ce fac ei acolo; bărbatul meu, moșul tau și total tau se dusesera înaintea mea, dar eu eram împotrivă și ii huleam, că de ce se duc, ca eu ma duceam regulat la slujbe la biserica (ortodoxă) duminica și miercurea, eram religioasă. Așa ca m-am dus si eu acolo într-o miercuri

seara, la fratele Simion , zis Golambu si era plin de lume, cineva citea din biblie, se rugau și vorbeau, apoi căntau așa frumos și eu ma minunam cum de știu ei atatea din biblie? După ce s-a terminat, fratele Tănasa zise că ora de rugaciune s-a terminat, dar cine vrea și poate să mai stea, dar eu mă grabii, ca aveam copilul mic (Lazar) și-l lăsasem cu tata. Ajunsă acasă i-am povestit lui tata cum a fost de frumos și cum oamenii vorbesc de rău pe nedrept. Sâmbăta am

lăsat iar pruncul cu tata, care era un om bun si bland, si m-am dus iar acolo și   l-am auzit pe fratele Tănasa al lui Tol, zis Tănasuța, citind din Evanghelie cuvantul acela “Duceți-va în toata lumea și vestiți Evanghelia la toate fapturile și cine va crede va fi mântuit…” Iara se ruga fratele Simion Golambu, apoi moșu-tau, și tatal tau spuse Tatal Nostru. După aceea iar a zis ca cine vrea să plece, dar cine poate sa mai stea. Ei știau că eu am prunc mic acasa, dar inainte

de a ieși imi zise fratele Tănasa: “Moașă, mâine sa te scoli dumneata mai devreme și sa te duci la biserica, ca Evanghelia asta se citește în fiecare duminica la biserica (ortodoxa), dar se citește numai dimineața devreme, cand e numai popa, cantorul și crâsnicul, nu când vin oameni mai mulți”. Așa am făcut; m-am sculat devreme, am spalat si hranit pruncii si m-am dus devreme la biserica, unde am auzit citind Scriptura. Cand s-a terminat, veni popa la mine și

zise: “Mai Lena, dece vrei dumneata să mergi acolo, că noi tot bine ne-am înțeles; lasă-i că-s rătăciți". Eu i-am zis că așa am auzit din Scriptură ca cine crede și se botează va fi mântuit și eu vreau să urmez învățătura sfânta. Nu mai zise popa nimic. Duminica dupa amiaza m-am dus iar la ora de rugaciune și am luat pruncul cu mine, i-am dat niște jucarii să tacă și a venit un frate de la Dieci și când s-o pus întrebarea cine s-a hotarat, eu m-am radicat înainte de moșu tau

și de tatal tau. Da, eu m-am înștiințat de botez înainte de moșu-tau si de tatal tau, că el era mic (tânar) și nu voiau sa-l boteze, iar popa nu-l lăsa, ca el îi invața la școala. Ah, da ce bătăille a luat el de la popa când a auzit ca vrea să se pocaiasca.

Și când v-ați botezat?

- Tatal tau era de 13 ani, deci acum 50 de ani (1923). Chiar la Rusalii ne-am botezat.

- Câți ati fost?

- Șapte: eu cu moșul tau, Pavel și tatal tau, Costan, fratele Simion Danciu, sora Saveta (mama lu Gaita). fratele Solomon (tatal lui Ica) si nu stiu mai care, dar sapte am fost. Apoi ce să vezi: ne văzu popa, săracul, când mergeam la botez, la Dezna, a doua zi de Rusalii, și zise catre Ziti să tragă clopotul după noi. “Trăge clopotul dupa ei, că ăștia acum au murit!” și a tras clopotul, dar ce să vezi? Nu mult dupa aceea popa n-a mai putut să țină slujba.

NOTA: Acest botez este mentionat în antologia fratelui Dr. Alexa Popovici intitulată “Istoria Baptiștilor din România” (pag. 489), Editura Făclia, 2007, astfel: „La Dezna a avut loc un botez în a doua zi de Rusalii, 1923 cu 9 suflete (din care 7 erau din Laz). A oficiat pastorul Vasile Vanci.

Dece nu s-a ținut botezul în sat? Satul Laz fiind izolat și făra o apa curgatoare mai importantă, nu avea condiții prielnice de a organiza botezuri. Totuși, după ani de zile și cand biserica a crescut, frații au gasit soluții și au construit un mic dig pentru a opri apa într-o baltă (“dulbina”) și astfel s-au oficiat câteva botezuri, unele menționate în antologia fratelui Dr. Alexa Popovici (pag. 489):

“În Laz, biserică s-a dezvoltat bine și aflam că a avut un botez în 15 august 1925 cu 13 suflete, iar în 11 iulie 1926 cu 20 suflete. Peste un an, în 19 iulie 1927, au fost botezate alte 10 suflete.”

Ca pastor al bisericii din Laz pentru mulți ani a fost fratele Cristea Moise, din Roșia. Țin minte cum el venea duminica dimineata descult, cale de vreo 5 km (cam o ora de mers) și înainte de a ajunge la biserica intra la famamilia Danciu, sau la noi, cerea un lighean cu apă sa se spele pe picioare si apoi își punea “slapele” inainte de a intra în biserica. Era un om blând, bun cunoscător al Bibliei și prieten bun cu tata, fratele Costan, cum îi zicea (tatei nu-i placea să tutuiasca prietenii și frații). În anii copilariei mele nu erau biblii, doar cea a bisericii (pe care o folosea tata), însă se învățau multe versete pe din-afară; prin case se afișau foi cu versete din biblie, unele frumos  înrămate și înca ne amintim de ele. Nu erau nici carți de cântari, doar în biserică, dar fiecare aveam un carnețel în care ne copiam versurile cântărilor nou învatate - și mereu învățam cântări noi. Nu erau nici cărți cu predici, sau tractate, ca în zilele de azi; erau doar două publicații: Revista Farul Creștin, Arad și Calendarul Creștin, dar nici acestea nu ajungeau la toti.

