Și-a sfârșit
alergarea[1]
Beniamin Mârza s-a născut la 26 februarie 1930
în localitatea Codru - Săcărâmb, județul Hunedoara, fiind nepot al lui Ilie
Mârza - pionier al credinței și misionar în județul Hunedoara. Sub influența sa
benefică, la vârsta de 25 de ani, Beniamin urmează cursurile Seminarului
Teologic pe care îl absolvă în 1958. Este ordinat ca păstor și slujește în bisericile
din Teliuc și Cârjiți, apoi și la bisericile Târnăvița, Nojag și Vărmaga.
În acea vreme
viața de păstor nu era ușoară, astfel că deseori frații nu i-au putut acorda
salariul, însă l-au ajutat cu materiale pentru construcția casei. Peste toate
acestea vine anul 1961, când guvernul comunist decide arondarea bisericilor
baptiste și Beniamin Mârza este scos din lucrare. Pentru a-și întreține familia
este nevoit să lucreze ca paznic timp de un an. Deoarece era un om curajos în
predicarea Evangheliei, devenise indezirabil pentru regim și nu a mai fost
admis ca păstor. Însă din lucrarea Domnului nu a ieșit niciodată. A continuat
să lucreze în bisericile din jur, voluntar, îndeplinind și acte de cult, în
ilegalitate față de regimul ateu, dar în perfectă legalitate față de Dumnezeu.
Multiplele sale talente l-au făcut foarte prețuit de cei în mijlocul cărora
trăia. Opera vieții lui a fost contribuția la construirea Bisericii ”Sfânta
Treime” din Deva, unde fiecare părticică poartă urma mâinilor sale. După 1990 a
fost foarte activ în biserica locală și un sprijin de neprețuit atât pentru
păstorii care au girat biserica, cât și pentru tânărul păstor abia sosit de pe
băncile facultății, Timotei Rusu. În anul 1958 s-a căsătorit cu sora Anisia, cu
care a fost fericit timp de 40 de ani și
care i-a fost un sprijin în lucrarea lui Dumnezeu. Împreună au avut 3 copii:
Gabriel, Adrian și Cornelia.
Lupta continuă
pentru a realiza ceva pe pământul acesta și pentru pregătirea altora pentru cer
au contribuit la producerea celor 3 pre infarcturi, care însă nu l-au putut
birui. Totuși, în ziua de 9 septembrie 1998, în timp ce-l ajuta pe fiul cel
mare la construcția casei, un accident nedorit a pus capăt vieții sale
pământești și l-a lansat într-o călătorie a cărei destinație este Cerul lui
Dumnezeu, pentru care s-a pregătit și a muncit și la care a dorit să
ajungă.
Neîmplinită rămâne dorința sa de a se construi o biserică
la Lăpușnic, pentru care a făcut deja pregătiri. Frații și familia îl regretă,
dar toți au o puternică încredințare într-o fericită revedere în cerul lui
Dumnezeu.
Serviciul divin
de înmormântare a fost condus de frații păstori Timotei Rusu –Deva, Sorin
Aioanei –Arad, Augustin Borteș - fost coleg de seminar cu defunctul,
prezbiterul Lucian Marian și Gheorghe Pop, care a întocmit și citit necrologul.
Corul și fanfara bisericii au completat atmosfera cerească de zidire
sufletească.
A consemnat Gheorghe Pop, Deva
Îmi cer iertare
pentru poza slabă, dacă cineva îmi va trimite o poză, o voi schimba. Mulțumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu