Dr. George D. Iosif 1890 – ? din Rupea, director de școală în Burma, India

 

Despre George D. Iosif am scris AICI, dar aveam puține date. Acest frate baptist român a fost binecuvântat de Dumnezeu să lucreze cu Evenghelia în India. Au încercat frații din țară să-l aducă acasă, dar inima dumnealui a fost cucerită de Dumnezeu și așezat să slujească departe de casă.

Mai jos redau alte informații despre acest frate misionar baptist, director de școală, iar într-un alt articol voi publica două scrisori scrise în anul 1921 din India către Rev. Frank L. Anderson, D. D. Președinte, Seminarul Internațional Baptist,  East Orange, N. J. și a doua  către Vasile Prodan, Seminarul Internațional, East Orange, New Jersey.

În anul 1906 emigrază în America

Se căsătorește cu Wright cu care în decembrie 1919 pleacă în Burma. Au avut doi copii.

Informație din Farul Mântuirii:

„Vizita fr. George D. losef în România. - Fr. George D. Iosef a sosit în România venind din Burma (India) împreuna cu soţia şi doi copii.

Fr. George D. losef este un misionar baptist în Burma, unde locuiesc aproape numai păgâni şi vine în România spre a vizita pe bătrânii săi părinţi, pe care nu  i-a văzut de 18 ani.

Într-una din zile a ţinut o foarte interesantă conferinţă la Seminarul Baptist din Bucureşti, arătând între altele cum lucrul Domnului progresează şi între păgâni, spunând că în India sunt aproape 300.000 baptişti.

În călătoria sa spre România a trecut prin Ierusalim, oraşul istoric biblic, prin Damasc, locul unde marele apostol Pavel a fost orb trei zile, iar în urmă căpătă vederea şi mântuirea în Christos; prin Atena, unde a avut ocazia să vadă locul unde a fost casa lui Anania, pe care astăzi este zidită o biserică creştină, prin Roma şi alte localităţi, unde apostolii Domnului au predicat Evanghelia.

Fratele va sta în România vreo 3 luni, în care timp va ţine conferinţe religioase în diferite părţi ale ţării. Nu trebuie să uităm că se împlineşte cuvântul Domnului din sfânta Scriptură: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi  Evanghelia la toată făptura“.

Rugăciunea noastră către Mântuitorul Isus Christos, este ca să binecuvânteze această familie care s’a devotat a lucra şi a duce vestea Evangheliei până la marginile pământului, pentru ca păcătoşii să-şi afle mântuirea sufletului”.

Informații din Alexa Popovici:

 „Toma Slev, de la 22 ianuarie 1925 până la 30 mai 1926. Toma Slev a luat provizoriu directoratul, în aşteptarea venirii în ţară a dr. George D. Iosif, misionar şi profesor în Burma. Acesta era român şi mai vizitase România în mai 1925, când a ţinut câteva prelegeri la Seminar. Atunci el şi-a exprimat dorinţa de a veni să lucreze în România, ţara sa natală; o promisiune identică făcuse şi în vizita sa din anul 1923. Cum atunci se afla la Bucureşti şi dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului, acesta împreună cu conducerea Uniunii i-a oferit conducerea Seminarului. După trecerea sa prin România în 1925, s-au făcut toate aranjamentele pentru venirea sa la directoratul Seminarului. Profesorul Dan T. Hurley a scris chiar un articol publicat în revistele baptiste americane, în care spunea că în 1926, dr. George Iosif, profesor în Burma, originar din România, va veni şi va prelua conducerea Seminarului. Dar conducătorii săi din Burma au insistat însă să nu schimbe câmpul misionar, iar el a cedat, rămânând acolo pană la moartea sa”.

„O altă încercare a fost făcută de dr. George D. Iosif în iulie 1933, când acesta a venit în România la părinţii săi şi a vizitat biserica din Curtici la data de 6 iulie 1933. El a discutat îndelung problema cu Ioan Ungureanu, după ce discutase anterior la Bucureşti cu conducătorii Uniunii noi. Dar nici această încercare n-a izbutit să apropie cele două tabere învrăjmăşite”.

Informație din Farul Creștin:

„GEORGE D. IOSIF, misionar român baptist în Burma, India, trimis de Bordul de misiune baptist de nord din Statele Unite, a primit nu demult doctoratul de la Columbia University şi licenţa în teologie de la Union Seminary din New-York. Ambele aceste instituţii sunt din cele mai vestite în lumea întreagă.

Dr. G. Iosif va vizita ţara noastră în octombrie, în drumul său spre India, pentru a vizita pe mama sa în Rupea (Cohalm). La invitaţia fraţilor din Arad, dânsul a promis că va petrece o seară cu noi”.

Surse:

Alexa Popovici

Creștinul

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Madan Gheorghe 1903 - ? din Trușeni

 

Fratele Madan Gheorghe s-a născut în ziua de 04 mai 1903 în localitatea Trușeni, județul Lăpușna, ținutul Nistru. Părinții se numeau Pavel și Elena, de confesiune ortodoxă, etnie română și naționalitate română.

Face patru clase primare și trei clase la Seminarul Teologic Baptist din București în perioada anului 1930.

Este contingentul militar 1924, încorporat la Regimentul 25 infanterie din Lăpușna – Chișinău, rămâne la vatră cu gradul de soldat.

Auzind cuvântul lui Dumnezeu se hotărăște să asculte Cuvântul Domnului și în anul 1923 este botezat.

În ziua de 11 octombrie 1931 se căsătorește în localitatea Bolgrad, județul Ismail, cu Anastasia și Domnul i-a binecuvântat cu trei copii. 

Fiind ales ca predicator, primește județele Orhei și Lăpușna ca zonă de slujire, locuind în localitatea Trușeni, județul Lăpușna.

Fratele Gheorghe Madan a păstorit și Biserica Creștină Baptistă din Tulcea, între anii 1931 – 1936. A lucrat și între leproșii din Tichilești, unde a înființat prima Biserică Creștină Baptistă între leproși, în anul 1935. A făcut misiune și în localitățile Isaccea și Niconițel.

Fratele Gheorghe Madan era invitat la serbări ale tineretului baptist și avea un cuvânt potrivit pentru fiecare ocazie. În anul 1940 a participat la serbarea tinerilor baptiști din Biserica Creștină Baptistă Fătăreni, județul Tighina și cu această ocazie a vorbit despre: „Isus este viața și fericirea noastră”. La această serbare au participat tineri din mai multe comune din aceea zonă. O altă serbare de tineret, tot în anul 1940, a fost în Biserica Creștină Baptistă din Pârjolteni.

