Istoricul Biserici Baptiste din Seini, de Vasile Bel

 

Începutul mișcării baptiste în Seini

În regiunea Sătmar, misiunea baptistă a debutat în urma activității pionierilor Sándor Szabó, din Săcuieni, și Ádam Szűcs, predicator cercual din Vámospércs. Primul membru fondator a fost botezat la 24 septembrie 1904, de Ádam Szűcs. La 2 decembrie 1902, al doilea membru a fost botezat de Sándor Szabó, la Satu Mare. Odată cu stabilirea aici a colportorului de Biblii, Lőrinc Csordás și cu un nou botez, în 1912, s-a înființat adunarea din Satu Mare.

Lőrinc Csordás a intrat în lucrarea Domnului în jurul anului 1910, ca vânzător de Biblii, fiind prezent apoi la aproape toate înființările de biserici în zonele Valea Eriului și Sătmar. Astfel s-au înființat bisericile din Satu Mare), Berveni, Csenger, Boghiș, Szerdahely, Ghenci, Sanislău, Andrid, Bărsău de Sus, Tășnad.

Biserica Creștină Baptistă Maghiară

În Seini credința baptistă a venit prin fratele Botnar Béla care a fost plecat în America. Acolo vine în contact cu baptiștii, cu bisericile lor și constată că în programele,  în cadrul serviciilor divine ale acestora, Biblia are un rol mult mai deosebit și mult mai important decât în alte biserici. Se hotărăşte să citească Biblia, să frecventeze biserica baptistă și Domnul îi schimbă gândurile şi inima, așa că decide, să pună în aplicare ceea

ce a citit și se botează, după cum scrie că au făcut apostolii în vremea lor. Se reîntoarce acasă, la Seini,  în anul 1908 un an de referință pentru biserica Baptistă. Fratele proaspăt reîntors pe meleagurile natale a început a povesti în familie, vecinilor, tuturor oamenilor, despre noua lui credință și în anul 1909 are deja 3  suflete care primesc credința în Dumnezeu și se botează. Acestea sunt: Ari Borișka, Țopa Tereza Iulișka și Barta Imbre. Cu aceste 4 nume s-a format prima Biserică Creștină Baptistă de limbă maghiară din Seini.

În anul 1912 erau câteva suflete care voiau să facă pasul întoarcerii spre Dumnezeu. Acestea sunt Nagy Mihai cu soția Erjo și Naghi Iuliana. Ei sunt botezați de către fratele Adam Szucs venit din Ungaria.

Fratele Barta Imbre a donat o parte din casa lui situată pe strada Intre Seinel, grupului de credincioși baptiști pentru a le servi ca loc de adunare.  În conformitate cu legislația Ungară aprobată de Onoratul Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice din Regiunea Ungară în baza articolului XLII și 7 din 1895 prin Ord. nr. 77092 la  2 noiembrie 1905 și publicat în Gazeta Oficială pentru a primi autorizaţie de funcţionare, bisericile baptiste trebuiau să aibă casă de rugăciune proprie sau în chirie.  În anii următori Biserica Creștină Baptistă de limbă Maghiară crește și se dezvoltă dar într-o măsură mai mică, fiind trecută cu vederea de către istoricii maghiari, acesta credem că este şi motivul pentru care avem puţine date referitoare la destinul ei în decursul anilor.

Ca şi lucrători vrednici îi amintim pe următorii frați: Adam Szucs, Farkaș Iosif, Covacs Lajos, Nagy Lajos și Blaj Andrei. Acești frați lucrători erau din zona Oradea, Valea lui Mihai și Satu Mare, ei lucrând mai mult printre cei de naționalitate maghiară.

Ádám Szűcs s-a născut la 31 decembrie 1877, la Șepreuș, într-o familie de țărani. S-a convertit în urma activității de misionariat începute de János Lajos, în județul Arad. A fost botezat de Mihai Cornea, la 7 septembrie 1897, în localitatea Marca. S-a format de tânăr în lucrarea spirituală de pionierat, ca ucenic al lui János Lajos. A predicat Cuvântul Domnului în zona localității Ineu, atât în română cât și-n maghiară. În anul 1900 a fost ordinat ca predicator al cercului Cermei, unde a activat cu rezultate deosebite, în ciuda persecuțiilor. De aici a fost chemat, în 1911, în cercul Vámospércs. Cercul în care a lucrat timp de 10 ani (1911-1921), se întindea până în Sătmar. Între 1912-1919  a vizitat adunarea din Satu Mare și cercul sătmărean, care atunci se forma. După împărțirea de la Trianon, a rămas la Vámospércs (în Ungaria), unde, în 1921, la 44 de ani, și-a încheiat alergarea pe acest pământ.

Nagy Lajos a lucrat în zona Satu Mare, Seini, Baia Mare și împrejurimi între anii 1921 – 1924.

La recensământul din anul 1930 numărul baptiștilor era 30 de persoane iar la cel făcut sub ocupația maghiară din 1941 comunitatea baptistă număra 35 de membri.

În anul 1959 erau doar 11 membri și 2 aparținători.  După cum putem vedea, numărul membrilor din biserica maghiară scade, pentru că unii frați se alipesc baptiștilor români.

În anul 1960 biserica număra 11 membri și avea diacon ales pe Nagy Alexandru.

Dintr-un registru al Arhivelor Naționale din Baia Mare în care este ţinută evidența pastorilor români și maghiari din zona noastră, aflăm că la data de 7 noiembrie 1961, Biserica Baptistă Maghiară nu era arondată la nici un păstor din zonă. Fratele Szilagy Anton locuia în Valea lui Mihai și venea până la Carei și Satu Mare, iar fratele Budai Ludovic locuia în Baia Mare și deservea Bisericile Baptiste Maghiare din: Baia Mare II, Coltău și Orașul Nou.  Acestea din urmă sunt ultimele date pe care le avem, treptat, treptat biserica maghiară  dizolvându-se, până în zilele noastre, în anul 2020, când aceasta nu mai există. