Duhul Sfânt se primește într-o inimă curată prin punerea mâinilor Faptele Apostolilor 8: 1 – 25

 

Azi, Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu ne învață că Duhul Sfânt se primește  printr-o credință care rezultă din ascultarea de Dumnezeu, pocăință sinceră și o inimă curată, predată pe deplin lui Dumnezeu Tatăl. O neînțelegere corectă a primirii Duhului Sfânt, este pedepsită dur de Dumnezeu.

      I.          Botezul se administrează oamenilor care se pocăiesc și cred Evanghelia. v. 12, 22.

Samaritenii au fost evanghelizați și de Domnul Isus, ei știau Cuvântul scris al lui Dumnezeu, dar trăiau și în forma păgânilor. Nimeni nu se pocăiește numai după ce știe și înțelege bine Cuvântul Domnului.

    II.          După botez, prin punerea mâinilor și rugăciune se primește Duhul Sfânt . v. 15, 17.

Punerea mâinilor și rugăciunea se face de oameni acreditați de Dumnezeu.                                    De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. (2 Timotei 1:6, VDCC)

  III.          Inima care primește Duhul Sfânt trebuie să fie curată. V 21.

Dumnezeu ne învață prin Cuvântul său despre inima noastră, care trebuie predată Domnului în întregimea ei. Inima nu poate fi împărțită între Dumnezeu și lume, deoarece Dumnezeu nu acceptă această stare de lucruri.

30. şi ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi. (Marcu 12:30, VDCC)

15. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.
(Luca 8:15, VDCC)

 IV.          Administrarea botezului și punerea mâinilor cu rugăciune se face în Numele Domnului Isus, fără bani sau alte favoruri. V. 20.

Dumnezeu a dat daruri oamenilor fără bani și cere ca lucrătorii Lui să vestească Evanghelia oamenilor fără bani.

8. Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. (Matei 10:8, VDCC)

 

19. şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.”
20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

ISTORIA UNEI INTEGRĂRI: AVATARURILE EVOLUȚIEI BISERICII BAPTISTE DIN TRANSILVANIA de George Colcer

 

Vă prezentam mai dăunăzi, că bunul Dumnezeu ne-a mai dat un doctor în istorie baptisă, acum prezint lucrarea care l-a făcut doctor pe fratele George Colcer, normal fratele a făcut teza și așa a ajuns doctor cu  „Magna cum laude”.

Va să zică, aveam doctor, dar nu aveam lucrarea doctorală ca să o vedem și noi, să punem mâna pe ea, acum a ieșit de sub tipar, săptămîna asta din mai 2021.

Felicit pe fratele dr. Georce Colcer pentru această realizare importantă, pe firmamentul istoriei baptiste din România. Teza apare la „Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române din Cluj”, ceea ce îi conferă o greutate academică cu o recunoaștere într-un spațiu mai larg. A fost tipărită la Editura „Risoprint” din Cluj.

Când vorbim de o teză de doctorat, asta spune multe: documentată, argumentată, documente, arhive, studiu și migală și multe altele, sunt împletite într-o asemenea lucrare de anvergură.

Puteți comanda cartea pe pagina fratelui de „Facebook”.

Iată ce conține cuprinsul

Lista abrevierilor

Obiectivele cercetării

Istoriografia temei

Surse documentare

Metodologie. Rezumatul tezei

I. Argument

1.1. Locul mişcării baptiste în istoria creştinismului

1.2. Baptiştii şi libertatea de conştiinţă

1.3. Baptiștii în Europa

1.4. Mişcări evanghelice care au influenţat mişcarea baptistă

II. Perioada de pionierat a bisericii baptiste în Transilvania

2.1. Primii misionari baptişti în Transilvania

2.2. Formarea primelor biserici baptiste în Transilvania

1) Cluj

2) Năsăud

3) Ilva Mică

4) Feldru

5) Măgura Ilvei

6) Maieru

7) Nepos

8) Rodna

9) Ciceu Poieni

10) Dumbrăveni

11) Bistriţa

2.3. Constituirea Bisericii baptiste din Negrileşti

III. Structura de organizare a bisericii baptiste din Transilvania

3.1. Rolul autorităţilor în organizarea bisericii baptiste

3.2. Organizarea bisericii baptiste locale

3.2.1. Serviciile cultice

3.2.2. Finanţarea și administrația

3.2.3. Patrimoniul cultic

3.3. Personalul duhovnicesc şi administrativ (Studiu de caz: pastorii

din Transilvania

3.3.1. Seminarul Teologic Baptist

3.3.2. Pastorii din Transilvania

3.4. Organizarea bisericii baptiste pe comunităţi teritoriale

3.5. Organizarea bisericilor baptiste într-o uniune națională

3.5.1. Criza Uniunii Baptiste în perioada interbelică

3.5.2. Înțelegerea funcționării Uniunii Baptiste

3.5.3. Relaţia conducerii Uniunii baptiste din România cu statul comunist

3.6. Statute de organizare şi reviste, informaţii statistice

3.6.1. Statutele cultului baptist

3.6.2. Revistele cultului baptist

3.6.3. Informaţii statistice

IV. Perioada de consolidare şi interacţiune a bisericilor baptiste din

Transilvania cu autorităţile (1920-1948)