Lucrarea fratelui păstor Gheorghe Madan a fost vastă, lucra cu multă pasiune acolo unde era nevoie de dumnealui. În ziua de 26 octombrie 1930 îl găsim la Conferința din București a Cercului din România-Veche, unde citește raportul său de activitate din zona Galați.

Surse:

Iosif Ștefănuț

Arhive

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Îndrumătorul Creștin Baptist

Tamaș Moise 1857 - ? din Prăvăleni

 

Fratele Moise Tamaș s-a născut în ziua de 22 noiembrie 1857 în localitatea Prăvăleni. Părinții se numeau George și Cristina, de naționalitate română.

A făcut trei clase primare și lucra cele două iugăre de pământ.

Face și serviciul militar, de unde se eliberează cu gradul de caporal.

Se căsătorește cu Saveta.

Aude cuvântul Lui Dumnezeu și se hotărăște să își predea viața în mâna Domnului Isus și în ziua de 14 septembrie 1914 este botezat în localitatea Brad, de către fratele Mihai Cornea.

Dând dovadă de credincioșie și devotament în lucrarea de propovăduire a Cuvîntului lui Dumnezeu, frații din Biserica Creștină Baptistă din Prăvăleni, se hotărăsc să-l ordineze în anul 1914 ca supremergatoriu (premărgător).

Fratele a locuit în localitatea s-a natală Prăvăleni, județul Arad, așa scrie în chestionarul pe care fratele îl semnează în ziua de 1 iulie 1921. Azi, localitatea Prăvăleni este în județul Hunedoara.

A fost un harnic slujitor, potrivit cu revistele noastre baptiste din aceea vreme, fratele Moise era invitat la bisericile din jur, când acestea aveau o serbare și predica Evanghelia cu dăruire. A predicat la Bisericile Creștine Baptiste din Brad, Chișindia, Huned, Tomești-Hun.

Surse:

Daniel Stoica

Arhive

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Teologia biblică despre viață și moarte în consilierea creștină - de Mihai Emanuel Micula

 

Felicit cu mult respect pe pastorul Mihai Emanuel Micula de la Biserica Creștină Baptistă „Betel” din Satu Mare, pentru curajul de a se apleca peste aceste subiecte grele. Toate cele patru capitole ale cărții au luat în dezbatere subiecte dificile, grele și greu de aplicat în viață și din cauza sensibilității umane.

Cele patru capitole sunt:

      I.          Consilierea creștină în cazuri de moarte sau doliu.

    II.          Aspectele sociale, științifice și teologice ale morții.

  III.          Importanța eshatologiei în consilierea creștină.

  IV.          A Doua Venire a lui Cristos și învierea: mântuirea și condamnarea finală.

 Autorul înțelege importanța consilierii creștine și ne ajută să înțelegem felul cum Dumnezeu ne învață să facem această lucrare fără să mai răsucim un cuțit într-o rană deschisă. Autorul ne ține sub aripile lui Dumnezeu și nu ne lasă să alunecăm spre soluțiile omenești, care se pare că sunt înțelepte, dar nu întotdeauna converg cu învățătura Creatorului.

Cartea este scrisă din inima unui păstor care împarte drept Cuvântul, nu lingușește, nu este ambiguu, ci spune clar învățătura Evangheliei într-un spirit de dragoste și pasiune.

Câteva cuvinte din introducerea cărții:

„Decesul, doliul, jelirea și viața după moarte reprezintă subiecte de actualitate pentru omenire. De-a lungul istoriei, s-a încercat explicarea evenimentelor ce se petrec în momentul decesului și după acesta, dar acest lucru a produs și mai multă confuzie în mintea celor mai mulți, deoarece numeroase opinii au fost exprimate și apoi transformate în doctrine greu de argumentat științific sau biblic. Totuși, credința bisericilor trebuie întemeiată pe revelația biblică, în timp ce datele obiective cu privire la moartea fizică sunt preluate din cercetarea științelor medicale, pentru că cele două nu se contrazic, ci dimpotrivă, se completează.

În același timp, un alt subiect important și actual este consilierea creștină în cazuri de moarte sau doliu, care are rolul de a oferi un sprijin persoanelor ce trec prin suferințe. Rolul consilierului este determinant în procesul vindecării rănilor din viața unui om care a pierdut o persoană dragă”.

Cartea a văzut lumina tiparului la  Oradea : Casa Cărţii, 2023, are 110 pagini și se poate comanda la editură sau librăriile creștine.

Recomand această carte tuturor acelora care vor să aibă un cuvânt de mângâiere atunci când nevoia impune.

Mihai Emanuel Micula este pastor la Biserica Creștină Baptistă „Betel” din Satu Mare. Este căsătorit cu Denisa și Dumnezeu le-a dat o fetiță, Estera Eloise. Este licențiat în asistență socială în cadrul Universității București, licențiat în teologie la Institutul Teologic Baptist din București. A finalizat cursurile de master din cadrul Facultății de Teologie Baptistă din București, iar în prezent studiază în cadrul programului de master din cadrul Institulului Internațional TCM.  

Miclea Constantin (Costan) 1910 – 1955 din Laz

 

Fratele Constantin Miclea s-a născut în ziua de 9 februarie 1910 în localitatea Laz, județul Arad. Părinții se numeau Pavel și Elena, cetățeni români, ocupația agricultori.

Face șase clase primare în localitatea natală.

Aude Cuvântul Domnului și pe când avea 13 ani își predă viața în mâna Domnului, find botezat în ziua de 23 mai 1923 de către fratele Vanci Vasile.

Din anul 1934 frații l-au ales ca lucrător al Bisericii Creștine Baptiste din Laz, unde lucrează ca predicator, dar și dirijor de cor până în anul 1951.  În anul 1951 biserica avea 85 de membri.

Se căsătorește cu Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o, ca o bună solistă, dar viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând în urmă 3 copii orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângâiat. 

În ziua de 21 octombrie 1943 se căsătorește în localitatea Tomești, județul Hunedoara, cu văduva Maria. Domnul l-a binecuvântat cu cinci copii din cele două căsătorii: Iovan născut în ziua de 17.06 1931, Adrian  născut în ziua de 21.08 1934, Pavel născut în ziua de 15.06.1937, Elena născută în ziua de 08.03.1946 și Costin născut în ziua de 16.08.1949. Toți cei cinci copii s-au născut în localitatea Laz, județul Arad.

Câteva anunțuri din revista „Farul Creștin”:

 Fr. Vasile Belcu a ţinut la 28 septembrie 1941 un botez cu 5 suflete în comuna Laz, judeţul Arad. Au luat parte fraţi şi surori din mai multe comune din jur. A cântat corul din loc condus de fratele Constantin Miclea. Din cuvântul Domnului au mai predicat fraţii: Vasile Vanciu, T. Emilian şi Moise Cristea.[1]

DUMINECA 22 IULIE 1945 a avut loc al doilea botez în comuna Laz, jud. Arad, cu 10 persoane, îndeplinit de fratele Cristea Moise, ajutat de fratele Ionaş Igna şi Miclea Constantin. A cântat corul din Almaş şi cel din loc, precum şi muzica din Revetiş.[2]

Dezna—Arad - În ziua de 23 Mai 1946 s-a oficiat cununia religioasă a fratelui Groza Gheorghe din Dezna cu sora Ghergari Marioara din loc. Actul de cununie s-a oficiat în Biserica Baptistă din Dezna de către fratele Moise Cristea, fiind ajutat de fratele Costan Miclea. A cântat corul și muzica din loc.[3]

Câteva informații de la fiul dumnealui Paul Miclea:

Tatăl meu, Miclea Constantin, zis Costan, s-a predat Domnului la frageda vârstă de 13 ani; la 19 ani s-a căsătorit cu Toma Persida, o tânără credincioasă de 16 ani, din sat. Amândoi erau talentați muzical și de mare ajutor în dezvoltarea bisericii; mama era bună cântăreață - soprană, iar tata, având înclinații muzicale, a învățat notele și treptat a inființat un cor ce avea să devină cunoscut pe Valea Crișului Alb.

Tata a fost prieten bun cu fratele compozitor și muzician Ioan Chișmorie, de la Măderat, care a vizitat de multe ori satul Laz și a locuit zile în șir în părtașie cu familia noastră, mi-l amintesc foarte bine. Continuând să-și completeze cunoștințele muzicale, să stăpâneasca cântatul la armoniu și cunoașterea notelor muzicale, pentru mulți ani de zile fratele Costan s-a ocupat de formarea și instruirea corului bisericii, dar și acoperind nevoile duhovnicești locale, făcând misiuni la botezuri sau serbări cu participarea altor coruri și fanfare din vecinătate, ca un fel de competiție sau concursuri de interpretare. Așa a devenit soția sa, mama Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o ca o bună solistă, dar viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând

în urmă 3 copii orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângăiat. Fiind prea mic când ne-a părăsit, regret și recunosc că am prea puține amintiri despre și cu mama. Această situație a determinat ca tata, fratele Costan, cum era bine cunoscut în zona, să se recăsătorească în 1943 cu sora Maria (Marița), din comuna Tomești, de lângă Baia de Cris, care era văduvă.

Înca din tinerețe fratele Costan ar fi dorit sa mearga la seminar, dar situația familiară nu ia permis; totusi, prin anii 1930, a participat la cursurile organizate de Seminarul Teologic Baptist, ce se înfiintase înca din 1921 la Buteni. Cursul Biblic era cu tineri recomandați pentru lucrarea pastorală, învățătorii fiind frații Alexa Popovici (care m-a botezat în 1954 și ne-a vizitat familia în Laz, în 1956), Ioan Socaciu (pe care l-am cunoscut pe cand eram student și pentru un timp am

locuit la Seminar, împreuna cu frate-meu Iovan și mai mulți studenți credinciosi), Constantin Adorian, Dănilă Pascu și alții. După imigrarea în S.U.A. (1979) am fost binecuvântat să colaborez mai strans și cu alți pionieri ai credinței baptiste din România, printre care frații Alexa și Pit Popovici, Valentin Popovici (prieten din tinerețe), Richard Wurbrand, Iosif Sărac și alții.

Biserica din Laz a progresat atat spiritual, cât și numeric, ajungând la aproape 100 de membri, dar a urmat persecuția din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial; după ce s-a închis și sigilat biserica, în 1942. Atunci s-a mutat armoniul și cărțile de cântări într-o cameră din casa noastră, unde s-au ținut și serviciile, în mod regulat, până la redeschiderea bisericii, ca urmare a Decretului-Lege Nr. 553 din 31 octombrie 1944, prin care se recunoștea Cultul Baptist. Biserica a

propașit dupa razboi și familii noi au trecut la credința baptist, inclusiv cantorul ortodox Palade, zis Totu.

Fratele Costan Miclea a fost ordinat ca pastor la începutul anilor 1950, desfășurând o activitate intensă și oficiind botezuri, atât în sat, cât și în satele vecine.

Dar Domnul l-a chemat la El devreme, astfel că în 27 iunie 1955 biserica a ramas făra pastor, lăsând în urmă o soție și mama nemangâiate, cei trei copii adulți din prima căsnicie, dar și doi copii minori, de 9 si 5 ani din a doua. Înmormântarea a avut loc pe 29 iunie, cu participarea multor păstori, frați și surori din împrejurimi, cu câteva coruri și fanfare, dar cu mare jale; a fost cea mai mare și mai tristă înmormântare din istoria satului Laz.

Cu toate ca biserica a ramas făra pastor, fratele Costan pregătise câțiva tineri pentru lucrare: Danciu Ioan, Voian Solomon, Voian Ștefan, Țigan Tănasa și Țigan Vanu; pe lângă frații mai în varsta, ca Danci Simion, Ghergar Gheorghe, Budau Ioan, aceștia au continuat să propovăduiască Evanghelia în satul Laz, fratele Ioan Danciu fiind activ până în 2021, când a fost chemat acasă.

Câteva gânduri scrise de fratele Adrian Barac – nepot

În calitate de nepot al fratelui Costan, mă simt foarte onorat să pot sluji în Biserica Creștină Baptistă din satul Laz, unde ajung în fiecare lună, împreună cu soția Marinela, la ultima soră care mai este în biserică, Mărcoi Lenuța.

Gândul meu în dreptul bunicului, pe care nici eu nu l-am cunoscut personal, însă prin mărturiile fraților în vârstă pe care i-am slujit înainte de anul 2009, de când am fost împlicat în Biserica Creștină Baptistă din Laz. Călătorind mult la biserică împreună cu fratele Țigan Vanu, veteran de război, îmi povestea din amintirile lui, frânturi din viața păstorului Costan Miclea:

-        A fost un om cu adevărat pocăit, respectat de tot satul, un om care i-a slujit cu drag pe frații din Laz.

-        A învățat copiii din biserică cântări și se ocupa de creșterea lor spirituală.

Păstorul Stoica Dumitru (1931 – 2023)  din Buteni, era colaborator, l-a prins în viață pentru scurt timp pe fratele Costan. Are amintiri despre un om deosebit, implicat în comisia de împăciuire a Comunității Baptiste Buteni, un om calm și blând, care apropia pe frați în neânțelegerile dintre ei și pacea se reinstaura.

Fratele Danciu Ioan îmi povestea despre amintirile lui cu fratele păstor Miclea Costan: - Mergea des cu fructe din Laz până în Arad, unde stătea mai multe zile la piață îmbrăcat în haine țărănești. Se oprea pe la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Arad, unde era invitat să predice Cuvântul lui Dumnezeu și frații erau foarte impresionați și străpunși la inimă de Cuvântul predicat. Se mirau că un om atît de simplu predică cu așa putere.

Mama soacră, Elena Zbircea, îmi povestea despre faptul că tatăl ei, fratele Costan, era un om foarte harnic, lucra mult cu animalele, la câmp, agricultură, la arat, ducea grâul cu carul cu boi la batoza de treierat.

La ordinarea dumnealui ca pastor a cântat cântarea: „Isus al meu tovarăș drag”, cum erau versurile în acea vreme.

Pentru mine și familia mea este și rămâne o moștenire spirituală de mare valoare, pe care o păstrăm vie și ne dorim să o transmitem și mai departe copiilor noștri.

Atât de adevărat este ce zice Cuvântul lui Dumnezeu în: Evrei 13:7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!
Dumnezeu să binecuvânteze toată țara cu oameni ca și pastorul Miclea Costan!

 

Surse:

Adrian Barac - nepot

Paul Miclea – fiu

Arhive

Farul Creștin

---

[1] Farul Creștin, Anul IX, Nr. 45, sâmbătă, 8 noiembrie 1941, 7.

[2] Farul Creștin, Anul XIV, Nr. 31, sâmbătă, 4 august 1945, 2.

[3] Farul Creștin, Anul XV, Nr. 23, sâmbătă, 8 iunie 1946, 7.

Istoria credinței baptiste în satul Laz, județul Arad, compilație de Paul Miclea

 

Prezint aici cu ajutorul Domnului și prin grija fratelui Paul Miclea, fiul păstorului Miclea Constantin, zis Costan din Laz, un mic istoric al Bisericii Creștine Baptiste din Laz, despre tatăl său, păstorul și fratele său Iovan, compozitor, despre care am scris
AICI. Fratele prezintă și tragedia satului românesc Laz, amenințat cu dispariția. Doamne ai milă și îndură-te!

Lecturare plăcută!

Fără sa fiu un istoric, dar ca fiu al satului am cules din diferite surse scrise și orale și am compilat informațiile de mai jos privind credința baptistă în satul meu natal, Laz, judetul Arad.

Din lectura mai multor documente am aflat că pătrunderea și răspandirea credinței baptiste în județul Arad a început pe Valea Crisului Alb de către un grup misionar stabilit în comuna Buteni, pe la începutul secolului XX, unde s-a inființat mai tarziu Seminarul Creștin Baptist în 1921 și unde a avut loc primul Congres al Baptiștilor din intreaga Românie la 12 aprilie 1923. Comuna

Buteni era prospera, cu teren agricol productiv și oameni harnici, dar acolo exista si Tribunalul plașii Sebis (mai tarziu raionul Gurahonț). Tot la Buteni a avut loc un mare congres în 23 – 24 octombrie 1948, dupa terminarea razboiului și recâștigarea libertații de cult, cu toate ca Uniunea Bisericilor Baptiste și Seminarul se mutasera la București.

La Buteni s-au format primii pastori misionari Teodor Sida, Teodor Brânda, Dănila Pascu, Vasille Berbecar și altii. Alți pastori din zona au fost Ioan Borla, la Dezna, Vasile Vanci, la Paulian, Gheorghe Slav, dascalul din Aciuta. Am auzit toate aceste nume de pionieri baptiști de la tata și pe unul l-am întalnit după multi ani de zile: pe fratele Danilă Pascu, despre care auzisem de la tata ca a plecat în America, am avut bucuria să-l cunosc bine la Cleveland, în 1980 și am avut o părtașie sfântă, cu aduceri aminte.

Biserici baptiste active vecine cu Buteni erau la Sebis, Bârsa, Roșia, Revetiș, Dezna, Dieci, Almaș, Crocna, Cil, Rădești, Bonțești (cor bun), Secaș (fanfara foarte buna), Minis (cor mixt renumit), Slatina și altele, toate aparținătoare de Comunitatea Arad.

În satul Laz, mai izolat ca altele din lipsa căilor de acces, credința baptistă a ajuns ceva mai tarziu, prin misionari din comunele învecinate. Am avut prilejul sa fac înregistrari audio cu bunica mea, baba Lenuța îi spuneam, și cu unii din primii credincioși din Laz, care mi-au confirmat că înca din primavara anului 1923 exista un grup de rugaciune și propovaduire a Cuvântului prin casele oamenilor, mai ales la familia Danciu Simion.

Păstrez cu sfințenie o inregistrare audio (caseta) din 1973, deci la 50 de ani de la

constituirea bisericii baptiste din Laz, cu bunica mea, Elena Miclea – Baba Lenuța, cum îi spuneam noi, din care redau doar câteva crâmpeie, dupa cum urmeaza:

Dumneata când și cum te-ai pocait, baba?

- Oh, au venit frați din alte sate și se intalneau la rugaciune și studiu biblic in casele oamenilor. După un timp m-am dus si eu sa vad ce fac acolo, ca eram curioasa și ieșiseră vorbe prin sat ca ce fac ei acolo; bărbatul meu, moșul tau și total tau se dusesera înaintea mea, dar eu eram împotrivă și ii huleam, că de ce se duc, ca eu ma duceam regulat la slujbe la biserica (ortodoxă) duminica și miercurea, eram religioasă. Așa ca m-am dus si eu acolo într-o miercuri

seara, la fratele Simion , zis Golambu si era plin de lume, cineva citea din biblie, se rugau și vorbeau, apoi căntau așa frumos și eu ma minunam cum de știu ei atatea din biblie? După ce s-a terminat, fratele Tănasa zise că ora de rugaciune s-a terminat, dar cine vrea și poate să mai stea, dar eu mă grabii, ca aveam copilul mic (Lazar) și-l lăsasem cu tata. Ajunsă acasă i-am povestit lui tata cum a fost de frumos și cum oamenii vorbesc de rău pe nedrept. Sâmbăta am

lăsat iar pruncul cu tata, care era un om bun si bland, si m-am dus iar acolo și   l-am auzit pe fratele Tănasa al lui Tol, zis Tănasuța, citind din Evanghelie cuvantul acela “Duceți-va în toata lumea și vestiți Evanghelia la toate fapturile și cine va crede va fi mântuit…” Iara se ruga fratele Simion Golambu, apoi moșu-tau, și tatal tau spuse Tatal Nostru. După aceea iar a zis ca cine vrea să plece, dar cine poate sa mai stea. Ei știau că eu am prunc mic acasa, dar inainte

