Petruț Petru (Pătruț) din Chiuiești 1896-1971

Prezint mai jos biografia unui frate trecut prin greutăți, război, rănit grav, dar care în suferință a fost cercetat de Cuvântul Domnului. O redau aproape așa cum a fost scrisă de mâna acestui frate de o noblețe și pocăință de mare ținută pe care a scris-o într-un caiet în anul 1967 și păstrat cu mare grijă de fratele Frenț Grigore din Chiuiești.

Am copiat din manuscrisul scris îngrijit, caligrafic, cu mare emoție știind de la frații din biserică că a fost mai mult decât a scris în propria biografie.

„ Subsemnatul Petruț Petru, m-am născut în comuna Chiuiești, Raionul Dej, Regiunea Cluj, din părinți ortodocși, în anul 1896 iunie 13.

 Timpul copilăriei mele l-am petrecut  în această comună. Am făcut și 4 clase primare după timpul de atunci.

  Am petrecut cu consătenii mei până la data de 19 ani, anul 1915, 15 Iulie, când am plecat la serviciul militar al Austro-Ungariei și am căzut prizonier în Rusia. În timpul războiului mondial stând pe front 11 luni la Covel și apoi am căzut rănit în data de 16 Iunie 1966 și fiind rănit greu am fost dus în spital la Ciev (Kiev) și am stat 3 trei luni în Ciev și apoi am fost transportat la Castroma și am mai stat și acolo 8 luni în spital unde am auzit de prima dată Cuvântul Domnului, de cătră niște frați baptiști de la Arad și de la fratele Pașca Dumitru de la Milaș.

Și după ce am auzit Cuvântul Domnului mi s-a pus la inimă și după aceea Domnul m-au adus acasă în anul 1818 în 28 august. M-am tot gândit la Cuvântul Domnului și fiind că la noi  nu au fost frați am rămas pe gânduri, dar tot nu m-am împăcat cu conștiința.

Așa că în anul 1919 m-am căsătorit cu soția Florean Susana, născută tot în această comună în 1902 iunie 21. Soția tot din părinți ortodocși, ne-am căsătorit în 1919 mai 21. Copii nu am avut.

Mai departe eu nu am rămas împăcat cu conștiința, am cercetat Cuvântul Domnului, ba      m-am dus la Biserica Ortodoxă și am învățat să cânt în strană și am cercetat toate lucrurile și am cercetat și Sfânta Scriptură și tot nu m-am putut liniști numai lângă botez, după rânduiala Noului Testament.

Mai departe Domnul a lucrat în așa fel că au venit frați de la comuna Canciu  (Dumbrăveni) prin anul 1928 și au vestit Cuvântul Domnului și Domnul a lucrat în așa fel că s-au întemeiat  Biserica, că Domnul a avut oamenii săi iubitori de Cuvântul  Său și i-au cercetat cu acești frați Cuvântul Domnului. În urma mai multor cercetări cu toate că soția mea când ne-am căsătorit iei au auzit că eu cercetez Cuvântul Domnului și chiar și părinții mei au zis că m-am stricat de minte umblând pe lume și soția au zis că vine după mine dar de mă pocăiesc nu șade cu mine, se duce și mă lasă, eu i-am tot cetit și i-am spus și la urmă ea s-a botezat.

În anul 1932, mai iute cu un an și ceva m-am convins că nu este mântuire numai în sângele lui Cristos. În urma cercetării de 17 ani  m-am botezat în Numele tatălui și al Fiului și Duhului Sfânt de către fratele Precup Gheorghe din comuna Canciu în ziua de 29 ianuarie 1933 când au fost și deschiderea casei de rugăciune la noi în comună de către fratele Dan de la Cluj.

În urma după  3 trei ani, adică în anul 1936 am fost ordinat ca diacon responsabil în ziua de 16 februarie de către fratele Precup Gheorghe de la Canciu și Costea Simion de la Negrilești, așa că biserica noastră din comuna Chiuiești de la înființare, adică din anul 1935 am avut primul predicator, în anul 1935, însă neordinat, pe Cuzdriorean Găvrilă.

Și apoi cu voia și mila Domnului după cum am arătat mai sus în anul 1936 am fost ordinat ieu, în ziua de 16 februarie și încă Domnul m-ia ajutat și prin bine și prin ispite și încercări și prin bucurii, am ajuns cu ajutorul Domnului aici la data de 21 octombrie 1967. A Domnului să fie cinstea și slava în veci de veci, Amin.

Al vostru frate în Cristos

Petruț Petru”

Fr. Petruț este cel cu Biblia în mână

Noutăți editoriale

Prin ajutorul Domnului anunțăm cu o deosebită bucurie apariția unei noi cărți: Literatura baptistă de limbă română din perioada 1895-1990. Autori: Vasile Bel și Constantin Ghioancă.

 Lucrarea ce urmează să fie publicată de editura Risoprint din Cluj-Napoca nu intră în dezbateri teologice și de doctrină. Mai degrabă, ea aduce la cunoștința publicului ce cărți, ce reviste, ce resurse pentru studiul Bibliei și ce cărți de cântări religioase au avut la dispoziție credincioșii evanghelici (în special, credincioșii baptiști) în perioada 1895-1990. Vom descoperi, măcar în linii mari, ce fel de teologie au citit ei și cu ce fel de opinii au interacționat. Am ales să cercetăm perioada 1895-1990 deoarece în anul 1895 am identificat prima resursă din patrimoniul literar baptist din România (cartea de cântări, Cântările Sionului), iar anul 1990 constituie, desigur, momentul în care România și-a deschis granițele pentru un aflux de cărți sosite din străinătate.

Hans Volk 1900 – 1954

Se naște la Viena la 28 octombrie 1900, din părinți meseriași și primește o educație aleasă în orașul natal, bogat în cultură.

În anul 1918 fiind atras de Cuvântul Domnului se hotărăște să primească botezul Nou-Testamental și este botezat de pastorul A. Wiegand în orașul Viena.

În anul 1931 se căsătorește la Viena cu Anny Cytel.

Vine cu mama lui văduvă în România, devine cunoscut de frații din Timișoara de care e trimis la Seminarul Teologic din Hamburg.

Întors de la  Hamburg este ordinat în anul 1933 ca predicator în Cataloi, - Dobrogea, de frații I. Fleischer, A. Eisenmann și G. Teutsch.

A lucrat printre oamenii de limba lui maternă, dar și între românii  din zona Dobrogei, dar a desfășurat o activitate intensă la Cernăuți, Brașov, Sighișoara, Sibiu.

A devenit secretarul Comunității Baptiste din Sibiu.

La vârsta de 53 de ani se îmbolnăvește și pe data de 5 Aprilie 1954 pleacă la Domnul pentru a fi încoronat în slava Lui.

Editat după Îndrumătorul Baptist.

Interviu cu pastorul Vasile Bel

În anul 2015 fratele Dr. Marius Silveșan din București mi-a luat un interviu în urma căruia am oferit o serie de informații legate de biografia personală, dar și experiențe trăite în perioada de dinainte de 1989. Am făcut referiri și la activitatea pe care o desfășor în prezent. Interviul poate fi urmărit pe pagina Youtube a fratelui Silveșan, accesând prima parte AICI, iar a doua parte AICI.

Istorie Evanghelica 

Baptiștii români în istoria lui Rushbrooke 1915

Istoria baptiștilor din România începea acum 161 de ani în urmă, în București și în alte orașe din țară, apoi în Transilvania. Cea mai solidă istorie este scrisă de Alexa Popovici în 1961 pe când era în România. După anul 1990 când s-au deschis multe posibilități s-a constatat că mai sunt multe lucruri de spus despre istoria baptiștilor, unele spre completare, iar altele spre corectare.

În această notă redau ce a scris Rushbrooke în istoria sa din anul 1915 pentru a fi văzute și cunoscute de cei interesați.

Iată și conținutul tradus din engleză, iar pentru vorbitori de engleză ne cerem iertare că s-ar fi putut face o traducere mai bună.

Originea baptiştilor din România poate fi urmărită prin două surse distincte, independente una de cealaltă, cu toate că îşi au punctul de plecare cam în aceeaşi perioadă de timp, cu 50 de ani în urmă sau aproximativ atât. În acea perioadă au fost înfiinţate biserici germane de către meşteşugarii germani imigranţi, bărbaţi care erau influenţaţi de J. G. Oncken, şi care au fost timp de mulţi ani susţinuţi în mod constant de Uniunea Baptistă Germană. Cea de a doua sursă a apariţiei baptiştilor pe pământ românesc vine de pe meleaguri ruseşti, de această dată, şi anume, prin fondarea bisericilor de către confraţi din Rusia, care au fost exilaţi din propriile lor case doar pentru că erau fideli Domnului Isus Cristos şi aderenţei la principiile baptiste.

Mai târziu, încă alte două categorii aparţinătoare credinţei baptiste au luat fiinţă; una printre români, care au fost foarte mult ajutaţi, sprijiniţi de către Rev. B. Schlipf  în persoană. Celălalt grup de baptişti s-a format în interiorul maghiarilor care s-au stabilit în capitala ţării, Bucureşti. Lucrarea germană a fost începută în 1862 de către Dl. Weigl, un fabricant de articole din fier, care era membru al unei biserici din Berlin. Când şi-a început munca, el a strâns în jurul lui un  număr de bărbaţi şi femei, cu aceleaşi idei şi opinii în ce priveşte viaţa şi munca creştină, astfel că o biserică a fost formată.    

Zece ani mai târziu un colportor al Societăţii Biblice Germane, pe nume Johann Hammerschmidt, a acceptat să fie pastorul acelei bisericuţe, dar, cu toate că  el şi-a făcut munca într-un mod conştiincios şi statornic, comunitatea n-a putut niciodată să adune mai mult de 90 de membri. Erau convertiri şi botezuri, dar condiţiile de viaţă în România nu erau dintre cele mai prielnice, astfel încât exista un şuvoi constant de oameni care emigrau în Statele Unite, aşa că, din nefericire câteva sute de credincioşi botezaţi au fost mutaţi în biserici din ţinuturile libere ale Vestului american.

Hammerschmidt a demisionat din slujba de pastor în urmă cu cinci ani şi s-a retras undeva în Germania de Nord. Imediat după ce el a părăsit ţara, un preot germano-american, Rev. B. Schlipf, la rugămintea unor membri români ai bisericii sale din Statele Unite, a vizitat ţara de baştină a acestora cu scopul de a urmări lucrările ce se desfăşurau în biserica românească. Acesta din urmă a aceeptat cererea făcută de biserica din Bucureşti, şi anume aceea de a rămâne acolo ca şi pastor.

De la venirea lui în acea biserică întreaga lucrare a avansat extraordinar. Într-adevăr, el a avut aşa de mult succes în ceea ce a făcut, că a stârnit duşmănia autorităţilor laice şi ecleziastice, aşa că în urmă cu doi ani acestea au încercat să-l deporteze, o tentativă care din fericire a fost zădărnicită de către Consulul American. În mare măsură datorită activităţii lui, noi biserici  s-au format atât printre români cât şi printre imigranţii maghiari.

În prezent există în România patru biserici germane, cu  un număr total de 335 de membri, şi fiecare casă de rugăciune are un pastor ordinat care face o muncă excelentă. În urmă cu câţiva ani erau în România câteva biserici baptiste ruseşti, care aveau în componenţă membri care au fost alungaţi din casele lor, dar acum în timpurile noastre, doar o singură biserică a mai rămas, care se găseşte la Tulcea, în regiunea Dobrogea.

Câţiva dintre cei mai cunoscuţi pioneri baptişti şi-au găsit un cămin temporar în România: Ivanoff din Baku; Kostromin al Nicolaiev-ului; Pavloff al Odessei; Kuchnireff al Kiev-ului şi alţii, toţi au fost membri ai „Bisericii din exil“. Odată cu naşterea ţareviciului şi a acordării ulterior a amnistiei în ce priveşte exilurile religioase, majoritatea s-au întors acasă. Astfel încât din acel moment bisericile ruseşti din România au trebuit să se lupte pentru existenţă; întotdeauna au avut lipsuri, dar acum sărăcia lor este înspăimântătoare.

Excelenta lucrare românească este sub conducerea pastorală a lui C. Adorian, al cărui sediu este situat în Bucureşti. Anul trecut baptiştii de naţionalitate română şi-au unit forţele şi au format o asociaţie avându-l ca şi preşedinte pe C. Adorian, care a primit ajutor de la puternicele biserici ale românilor aflaţi dincolo de graniţă, în Transilvania.

Cea mai recentă dezvoltare a mişcării Baptiste din România se înregistrează în rândurile miilor de rezidenţi maghiari din capitală. Reverendul G.Guist este responsabil pentru acest lucru iar bisericuţa lui de 25 de membri promite mult mai mult pe zi ce trece. Această biserică este afiliată Uniunii Naţionale a Baptiştilor Maghiari şi primeşte ajutor de la bisericile de naţionalitate maghiară de peste frontieră.