4.1. Interacţiuni în spaţiul socio-politic şi religios românesc al perioadei

interbelice

4.2. Relaţia biserică-stat în România interbelică

4.3. Cultele „neoprotestante” și persecuțiile religioase

4.3.1. Rapoartele autorităţilor privind mişcarea baptistă

4.3.2. Soldaţii baptişti în armată

4.3.3. Discriminarea elevilor baptişti în unităţile de învăţământ

4.3.4. Metode de represiune între 1930-1940

4.4. Etapele restrângerii drepturilor şi libertăţilor baptiştilor;

deciziile ministeriale

4.4.1. Ordinul circular nr. 15.831/1921

4.4.2. Creştinul nr. 3, vol. IX/1 februarie 1921, Michigan, Detroit

4.5. Demersuri pentru autorizarea bisericilor baptiste şi rezoluţii oficiale

4.6. Deciziile din perioada 1933-1939

4.7. Deciziile din anii 1938-1939

4.8. Bisericile baptiste între 1940-1942

4.9. Decretul lege de desfiinţare a cultului baptist din 1942

4.10. Recâştigarea drepturilor: 1944-1948

V. Biserica Baptistă după 1948

5.1. Arondările

5.2. Protestul Comitetului Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase

și de Conştiinţă

Popovici Pavel 1876 - ? din Comănești

 

Fratele Popovici Pavel s-a născut în ziua de 12 mai 1876 în localitatea Comănești, județul Bihor. Părinții se numeau Pavel și Floare, de naționalitate română.

A studiat 4 clase primare și ocupația principală era agricultura.

În ziua de 3 aprile 1897 se căsătorește în localitatea Comănești cu Maria și Domnul le-a dat un copil, pe nume Ioan, născut în Comănești în ziua de 12 august 1925.

În anul 1898 este recrutat de Cercul de Recrutare Bihor și încorporat la Regimentul 33 infanterie, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu vestit de fratele Mihai Cornea și se hotărăște să pășească pe calea credinței. În ziua de 6 octombrie 1903 este botezat în localitatea Comănești de Mihai Cornea.

Începând să predice Cuvântul Domnului prin sat, frații Mihai Cornea și Florian se hotărăsc, după ce îl cercetează, să-l ordineze în ziua de 5 aprilie 1906 ca predicator pentru zona Comănești.

În anul 1908 înființează Biserica Creștină Baptistă din Comănești care la data de 14 decembrie 1939 număra 30 de membri și 40 de aparținători.

A păstorit Biserica Creștină Baptistă din Bochia de la înființare în 1928, până în 1950 și Biserica din Agrijul Mic, din 1928 până în anul 1950. A păstorit și biserica din Bârzești.

În ziua de 22 iunie 1947 fratele Popovici Pavel participă la o seară de evanghelizare în localitatea Benești, (Bonești) județul Bihor, unde era un început de lucrare.

 

Surse:

Otniel-Laurean Vereș

Arhive

Farul Creștin

Ludovic Vidican 1905 - 1990 din Talpoş

 

Pastorul Ludovic Vidican s-a născut în data de 7 decembrie 1905 în localitatea Talpoș, județul Bihor. Părinții s-au numit Carol și Maria, născută Olcean, de religie baptistă și naționalitate română.

De tânăr, aude Cuvântul lui Dumnezeu și este cercetat de Duhul Sfânt, fiind atras de bunătatea mare a Lui, se botează în ziua de 6 septembrie 1926.

În anul 1927 a fost recrutat de Centrul de Recrutare Arad și a fost încorporat la Regimentul 8 Grăniceri și a rămas la vatră cu gradul de soldat.

În ziua de 1 august 1928 s-a căsătorit în localitatea Talpoș cu sora Maria, născută Negruțiu, în ziua de 15 septembrie 1907 și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu 4 copii: Florița, Ana, Mărioara și Ioan.

În anul 1929 a fost ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Talpoș unde era un număr de 452 membri și 370 de aparținători. Biserica din Talpoș avea păstor pe fratele Ștefan Petru. Se poate să fi lucrat împreună câțiva ani. A păstorit Biserica Baptistă din comuna Talpoș, județul Bihor, între anii 1939-1971.

 În timpul slujirii lui pastorale, lucrarea baptistă a luat un avânt remarcabil în această localitate. A iubit muzica, fiind dirijor de fanfară, cântând la toate instrumentele.

Domnul l-a chemat în veșnicie în data de 24 iunie 1990, pentru a fi împreună cu Cel ce i-a dat mântuirea în dar.

Surse:

 Dr. Ionel Tuțac

Arhivă

Farul Mântuirii

Câmpean Ioan 1950 - 1995 din Ciceu-Poieni

 

Fratele Ioan Câmpean s-a născut în ziua de 10 mai 1950 în localitatea Ciceu-Poieni, județul Bistrița-Năsăud. Părinții se chemau Victor și Victoria, de naționalitate română și religie baptistă.

Copilăria a petrecut-o în localitatea natală, ajutând familia la munca câmpului și îngrijirea oilor.

Face opt clase generale în localitatea natală, apoi continuă la liceul „George Coșbuc” din Năsăud. În anul 1976 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, pe care l-a absolvit în anul 1980. În anul 1994 obține Diploma de Licență în Teologie.

De mic copil, fratele Ioan Câmpean a frecventat Biserica Creștină Baptistă din Ciceu-Poieni, unde tatăl său era diacon. S-a îndrăgostit de Cuvântul Domnului și la vârsta de 16 ani l-a mărturisit pe Isus Cristos ca Domn, în ziua de 9 septembri 1966. A fost botezat de tatăl său Victor, diaconul bisericii.

În anul 1973 se căsătorește cu Rebeca, născută Bondor, pe care a cunoscut-o la Aiud, unde fratele preda la Grupul Școlar Auto. Domnul le-a dăruit trei copii: Claudiu, Daniel și Beniamin.

Fratele Ioan Câmpean în anul 1980 este ales ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Ploiești, pe care o vizita și în timpul când era student la Seminar. Fratele a început cu râvnă și mare pasiune să lucreze în biserică și Dumnezeu a dat biruință servului său. În acest timp, biserica a crescut și în timpul perioadei comuniste a reușit să construiască o casă de rugăciune cu 1000 de locuri.

Fratele Câmpean Ioan a lucrat la extinderea Împărăției lui Dumnezeu prin înființarea Bisericilor Creștine Baptiste din: Filipeștii de Pădure, Târgoviște, Dragodana, Ștefești-Prahova și Comarnic.

În anul 1990 fratele Ioan Câmpean a fost ales ca președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din București. În anul 1994 este reales în această slujire. În acest timp fratele a lucrat la extinderea Comunității, iar numărul păstorilor a crescut la 35.

În anul 1994 a organizat Bordul de Misiune „Andrei”, pentru a asigura lucrarea lui Dumnezeu în locuri mai sărace.

Fratele a fost împlicat și în lucrarea Domnului din țară, fiind și membru în Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România. A făcut parte din Senatul Institutului Teologic Baptist din București.

Timpul de slujire al fratelui a fost de numai 15 ani, dar Domnul i-a dat îzbândă în ceea ce făcea, pentru că se baza pe puterea Dumnezeului atotputernic pe care l-a iubit.

În dimineața zilei de 30 noiembre 1995, pe când conducea mașina spre București, o altă mașină a pătruns pe contrasens, izbind cu putere mașina unde era fratele Câmpean. Impactul a fost atât de puternic, încât decesul a fost instantaneu. Domnul l-a chemat acasă, pentru că El era în control și nu se petrece nimic fără știrea Lui.

Surse:

Vasile Talpoș

Creștinul Azi

Edgar Young Mullins al III-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste 1923 - 1928

 

Fratele dr. Edgar Young Mullins este al treilea președinte al Alianței Mondiale Baptiste, ales la Congresul din 21 – 27 iulie 1923, la Stockholm, capitala Suediei. A fost un om de înaltă ținută morală și intelectuală, recunoscut în cercurile înalte academice și apreciat chiar și de criticii săi.

Dr. Mullins a fost acela care a sfătuit pe Thomas Woodrow Wilson, președintele Statelor Unite  din perioada Primului Război Mondial, să ia parte la război alături de aliați, pentru eliberarea națiunilor subjugate de aristocrația Europei. Președintele l-a ascultat, iar Mullins a făcut apel la 3 milioane de voluntari din Sud, să treacă oceanul în Franța și foarte mulți tineri s-au înrolat în armată.

Un om, un baptist care a lucrat mult pentru poporul Baptist, dar și pentru popoarele lumii, care a venit cu darul dat de Dumnezeu în întâmpinarea nevoilor omenirii.

După Marea Unire, în 1920, a venit să vadă cum stau lucrurile, și a scris un articol bogat despre baptiștii din România.

Edgar Young Mullins, 1860 – 1928

Predicator, director al Seminarului Teologic Baptist de Sud (S. U. A), și profesorul E. Y. Mullins s-a născut în orășelul Franklin din statul Mississippi la data de 5 ianuarie 1860. Părinții domniei sale s-au numit Seth Granberry și Cornelia Blair Mullins, născută Tillman.

Familia acestuia se mută în orașul Corsicana din statul Texas atunci când Edgar avea 8 ani. Tatăl său fijnd un om cu o educație aleasă, predicator și profesor, absolvent de master în Arte al Colegiului Mississippi, i-a încurajat pe fiecare dintre cei 9 copii ai săi dorindu-și ca toți să aibă parte de cea mai bună pregătire educațională.

Mullins a venit pe lume după nașterea în familie a trei fete, astfel că părinții săi l-au promis Domnului, rugându-se și sperând ca singurul lor băiat, de până atunci, să devină pastor. Era un fiu foarte vrednic, ajutând la cheltuielile pentru educația surorilor lui, care erau la colegiu, și lucrând ca operator de telegraf. În același timp studia cursurile primare, mai apoi pe cele liceale fiind și un elev silitor pe lângă toate celealte lucruri pe care le făcea. La vârsta de doar 15 ani primea un salariu egal cu cel al unui adult.

După ce și-a desăvârșit studiile de bază la Colegiul din Texas, specializarea în Agricultură și mecanică (1876 – 1879), Mullins a continuat să lucreze ca și operator telegrafic, strângându-și fondui pentru viitoarea lui pregătire din domeniul Dreptului.

Sub călăuzirea și în urma predicilor lui William Evander Penn, un cunoscut evanghelist baptist, Mullins a fost convertit și a fost botezat de către tatăl său în Corsicana, la 7 noiembrie 1880. Simțind chemarea la slujire, câteva luni mai târziu, în toamna anului 1881, intră la Seminarul Teologic Baptist de Sud, fiind ales de către consiliul studențesc la sfârșitul primului său an, ca manager al cantinei, poziție de mare angajament, pe care o va ocupa până la sfârșitul absolvirii sale în 1885.

La sfatul medicului său, Mullins a fost nevoit să renunțe la slujirea din cadrul serviciului de misiune extern din Brazilia și a acceptat cererea de a păstori biserica baptistă din Harrodsburg (Kentucky). Imediat după aceea, se căsătorește cu Isla May Hawley din Louisville, la data de 2 iunie 1886, alături de care a avut 2 băieți, din păcate amândoi au murit la o vârstă foarte fragedă. De la biserica Harrodsburg, în 1888 a fost chemat la păstorirea bisericii baptiste ,,Lee Street” din Baltimore, Maryland, unde va activa timp de 7 ani.

Mai apoi a acceptat funcția de secretar asociat al Bordului Misionar Străin (Extern) din Richmond, Virginia, dar simțind că nu este potrivit pentru această sarcină, deși era pe deplin devotat misiunilor externe, aproape imediat devine pastor al bisericii baptiste din Newton Center, Massachusetts, unde a slujit din 1895 până în 1899. Această păstorie i-a plăcut în mod deosebit, deoarece aici era sediul Institutului Teologic Newton iar în apropiere se găseau Harvad, Wellesley și Brown alte mari centre educaționale și culturale. Așa se face că timp de 3 ani această ,,provocare”, doar a făcut să-l pregătească pentru următoarea sa chemare înaltă din anul 1899, atunci când devine președinte al Seminarului Teologic Baptist de Sud.

Alegerea lui Mullins ca și președinte al Seminarului a fost una neașteptată și făcută fără înștiințarea sau aprobarea acestuia. El a urmat la conducerea Seminarului după William H. Whitsitt, care a deținut președenția timp de 4 ani, între 1895 și 1899. Pe lângă calitatea de conducător al școlii, Mullins a fost și un profesor destoinic.

A strălucit nu doar ca profesor, cât și ca scriitor, având deopotrivă abilități administrative deosebite, o atitudine fermă, dar conciliantă atunci când se cerea. Prin toate aceste calități avea să le câștige încrederea tuturor, fiindu-I  în curând oferită o funcție de conducere în cadrul denominației baptiste. Așadar a slujit ca Președinte al Convenției Baptiste de Sud între 1921 și 1924, iar în 1928 este desemnat Președinte al Alianței Baptiste Mondiale.