de a ieși imi zise fratele Tănasa: “Moașă, mâine sa te scoli dumneata mai devreme și sa te duci la biserica, ca Evanghelia asta se citește în fiecare duminica la biserica (ortodoxa), dar se citește numai dimineața devreme, cand e numai popa, cantorul și crâsnicul, nu când vin oameni mai mulți”. Așa am făcut; m-am sculat devreme, am spalat si hranit pruncii si m-am dus devreme la biserica, unde am auzit citind Scriptura. Cand s-a terminat, veni popa la mine și

zise: “Mai Lena, dece vrei dumneata să mergi acolo, că noi tot bine ne-am înțeles; lasă-i că-s rătăciți". Eu i-am zis că așa am auzit din Scriptură ca cine crede și se botează va fi mântuit și eu vreau să urmez învățătura sfânta. Nu mai zise popa nimic. Duminica dupa amiaza m-am dus iar la ora de rugaciune și am luat pruncul cu mine, i-am dat niște jucarii să tacă și a venit un frate de la Dieci și când s-o pus întrebarea cine s-a hotarat, eu m-am radicat înainte de moșu tau

și de tatal tau. Da, eu m-am înștiințat de botez înainte de moșu-tau si de tatal tau, că el era mic (tânar) și nu voiau sa-l boteze, iar popa nu-l lăsa, ca el îi invața la școala. Ah, da ce bătăille a luat el de la popa când a auzit ca vrea să se pocaiasca.

Și când v-ați botezat?

- Tatal tau era de 13 ani, deci acum 50 de ani (1923). Chiar la Rusalii ne-am botezat.

- Câți ati fost?

- Șapte: eu cu moșul tau, Pavel și tatal tau, Costan, fratele Simion Danciu, sora Saveta (mama lu Gaita). fratele Solomon (tatal lui Ica) si nu stiu mai care, dar sapte am fost. Apoi ce să vezi: ne văzu popa, săracul, când mergeam la botez, la Dezna, a doua zi de Rusalii, și zise catre Ziti să tragă clopotul după noi. “Trăge clopotul dupa ei, că ăștia acum au murit!” și a tras clopotul, dar ce să vezi? Nu mult dupa aceea popa n-a mai putut să țină slujba.

NOTA: Acest botez este mentionat în antologia fratelui Dr. Alexa Popovici intitulată “Istoria Baptiștilor din România” (pag. 489), Editura Făclia, 2007, astfel: „La Dezna a avut loc un botez în a doua zi de Rusalii, 1923 cu 9 suflete (din care 7 erau din Laz). A oficiat pastorul Vasile Vanci.

Dece nu s-a ținut botezul în sat? Satul Laz fiind izolat și făra o apa curgatoare mai importantă, nu avea condiții prielnice de a organiza botezuri. Totuși, după ani de zile și cand biserica a crescut, frații au gasit soluții și au construit un mic dig pentru a opri apa într-o baltă (“dulbina”) și astfel s-au oficiat câteva botezuri, unele menționate în antologia fratelui Dr. Alexa Popovici (pag. 489):

“În Laz, biserică s-a dezvoltat bine și aflam că a avut un botez în 15 august 1925 cu 13 suflete, iar în 11 iulie 1926 cu 20 suflete. Peste un an, în 19 iulie 1927, au fost botezate alte 10 suflete.”

Ca pastor al bisericii din Laz pentru mulți ani a fost fratele Cristea Moise, din Roșia. Țin minte cum el venea duminica dimineata descult, cale de vreo 5 km (cam o ora de mers) și înainte de a ajunge la biserica intra la famamilia Danciu, sau la noi, cerea un lighean cu apă sa se spele pe picioare si apoi își punea “slapele” inainte de a intra în biserica. Era un om blând, bun cunoscător al Bibliei și prieten bun cu tata, fratele Costan, cum îi zicea (tatei nu-i placea să tutuiasca prietenii și frații). În anii copilariei mele nu erau biblii, doar cea a bisericii (pe care o folosea tata), însă se învățau multe versete pe din-afară; prin case se afișau foi cu versete din biblie, unele frumos  înrămate și înca ne amintim de ele. Nu erau nici carți de cântari, doar în biserică, dar fiecare aveam un carnețel în care ne copiam versurile cântărilor nou învatate - și mereu învățam cântări noi. Nu erau nici cărți cu predici, sau tractate, ca în zilele de azi; erau doar două publicații: Revista Farul Creștin, Arad și Calendarul Creștin, dar nici acestea nu ajungeau la toti.

Tatal meu, Miclea Constantin, zis Costan, s-a predat Domnului la frageda vârstă de 13 ani; la 19 ani s-a căsătorit cu Toma Persida, o tânără credincioasa de 16 ani, din sat. Amândoi erau talentati muzical și de mare ajutor în dezvoltarea bisericii; mama era bună cântăreață - soprană, iar tata, având înclinații muzicale, a invatat notele și treptat a inființat un cor ce avea să devină cunoscut pe Valea Crișului Alb.

Tata a fost prieten bun cu fratele compozitor și muzician Ioan Chișmorie, de la Măderat, care a vizitat de multe ori satul Laz și a locuit zile în șir în părtașie cu familia noastră, mi-l amintesc foarte bine. Continuând să-și completeze cunoștințele muzicale, să stăpâneasca cântatul la armoniu și cunoașterea notelor muzicale, pentru mulți ani de zile fratele Costan s-a ocupat de formarea și instruirea corului bisericii, dar și acoperind nevoile duhovnicești locale, făcând misiuni la botezuri sau serbări cu participarea altor coruri și fanfare din vecinătate, ca un fel de competiție sau concursuri de interpretare. Așa a devenit soția sa, mama Persida, recunoscută de către cei ce au ascultat-o ca o bună solistă, dar viața ei a fost scurtă și la 29 de ani (1942) Domnul a luat-o, lăsând

în urmă 3 copii orfani (Iovan avea 11 ani, iar eu 5) și un soț nemângăiat. Fiind prea mic când ne-a părăsit, regret și recunosc că am prea puține amintiri despre și cu mama. Această situație a determinat ca tata, fratele Costan, cum era bine cunoscut în zona, să se recăsătorească în 1943 cu sora Maria (Marița), din comuna Tomești, de lângă Baia de Cris, care era văduvă.

