Rev. J.H. Rushbrooke, 70 de ani de la moartea sa

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de la moartea omului lui Dumnezeu J. Henry Rushbrooke. Plecarea lui în veșnicie a produs multă durere în poporul baptist din întreaga lume, dar Dumnezeu l-a primit cu bucurie în Împărăția Lui. În România a produs și mai multă durere pentru că acest om a fost alături de comunitatea baptistă de la înființarea ei. A venit ca reprezentat al baptiștilor din întreaga lume, aproape în fiecare an, dar a fost și de două ori pe an ca să stea de vorbă cu frații, să fie alături de suferințele ce le îndurau, să-i încurajeze, dar a fost și la autoritățile statului, Rege, Prim-ministru, parlamentari, ambasadori și oameni de stat pentru a le explica că baptiștii din România sunt loiali statului și că nu vrea să dezmoștenească pe nimeni, ci doar vor să fie buni credincioși lui Dumnezeu.

  Despre Rushbrooke s-a scris mult în România, iar la moartea lui frații au publicat în revista cultului „Îndrumătorul Creștin Baptist” cuvinte din cele mai mari.

Iată câteva titluri:

„AM PIERDUT PE CEL MAI MARE FRATE AL NOSTRU!”

de Uniunea Comunităţilor Creştine Baptiste Din România

„A CĂZUT UN CEDRU DIN LIBAN”

de Dr. J Staneschi

„Un mare luptător pentru libertatea religioasă”

de Adorean

Dacă Domnul ne va ajuta împreună cu fratele dr. Marius Silveșan vom scoate o carte de aducere aminte și de a face cunoscut ce a făcut Rushbrooke pentru poporul baptist din România, cuvântări, intervenții ce le-am găsit în presa românească, dar și din cea străină.

J. Henry Rushbrooke s-a născut în anul 1870  în Bethnal Green, Anglia și  a fost unul dintre „fiii”, Doctorului Clifford, şi prieten intim cu Dr. Newton H. Marshall.

Dr.. Rushbrooke a studiat la Midland Baptist College, sub direcţia lui T. Wilton Davies şi la Universitatea Nottingham. După ce a luat titlul B.A. şi M.A. la Universitatea din Londra, el a studiat la Halle şi Berlin, unde a auzit pe marii profesori ca: Paplsen, Dilthy, Kaffan von Soden, Harmack şi alţii.

Doctoratul în teologie l-a luat la Universitatea din Canada în 1921.

În 1902 el îşi începe practica ca şi pastor la Biserica Baptistă „St. Mary’s Gate” din oraşul Derby, unde va sluji până în anul 1907. După aceea el este pastor cu drepturi depline la „Archway Road”, Londra între anii (1907-1910), şi  la biserica „ Hampstead Garden Suburb Free Church” între anii (1910-1920), o nouă comunitate religioasă care adună laolaltă elemente baptiste şi congregaţionale.

În 1919  Rushbrooke este ales de către Alianţa Baptistă Mondială să fie conducătorul unui tur de 9 săptămâni prin Europa  postbelică; acest lucru s-a datorat faptului că el vorbea germana fluent şi era un bun cunoscător al continentului european.

În anul 1923 la Congresul de la Stockholm el a desfăşurat o intensă activitate.

Între anii 1920-1925  în cadrul Conferinţei de la Londra este desemnat mandatar baptist pentru Europa, care presupunea supravegherea muncii de ajutorare, dezvoltare şi de misiune al comunităţii baptiste unite.

În 1925 până în 1928 este secretarul Alianţei Baptiste Mondiale pentru partea de est a Europei.

În anul 1926  Rushbrooke devine vicepreşedinte al Alianţei Baptiste Mondiale.

În anul 1928 a fost ales secretar general al acestei organizaţii, funcţie pe care a ocupat-o timp de 11 ani.

La Congresul Mondial din Atlanta în 1940, el devine succesorul D-rului  G.Truett în înalta funcţie de preşedinte al marii Alianţe Baptiste Mondiale, pe o perioadă de 8 ani, până la moartea sa.

În timpul anilor de război, din 1939 până în 1945, în calitate de preşedinte al Alianţei, Rushbrooke a făcut o serie de călătorii în favoarea comunităţii baptiste, unind, el personal, familii confesionale.

Publicaţiile lui Rushbrooke arată evidentul rol critic al lui în formarea unei identităţi baptiste internaţionale: Lucrarea baptistă în Europa (Baptist Work in Europe) din anul 1920, Baptiştii – Luptătorii ai Libertăţii Religioase (Baptists as Champions of Religious Freedom)  din anul 1938, şi Reconstrucţia Baptistă în Europa (Baptist Reconstruction in Europe)  din anul 1945.                    

La data de 1 Februarie 1947 Domnul își cheamă slujitorul acasă, deși era în plină desfășurare  pregătirea Congresului Mondial din Danemarca, 29 Iulie-3August 1947.

Mulțumim Domnului pentru așa oameni și să ne ajute să lucrăm în pătrățica noastră pentru slava Domnului.

 

Profesorul Marius Cimpoae, licențiat în istorie baptistă

Am găzduit pe acest blog două personalități, doctori în istorie baptistă: pe Marius Silveșan și George Colcer vezi aici și aici. Acum vin să prezint un alt iubitor al poporului baptist din România. Este vorba despre profesorul Marius Cimpoae, care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu, în care ne vorbește despre lucrarea de disertație, despre proiecte de viitor, despre familie și altele.

Dumnezeu să-l ocrotească și să-l sprijine în lucrarea pe care o face pentru slava Domnului!

Vă felicit cu mult drag pentru lucrarea de disertație pe care ați susținut-o la Universitatea de Vest din Timișoara (LUMINI ȘI UMBRE: Viața Cultului Creştin Baptist din România în perioada comunistă – între colaborare, compromis și opoziție) și vă apreciez că vă plecați spre poporul baptist întregindu-i istoria. Apreciez că veți merge și mai departe să o completați și apoi să vadă lumina tiparului.

Aș vrea să știu eu și cei ce citesc blogul: „Istorie Baptistă”, cine este Marius Cimpoae?

M.C. Marius Cimpoae este un nume: nume de copil, nume de soț, nume de tătic, de profesor, de predicator. Acest nume este lăudat de unii și, în aceeași măsură, este criticat de alții. Dar nici laudele, nici defăimările nu spun totul despre mine. Sunt cărășean la origini, timișorean prin adopție, baptist prin convigere, pasionat de literatură și istorie contemporană. În ceea ce privește educația și formarea profesională, sunt licențiat în teologie și filologie – limba și literatura română la Universitatea din București – Facultatea de Teologie Baptistă; recent am absolvit studii de master în istoria comunismului la Universitatea de Vest din Timișoara și un program postuniversitar în domeniul managementului Administrației Publice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După absolvirea studiilor universitare m-am mutat la Timișoara unde am început să lucrez alături de pastorul Petru Dugulescu la Biserica Eclesia și la Asociația „Isus Speranța României”. Doar 5 luni am avut ocazia să mă bucur de modelul de viață al unui om pe care l-am apreciat enorm. Am lucrat ca educator, consilier și șef de cabinet parlamentar, pastor și profesor. Acum slujba mea este de profesor titular de limba și literatura română la Școala Gimnazială Comloșu Mare (o localitate aflată la 60 de km de Timișoara și la doar câțiva kilometri de granița cu Serbia), iar slujirea mea este de predicator la Biserica Baptistă Germană Timișoara (prima biserică neoprotestantă din sud-vestul României). 

Unde v-ați născut și când?

M.C. M-am născut la data de 03 august 1985 în localitatea Oravița, jud. Caraș –Severin și am crescut la Știnăpari, o localitate aflată în zona montană a Banatului de sud, pe platoul munţilor Locvei în zona turistică Cheile Nerei. Viața aspră de la munte m-a format, m-a călit, pregătindu-mă pentru momentele intense pe care de multe ori viața mi le-a oferit până acum.