Tatal meu, Miclea Constantin, zis Costan, s-a predat Domnului la frageda vârstă de 13 ani; la 19 ani s-a căsătorit cu Toma Persida, o tânără credincioasa de 16 ani, din sat. Amândoi erau talentati muzical și de mare ajutor în dezvoltarea bisericii; mama era bună cântăreață - soprană, iar tata, având înclinații muzicale, a invatat notele și treptat a inființat un cor ce avea să devină cunoscut pe Valea Crișului Alb.

Tata a fost prieten bun cu fratele compozitor și muzician Ioan Chișmorie, de la Măderat, care a vizitat de multe ori satul Laz și a locuit zile în șir în părtașie cu familia noastră, mi-l amintesc foarte bine. Continuând să-și completeze cunoștințele muzicale, să stăpâneasca cântatul la armoniu și cunoașterea notelor muzicale, pentru mulți ani de zile fratele Costan s-a ocupat de formarea și instruirea corului bisericii, dar și acoperind nevoile duhovnicești locale, făcând misiuni la botezuri sau serbări cu participarea altor coruri și fanfare din vecinătate, ca un fel de competiție sau concursuri de interpretare. Așa a devenit soția sa, mama Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o ca o bună solistă, dar viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând

în urmă 3 copii orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângăiat. Fiind prea mic când ne-a părăsit, regret și recunosc că am prea puține amintiri despre și cu mama. Această situație a determinat ca tata, fratele Costan, cum era bine cunoscut în zona, să se recăsătorească în 1943 cu sora Maria (Marița), din comuna Tomești, de lângă Baia de Cris, care era văduvă.

Înca din tinerețe fratele Costan ar fi dorit sa mearga la seminar, dar situația familiară nu ia permis; totusi, prin anii 1930, a participat la cursurile organizate de Seminarul Teologic Baptist, ce se înfiintase înca din 1921 la Buteni. Cursul Biblic era cu tineri recomandați pentru lucrarea pastorală, învățătorii fiind frații Alexa Popovici (care m-a botezat în 1954 și ne-a vizitat familia în Laz, în 1956), Ioan Socaciu (pe care l-am cunoscut pe cand eram student și pentru un timp am

locuit la Seminar, împreuna cu frate-meu Iovan și mai mulți studenți credinciosi), Constantin Adorian, Dănilă Pascu și alții. După imigrarea în S.U.A. (1979) am fost binecuvântat să colaborez mai strans și cu alți pionieri ai credinței baptiste din România, printre care frații Alexa și Pit Popovici, Valentin Popovici (prieten din tinerețe), Richard Wurbrand, Iosif Sărac și alții.

Biserica din Laz a progresat atat spiritual, cât și numeric, ajungând la aproape 100 de membri, dar a urmat persecuția din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial; după ce s-a închis și sigilat biserica, în 1942. Atunci s-a mutat armoniul și cărțile de cântări într-o cameră din casa noastră, unde s-au ținut și serviciile, în mod regulat, până la redeschiderea bisericii, ca urmare a Decretului-Lege Nr. 553 din 31 octombrie 1944, prin care se recunoștea Cultul Baptist. Biserica a

propașit dupa razboi și familii noi au trecut la credința baptist, inclusiv cantorul ortodox Palade, zis Totu.

Fratele Costan Miclea a fost ordinat ca pastor la începutul anilor 1950, desfășurând o activitate intensă și oficiind botezuri, atât în sat, cât și în satele vecine. Dar Domnul l-a chemat la El devreme, astfel că în 27 iunie 1955 biserica a ramas făra pastor, lăsând în urmă o soție și mama nemangâiate, cei trei copii adulți din prima căsnicie, dar și doi copii minori, de 9 si 5 ani din a doua. Înmormântarea a avut loc pe 29 iunie, cu participarea multor păstori, frați și surori din împrejurimi, cu câteva coruri și fanfare, dar cu mare jale; a fost cea mai mare și mai tristă înmormântare din istoria satului Laz.

Cu toate ca biserica a ramas făra pastor, fratele Costan pregătise câțiva tineri pentru lucrare: Danciu Ioan, Voian Solomon, Voian Ștefan, Țigan Tănasa și Țigan Vanu; pe lângă frații mai în varsta, ca Danci Simion, Ghergar Gheorghe, Budau Ioan, aceștia au continuat să propovăduiască Evanghelia în satul Laz, fratele Ioan Danciu fiind activ până în 2021, când a fost chemat acasă.

Un aspect important al istoriei credinței baptiste il reprezintă actvitatea muzicala. De copii am învățat toate cântările pe de rost - erau foarte puține cărți de cântări - și trebuia să participăm la programele bisericești de sărbători și chiar duminicile, cu cântări solo sau poezii; până și acum, la anii bătrâneții, ne revin în minte cântări învățate în anii copilăriei, când fiecare aveam un carnet cu

versurile cântărilor proaspăt învățate, ca de exemplu: Isus al meu tovarăș bun; Dragostea e cea mai sfântă; Vazut-ai tu cum trece vremea? Chiar daca nu se mai cântă acum, au rămas în memoria noastră ca amintiri sfinte din anii copilariei și tinereții.

Ca o mențiune specială legată de istoria credinței baptiste din satul Laz și de activitatea muzicală se cuvine să menționăm ca fiul cel mare al fratelui Costan, Iovan, a dovedit aptitudini deosebite înca din tinerețe, moștenind talentul părinților și dezvoltându-l în timpul celor 4 ani de ucenicie în comuna Aciuța (1945 - 49), atat prin învățarea și stăpânirea instrumentelor muzicale din fanfara, cât și pe linia dirijatului coral. În anul 1950, când s-a format fanfara bisericii din Laz, Iovan a fost primul îndrumător și instructor al suflătorilor, chiar dacă nu mai locuia permanent în sat, mutându-se la Arad pentru a-și continua studiile liceale și muzicale ce aveau să-l catapulteze în randurile studenților la Conservatorul de Muzică din Bucuresti, pe care l-a absolvit în 1957, devenind primul licențiat baptist al acelei instituții.

Iovan Miclea a fost profesor de muzica la Seminarul Teologic Baptist din București și dupa câțiva ani avea să fie profesor de dirijat coral al Conservatorului, ajutând și îndrumând mulți din copiii fraților să-și facă studii muzicale superioare. Activitatea fratelui Iovan Miclea este cunoscută frățietății protestante române din întreaga lume, prin lecțiile predate, prin demonstrarea dirijatului coral clasic în biserici și prin miile de compoziții ce se cântă azi în toate bisericile protestante din lume, unele compuse în timpul regimului comunist sub pseudonimul I. Milutanu, ca de exemplu „Viata crestinească, plină de elan”; „Slava Ta o cânt, Isuse”; „Ce poate fi mai minunat”, ș.a. Înca în

viațș, dar la mari depărtări în aceste zile, pe plaiuri americane (în statul Washington), fratele Iovan Miclea iși trage seva de credință și talent din biserica baptista din Laz.

Satul Laz a început să se depopuleze înca de la sfarșitul anilor 1950, când, din cauza condițiilor economice tot mai grele, familiile au inceput să se mute în comune mai prospere și cu acces la mijloacele de transport; așa s-a ajuns ca în prezent sa fie mai putin de 30 persoane (?) în sat, față de cca. 500 în anii 1940-50. Și totuși, biserica a existat și a funcționat până recent.

În anul 2009, clădirea bisericii a fost reparată și remodelată prin contribuții benevole, iar în ziua de 31 mai 2009 a avut loc o frumoasa serbare de inaugurare si re-dedicare a locașului bisericii baptiste din Laz, renovată și modernizată. Au participat corul bisericii Maranata, din Arad și o fanfară cu suflători din împrejurimi, dar mai ales cu mult popor venit chiar din America și de prin multe alte locuri, care au auzit înca odata propovăduirea Cuvăntului și  s-au bucurat de părtășia cu fiii satului slăvind pe Dumnezeu. Programul a fost condus de fratele Constantin Chisăliță (pe vremea aceea președinte al Comunității Valea Crisului Alb), cu mesajul răposatului frate Dorel Popa,

pastorul bisericii Maranata; atunci autorul a prezentat o istorie abreviată a Bisericii  Creștine Baptiste din Laz.

Întrucât actualmente nu mai sunt credincioși baptiști în Laz, Locașul duhovnicesc este folosit, din cănd în când, pentru vizite misionare organizate de fratele pastor Adi Barac, din Sebiș, nepotul (prin căsătorie) al fratelui Costan Miclea, a cărui amintire e prezenta în memoria tuturor celor ce l-au cunoscut.

Badea R. Marin 1907 - ? din Tamaș

 

Fratele Marin Badea s-a născut în luna octombrie 1907 în localitatea             Tamaș, județul Ilfov. Părinții erau ortodocși, români.

Absolvă patru clase primare în localitatea natală și participă la cursurile biblice de la Seminarul Teologic Baptist din București.

Este contigentul militar 1929, încorporat la Grăniceri, Regimentul 2 Vânători, de Gardă nr. 9 și rămâne la vatră cu gradul de fruntaș.

 Fratele Marin Badea se căsătorește cu Ecaterina și Domnul i-a binecuvântat cu o fată.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu și este cercetat profund prin Duhul Sfânt și se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus. În ziua de 14 aprilie 1935 este botezat.

În ziua de 23 aprilie 1936 fratele Marin Badea este ordinat pentru Bisericile Creștine Baptiste din Tamaș, Buftea și Corbeanca din județul Ilfov. Cercul de activitate avea 14 credincioși baptiști și 10 copii.

Fratele Ioan Bunaciu scrie despre Biserica Creștină Baptistă din Tamaş, printre altele: „Este un sat de rromi de lângă oraşul Buftea. Evanghelia a fost propovăduită aici de către Constantin Manolescu, pastorul Bisericii Baptiste din cartierul Griviţa (strada Arad nr. 31). Prin predicile sale s-au convertit două femei în anul 1935, care au adus la mântuire alte 33 de persoane. Serviciile divine se ţineau în casa lui Marin P. Costache, astfel că, din lipsă de spaţiu, biserica nu s-a angajat într-o lucrare de amploare.

Cine știe mai multe informații, vă rog să mi le dați. Mulțumesc.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Profunzimea istoriei baptiștilor de Mihai Ciucă, mă uimește

 

Deși am vorbit cu marele nostru istoric Mihai Ciucă în multe rânduri și feluri, multe minute și poate ore petrecute la telefon, întrebând și întrebându-mă, discutând cum se înțelege un eveniment, nu mi-am putut da seama de adâncimea istoriei pe care o scria, vorbind despre acest proiect. Of, of, ce ne lipsește acest om ales, dar acesta a fost planul lui Dumnezeu și planul Lui este bun pentru că El nu face erori. Ce am avea acuma de povestit Mihai, dar te-ai dus la Creatorul tău pe care l-ai iubit și ai lăsat o profundă și de mare preț comoară, despre care aș avea să te întreb multe lucruri.

Dacă nu este Mihai să ne spună, Dumnezeu ne-a dat putere să cercetăm fără Mihai lucrurile care ne interesează, pe mine și pe poporul drept credincios baptist român. Nu mai este Mihai să-l întreb una și alta, dar a scris în lucrarea domniei sale lucrurile pe care le caut acum.

Am scris despre fratele Mihai mai multe articole:

„Ciucă Mihai și opera sa monument lăsată moștenire posterității 1962 – 2021 din Brăila”

„Cartea Baptiștii din România - Pionerii de Mihai Ciucă, în 3 volume este pe piață la un preț rezonabil”

„Baptiștii din România – Pionierii - Volumul I de Mihai Ciucă a sosit la Rohia”

dar și multe alte articole, deoarece lucrarea lui este aproape inepuizabilă și o bună sursă de informare pentru lucrarea baptistă din România.

Prin bunăvoința fratelui și a familiei sale rămase pentru a promova în continuare lucrarea sa cărturărească, am toată opera monumentală a acestui mare erudit. Aceste lucrări mă ajută să găsesc informații despre frații noștri baptiști care au venit în țara noastră să aducă cuvântul lui Dumnezeu.

Spre bucuria mea plăcută, aflu ce am nevoie de la fratele Mihai Ciucă pentru că acest frate a adunat resurse uimitor de multe și de primă mână.

La capitolul VIII. Bibliografie, unde dă sursele din care și-a alcătuit vasta lui operă, rămâi uimit de-a dreptul. În cele aproape 90 de pagini de carte, de la pag. 813 – 901 resursele scrise sunt un izvor inepuizabil care nu se mai termină. Ele sunt și resurse din alte limbi precum: germană, engleză, rusă, maghiară dar și alte. Sursele sunt din arhive, volume de documente, lucrări oficiale și legislative, rapoarte organizaționale, interviuri, corespondență nepublicată, volume, studii, lucrări de licență și dizertații, articole, colecții de publicații religioase și seculare și altele.

Frumos, profund și uimitor dar ne-ai lăsat frate Mihai, odihna ta să fie plăcută în prezența Creatorului nostru și Dumnezeului veșniciilor din veci în veci.

https://www.youtube.com/watch?v=Lc4RglbZy-g&t=2011s

Banciu Ioan 1905 - 1953 din Vârfurile

 

S-a născut în 15 martie 1905 în localitatea Vârfurile, județul Arad, în familia lui Nicolae și Rozalia Banciu.

Este dat la școală și face patru clase primare și cursuri biblice pentru a fi pregătit suficient de bine în lucrarea de predicare.

La doar 16 ani, în data de 4 septembrie 1921, se botează în localitatea Vârfurile, actul botezului fiind oficiat de fratele Vanci Vasile.

În data de 12 noiembrie 1925 s-a căsătorit cu sora Elena Nicoară în localitatea natală, împreună având doi copii: Aurel (1930) și Ioan (1937).

Este contigentul militar 1927, dar participă în an Doilea Război Mondial pe frontul de vest între anii 1944 – 1945. Este lăsat la vatră cu gradul de sergent.

După urmarea cursurilor teologice predate de fratele Everett Gill, este ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Vârfurile. Actul ordinării a avut loc în anul 1945, iar comisia de ordinare a fost formată din frații Tudoran Emilian și Bălc Ioan. Fratele a fost păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Vârfurile, județul Arad din anul ordinării 1945 până în anul 1953. A mai păstorit și biserica din Tisa, județul Arad, Tălagiu.

Raionul de activitate al fratelui avea 300 de credincioși baptiști. A fost  unul din cei mai buni evanghelişti de pe Valea Crişului Alb. Fratele Ionel este cunoscut ca un bun organizator, un bun bucătar, s-a implicat activ în viaţa bisericii din Vârfurile, la ora de rugăciune, studiu biblic, a fost mulţi ani casierul bisericii, a cântat în fanfară şi cor. A fost și în conducerea Comunității de Arad.

În anul 1953 Dumnezeu îl cheamă acasă, în Împărăția Sa.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Baptiștii români din Canada au prins rădăcini în anul 1913, dar s-au organizat după anul 1920

Biserica Creștină Baptistă din Canada s-a format în jurul anului 1913, dar nu a avut o dezvoltare așa rapidă ca în Statele Unite. Totuși, încet, încet crește numărul baptiștilor români și se formează biserici românești. Bisericile baptiste din Canada au fost ajutate de surorile lor din America.

Cel care a organizat baptiștii români din America a fost Louis A. Gredys, care a scos prima revistă baptistă română în ianuarie 1913. Câteva luni mai târziu, în luna septembrie, are loc „Prima Conferință a Baptiștilor Români din America”. La această conferință au participat doar delegați de pe teritoriul Statelor Unite, fără Canada.

Iată delegații și orașul din care vin:

Akron, O.: Mihai Chevan.

Anderson, Ind.: Teodor Selegean.

Cleveland, O.: Louis A. Gredys.

Cincinnati, O.: Ioan Olariu-Luguzo.

Dayton, O.: Dimitrie Kereș.

Detroit, Michigan: Ilie Truța.

Gary, Ind.: Ioan Vank.

Indianapolis, Ind.: Teodor Selegeanu.

Martins Ferry, O.: Pavel Motz.

Acest frate Louis A. Gredys a fost absolvent al Toronto Bible College și dumnealui cunoștea bine despre mișcarea baptistă din Canada. Revista „Creștinul”, fondată de Louis A. Gredys în anul 1913, se adresa și baptiștilor români din Canada și abonamentul costa un dolar pentru cei din America, dar și pentru frațiI din Canada. Totuși, nu vorbește despre înființarea unei biserici baptiste în Canada. După cele scrise în revista „Chreștinul” fratele activa printre evreiI creștini, care erau organizați și aveau conferințe anuale din anul 1915.

În anul 1913 erau baptiști români în Canada, ne scrie fratele Pantelimon Andrișan într-un articol din revista „Creștinul” din 1918. Este vorba de un tânăr pe nume Pavel Evsceff,  el a primit pe Domnul în anul 1913, în oraşul Winnipeg, Man, Canada. Cred că odată cu organizarea baptiștilor români din America, s-au înmulțit încet și baptiștii în Canada.

Cea mai veche sursă pe care o avem în acest moment despre prezența unei biserici baptiste  în Canada, este din anul 1922. Este vorba despre cartea lui Șerban Drutzu, „Românii în America”. Nu pot aprecia dacă este o sursă sigură, deoarece despre baptiștii românii din America nu spune nicio vorbă, doar de cei din Canada. În capitolul „Bisericile românești în Canada spune: „Datorită inițiativei, energiei și religiozității emigranților noștri, se află azi în Canada 10 biserici românești: 7 ortodoxe, 2 baptiste și 1 sâmbăteană”. Bisericile baptiste sunt în colonia Avonlea-Readlyn și în orașul Regina (Saskatchewan).

Fratele Ioan Socaciu vorbește despre anul 1924 ca început de organizare a bisericilor baptiste române din Canada.

„Ford City, Canada - Pe la 1924 strângându-se mai mulţi fraţi în acest orăşel visa-vis cu Detroit, cu ajutorul fraţilor de la a treia biserică, au început lucrul intr-o sală din Charlez Rooad. Acolo fraţii cercetaţi de fratele Igrişan şi fraţii de la prima biserica din Detroit şi ceia de la a treia, au fost puşi în legătură cu americanii. Fraţii şi-au strâns rândurile şi astăzi sunt în legătură strânsă cu englezii şi sub conducerea fratelui Dămian Iovanu, un om al lui Dumnezeu de care se bucură toți”.  – Articol de Ioan Socaciu 1929.