Înca din tinerețe fratele Costan ar fi dorit sa mearga la seminar, dar situația familiară nu ia permis; totusi, prin anii 1930, a participat la cursurile organizate de Seminarul Teologic Baptist, ce se înfiintase înca din 1921 la Buteni. Cursul Biblic era cu tineri recomandați pentru lucrarea pastorală, învățătorii fiind frații Alexa Popovici (care m-a botezat în 1954 și ne-a vizitat familia în Laz, în 1956), Ioan Socaciu (pe care l-am cunoscut pe cand eram student și pentru un timp am

locuit la Seminar, împreuna cu frate-meu Iovan și mai mulți studenți credinciosi), Constantin Adorian, Dănilă Pascu și alții. După imigrarea în S.U.A. (1979) am fost binecuvântat să colaborez mai strans și cu alți pionieri ai credinței baptiste din România, printre care frații Alexa și Pit Popovici, Valentin Popovici (prieten din tinerețe), Richard Wurbrand, Iosif Sărac și alții.

Biserica din Laz a progresat atat spiritual, cât și numeric, ajungând la aproape 100 de membri, dar a urmat persecuția din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial; după ce s-a închis și sigilat biserica, în 1942. Atunci s-a mutat armoniul și cărțile de cântări într-o cameră din casa noastră, unde s-au ținut și serviciile, în mod regulat, până la redeschiderea bisericii, ca urmare a Decretului-Lege Nr. 553 din 31 octombrie 1944, prin care se recunoștea Cultul Baptist. Biserica a

propașit dupa razboi și familii noi au trecut la credința baptist, inclusiv cantorul ortodox Palade, zis Totu.

Fratele Costan Miclea a fost ordinat ca pastor la începutul anilor 1950, desfășurând o activitate intensă și oficiind botezuri, atât în sat, cât și în satele vecine. Dar Domnul l-a chemat la El devreme, astfel că în 27 iunie 1955 biserica a ramas făra pastor, lăsând în urmă o soție și mama nemangâiate, cei trei copii adulți din prima căsnicie, dar și doi copii minori, de 9 si 5 ani din a doua. Înmormântarea a avut loc pe 29 iunie, cu participarea multor păstori, frați și surori din împrejurimi, cu câteva coruri și fanfare, dar cu mare jale; a fost cea mai mare și mai tristă înmormântare din istoria satului Laz.

Cu toate ca biserica a ramas făra pastor, fratele Costan pregătise câțiva tineri pentru lucrare: Danciu Ioan, Voian Solomon, Voian Ștefan, Țigan Tănasa și Țigan Vanu; pe lângă frații mai în varsta, ca Danci Simion, Ghergar Gheorghe, Budau Ioan, aceștia au continuat să propovăduiască Evanghelia în satul Laz, fratele Ioan Danciu fiind activ până în 2021, când a fost chemat acasă.

Un aspect important al istoriei credinței baptiste il reprezintă actvitatea muzicala. De copii am învățat toate cântările pe de rost - erau foarte puține cărți de cântări - și trebuia să participăm la programele bisericești de sărbători și chiar duminicile, cu cântări solo sau poezii; până și acum, la anii bătrâneții, ne revin în minte cântări învățate în anii copilăriei, când fiecare aveam un carnet cu

versurile cântărilor proaspăt învățate, ca de exemplu: Isus al meu tovarăș bun; Dragostea e cea mai sfântă; Vazut-ai tu cum trece vremea? Chiar daca nu se mai cântă acum, au rămas în memoria noastră ca amintiri sfinte din anii copilariei și tinereții.

Ca o mențiune specială legată de istoria credinței baptiste din satul Laz și de activitatea muzicală se cuvine să menționăm ca fiul cel mare al fratelui Costan, Iovan, a dovedit aptitudini deosebite înca din tinerețe, moștenind talentul părinților și dezvoltându-l în timpul celor 4 ani de ucenicie în comuna Aciuța (1945 - 49), atat prin învățarea și stăpânirea instrumentelor muzicale din fanfara, cât și pe linia dirijatului coral. În anul 1950, când s-a format fanfara bisericii din Laz, Iovan a fost primul îndrumător și instructor al suflătorilor, chiar dacă nu mai locuia permanent în sat, mutându-se la Arad pentru a-și continua studiile liceale și muzicale ce aveau să-l catapulteze în randurile studenților la Conservatorul de Muzică din Bucuresti, pe care l-a absolvit în 1957, devenind primul licențiat baptist al acelei instituții.

Iovan Miclea a fost profesor de muzica la Seminarul Teologic Baptist din București și dupa câțiva ani avea să fie profesor de dirijat coral al Conservatorului, ajutând și îndrumând mulți din copiii fraților să-și facă studii muzicale superioare. Activitatea fratelui Iovan Miclea este cunoscută frățietății protestante române din întreaga lume, prin lecțiile predate, prin demonstrarea dirijatului coral clasic în biserici și prin miile de compoziții ce se cântă azi în toate bisericile protestante din lume, unele compuse în timpul regimului comunist sub pseudonimul I. Milutanu, ca de exemplu „Viata crestinească, plină de elan”; „Slava Ta o cânt, Isuse”; „Ce poate fi mai minunat”, ș.a. Înca în

viațș, dar la mari depărtări în aceste zile, pe plaiuri americane (în statul Washington), fratele Iovan Miclea iși trage seva de credință și talent din biserica baptista din Laz.

Satul Laz a început să se depopuleze înca de la sfarșitul anilor 1950, când, din cauza condițiilor economice tot mai grele, familiile au inceput să se mute în comune mai prospere și cu acces la mijloacele de transport; așa s-a ajuns ca în prezent sa fie mai putin de 30 persoane (?) în sat, față de cca. 500 în anii 1940-50. Și totuși, biserica a existat și a funcționat până recent.

În anul 2009, clădirea bisericii a fost reparată și remodelată prin contribuții benevole, iar în ziua de 31 mai 2009 a avut loc o frumoasa serbare de inaugurare si re-dedicare a locașului bisericii baptiste din Laz, renovată și modernizată. Au participat corul bisericii Maranata, din Arad și o fanfară cu suflători din împrejurimi, dar mai ales cu mult popor venit chiar din America și de prin multe alte locuri, care au auzit înca odata propovăduirea Cuvăntului și  s-au bucurat de părtășia cu fiii satului slăvind pe Dumnezeu. Programul a fost condus de fratele Constantin Chisăliță (pe vremea aceea președinte al Comunității Valea Crisului Alb), cu mesajul răposatului frate Dorel Popa,

pastorul bisericii Maranata; atunci autorul a prezentat o istorie abreviată a Bisericii  Creștine Baptiste din Laz.

Întrucât actualmente nu mai sunt credincioși baptiști în Laz, Locașul duhovnicesc este folosit, din cănd în când, pentru vizite misionare organizate de fratele pastor Adi Barac, din Sebiș, nepotul (prin căsătorie) al fratelui Costan Miclea, a cărui amintire e prezenta în memoria tuturor celor ce l-au cunoscut.

Badea R. Marin 1907 - ? din Tamaș

 

Fratele Marin Badea s-a născut în luna octombrie 1907 în localitatea             Tamaș, județul Ilfov. Părinții erau ortodocși, români.

Absolvă patru clase primare în localitatea natală și participă la cursurile biblice de la Seminarul Teologic Baptist din București.

Este contigentul militar 1929, încorporat la Grăniceri, Regimentul 2 Vânători, de Gardă nr. 9 și rămâne la vatră cu gradul de fruntaș.

 Fratele Marin Badea se căsătorește cu Ecaterina și Domnul i-a binecuvântat cu o fată.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu și este cercetat profund prin Duhul Sfânt și se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus. În ziua de 14 aprilie 1935 este botezat.

În ziua de 23 aprilie 1936 fratele Marin Badea este ordinat pentru Bisericile Creștine Baptiste din Tamaș, Buftea și Corbeanca din județul Ilfov. Cercul de activitate avea 14 credincioși baptiști și 10 copii.

Fratele Ioan Bunaciu scrie despre Biserica Creștină Baptistă din Tamaş, printre altele: „Este un sat de rromi de lângă oraşul Buftea. Evanghelia a fost propovăduită aici de către Constantin Manolescu, pastorul Bisericii Baptiste din cartierul Griviţa (strada Arad nr. 31). Prin predicile sale s-au convertit două femei în anul 1935, care au adus la mântuire alte 33 de persoane. Serviciile divine se ţineau în casa lui Marin P. Costache, astfel că, din lipsă de spaţiu, biserica nu s-a angajat într-o lucrare de amploare.

Cine știe mai multe informații, vă rog să mi le dați. Mulțumesc.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Profunzimea istoriei baptiștilor de Mihai Ciucă, mă uimește

 

Deși am vorbit cu marele nostru istoric Mihai Ciucă în multe rânduri și feluri, multe minute și poate ore petrecute la telefon, întrebând și întrebându-mă, discutând cum se înțelege un eveniment, nu mi-am putut da seama de adâncimea istoriei pe care o scria, vorbind despre acest proiect. Of, of, ce ne lipsește acest om ales, dar acesta a fost planul lui Dumnezeu și planul Lui este bun pentru că El nu face erori. Ce am avea acuma de povestit Mihai, dar te-ai dus la Creatorul tău pe care l-ai iubit și ai lăsat o profundă și de mare preț comoară, despre care aș avea să te întreb multe lucruri.

Dacă nu este Mihai să ne spună, Dumnezeu ne-a dat putere să cercetăm fără Mihai lucrurile care ne interesează, pe mine și pe poporul drept credincios baptist român. Nu mai este Mihai să-l întreb una și alta, dar a scris în lucrarea domniei sale lucrurile pe care le caut acum.

Am scris despre fratele Mihai mai multe articole:

„Ciucă Mihai și opera sa monument lăsată moștenire posterității 1962 – 2021 din Brăila”

„Cartea Baptiștii din România - Pionerii de Mihai Ciucă, în 3 volume este pe piață la un preț rezonabil”

„Baptiștii din România – Pionierii - Volumul I de Mihai Ciucă a sosit la Rohia”

dar și multe alte articole, deoarece lucrarea lui este aproape inepuizabilă și o bună sursă de informare pentru lucrarea baptistă din România.

Prin bunăvoința fratelui și a familiei sale rămase pentru a promova în continuare lucrarea sa cărturărească, am toată opera monumentală a acestui mare erudit. Aceste lucrări mă ajută să găsesc informații despre frații noștri baptiști care au venit în țara noastră să aducă cuvântul lui Dumnezeu.

Spre bucuria mea plăcută, aflu ce am nevoie de la fratele Mihai Ciucă pentru că acest frate a adunat resurse uimitor de multe și de primă mână.

La capitolul VIII. Bibliografie, unde dă sursele din care și-a alcătuit vasta lui operă, rămâi uimit de-a dreptul. În cele aproape 90 de pagini de carte, de la pag. 813 – 901 resursele scrise sunt un izvor inepuizabil care nu se mai termină. Ele sunt și resurse din alte limbi precum: germană, engleză, rusă, maghiară dar și alte. Sursele sunt din arhive, volume de documente, lucrări oficiale și legislative, rapoarte organizaționale, interviuri, corespondență nepublicată, volume, studii, lucrări de licență și dizertații, articole, colecții de publicații religioase și seculare și altele.

Frumos, profund și uimitor dar ne-ai lăsat frate Mihai, odihna ta să fie plăcută în prezența Creatorului nostru și Dumnezeului veșniciilor din veci în veci.

https://www.youtube.com/watch?v=Lc4RglbZy-g&t=2011s

Banciu Ioan 1905 - 1953 din Vârfurile

 

S-a născut în 15 martie 1905 în localitatea Vârfurile, județul Arad, în familia lui Nicolae și Rozalia Banciu.

Este dat la școală și face patru clase primare și cursuri biblice pentru a fi pregătit suficient de bine în lucrarea de predicare.

La doar 16 ani, în data de 4 septembrie 1921, se botează în localitatea Vârfurile, actul botezului fiind oficiat de fratele Vanci Vasile.

În data de 12 noiembrie 1925 s-a căsătorit cu sora Elena Nicoară în localitatea natală, împreună având doi copii: Aurel (1930) și Ioan (1937).

Este contigentul militar 1927, dar participă în an Doilea Război Mondial pe frontul de vest între anii 1944 – 1945. Este lăsat la vatră cu gradul de sergent.

După urmarea cursurilor teologice predate de fratele Everett Gill, este ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste din Vârfurile. Actul ordinării a avut loc în anul 1945, iar comisia de ordinare a fost formată din frații Tudoran Emilian și Bălc Ioan. Fratele a fost păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Vârfurile, județul Arad din anul ordinării 1945 până în anul 1953. A mai păstorit și biserica din Tisa, județul Arad, Tălagiu.

Raionul de activitate al fratelui avea 300 de credincioși baptiști. A fost  unul din cei mai buni evanghelişti de pe Valea Crişului Alb. Fratele Ionel este cunoscut ca un bun organizator, un bun bucătar, s-a implicat activ în viaţa bisericii din Vârfurile, la ora de rugăciune, studiu biblic, a fost mulţi ani casierul bisericii, a cântat în fanfară şi cor. A fost și în conducerea Comunității de Arad.

În anul 1953 Dumnezeu îl cheamă acasă, în Împărăția Sa.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Baptiștii români din Canada au prins rădăcini în anul 1913, dar s-au organizat după anul 1920

Biserica Creștină Baptistă din Canada s-a format în jurul anului 1913, dar nu a avut o dezvoltare așa rapidă ca în Statele Unite. Totuși, încet, încet crește numărul baptiștilor români și se formează biserici românești. Bisericile baptiste din Canada au fost ajutate de surorile lor din America.

Cel care a organizat baptiștii români din America a fost Louis A. Gredys, care a scos prima revistă baptistă română în ianuarie 1913. Câteva luni mai târziu, în luna septembrie, are loc „Prima Conferință a Baptiștilor Români din America”. La această conferință au participat doar delegați de pe teritoriul Statelor Unite, fără Canada.

Iată delegații și orașul din care vin:

Akron, O.: Mihai Chevan.

Anderson, Ind.: Teodor Selegean.

Cleveland, O.: Louis A. Gredys.

Cincinnati, O.: Ioan Olariu-Luguzo.

Dayton, O.: Dimitrie Kereș.

Detroit, Michigan: Ilie Truța.

Gary, Ind.: Ioan Vank.

Indianapolis, Ind.: Teodor Selegeanu.

Martins Ferry, O.: Pavel Motz.

Acest frate Louis A. Gredys a fost absolvent al Toronto Bible College și dumnealui cunoștea bine despre mișcarea baptistă din Canada. Revista „Creștinul”, fondată de Louis A. Gredys în anul 1913, se adresa și baptiștilor români din Canada și abonamentul costa un dolar pentru cei din America, dar și pentru frațiI din Canada. Totuși, nu vorbește despre înființarea unei biserici baptiste în Canada. După cele scrise în revista „Chreștinul” fratele activa printre evreiI creștini, care erau organizați și aveau conferințe anuale din anul 1915.

În anul 1913 erau baptiști români în Canada, ne scrie fratele Pantelimon Andrișan într-un articol din revista „Creștinul” din 1918. Este vorba de un tânăr pe nume Pavel Evsceff,  el a primit pe Domnul în anul 1913, în oraşul Winnipeg, Man, Canada. Cred că odată cu organizarea baptiștilor români din America, s-au înmulțit încet și baptiștii în Canada.

Cea mai veche sursă pe care o avem în acest moment despre prezența unei biserici baptiste  în Canada, este din anul 1922. Este vorba despre cartea lui Șerban Drutzu, „Românii în America”. Nu pot aprecia dacă este o sursă sigură, deoarece despre baptiștii românii din America nu spune nicio vorbă, doar de cei din Canada. În capitolul „Bisericile românești în Canada spune: „Datorită inițiativei, energiei și religiozității emigranților noștri, se află azi în Canada 10 biserici românești: 7 ortodoxe, 2 baptiste și 1 sâmbăteană”. Bisericile baptiste sunt în colonia Avonlea-Readlyn și în orașul Regina (Saskatchewan).

Fratele Ioan Socaciu vorbește despre anul 1924 ca început de organizare a bisericilor baptiste române din Canada.

„Ford City, Canada - Pe la 1924 strângându-se mai mulţi fraţi în acest orăşel visa-vis cu Detroit, cu ajutorul fraţilor de la a treia biserică, au început lucrul intr-o sală din Charlez Rooad. Acolo fraţii cercetaţi de fratele Igrişan şi fraţii de la prima biserica din Detroit şi ceia de la a treia, au fost puşi în legătură cu americanii. Fraţii şi-au strâns rândurile şi astăzi sunt în legătură strânsă cu englezii şi sub conducerea fratelui Dămian Iovanu, un om al lui Dumnezeu de care se bucură toți”.  – Articol de Ioan Socaciu 1929.

În anul 1935 la a 23-a Convenţie care s-a ţinut la a doua Biserică Creștină Baptistă din Detroit, Michigan, în zilele de 30 August - 2 Septemvrie, 1935 s-a primit Biserica din Windsor, Canada, ca membră în Asociaţie.

Din 1913 când fratele Louis A. Gredys organizează Bisericile Baptiste din America și până în anul 1935 sunt 22 de ani. În acești ani bisericile baptiste românești din America se înmulțeau foarte mult, dar lucrarea din Canada s-a dezvoltat mult mai lent.

Iată articolul scris de fratele Pantelimon Andrișan în anul 1918, pe când era student:

„O NOAUA UŞĂ DESCHISĂ

Cu toate că poporul nostru român este sărac şi nu are niciun institut a-şi educa tinerii, totuşi are oportunitatea de a-i trimete la şcoalele altor naţiuni cari stau cu uşele deschise spre a-i primi.

Fraţii noştri germani, cari prin marea lor osteneală şi-au înfiinţat o şcoală pentru înaintarea pe terenul eucaţiei în Rochester, New York, din care sute de misionari au ieşit, unii prin America, iar alţii prin Burma, China, Africa şi alte părţi ale lumei, spre a predica Cuvîntul Lui Dumnezeu. Acest institut, având ca principal pe bătrânul frate Profesorul Remaker, a binevoit cu bucurie să primească în sânul său şi pe tinerii noştri români, ştiind marea lipsă în poporul nostru.

În aceasta şcoală avem deja trei tineri, dintre cari unul până acum nu a fost cunoscut fraţilor şi cetitorilor noştri, cu toate că e şi el român, născut în România. Dară sper în Domnul, va fi cunoscut de acum nainte.

Acest frate tânăr cu numele Pavel Evsceff, este născut în România, judeţul Tulcea, a venit şi el ca alţi mulţi tineri la America şi auzind Cuvîntul Domnului   l-a primit în inimă, urmând Lui Christos. N-a fost cunoscut de poporul nostru român, din cauză că el n-a venit în contact cu românii. El a primit pe Domnul în anul 1913, în oraşul Winnipeg, Man., Canada și venind aici, (în SUA) se luptă din răsputeri spre a înainta în lucrul Domnului.

Noi îl recomandăm pe fratele Pavel Evsceff tuturor fraţilor în Christos şi-l asigurăm de dragostea noastră frăţească în toate momentele. El este un bun ostaş al Lui Christos şi, fraţilor români, nu-l uitaţi. Cred că în viitor va putea cerceta, mai ales în timpul vacanţei, pe unii fraţi, îl recomandăm la oricare adunare ca pe un frate vrednic. Iar pe fratele tânăr îl rugăm a ne ajuta în lucrul cel mare şi sfânt pe care-l avem, a ne ajuta la foiţa “Creştinul,” spre a ne scrie câte un articol, ştiindu-l că are un dar deosebit pentru a mânui pana. Noi din inimă plină de bucurie îl rugăm ca să folosească acest talent, a se face de cunoscut între fraţii noştri şi credem că va şi face aceasta.

P. ANDRIŞAN, Student în Seminarul teologic din Rochester, N. Y”.

 

Surse:

Șerban Drutzu

Vasile W. Jones

Creștinul

Farul Mântuirii