Părinții v-au fost baptiști?

M.C. Părinții mei nu au fost baptiști. Ei s-au pocăit pe când aveam eu 6 ani în urma unor experiențe dramatice. Mama a fost prima care s-a hotărât după ce a fost vindecată complet de psoriazis (boală cronică de piele). De la 16 ani și până când a împlinit 29 de ani, a alergat la toate spitalele și la toți medicii din țară în speranța că se vor găsi remedii pentru boala ei, dar cu fiecare unguent sau medicament care îi era administrat, boala se extindea și se agrava. Până într-o zi, când un bătrân din localitatea noastră, i-a recomandat un medic la care nu apelase niciodată până atunci. A început să meargă la biserică și să se roage, iar la o evanghelizare pe stadionul din Reșița, în urma unei rugăciuni, Medicul Suprem a vindecat-o complet nemaiexistând nici măcar un singur semn în trupul ei că ar fi fost vreodată bolnavă de psoriazis. În ciuda minunii pe care Dumnezeu a făcut-o în viața ei, dar și în viața familiei noastre, inima tatălui meu a rămas împietrită. Pentru că a fost crescut cu ideea că pocăiții sunt sectanți a început să îi interzică mamei să meargă la biserică. Însă dragostea pentru Dumnezeu a fost mai mare decât suferința pe care a îndurat-o de la tatăl meu și a continuat să meargă la biserică. Cu aproximativ o săptămână înainte de botezul mamei, tata s-a îmbătat foarte tare și a fost foarte aproape să îl omoare pe unul dintre frații mei mai mici, punându-i piciorul pe piept. Dumnezeu l-a salvat pe fratele meu, dar a salvat și inima tatălui meu, așa că în ziua botezului, amândoi părinții mei L-au mărturisit public pe Domnul în apa botezului. Acesta a fost momentul când credința în Dumnezeu a devenit menirea vieții noastre.

Ați avut în copilărie amintiri plăcute sau neplăcute în relațiile dumneavoastră cu unele persoane baptiste?

M.C. Cantitativ, am mai multe amintiri plăcute în relațiile cu frații mei baptiști, decât amintiri neplăcute. Calitativ, înțeleg că oamenii din viața mea, buni sau mai puțini buni, sunt niște sculptori pe care Dumnezeu i-a folosit în șlefuirea caracterului meu. Maica Tereza spunea: „Unii oameni apar în viața noastră ca o binecuvântare, alții ca o lecție”. De fapt, înainte de a-i încadra pe baptiștii din viața mea în nu-știu-ce categorii, permiteți-mi să spun, că sunt conștient că nici eu nu sunt un baptist perfect. Dimpotrivă..., dar mă străduiesc să fiu un baptist foarte bun sau mai bine zis, un creștin foarte bun J.

Când și cum v-a venit pasiunea de a scrie despre baptiști?

M.C. Am o pasiune pentru a scrie în general. Mai ales în ultima perioadă simt că trebuie să scriu. Nu știu cât din ceea ce scriu este folositor pentru cei care citesc, dar totuși scriu. Scriu pentru că: „Quod scripsi, scripsi = Ce am scris, rămâne scris”.

Am scris despre baptiști și mai exact despre istoria recentă a baptiștilor din dorința de a oferi o prezentare obiectivă, echilibrată, justă a unor aspecte cunoscute sau mai puțin cunoscute din viața Cultului Baptist din România în încercarea de clarificare și de asumare a trecutului și nu de justificare sau de condamnare a lui. Scopul acestei lucrări este acela de a oferi o șansă la reconciliere unei comunități care până la deconspirarea personalului fostei Securități prin publicarea listelor cu informatori, colaboratori, au încercat să ascundă sub diverse pretexte și scuze, mizeria colaboraționismului cu regimul comunist. De asemenea, un alt scop este acela de a crea o imagine corectă, fără exagerări, asupra evenimentelor la care generația mea nu a fost martoră, în vederea răscumpărării memoriei, dar și a istoriei.

În anul 2007 a fost lansată cartea Pigmei și uriași a lui Daniel Mitrofan, unde a fost publicată o listă scurtă, dar cu nume foarte cunoscute a pastorilor baptiști colaboratori cu Securitatea, concluzia autorului fiind că în perioada comunistă între 70-90% dintre pastori au colaborat cu regimul comunist. Din momentul acela, a continuat să cadă cu „deconspirări” pe toate blogurile „creștine”. „Deconspirarea” brutală, ostentativă, fără dovezi, fără documente credibile, a produs foarte multe răni și a distrus multe relații. Dacă până în 2007 imaginea baptiștilor a fost aceea de oponenți ai regimului comunist, de luptători pentru libertatea religioasă și libertatea de conștiință, după 2007, percepția generală a fost aceea că baptiștii și, în mod special, pastorii baptiști, toți au fost colaboratori și agenți ai Securității comuniste. Această percepția a produs foarte multă deziluzie și frustrare în bisericile baptiste, încrederea unii în alții a devenit atât de zdruncinată de compromisurile unei epoci care a lăsat răni adânci.

De fapt, nici imaginea de eroi, nici cea de colaboratori nu este cea adecvată. Corect este să spunem că unii au suferit și au fost persecutați pentru credință, în timp ce unii au colaborat cu regimul comunist. Corect este să spunem că unii au colaborat, dar apoi realizând greșeala pe care au făcut-o au refuzat să mai colaboreze și au fost și ei persecutați. Corect este să spunem că pe unii Dumnezeu i-a folosit chiar din poziția de colaboratori ai Securității pentru a sprijini lucrarea baptistă din țara noastră. Dar mai important decât diagnosticul este tratamentul. După ce aflăm adevărul, ce facem cu el? Îl folosim doar pentru a condamna și pentru a-i arunca în închisoare pe torționari? Sau scopul nostru ar trebui să fie să scoatem la lumină adevărul având ca țintă și dorință, reconcilierea?!

Am vrea să ne devoalați puțin din cuprinsul cărții ca să așteptăm cu nerăbdare apariția ei.

Ca să poată fi mai bine înțeles cuprinsul lucrării, trebuie să fac o precizare importantă, și anume: este vorba despre o lucrare susținută într-un mediu academic laic. Prima oară când i-am spus profesorului meu coordonator că îmi doresc să scriu o lucrare despre baptiști, tot cuprinsul s-a conturat ca o curiozitate mai degrabă față de un cult creștin recunoscut din România, dar destul de puțin cunoscut. Aici trebuie neapărat să vă povestesc o întâmplare chiar din ziua susținerii disertației. La un moment dat, unul dintre profesorii din comisia de organizare mi-a adresat următoarea întrebare:

-Domnule Cimpoae, în subcapitolul despre principiile baptiștilor ați scris despre faptul că baptiștii cred că mântuirea se obține prin credință, nu prin fapte. Mărturisesc că pentru mine ca ortodox este dificil ca să înțeleg ce anume înseamnă lucrul acesta. Puteți să ne explicați? Răspunsul meu a fost: Pentru baptiști, faptele nu sunt o condiție pentru mântuire, ci o consecință a mântuirii. Noi nu facem fapte bune pentru ca să fim mântuiți, ci pentru că am fost mântuiți.

Am simțit că răspunsul meu a deschis calea spre o altă înțelegere a rolului pe care credința îl are în actul mântuirii și locul pe care îl au faptele bune în viața credinciosului.

Prin urmare, primul capitol este o incursiune în istoria baptistismului în context internațional: origine, evoluție, principii. Apoi am scris despre începuturile și evoluția mișcării baptiste din România. Perioada istorică pe care m-am axat în cercetarea pe care am făcut-o a fost perioada regimului comunist. Atunci când avem în vedere perioada comunistă ne referim la perioada cuprinsă între anii 1948-1989, o perioadă de patru zeci de ani pe care Biserica Baptistă din România i-a traversat într-o anumită măsură, așa cum odinioară poporul Israel a traversat deșertul în drumul spre țara Canaan.