În perioada cât a prezidat Alianța Baptistă Mondială, dl. Dr. Mullins a vizitat pe frații săi baptiști din diferite țări ale Europei. Noi, poporul baptist român ,,suntem recunoscători binelui pe care dânsul l-a făcut fraților noștri Baptiști din România, în formarea opinii publice contra persecuțiilor religioase și care au adus libertate religioasă în România. Dl. Dr. Mullins a fost considerat ca cel ,,Mai Mare Baptist” din lume.,,

Sub conducerea lui Mullins, corpul profesoral al Seminarului  de Sud s-a dublat, de la 6 profesori la 12, iar numărul studenților înscriși la fel de mult a crescut de la 256 la 501 studenți. Prin buna lui organizare a sporit și fondurile, donațiile către Seminar.

Pe lângă numeroase articole publicate în presă, E. Y. Mullins a scris și publicat un număr semnificativ de cărți dintre care amintim: De ce este creștinismul Adevărul?(1905); Axiomele Religiei.(1908); Credințe Baptiste.(1912); Libertatea și Autoritatea Religiei.(1913); Comentarii la Efeseni și Coloseni.(1913); Viața în Cristos. Expresiile doctrinare ale credinței creștine; Discuții despre câștigarea sufletului(1920); Spiritualitatea, O deziluzie.(1920); Creștinismul, la răscruce de drumuri.(1924)

S-a stins din viață la 23 noiembrie 1928 în Louisville, statul Kentucky la orele 12 ziua.

A fost și va rămâne peste veacuri unul dintre cei mai moderni cugetători și oameni educați ai mileniului acesta greu încecat. Printre baptiștii din întreaga lume Domnia sa va fi onorat și respectat ca predicator, teolog, educator, cărturar și om de stat, lăsând un gol imens în sufletele noastre și o pierdere uriașă pentru elita intelectuală baptistă și nu numai.

 

Surse:

 Baptist Heritage (Patrimoniul, Moștenirea Baptistă)

Farul Mântuirii

Luminătorul

Lighezan Nicolae 1884 - ? din Vermeș

Am identificat în revista Farul Creștin mai mulți lucrători cu numele de Lighezan: Nicolae născut 1884,  Iacob născut 1883, Aurel și Ioan, la cei doi nu am date.

Fratele Nicolae Lighezan s-a născut  în ziua de 6 august 1884 în Vermeș, județul Caraș-Severin. Părinții se numeau Nicolae și Brândușa, credincioși baptiști.

A făcut în localitatea natală Vermeș, jud. Caraș-Severin, 6 clase primare.

A fost scutit de serviciul militar ca inapt, de către Centrul de Recrutare Lugoj.

În ziua de 16 iunie 1907 se căsătorește cu Ruja și Domnul i-a binecuvântat cu 3 copii: Aurel, născut în 1907, Brândușa, născută în 1912 și Elena, născută în 1921.

În ziua 14 octombrie 1922 este botezat de fratele Dumitru Drăgilă în localitatea Valeapai. Fratele, aproape a produs un cutremur când s-a pocăit, pentru că era cantor la biserica ortodoxă și oamenii, văzând schimbarea din viața lui, s-au pocăit mulți.

În ziua de 14 octombrie 1937 este ordinat ca predicator în cercul Reșița, comisia fiind formată din frații: Dragaescu Petru și Bâlea Pavel. Fratele activa în toată zona aceea, Caraș, Timiș și Severin, unde era un număr de 207 membri și 93 de aparținători și întărea lucrarea Domnului în zonă. Salariul era cuprins între 1500 și 1800 lei, pe care îl primea de la biserici.

Fratele Nicolae Lighezan a fost un bun evanghelist și era chemat în toată zona la seri de evanghelizare, iar Dumnezeu dădea roade printre oamenii dornici să fie mântuiți.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Farul Creștin

Între Paște și Rusalii să învățăm de Duhul Sfânt

 

Domnul Isus ne spune că va pleca la Tatăl său în ceruri, dar nu ne va lăsa orfani, ci ne va trimite Duhul Sfânt care va fi călăuza noastră, învățătorul, avocatul, dar și mângâitorul, cel care ne mângâie în necaz. Nu avem mângâiere în necaz, aceasta ni se trage de la faptul că nu avem Duhul Sfânt în noi.

(Faptele apostolilor 19:1-7, VDCC)

Ai auzit că s-a dat Duhul Sfânt?