În anul 1935 la a 23-a Convenţie care s-a ţinut la a doua Biserică Creștină Baptistă din Detroit, Michigan, în zilele de 30 August - 2 Septemvrie, 1935 s-a primit Biserica din Windsor, Canada, ca membră în Asociaţie.

Din 1913 când fratele Louis A. Gredys organizează Bisericile Baptiste din America și până în anul 1935 sunt 22 de ani. În acești ani bisericile baptiste românești din America se înmulțeau foarte mult, dar lucrarea din Canada s-a dezvoltat mult mai lent.

Iată articolul scris de fratele Pantelimon Andrișan în anul 1918, pe când era student:

„O NOAUA UŞĂ DESCHISĂ

Cu toate că poporul nostru român este sărac şi nu are niciun institut a-şi educa tinerii, totuşi are oportunitatea de a-i trimete la şcoalele altor naţiuni cari stau cu uşele deschise spre a-i primi.

Fraţii noştri germani, cari prin marea lor osteneală şi-au înfiinţat o şcoală pentru înaintarea pe terenul eucaţiei în Rochester, New York, din care sute de misionari au ieşit, unii prin America, iar alţii prin Burma, China, Africa şi alte părţi ale lumei, spre a predica Cuvîntul Lui Dumnezeu. Acest institut, având ca principal pe bătrânul frate Profesorul Remaker, a binevoit cu bucurie să primească în sânul său şi pe tinerii noştri români, ştiind marea lipsă în poporul nostru.

În aceasta şcoală avem deja trei tineri, dintre cari unul până acum nu a fost cunoscut fraţilor şi cetitorilor noştri, cu toate că e şi el român, născut în România. Dară sper în Domnul, va fi cunoscut de acum nainte.

Acest frate tânăr cu numele Pavel Evsceff, este născut în România, judeţul Tulcea, a venit şi el ca alţi mulţi tineri la America şi auzind Cuvîntul Domnului   l-a primit în inimă, urmând Lui Christos. N-a fost cunoscut de poporul nostru român, din cauză că el n-a venit în contact cu românii. El a primit pe Domnul în anul 1913, în oraşul Winnipeg, Man., Canada și venind aici, (în SUA) se luptă din răsputeri spre a înainta în lucrul Domnului.

Noi îl recomandăm pe fratele Pavel Evsceff tuturor fraţilor în Christos şi-l asigurăm de dragostea noastră frăţească în toate momentele. El este un bun ostaş al Lui Christos şi, fraţilor români, nu-l uitaţi. Cred că în viitor va putea cerceta, mai ales în timpul vacanţei, pe unii fraţi, îl recomandăm la oricare adunare ca pe un frate vrednic. Iar pe fratele tânăr îl rugăm a ne ajuta în lucrul cel mare şi sfânt pe care-l avem, a ne ajuta la foiţa “Creştinul,” spre a ne scrie câte un articol, ştiindu-l că are un dar deosebit pentru a mânui pana. Noi din inimă plină de bucurie îl rugăm ca să folosească acest talent, a se face de cunoscut între fraţii noştri şi credem că va şi face aceasta.

P. ANDRIŞAN, Student în Seminarul teologic din Rochester, N. Y”.

 

Surse:

Șerban Drutzu

Vasile W. Jones

Creștinul

Farul Mântuirii

Interviu cu Aurel Boșca, pastorul Bisericii Baptiste din Chiuiești și o scurtă biografie

 

Fratele Aurel Boșca, păstorul Bisericii Creștine Baptiste din Chiuiești și președintele Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Cluj, a avut amabilitatea de a se prezenta pe sine și lucrarea sa.

Acest interviu s-a realizat în ziua de 06.08.2024 cu ocazia vizitei pastorului Vasile Bel la Biserica Creștină Baptistă din Chiuiești. Fratele Aurel vorbește despre Biserica Baptistă din Cehei, despre evenimentele din decembrie 1989 pe care le-a petrecut în unitatea militară și alte discuții din lucrarea sa pastorală și slujitor activ în cadrul Comunității.

Biserica Creștină Baptistă din Chiuiești s-a format prin ajutorul Domnului prin anii 1929 și de atunci până azi, Domnul a păzit-o și ocrotit-o.

Biografia fratelui președinte Aurel Boșca:

Fratele Aurel Boșca s-a născut în localitatea Șimleu Silvaniei, Cehei, în ziua de 29 noiembrie 1970, în familia Boșca Grigore și Maria, fiind primul copil dintre 4 frați.

Copilaria și-a petrecut-o la Cehei, precum  și școala primară. Părăsește satul copilăriei și se înscrie la Liceul Industrial din Șimleu Silvaniei, pe care l-a absolvit în anul 1989.

Fiind născut într-o familie de credincioși baptiști, este familiar cu pocăința și își predă viața în mâna Domnului, fiind botezat în ziua de 11 septembrie 1987 la Biserica Creștină Baptistă din Cehei, de fratele păstor Hușan Mihai.

În anul 1989, luna septembrie, este încorporat în armată în timpul regimului comunist și este eliberat în septembrie 1990. Experiența trecerii de la un regim dictatorial la un regim democratic, este povestită de fratele în postarea de pe YouTube, postarea de mai jos.

În luna mai 1993 se căsătorește cu sora Angela Marinela Suciu din Creaca, județul Sălaj. Domnul le-a dăruit doi copii: Timotei născut în anul 1996 și Cristina născută în anul 1998.

În anul 1993 se înscrie la Institutul Teoloogic Baptist din București, pe care îl absolvă, fiind graduat în 1997.

Odată terminat cu studiile, este ordinat în ziua de 30 noiembrie 1997 în Biserica Crestina Baptista Betania Ardud, județul Satu Mare.

În ziua de 1 noiembrie 2000 se mută în localitatea Chiuiesti, la Biserica Creștină Baptistă din localitate, slujind și în Cercul Misionar Someș din zona Dej.

În luna mai  2001 este ales pastor în Biserica Crestina Baptista Chiuiesti, județul Cluj.

Dând dovadă că este un bun gospodar, frații din Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste de Cluj, în anul 2007- 2015 este ales membru în Comitetul Comunitații două mandate.

Între 2015- 2023 este ales secretarul Comunitatii Baptiste de Cluj în două mandate. În anul  2023 este ales vicepreședinte cu pastorala în Comunitatea Baptistă Cluj.

În 2024 Adunarea Generala a Comunitatii l-a ales ca președinte al Comunitatii Baptiste Cluj, lucrare pe care o face în prezent și în viitor cu credincioșie.

Pe lângă slujirea de gospodar pe ogorul Domnului în Comunitate, are activitate și în cadrul bisericii din Chiuiești. Prin ajutorul Domnului clădirea Casei de rugăciune construită din piatră în anii 1932/1933, care a trecut prin multe renovări, se va demola și se va face o construcție nouă.

Domnul Sfânt din cer să îi ajute să ducă la bun sfârșit această lucrare.

Vizionare plăcută!

András Udvarnoki 1865 – 1945 din Szada

 

Scriu despre acest frate pastor maghiar de la Budapesta, pentru că a avut legături cu baptiștii români din Ardeal și i-a ajutat.

András Udvarnoki s-a născut în ziua de 26 noiembrie 1865 în satul Szada, în apropiere de Budapesta. Rămas prematur orfan de tată, a dus greul familiei, angajându-se la lucrările de amenajare ale gării Keleti. Acolo a fost „cubicuș”, prestând muncă brută de săpat manual, cu plata la metru cub de pământ. S-a convertit în satul natal la o predică a lui Dávid Solti, fiind botezat pe 22 aprilie 1883 de către fratele Meyer.

Prezența lui plăcută și abilitățile sale de lucrare, au câștigat inima membrilor bisericii din Budapesta, motiv pentru care a fost trimis să studieze la Hamburg. De acolo s-a întors cu așteptări mari, provocând emanciparea unei părți a baptiștilor maghiari de sub tutela lui Meyer. La Conferința de la Rákoscsaba din februarie 1895 a fost însărcinat ca împreună cu Attila Csopják, să lanseze și să editeze publicația «Békehírnök». În același an a devenit pastorul bisericii maghiare din Budapesta.

András Udvarnoki a fost președintele asociației recunoscute între anii 1905 - 1920 și a rămas după unificare. A fost întotdeauna calm și caracterizat de hotărâre înțeleaptă. Cazul pregătirii pastorale i-a fost cel mai aproape de suflet. Înființat în 1906, Seminarul Teologic a avut un director timp de trei decenii și a fost profesor pentru tot restul vieții.

În anul 1889, doi tineri baptişti maghiari, Lajos Balogh şi Andreas Udvornaki, au plecat la Seminarul Teologic Baptist din Hamburg pentru a studia teologia şi a se pregăti pentru a deveni buni predicatori în bisericile baptiste maghiare. După patru ani de studii, în 1893, întorcandu-se acasă, ei au observat că modul de a lucra al lui Meyer se deosebea de felul în care au studiat ei la Seminar, astfel că au cerut schimbarea sistemului de organizare.

În anul 1907 luna noembrie,  fraţi baptiști din Ungaria au cerut ajutor fraților englezi, care au venit în Ungaria şi au cercetat cauzele pentru care au fost chemați. Aceștia au constatat că bisericile nu erau organizate, apoi un lucrător avea prea multe biserici și nu putea să facă față cerințelor. Acești frați au hotărât ca în luna ianuarie 1908 să fie o conferință țărască, unde să se aleagă un comitet de lucru și care să pună la punct lucrarea. Conferința s-a ținut la Budapesta și au fost aleși trei membri în acest comitet. Unul a fost din partea fraților englezi, al doilea a fost Heinrich Maier și al treilea András Udvarnoki.

Păstorul András Udvarnoki de la Budapesta a ajutat și bisericile baptiste române să se organizeze. În ziua de 5 mai 1908 are loc la Bichiș, întâlnirea noului comitet cu lucrători unguri și români și s-a discutat cum să fie împărțit teritoriul de lucru între frații români.  În acest plan s-a hotărât să fie trimis fratele Balogh Lajoş, care a fost însărcinat să îndeplinească începand dela 18 mai pană  22 să meargă pe la bisericile românești și să li se spună planul. Fraţii au primit cu bucurie hotărârea comitetului şi aşa s-au infiinţat ca adunări de sine stătătoare.  Aceste biserici și-au ales apoi un comitet format din lucrători baptiști români.

Fratele András Udvarnoki a fost invitat și la bisericile baptiste românești să predice. În ziua de 30 iunie 1912 participă la deschiderea Casei de Rugăciune a Bisericii Creștine Baptiste din Curtici, a predicat Cuvântul Domnului în fața unei mari mulțimi.

La Congresul al doilea al Aianței Mondiale Baptiste din 1911, baptiștii români din Ardeal au fost reprezentați de András Udvarnoki  care a spus despre români: „Comunitatea Baptistă Română este compusă din 6.000 de credincioși botezaţi. Printre cei șase mii de români actuali nu există din punct de vedere teologic bărbați pregătiți (în prezent sunt trei tineri români la școala de predicatori) şi dintre cei care sunt într-o oarecare măsură cultivați, acolo sunt doar câțiva. Ca urmare a lipsei de oameni care să slujească, un om este obligat să îngrijească de la 5, 10, 15, 20, 25 până la 50 de posturi. Aceste lipsuri lucrează în ei înșiși atât de deplin, încât sunt invalizi înainte de vreme, orbi, surzi și reumatici”.

După o activitate rodnică, la vârsta de 80 de ani, cel care a fost un bun pastor, organizator, scriitor și istoric, este chemat de Dumnezeu în anul 1945 acasă, în împărăția Sa cerească.

I-a rămas să ducă mai departe lucrarea, fiul său dr. Bela Udvarnoki, care a scris despre situația baptiștilor din țările comuniste.

Iată câteva titluri:

„Toleranță sau manipulare: creștinismul în spatele Cortinei de Fier.”

„Biserica și Statul din spatele Cortinei de Fier.”

Acesta transmitea lumii libere din Occident și America, despre duplicitatea comuniștilor și felul lor de a guverna prin teroare.

 

Surse:

Alexa Popovici

Borzási István

Kiss László  

Mihai Ciucă

Vasile Bel

Adevărul

Christianity Today

Miclea Iovan n 1931 - din Laz - Compozitor

 

Fratele Miclea Iovan s-a născut la 11 iunie 1931, fiind fiul lui Miclea Costan, dirijor la Biserica Creștină Baptistă din Laz. A înființat corul de aici în anul 1936.

 Aude din sânul familiei Covântul Sfânt al lui Dumnezeu și dorește să umble în credința părinților săi. A fost botezat în iulie 1944 în Biserica Creștină Baptistă din Laz, judeţul Arad.

Fratele Iovan Miclea a avut şi el un rol deosebit în aranjarea pe note şi în multiplicarea cântărilor religioase folosite de bisericile evanghelice, în ciuda regimului de opresiune al acelei perioade.

În anul 1957 obţine două licenţe în dirijat coral academic și pedagogie muzicală la Facultatea de Compoziţie, Dirijat și Pedagogie a Conservatorului de Muzică din București. Începând din anul 1959 a predat și la Seminarul Teologic Baptist din București, următoarele materii: muzică, ansamblu coral, elocuțiune și psihologie. Din toamna anului 1990, Iovan Miclea s-a stabilit în SUA, împreună cu familia sa.

A venit în biserica Basarab în anul 1953 când era student la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Compoziţie, Dirijat şi Pedagogie. S-a implicat de la început în viaţa bisericii şi a fost promovat ca dirijor de cor, slujbă pe care a îndeplinit-o atât în perioada studenţiei, cât şi după absolvirea facultății, până în anul 1958.

Ulterior a predat la catedra de dirijat coral a Conservatorului Ciprian Porumbescu din București. A compus și alcătuit colecții muzicale cu cântări pentru copii, tineret, cor mixt, coruri bărbătești, fiind unul dintre compozitorii prolifici de muzică corală religioasă din mișcarea baptistă românească.

În momentul întocmirii acestei monografii, Iovan Miclea este octogenar şi locuiește împreună cu soția sa, Ligia, la Portland, Oregon, din Statele Unite ale Americii unde a emigrat în anul 1991.

Student fiind, Ilie Pop își amintește că a ascultat la radio un interviu luat lui Iovan Miclea. Întrebat ce l-a determinat să urmeze Conservatorul, fratele Miclea a răspuns că a îndrăgit încă din copilărie „cântul păsărelelor“.

A dirijat și corul de la Biserica Creștină Baptistă „Nădejdea”.

O cântare compusă de fratele Miclea este „Isuse, învierea Ta”.

Pentru a crește  performanțele corului, fratele păstor Ștefănuț de la Biserica Creștină Baptistă din Brăila, l-a invitat pe profesorul lovan Miclea de la

biserica «Sfânta Treime» București, pentru o perioadă de pregătire

extensivă.

Fratele Miclea Iovan a adaptat textul cântării Nabuco de Verdi „Corul Sclavilor”, cântare care producea multă bucurie în inimile celor ce o ascultau. Fratele mai era numit și Milutanul și partiturile compuse de dumnealui erau răspândite în toată țara, dar și în bisericile baptiste din America și alte părți.

În anul 2004, încă dirija, era activ în domeniul muzicii și în această lucrare la vârsta de 73 de ani.

Începând din toamna anului 1990, Iovan Miclea s-a stabilit în SUA, împreună cu familia sa, având domiciliul în orașul Vancouver, statul Washington și activând ca dirijor și compozitor în cadrul Bisericii Baptiste române din Portland, Oregon.

Profesorul Iovan Miclea este membru al Uniunii Compozitorilor din România din anul 1981.

Mulțumesc foarte mult fraților Ioan Zdranca și Michael Iovin care m-au informat că la postarea articolului în ziua de 08.08.2024, fratele Miclea Iovan este în viață, în vârstă de 93 de ani. Domnul să-i dăruiască multă binecuvântare.

Mai multe despre fratele Miclea Iovan puteți citi AICI.

 Surse:

Daniel Stoica

Ilie Pop

Ioan Bunaciu

Vasile Bel

Luminătorul

Kiss Laslo 1934 – 2004 din Nușfalău

 

S-a născut la Nuşfalău în data de 11.02.1934. Bunicii săi au fost printre membrii fondatori ai bisericii locale. A fost botezat de către fratele pastor pionier Szabo Laszlo la 19.08.1952. Dumnezeu l-a oprit din decăderea spirituala la varsta de 18 ani printr-o boală gravă. Cele 13 luni petrecute la pat de gips, au prilejuit oportunităţi pentru citirea Bibliei, precum şi a altor cărţi creştine, în vederea pocăinţei.

S-a prezentat la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, chemat de vocaţia pentru lucrarea de păstorire, în toamna anului 1953. Conform metodei de atunci, după trei ani de studii, au urmat doi ani de practică în cercul Nuşfalău. Şi-a continuat studiile teologice la Bucureşti din toamna anului 1958. Nici n-a terminat studiile, când la 19.01.1959, a fost ordinat ca pastor în biserica din Nuşfalău.

S-a căsătorit cu sora Fazakas Bertával din biserica din Boziaş la 22.10.1959. Dumnezeu le-a dăruit 6 copii şi 8 nepoţi. Toţi copiii lor, precum şi doi nepoţi, slujesc Domnului.

La începutul lucrării sale de păstorire a fost şi el cuprins în valul de trezire spirituală din Sălaj. Astfel, a primit o lumină şi un avânt spiritual mult mai mare, decât înainte. Şi el s-a numărat printre cei persecutaţi în mod constant de

către autorităţile comuniste. De două ori i s-a luat dreptul de a exersa lucrarea de păstorire, apoi a fost condamnat la închisoare pentru mai multe luni. Şi-a reluat activitatea în vara anului 1968, în baza invitaţiei din cercul               Sfântu-Gheorghe. Domnul le-a dăruit acolo trezire spirituală, mai ales în rândul tinerilor din biserică, dar şi între cei de dinafară. Cei nouă ani petrecuţi în secuime, le-a dat ocazia să construiască două case de rugăciune. La sfârşitul

acestei perioade, adică în 1977, securitatea de stat a pornit din nou o urmărire datorită cărţii scrise de el despre misiunea baptistă din secuime. Astfel, a fost invitat de Biserica Creştină Baptistă Maghiară din Arad.

Aici a fost păstor activ începând din 17.07.1977, timp de 18 ani (1995). După un an şi jumătate a început o trezire spirituală în rândul tineretului. Au organizat anual mai multe serbări. Au reânceput editarea revistei creştine „Udvuzenct”, al cărei redactor responsabil a fost între anii 1990-2002.

A avut grijă de fondarea şi dezvoltarea arhivei baptiste maghiare din România. După schimbarea regimului, biserica a avut anual două botezuri. Astfel, în vara anului 1990 a botezat 14 candidaţi. În decurs de 18 ani,  a botezat numai Ia Arad 151 suflete. A participat cu mare avânt şi grijă la pregătirea şi organizarea diferitelor aniversări bisericeşti, între fraţii români şi maghiari din Transilvania.

Rezultatele cercetărilor sale de istorie bisericească baptistă sunt cuprinse în mai multe volume, în cea mai mare parte netipărite încă: Datele istorice ale bisericilor baptiste maghiare din Ardeal (5

volume), Istoria bisericilor creştine baptiste maghiare din Transilvania (1 volum). A fost coautor al cărţii Suntem trimişi imputerniciţi ai lui Cristos, Budapesta, 1996. A apărut insă cartea lui Trezirea spirituală din Ardeal şi Ungaria, Arad, 2000.

A fost pastor suplinitor Ia Arad între anii 1994-1995. După ordinarea fratelui păstor Chiciudean Nicolae, fratele Kiss Laszlo sn. s-a adâncit şi mai mult cu mare bucurie in studierea istoriei bisericilor noastre.

Plin de entuziasm, fost pastor suplinitor la Lupeni între anii 1996-1998.

Organismul său a fost atacat de o boală severă în toamna anului 2001. Au trecut de atunci trei ani lungi, marcaţi de neputinţă şi suferinţă fizică. S-a simţit mai bine în acest an, aşa încât a participat în mod activ în lucrarea spirituală din cerc şi în afara cercului nostru de biserici. Fratele nostru n-a vrut să se predea bolii, scriind şi dactilografiind în continuare amintirile sale. Ultimele două zile     i-au fost cele mai grele. Chiar şi în ultimele ore trăite între noi, era preocupat

de candidaţii noi la botez din cercul nostru.

Acum a fost chemat acasă slujitorul credincios şi sârguincios al Domnului. Suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru viaţa şi activitatea fratelui păstor

Pensionar, Kiss Laszlo sn.

Pastorul Vass Grigore. Arad, la 11.10.2004.

Farul Creştin nr. 11/2004

Prima Școala publică Românească din America a fost înființată de un baptist în anul 1921

 

Nici nu știu cum să încep a spune, ce am descoperit în căutările mele despre baptiști. Nici nu căutam așa ceva, nici nu îmi trecea prin cap să caut, dar căutând despre formarea bisericilor baptiste din Canada, am dat peste această informație care, ce este drept, mi-a căzut tare bine. Ale lui Dumnezeu sunt tainele și noi le descoperim după voia sa.

Informația din titlu nu aparține unui baptist, nici chiar al unui pretien de-al baptiștilor, nici de „propaganda baptistă” din America, ci de un diplomat acreditat de Regatul României Mari, să ajute comunitatea românească din America. După Marea Unire din 1918, problemele românilor au fost mari și trebuiau rezolvate. Cei mai mulți români erau din Transilvania, Imperiul Austro-Ungar și odată cu desființarea lui, românii veniți s-au văzut cu agoniseala lor blocată. Trebuiau ca acești români să-și refacă actele și să intre în legalitate.

Domnul Șerban Drutzu scrie această carte la Washington, D. C. în anul 1922 și este tipărită la Chicago, la o tipografie românească. De la domnia sa aflăm ce istoricii noștri baptiști nu au scris și nu au descifrat bine, despre bisericile baptiste române din Canada, subiect despre care voi scie în alt articol.

În carte se vorbește de ocupația românilor, presa românească, biserici românești. Autorul se ocupă doar de Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică și nu amintește despre bisericile baptiste românești și ziarul lor „Chreștinul”, fondat în anul 1913 de Louis Avram Gredys, de care am scris zilele acestea AICI.

Redau articolul din carte așa cum este scris:

„Aici e locul a spune că în ce privește școala românească în America, nu s-a făcut aproape nimic. Abia în toamna anului 1921 s-a deschis o școală "Regele Ferdinand" în orasul Indianapolis.

Mișcarea a pornit exact pe calea descrisă mai sus, învațător fiind un baptist, student la teologie și care deși funcționează ca preot, nu e recunoscut. Deși acest început a fost primit cu bucurie si entuziasm de catre membrii parohiei din Indianapolis, autorul a avut deziluzia sa fie informat ca acest, — să-i zicem preot, — la baza unui asemenea început "dezinteresat" nutrește alte intenții; ar fi o adevărată fericire dacă informațiile mele s-ar dovedi inexacte. Vestea deschiderii acestei școli a deșteptat interesul celorlalte centre românești, la

Detroit si Alliance punându-se în discuție formarea unei alteia”.

Dacă ne spunea numele studentului baptist român era și mai bine, dar cum nu ni l-a spus, bănuim doar.

Nu știu să răspund, poate mă ajută cineva, câteva păreri despre cine ar fi putut face acest lucru. Păstorii care au păstorit biserica baptistă din Indianapolis în jurul anului 1920 – 1922 sunt:

„La sfârşitul războiului (1918) cei mai mulţi dintre fraţi s’au reântors în România. Aflăm apoi ca premergător pe fratele George Kish, iar în urma acestui frate a luat conducerea fratele Pavel Brânduşe.”

Un student foarte activ care scria Lecțiunile pentru Școala Duminecală în anul 1921 a fost și fratele Pantelimon Andrișan. A terminat în anul anul 1922 Seminarului din Louisville. Poate dumnealui să fie pentru că pleacă în România după absolvire și devine profesor la Seminarul Teologic Baptist din București.

Rămânem cu întrebarea la care nu avem răspuns, dar cu bucuria că Dumnezeu a pus pe inima unui baptist să deschidă o școală românească în America, după care s-au înmulțit aceste școli.

Surse:

Șerban Drutzu

Vasile W. Jones

Revista Chreștinul