Ce gândesc, când mă gândesc că vin sărbătorile?

Ce gând avem de sărbătorile ce vin?

Ce gânduri ne încearcă înainte de sărbători?

Dumnezeu ne-a creat ființe deosebite față de celelalte ființe de pe pământ. Ne deosebim de ele prin puterea de a gândi lucruri, planuri și tot felul de născociri ale minții. Gândurile noastre se mai înnoadă sau se deznoadă, în funcție de priceperea, iscusința și ascuțimea minții ce o avem. Avem multe gânduri în fiecare zi, în fiecare seară, ce vom face, cum o s-o scoatem la capăt. Dar când vin sărbători așa de mari, precum Nașterea Domnului, (Crăciunul) gândurile se înmulțesc, se înnoadă și îmbinate cu împrejurările vieții, ajung pentru noi o povară, un stres.

Ca să evităm stresul, propun soluția prezentată de Dumnezeu, care este ușoară, simplă și aduce fericire în întreaga noastră ființă.

Un învățat din vremea dreptului Iov, spune:

„Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace. (Iov 20:2)

Este foarte adevărat, gândurile ne silesc la a face multe lucruri, dar un lucru trebuie făcut, spune Domnul Isus.

·         Ca să fiu silit să fac ce trebuie, Dumnezeu a mai pus în noi încă un gând.

Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. (Eclesiastul 3:11)

Un prim îndemn pentru noi, ar fi să facem lucruri frumoase, cu gândul veșniciei ce ni l-a pus Dumnezeu în noi.

·         Pavel, de partea lui, spune și el lucruri interesante despre gânduri.

13. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14. alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
(Filipeni 3:13-15, VDCC)

Al doilea îndemn, ar fi să ne folosim gândul, să fugim spre Dumnezeu și darul pe care ni l-a dat, adică pe Domnul Isus Cristos.

·         Ar fi un gând mai mare, mai profund ce ne-ar duce o demnitate onorabilă dacă, ești interesat.

32. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
33. O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
34. Şi în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
(Romani 11:32-34, VDCC)

Al treilea gând ar fi că Dumnezeu ar vrea să devenim sfetnicii Lui, având gândul Lui și gândul Fiului său, Isus Hristos.

                         

Având aceste gânduri, vom avea din belșug toate lucrurile vieții acesteia și celei viitoare, lucruri care nu ne obosesc, nu ne stresează, ci ne deschid aripi de a zbura spre bucuria eternă.

Vin sărbători, dar să nu uităm, este ziua Domnului și Biblia ne spune că trebuie să-L binecuvântăm pe Domnul.

16. Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
17. Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!
(Psalmii 40:16-17, VDCC)

Gândul final: să ne gândim  la Domnul, pentru că și El se gândește la noi.

2. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
(Evrei 12:2, VDCC)

Baptiștii în timpul Marelui Război 1914-1918 - interpretări, comentarii și fapte

I

Baptiștii au interpretat încă din fașa lui, Primul Război Mondial, au comentat, dar au trecut la fapte și au sprijinit din puținul lor, chiar și „Crucea Roșie”. Ei au văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu și interpretarea dată nu străpungea planul lui Dumnezeu cu oamenii, ci încadra totul sub voia lui Dumnezeu.

Vasile Berbecar, în primul număr al revistei „Adevărul”, pe care o scotea lună de lună,  din anul  1908, face urarea de an nou în felul următor:

„Cetitorilor „Adevărului” dorim an nou fericit!”

Pune apoi două referințe din Psalmi, dar eu postez versetele care au următorul mesaj:

„Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! (Psalmii 84:12)

Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El şi îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor, (Psalmii 103:17)”

Ce poate fi mai frumos să știi că Domnul oștirilor poate să confere fericirea vremelnică și eternă. Un Dumnezeu bun, poate oferi doar bunătate, dacă te apropii de El.

După această urare este scris primul articol legat tot de Dumnezeu:

„Mare este credincioșia ta!”

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! (Plângerile 3:22-23)

Iată câteva idei din cuprinsul articolului:

„..Atunci ne șoptește cel rău la ureche: „Unde-i deci Dumnezeul tău?” Dar dacă luăm telescopul credinței, atunci privim noi un cer luminos semănat cu stele și ca cu litere uriașă înfocate stă scris: „Credincioșia Ta este mare!”

1. O inimă credincioasă – Dumnezeu nu poate nici când rău cugeta.

2. O gură credincioasă  - ea  ține ce făgăduiește.

3. O ureche credincioasă – El ascultă pe ai săi.

4. Un ochi credincios – El vede ce ție-ți lipsește.

5. Credincioasă este mâna, care vrea să te conducă singur.”

Cu aceste cuvinte pline de speranță, alături de un Dumnezeu atotputernic, frații pășesc în anul 1914 fără să știe ce va aduce acest an.

A trecut cu bine iarna și primăvara, dar vara anului 1914, în luna august, revista „Adevărul” are un articol zguduitor încadrat în chenar de doliu:

„Cazul cel îngrozitor din Sarajeva”

Se comunică că pe date de 28 iunie 1914, orele 10, Arhiducele Francisc Ferdinand, moștenitorul tronului de la Viena și soția, ducesa Sofia, au fost asasinați.

Articolul explică amănunțit ce și cum s-a întâmplat.

Autorul articolului aruncă o privire asupra oamenilor și trage concluzia că cei ce răspândesc starea păcătoasă și imorală în societate sunt lăsați în pace și chiar încurajați. Tristețea este că acei care contribuie la îmbunătățirea morală a societății sunt pedepsiți. Se dau două exemple, prin care se arată că autoritățile Imperiului Austro-ungar, a pedepsit cu 25 de coroane pe câțiva oameni, care s-au adunat pentru a citi din Biblie și a se ruga. Un alt caz, în Austria, un colportor de Biblii, a fost aspru pedepsit pentru că a îndrăznit să vândă un Nou Testament.

Autorul articolului completează: „Arhiducele cu soția sa sunt o victimă a urii,  care din lipsa Evangheliei, crește”. Biblia, Evanghelia trebuie dată la popor, pentru ca iubirea să se valorifice în om. Concluzia finală: „Întoarcerea cea adevărată către Dumnezeu, credința cea vie în Cristos, caracterul lui Cristos. Dați Evanghelia la popor!”    

Marile puteri au intervenit pentru a împăca Viena și Belgradul, dar nu au dat rezultatele scontate și așa s-a declanșat ceea ce a rămas în istorie, Războiul cel Mare, care a adus la sfârșit multe schimbări.

Baptiștii români din Ungaria  au următorul îndemn:

„A noastră îndemnare este în aceste zile grele către toți frații și adunările noastre, ca să se facă rugăciuni mijlocitoare pentru iubitul nostru Rege și armata noastră, ca ei să aibă un progres bun, prin care numele înduratului Dumnezeu să fie onorat și mărit, chiar și în Serbia cea întunecată și înstreinată de Dumnezeu, ca să poată pătrunde Evanghelia  gloriosului nostru Mântuitor,  Isus Cristos, care este Rege al regilor, și Domn al domnilor”.

Va urma.

 Surse:

Alexandru Terlea

Stoica Daniel

Adevărul

Arhive Cluj

O chemare la a scrie istorie

Preaiubiți și mult respectabili păstori, prezbiteri, învățători, membrii din comitet, frați și surori, cu drag vă salut de la Rohia, Maramureș.

Dumnezeu în planul Său, ne-a așezat pe vatra străbună a pământului nostru strămoșesc. Pe lângă acest privilegiu, ne-a făcut părtași Centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1918, care acum este istorie. Unii l-au ignorat, alții și-au amintit în treacăt, alții au organizat o sărbătoare pentru a împleti unirea unui popor, cu unirea pe care o dorește Dumnezeu ca omul să fie una în El. Fiecare a lucrat după propria conștiință și este corect cum s-a procedat.

Frații noștri păstori, predicatori, frați, surori, tineri și copii mai mari care erau în anul 1918, au luat cu asalt câmpia Romanilor de lângă Alba Iulia și au participat la Marea Unire,  gest de mare responsabilitate, demnitate și onoare. Azi, noi putem să prezentăm neamului de oameni în care trăim, că baptiștii sunt oameni ai țării în care trăiesc, sunt patrioți, iubesc neamul românesc prin cuvânt și faptă.

Acum, după ce Centenarul este istorie, chem pe acei dintre baptiști care au ținut cont de acest eveniment, care poate au înălțat o rugăciune, sau au amintit la un program din biserică sau au ținut cont de îndemnul Uniunii și pe 2 decembrie biserica s-a rugat sau poate un eveniment special  sau poate altceva, vă rog să îmi trimiteți și să lăsăm o pagină generației viitoare despre acțiunea noastră baptistă.

Ar fi frumos să lăsăm ca amintire demersurile noastre de unitate cu poporul în care ne-am născut, crescut, învățat și format ca om al neamului nostru românesc.

Aștept informații și când voi considera că nu mai am de unde să îmi vină,  voi publica cu ajutorul Domnului toate demersurile. Până atunci voi mai publica pe unde am fost eu.

Cu mult drag și recunoștință pentru frățietatea noastră baptistă de limbă română.

Mulțumesc pentru recenzie, Conf. dr. Mihaela Bucin

Dumnezeu a făcut posibil ca doamna  Conf. dr. Mihaela Bucin, de la Universitatea din Seghedin, să se ridice și să fie o voce românească între românii noștri rămași cu satele lor după Marea Unire, în Ungaria. Dânsa vede și simte durerea românilor din Ungaria, care se luptă pentru a-și păstra cultura și limba.

Domnia sa a publicat în revista „Foaia românească”, săptămânal al românilor din Ungaria, un articol cu numele:

„De Centenar, cercetări despre baptiştii români şi Unirea din 1918”  

Aici face recenzie la două cărți apărute cu ocazia centenarului:

„Baptiştii si Marea Unire din 1918 – adevăruri și fapte - de Vasile Bel şi Daniel Stoica şi Biserica Baptistă Golgota din București și Marea Unire a Românilor, de Teodor Ioan Colda.”

Îi mulțumesc pentru ce face și scrie, pentru atenția ce o dă Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu și pentru vocea dumneaei, care răsună pentru slava Domnului.

AICI poți citi articolul. Deschide și citește pentru că va fi și o alinare pentru cei care conduc revista, văzând interes din partea românilor din România, pentru românii din Ungaria, care nu s-au putut bucura de Marea Unire din 1918, de la Alba Iulia.

Mulțumesc mult, sora Mihaela Bucin și Domnul să vă binecuvinteze!

 

 

 

Mulțumim regizorului și istoricului Radu Găină!

După 100 de ani, baptiștii au primit o recunoaștere oficială și publică a participării lor la Marea Unire de la Alba Iulia.

Dumnezeu a făcut dreptate prin cunoscutul realizator, regizor și istoric Radu Găină de la TVR, care a realizat 6 filme documentare despre Marea Unire a românilor. Ultimul episod se ocupă de unirea Transilvaniei cu România și se numește:

„Unirile Românilor, episodul 6 - Marea Unire” .

În acest film, de la minutul 28:53-58 se afirmă: „Cei mai mulți dintre românii participanți la Marea Adunare de la Alba Iulia aparțineau confesiunilor ortodoxă și greco-catolică, dar au ajuns pe platoul roman și reprezentanți ai comunității baptiste din Transilvania.”

Mulțumim, domnule Radu Găină!

Vizionare plăcută!