Întrebarea nu este una retorică, ci una cât se poate de adevărată și reală. Ucenicii din Efes când au fost întrebați de Pavel dacă au primit Duhul Sfânt, au răspuns direct: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

Dacă azi multă lume nu știe ce se sărbătorește la Paște sau Crăciun, de Rusalii foarte, foarte puțini știu că este vorba de coborârea Duhului Sfânt.

      I.          De ce nu se știe despre coborârea Duhului Sfânt?

1.    În biserica ta nu se predică despre Duhul Sfânt.

2.    Nu citești Biblia ca să afli despre Duhul Sfânt.

3.    Nu este interes să se vorbească despre Duhul Sfânt.

 

    II.          Acum ai auzit, ce vei face, vei vrea să-l ai?

1.    Ca să-l primești, fă ce au făcut acești ucenici.

2.    Nu orice botez este valabil, ci unul singur care ne este poruncit.

19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
(Matei 28:19, VDCC)

3.    După botez, prin punerea mâinilor, primești Duhul Sfânt.

  III.          Acum, dacă știi ce trebuie să faci, ești hotărăt să faci acest pas?

1.    Nu vei regreta toată viața, pentru că Duhul Sfânt te va ajuta.

2.    Duhul Sfânt te va mângâia cănd vei trece prin necazuri și lacrimile îți vor brăzda obrazul.

3.    Duhul Sfânt îți va prezenta rugăciunea înaintea lui Dumnezeu Tatăl, în așa fel, ca să fie corectă și să fie ascultată.

 

 

1. Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici
2. şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
3. „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4. Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.
7. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
(Faptele apostolilor 19:1-7, VDCC)

 

Delegația baptiștilor români la Congresul de la Stockholm 1923

 

Poză de la fratele Daniel Stoica

Dacă la Stockholm Regele Gustav al V-lea al Suediei a invitat toți delegații Congresului la o masă în Parcul Regal de la castelul Drottningholm, în România Mare, țara era sfâșiată de sesizările baptiștilor care anunțau marea persecuție. 

Naivitatea bucuriei de la Marea Unire, unde au participat peste 120 de baptiști, rapid s-a spulberat. În loc de libertate, am primit exact ce au primit țăranii când au strigat: „Dreptate, dreptate, ne fă. Cucoană, dreptate ne dă!”,iar Chirița nu pare a fi intimidată și spune răspicat: „Cu biciul pe spate v-oi da!”[1]

 Lucrurile așa au stat cu poporul baptist, nu au primit libertate religioasă, ci amenințări, închiderea bisericilor, arestarea păstorilor, amenzi pentru membri simpli și alte șicane. La Congres, fratele Constantin Adorian raportează starea și suferințele noastre din România. Tot Congresul este pus în mișcare. În sfârșit, fratele Adorian este îmbrățișat de senatorul Upshaw din Statele Unite, care spune în plin Congres, că își va da tot concursul cu colegii săi, ca prigonirile religioase din veacul al 20 –lea, să înceteze! Despre aceste suferințe vorbește în discursul său și Dr. Rushbrooke, dar și alți vorbitori.

 

Dar m-am abătut de la subiect, pentru că durerea mea este mare și am împărtășit-o ca să îmi ușurez inima.

Așa cum am scris AICI, delegația baptistă română era compusă din 22 de membri, conduși de fratele Constantin Adorian, președintele Uniunii Baptiste din România. Fratele Alexa Popovici ne dă lista completă a delegaților, pe care o redau și cu poza aferentă, desigur.

Din România a participat o delegație compusă din 23 de persoane, și anume: Constantin Adorian, Vasile Berbecar, Ioan Bododea, Boris Bușilă, Ludovica Cristea, Gheorghe Cozman, Iuliu Darabont, Dumitru Drăgilă, Pantelimon Andrișan, N. Janen, L. Lakatos, Avram Oală, Atanasie Pascu, Carol Pop, F. Frederich Wilhelm Schuller, Adam Sezonov, Constanța Șerbănescu, Ioan R. Socaciu, L. Szabo, George Teutch, M. Tarlev, I. Vass și Mihai Vicaș. La Congres, Constantin Adorian a prezentat un referat asupra stării baptiștilor din România, iar Ioan R. Socaciu, un referat asupra Seminarului Teologic Baptist. În cadrul unui serviciu divin, a cântat și un cor românesc, alcătuit din delegați care erau îmbrăcați în costume naționale. La Congres, Constantin Adorian a fost ales membru în Comitetul Alianței.