Subiectele cele mai importante pe care le-am abordat în cadrul acestui capitol au fost: eșecul controlului comunist, represiunea antireligioasă și persecuția baptiștilor, disidența religioasă, fenomenul colaborării liderilor baptiști cu sistemul comunist și atitudinea Bisericii Ortodoxe față de Cultul Baptist.  

De asemenea, am un capitol important aș spune eu despre personalități baptiste în perioada comunistă. Zece minibiografii despre lideri baptiști care au avut o contribuție majoră în ceea ce privește lupta anticomunistă și evoluția mișcării baptiste din România. Sunt trist că cea mai mare parte dintre acești „10 MARI BAPTIȘTI” nu sunt apreciați la adevărata lor valoare și cei mai mulți dintre ei sunt acum văzuți acum ca niște persoane controversate. Acesta a fost și motivul pentru care am vrut eu să le aduc un omagiu tuturor pentru contribuția pe care au avut-o în răspândirea credinței baptiste.

De fapt, lucrarea chiar se încheie cu o chemare la reconciliere. De la adevăr la reconciliere este drumul ideatic pe care l-am urmărit ca un fir roșu în această lucrare care îmi doresc în viitorul apropiat să fie completată și tipărită.

Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi despre LUMINI ȘI UMBRE. Sper ca în acest demers să fiu de folos tuturor celor care caută să înțeleagă nu doar istoria, ci mult mai important: rolul lui Dumnezeu în istorie! 

Alexandru Valeriu Terlea trece la fapte: digitalizarea publicațiilor baptiste

Poporul lui Dumnezeu Baptist are oameni dotați cu voință și înfăptuire de la El. Dacă acest dar ne este dat gratuit, unii oameni și doresc să-l pună în practică. Dumnezeu Tatăl merită slavă, cinste și închinare pentru că ne-a mântuit prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care ni s-a deschis drumul în Împărăția Lui.

Prezentam nu demult - vezi aici - un frate pasionat de istoria poporului baptist din România, unul care caută mult și găsește lucruri de mare valoare, printre care și unele mărturii cutremurătoare. Iată că în aceste zile a mai făcut un pas important spre descoperirea scrierilor baptiste.
Fratele Alexandru este foarte hotărât să caute, să scaneze, să prelucreze și să pună pe internet pentru cercetare publicațiile baptiste. Citirea lor ne va ajuta la o bună cunoaștere a ceea ce au predicat înaintașii noștri, la a le vedea nivelul lor de cunoaștere, dar și curajul de care au dat dovadă.

 Saitul se numește:

Publicații Baptiste

             Istorie baptistă scrisă – România

                    http://publicatiibaptiste.ro/  
Date tehnice de la administrator

Persoanele care doresc să studieze revistele pot să-și facă un cont pe site, care are și rolul de cerere în acest sens.

In urma cererii, administratorul site-ului va aloca drepturile necesare pentru ca utilizatorul să aibă acces la documente.

Există două tipuri de utilizatori înregistrați: utilizatorul obișnuit, care are acces la câteva reviste, pentru a vedea ce conțin (pentru persoanele care nu vor să studieze revistele, dar vor să aibă o idee despre ce e vorba) și utilizatorul care face cercetare, care are acces la toate revistele publicate.

Revistele se pot consulta online și/sau se pot descărca gratuit pe calculatorul personal.

Scopul site-ului este să faciliteze în principal accesul la tot mai multe publicații baptiste pentru cercetătorii care vor să studieze istoria bisericii în general și istoria bisericii baptiste din România în special.

Procesul de publicare a documentelor: identificarea colecțiilor, scanarea acestora, procesarea documentelor scanate și publicarea lor online.

Procesarea documentelor constă într-un proces care presupune: centrarea tuturor paginilor, generarea unui document pdf cu posibilitate de căutare (OCR) pentru fiecare număr de revistă, eliminarea fundalului.

Masa de lucru

Și bătrânul pastor implicat

Prefața cărții „Călătoria Creștinului”, 1890

Domnul nostru Isus Hristos spune: „cine caută găsește” și să știți că așa este și acest Cuvânt, este foarte adevărat.

„Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” (Matei 7:7, VDCC)

Când am lucrat la Istoria Bisericii Baptiste din Baia Mare, prin anul 2013 și am ajuns la Cântările Sionului,  știam ceva vag, dar nu eram sigur că era o carte de cântări baptistă și am început a întreba și am fost dezamăgit, iar acum am găsit multe cărți, cea mai veche este din 1907 și se găsește la Arad.

În aceste zile, tot căutând literatură veche baptistă și nu numai,  am găsit o comoară în familia Coldea, despre care am scris aici. Urmașii familiei păstrează credința în Dumnezeu, dar și unele cărți vechi.

Anul trecut am scris articolul „Aceeași carte, tipărită în românește în trei secole diferite, cu diferite nume!” Vezi aici. Azi vă pun la îndemână  prefața la prima traducere a binecunoscutei cărți  „Călătoria Creștinului”, pe atunci se numea: „ Voiagiul crestinului către eternitatea fericită”, trist este că nu scrie anul apariției și cine a tradus-o.

Am fost ajutat la înțelegera unor cuvinte de Conf.dr. Mihaela Bucin,  şef de catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula.

 

„AVERTISMENT (Atenționare)

Uvragiul (Operă, lucrare scrisă) ce dăm aici, pentru prima oră, în limba română, se bucură, mai bine de un secol, de o stimă puțin comună, ce merită sub multe raporturi. Acest uvragiu nu e nici de cum compus prin vre o înțelepciune umană, nici scris cu expresiuni alese. Se scie că nu prin asemenea mijloace Dumnezeu se servă pentru a convertsa sufletele și a le face să cugete la eternitate. Lector, acestă carte nu trebue a fi luată în mâini decât în dorința d-a găsi întrânsa  un aliment  pentru viață eternă.

Acest uvragiu fiind dradus în diferite limbi atât occidentale cât și orientale, în mai multe  edițiuni, care a adus nu puține servicii formării inimii creștinului, văzând imensa sa izbândă,  am crezut că împlinesc  o datorie sacră către patria mea a o traduce în limba patriei mele, spre edificațiunea fraților mei Români.

Am crezut de trebuință  a da acestei traducțiuni un stil pe atât de popular pre cât s-ar putea mai ușor a fi înțeles masele poporului, precum și așa de cumpătat ca să fie cu plăcere citit de clasa cea cultivată, având și uni și alții necesitatea și același sfânt interes în mântuirea lor eternă.

S-a dat în câte-va note, esplicațiuni a diverse sense spirituale, ascunse subt emblemele literei și pe cari mulți lectori nu va fi observat. S-a trămis de asemenea la Sântele-Scripturi ori de câte ori autorul prezintă ceva de o importanță, sau ce ar fi putut isbi ideile oridinare. Consiliăm a citi această carte cu Biblia alături, citind într-însa pasagiile la care trimitem când le vom cita Din drânsele se va trage mult profit.

Am imprimat, de asemenea în carte italice câte-va diceri sau frase importante, spre a trage băgare de seamă a lectorilor noștri asupra sensului emblematic ce cuprinde.  

În fine, am crezut bine pentru mulțumirea lectorilor (cititori) noștri, d-a diviza uvragiul în capitole, precedate d-un scurt sumar, și a da pentru tot o tablă de materii.

Scumpi lectori, și voi toți într-a căror mâini se va afla această carte, citiți această carte pentru a cugeta cu seriozitate la starea sufletelor voastre. Nu uitați viața ce va să fie, sânțenia, și bunătatea lui Dumnezeu.

Întoarceți-vă și vă pocăiți, căci regatul lui Dumnezeu este aproape.

Traducătorul.”