vineri, 26 august 2022

Monografia Bisericii Creștine Baptiste Tauț-Arad de Nicolae Halic

 

Salut cu mare dragoste mica, dar însemnata lucrare a fratelui Nicolae Halic, care este un  fiu credincios al Bisericii Creștine Baptiste din Tauț-Arad. Fratele este pasionat de istorie baptistă, de aceea a adunat din mai multe izvoare aceste informații, pe care le-a scris în caietul



 rămas de la bunicul său și mi le-a trimis spre publicare. Frați baptiști, dacă aveți caiete rămase de la bunici, străbunici, sau poate bănuiți că ar fi ceva prin podul casei umblați prin ,,lada de zestre” și poate  veți găsi adevărate pagini de istorie ce conțin  frumoase informații rămase de la înaintașii voștri. Nu ezitați și ștergeți praful de pe ele, veniți în  completare cu noi informații pe care le-ați auzit sau care v-au fost spuse sub forma amintirilor iar mai apoi trimiteți-le subsemnatului ca mai apoi să le public.

 

Lectură plăcută și vedeți mai multe poze AICI pe pagina bisericii.

Monografia Bisericii Crestine Baptiste Tauț-Arad.

În Tauț a fost un conte pe nume Fidel Conigsig care avea o moșie și era de religie Evanghelic Luterană. Contele căuta să aducă la lucru pe moșia sa muncitori protestanți. Primul frate de religie creștin baptistă care s-a stabilit la Tauț a fost fratele magiar Erdos Emre,din Salonta. El s-a mutat aici cu familia în jurul anului 1886 ca să. lucreze pe moșia contelui După aceea au venit și frații Lajos Emre, Molnar Ianos, Gherghel Ianos cu familiile lor. Aceștia pun bazele primei biserici baptiste din Tauț. Cu ajutorul lui Dumnezeu închiriază o casă pt închinare la Boje în Jârnova (la poalele dealului cu nume Jârnova), o casă acoperită cu paie potrivit vremurilor de atunci. Predicator era fratele Erdos Imre. Primul cetățean din Tauț care s-a convertit la credința baptistă a fost tânărul Raslau Gheorghe,care-L urmează pe Domnul în apa botezului în anul 1896. După 2 ani merge în armată iar în 1900 se reîntoarce și începe lucrarea de evanghelizare. În acest vrednic demers colaborează cu fratele Bandor Pavel, mutat aici ca paznic de pădure pe moșia contelui. Roadele muncii lor nu se lasă așteptate pentru că Domnul lucrează cu oameni și pentru oameni. Așadar în anul 1901 are loc primul botez cu 4 persoane: Șchiopu Onu cu soția, Peia Nicolae și Hedean Gheorghe. După numai un an în 1902, are loc un alt botez: Fizadean Ioan, Reslău Ioan, Raslau Onu (străbunicul meu), Vaida Moisă, Peia Pavel și soția, Pleșu Vasile poreclit ,,Biciul”,  Râpă Dimitrie și soția lui,  Râpă Marin cu soția si Dascăl Ioan poreclit  ,,Țepu”!

Sediul Bisericii este stabilit în mai multe locuri, pentru prima dată se mută în casa lui Rafila Stana a lui Gheorghieș, apoi la Gherghel Ianos, apoi la Vigan pe o perioadă de un an, de aici este mutat în casa lui Peia Teodor, care era doar un prieten, dar care mai apoi s-a botezat împreună cu soția. În casa lui Peia Teodor se țin pt prima dată cursurile Școlii Duminicale condusă de fratele Peia Nicolae.  De la fratele Peia Teodor biserica se mută în 1905 în casa fratelui Pleș Filimon a lui Chichiri, zis ,,Grofu”. În același timp în familia Carifiștilor se întamplă un eveniment tragic; moare fratele Pleșu Vasile sau Biciul iar sora rămasă văduvă se recăsătorește cu un fost plutonier în armata austro-ungară, pe nume Hârtau Terente-Lenti venit aici din satul Beliu. Acesta era un predicator bun iar biserica își mută sediul la el în casă. Aici s-a înființat corul prin munca fratelui Calco Gjula de meserie morar la moara comunală. Acest eveniment a avut loc în anul 1906. Prima cântare pe care a cîntat-o proaspătul cor a fost ,,Cunosc o iubită capelă”. Ducând dorul unei case de rugăciune adecvate Domnul ajută și în anul 1906 cumpără un loc de grădina pt locația bisericii. În această acțiune se remarcă fratele Șchiop Onu care cumpără locul pt 200 de zsloți și o față de masă. Fratele Șchiop Onu a scos în persoană banii din bancă. În 1907 începe construirea casei Domnului. Frații au fost activi și au fost ajutați de mulți consăteni. Deși erau doar 16 familii  numărând circa 50 de persoane cu copii cu tot, au reușit să termine construcția în anul 1908. Serbarea de inaugurare a Casei de Rugăciune s-a ținut în data de 6 octombrie 1908. La serbarea de inaugurare au participat frații:Cornea Mihai din Tinca,Vanci Vasile din Păuleni, Florian din Talpoș,Varsandan din Radna, Sida Teodor, Clepea, Bandur Pavel, Brola și alții. Participă de asemenea Corul și Orchestra bisericii baptiste maghiare din Arad.

 În anul 1912 a fost o manevră militară și biserica a fost vizitată de militarii Dracina Dumitru și Ioan Juvet care au primit pe Domnul în anul 1913. Aceștia au cerut ca din biserică să meargă un misionar în satul lor Prilipeții  din județul Caraș-Severin. Este trimis fr. Bandur care este intens susținut de biserică. În această perioadă biserica a fost păstorită de fr. Teodor Iov din Curtici; tot atunci a fost și fratele Savu din Macea. Biserică a fost vizitată de fr. Sida care a dat ajutor, fr. Berbecaru, care s-a ocupat intens de Școala duminicală, fr Brola Petru și alții. A urmat perioada primului război mondial când majoritatea fraților erau plecați pe front. Au rămas în biserică fr. Avram și Vaida Moisa, dar aceștia nu știau să citească, Cuvântul Lui Dumnezeu fiind citit în biserică de copii de 12-15 ani. Între 1910 -1915 apare pt. prima dată în biserică pomul de Crăciun, obiceiul fiind împrumutat de la frații maghiari.

 În timpul stăpânirii Austro-Ungariei în urma unei înțelegeri cu autoritățile în clădirea bisericii s-au ținut cursurile școlii primare. Înțelegerea nu a fost respectată de autorități care nu mai voiau ca frații  baptiști să țină servicii de închinate în propria lor casă de rugăciune. În urma acestei interdicții ilegale,  frații hotărâți au intrat în biserică chiar în timp ce profesorii țineau lecții. Drept consecință frații baptiști au fost chemați la postul de jandarmerie unde s-au dus cântând tot drumul cântarea ,,Condu-ne pe noi, Iehova!” Printre aceștia s-au numărat frații Duma Ioan, Raslau Gheorghe, Ilinca Nicolae. Au primit pălmi și ocară, dar nu s-au lăsat si Dumnezeu i-a ajutat și au câștigat la judecată. Și astfel a fost scoasă școala din biserică. În 1920 se înființează fanfara prin jertfa fr. Reslău Ioan când se cumpără 14 instrumente. Prima dată fanfara a cântat  în 2 aprilie 1920, primul dirijor fiind fratele Reslău Iacob. Azi pana aici

Din 1920 până în 1945 este ajutat de fratele Ciorba Florea. În 1945 fratele Reslău Iacob este ales președinte de onoare. În perioada anilor 1945 -1947 dirijorul fanfarei este fratele Berar Gherman, urmează din 1947 până în 1978 ca dirijor fratele Reslău Ioan; Din 1978 până în 1986 fratele Berar Gherman reia poziția de dirijor, iar după 1986 fratele Reslău Ioan. În 1956 fanfara a fost confiscată cu ocazia unei misiuni, a unui botez nou testamental la Drauț, un sat vecin. După confiscare se achiziționează noi instrumente. În 1906 s-a înființat corul bisericii! Primul dirijor este Calco Gjula urmat de: Craița Ioan,Lajos Vilmoș, Hertău Terente Lenti, Reslău Gheorghe, Pleș Gheorghe, Carifu Pleșu, Gheorghe Logan, Hedean Gheorghe. După primul război mondial colectivul bisericii ajuns la 111 membri și 21 de copiii. Între 1925 -1930 au fost 180 de membri. Se remarcă botezul din 1928 atunci când au fost 28 de candidați.

În perioada dintre cele două războaie funcționează în biserică ,,Societatea Femeilor” organizație condusă de sora Juvelean Elena împreună cu sora Hedean Ana. Surorile cumpără scândură și se pun podele pe jos. Biserica a fost închisă în perioada domniei lui Antonescu, respectiv din Decembrie 1942 și până în 23 august 1944. În 1947 biserica a fost vizitată de corul de la București, care a cântat în curtea căminului cultural aflat în parcul comunal.

 În 1957 se construiește fațada și se înființează orchestra condusă de fratele Lajos Ioje. În anul 1936 s-a construit baptiseriul care este până astăzi funcțional. Iată acum în încheiere unde s-au stabilit fii ai bisericii noastre: în Arad, Speranța, Maranata; ARADUL Nou, Micalaca, Grădiște, Zâmbetul Nou; Poltura -Timișoara, Pârneava, Sânleani, Reșița, Brașov; America –Portland, Chicago, Detroit, Montreal-Canada, Sydney, Melbourne -Australia!

 

Păstor al bisericii este fratele Daniel Suciu din Târnova,  este pastor aproximativ de 30 de ani. El păstorește și bisericile baptiste din Dud, Nadas. Este din Chier, căsătorit la Târnova, unde locuiește și are 2 fete căsătorite.

 

Autobiografie



Halic Nicolae, 23 Ianuarie 1970, comuna Tauț, jud Arad, căsătorit, 1 copil, religia străbunicilor, bunicilor, părinților baptiști. Am primit pe Domnul în apa botezului în 20 August 2008 în Biserica Baptista Șega Arad, împreună cu soția. Locuiesc la Arad și sunt membru în Biserica Baptistă Șega Arad, dar merg des și la Biserica Baptistă Tauț, unde am copilărit până la 14 ani, când am venit la Arad să învăț o meserie. Am absolvit fostul Liceu Industrial nr. 1 Arad, care aparținea de Întreprinderea de vagoane Arad și sunt de meserie               lăcătuș-mecanic, meserie pe care o practic și azi.






Un comentariu:

  1. Frumoasa descriere, este un documentar de valoare. Slavit sa fie Domnul nostru Isus Cristos!

    RăspundețiȘtergere