---

[1] Chirița în provinție de Vasile Alecsandri

Congresul al III –lea al „Alianței Mondiale Baptiste”, Stockholm 1923

 

Trecuseră multă vreme de atunci. Peste țările bătrânului continent Europa, și nu numai, s-au abătut multe necazuri, dar s-au revărsat și multe bucurii; peste oamenii simpli, deopotrivă peste regii, reginele și ale lor regate, s-au pierdut sau reprimit teritori mult râvnite. Abia  acum ,,rănile” fizice și sufletești începeau să se vindece, odată cu intrarea lumeii într-o într-o nouă eră, o nouă perioadă prosperă, numită de noi azi „interbelică”, punct de referință în multe domenii.

Multă durere a venit peste lume, inclusiv peste frații noștri baptiști, care au fost ,,martori oculari” și victime, dar care, în pofida tuturor oamenilor fără credință și răi,  au făcut ceea Le cerea Mântuitorul iubit: „Mergeți și predicați Evanghelia” rămânând fideli cauzei sfinte. Întotdeauna din ranița fiecărui ostaș Baptist era nelipsită Biblia, binecuvântata Carte a Vieții, dată de Dumnezeu spre a ne arăta în ce fel putem să fim salvați din veacul rău pe care îl trăim. Mulți soldați auzind acolo, în tranșee, citindu-se din Cuvântul Domnului  și-au predat viața în mâna Aceluia, care poate oferi o viață veșnică și fericită în împărăția Sa sfântă.

Era în anul 1911, atunci când, baptiștii din întreaga lume s-au întâlnit într-un congres și plănuiau ca peste cinci ani, în 1916, să se întâlnească din nou la cel de-al treilea congres Mondial, dar, din păcate întâlnirea de mare amploare nu a mai putut avea loc, din cauza devastatorului război ce a venit peste omenire și a ținut până în anul 1918. După încheierea acestor evenimente peste care se așternea liniștea și pacea, în poporul baptist se reaprinde flacăra dorinței reîntâlnirii. Mai hotărâți ca niciodată, și-au găsit un punct de întâlnire, într-un oraș primitor, Stockholm, care este capitala Suediei, o țară neutră din punct de vedere militar, strategic, dar nu și umanitar. Un fapt demn de remarcat, ar fi acela că Robert Stuart MacArthur cel de-al doilea președinte Al Alianței Mondiale Baptiste, ales la congresul din 1911 nu se mai afla la cârma președenției. Absența acestui remarcabil ,,părinte” al organizației noastre baptiste, survine în urma decesului acestuia, în ziua de 23 februarie 1923, la Daytona, Florida. O mare pierdere pentu poporul nostru baptist, deoarece el era acela care putea  să prezinte cel mai bine starea și situația poporului Baptist între cele două congrese.

În luna mai a anului 1923 revista baptistă „ The Baptist Times” înființată în anul 1885 în Anglia anunță că orașul  Stockholm va pune la dispoziția celu de al III-lea Congres Baptist Mondial un Palat Cultural de Stat.

În zilele de 21 – 27 iulie 1923, s-a ținut Congresul „Alianței Mondiale Baptiste” la Stockholm, capitala Suediei. Au luat parte la acest congres baptiști din întreaga lume inclusiv din România Mare.

Dacă la congesul din 1911 baptiștii români erau reprezentați de un neamț și un maghiar, 12 ani mai târziu, în 1923, baptiștii români au avut o delegație condusă de fratele Constantin Adorian, președintele cultului dar și director al Seminarului. Delegația română a fost bine primită și apreciată pentru că s-a prezentat în costumul national, arătându-și apartenența și respectul față de valorile tradiționale adevărate insuflate de străbunii lor.

Încă din ziua de 20 Iulie, delegați ai Congresului Alianței Baptiste au început să sosească în grupuri. Delegații noștri au sosit aproape toți în ziua de 19 Iulie seara la orele șapte. La gară au fost întâmpinați de delegația de pimire a fraților suedezi cu un bun venit, care apoi i-au condus la locurile pregătite pentru ei. Primirea făcută delegațiilor a întrecut toate așteptările.

Congresul s-a deschis în ziua de 21 Iulie, la orele 10 dimineața, în marea biserică Immanuelskyrkan, în care sunt 5000 de scaune. După rugăciune și un scurt serviciu divin, delegaților li s-a organizat o recepție frumoasă de către frații suedezi, sfârșindu-se cu o agapă (cina iubirii).

Prima sesiune oficială a congresului s-a ținut în ziua de 21 Iulie după masă. La orele 3 (15.00) Biserica Emmanuel în care s-a ținut congresul a fost arhiplină. În sala ticsită de popor și în mijlocul unei tăceri de mormânt au intrat primul ministru suedez, prințul Oscar, o prințesă, și guvernatorul orașului, cu dor să salute congresul baptist în numele regelui și al poporului suedez.

După frumoasa conferință a Dr.-ului Blomfield, au luat cuvântul mai mulți frați. Au vorbit: fr. O. J. Oie, M. A., din Christaniia; M. Schmidt, Kegel; Dr. E. Benander, Stockholm; J. Reiss, Riga; Dr. Whittinghill, Roma; A. Udvarnoki, Ungaria; I. Socaciu, Th. M. România și A. Celma, Spania.

S-au trimis telegrame către personalitățile  reprezentative ale statului iar mai apoi  începând cu regele țării gazdă, s-au citit  mesajele trimise de aceștia, mesaje de încurajare și felicitare către Congres. În zilele următoare se întâmplă următoarele după cum urmează:

,,Miercuri, 25 Iulie 1923.

Dimineața la 9,30, oră de rugăciune de Dr. Fullerton, Anglia.

A urmat conferință despre lucrul Domnului în viitor. Dr. C. W. Rose, din Canada a prezidat . Au vorbit A. Svard, din Africa; F. M. Edwards din Brazilia; Dra. L. Hughes din Burma; J. Taylor din China și H. Andersson din India.

La orele 12,45, delegații au plecat în procesiune de la biserica congresului la Catedrala de încoronare unde este înmormântat regele Gustaf Adolf, cel mare, care a biruit armatele lui papa și a prăbușit puterile papismului de pe pământul suedez. Delegații români pleacă aproape toți îmbrăcați în costume naționale. Se face un convoi mare și tot orașul este pus în mișcare. Corul lituan cântă și atrage admirația miilor de spectatori. Catedrala se umple de norod. Se ține un scurt serviciu religios după care deputatul C. S. Shank, din S. U., rostește o frumoasă cuvântare și pune o cunună în numele congresului pe mormântul lui Gustaf Adolf cel mare. Sunt prezenți mulți deputați din Suedia, Anglia și Statele Unite. După serviciu, poporul trece rând pe rând pe lângă mormântul marelui rege suedez și fiecare privește spre locul de odihnă a regelui iubitor de dreptate”.

Respectându-și calitatea de reprezentant al poporului suedez, Maiestatea Sa, regele Suediei le adresează delegaților baptiști o invitație la Palatul Regal:

     ,,Congresul la masa regelui.

Regele Suediei a invitat congresul la o masă în Parcul Regal de la castelul Drottningholm. La orele 3 după masă, cinci vapoare încărcate cu delegați pleacă de la Klara Strand spre Castelul Regal. În 30 de minute sosim acolo. Ne dăm jos de-a dreptul în Parcul Regal plin cu mese încărcate cu mâncări. După o cântare și rugăciune, toți sunt invitați să ia parte la masă în numele regelui, care dă agapa. (Delegații români, îmbrăcați în costume naționale, sunt întâmpinați de ziariști și alții, încât li se părea că au să rămână flămânzi!) Toți au mâncat și încă a mai rămas. Au cântat negrii, rușii, lituanii, românii, suedezii, etc., dar africanii i-au întrecut pe toți.

La orele 6 am plecat înapoi la Stockholm, după o plăcută și frumoasă agapă la masa regelui Suediei”.

În ultima zi a grandiosului eveniment așteptat cu atâta înflăcărare și speranță după ororile primului război mondial, care a schimbat în mod tragic viețile unora pentru totdeauna, s-au discutat și pus la punct următoarele decizii:

,,S-a cerut ca viitorul congres să se țină la Washington, S. U., iar alții cereau să se țină la Toronto, Canada. După o discuție, ambele părți s-au înțeles ca viitorul congres, în 1928, să se țină la Toronto, Canada.

Noul președinte al Alianței Baptiste Mondiale, Dr. E. Y. Mullins, a rostit o scurtă cuvântare la sfârșitul congresului, în care a rugat pe frați să conlucreze în marea operă a răspândirii Evangheliei în toată lumea și a ajuta pe frații cei mai slabi.

Congresul a luat sfârșit Vineri, 27 Iulie la ora 13.00 după masă cu cântarea ,,Sfânt e legământul” și rugăciune.

A fost o priveliște mișcătoare când delegații și-au luat rămas bun unii de la alții. Am plecat din biserică cu ochii scăldați în lacrimi și cu speranță că ne vom revedea, dacă aici pe pământ, nu, odată în glorie, în jurul tronului lui Dumnezeu”. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, în acordurile cântărilor de slavă și purtând în suflete nădejdea viitoarei reîntâlniri a Congresului, frații baptiști se întorc în țările lor și spre casele lor încărcați cu energie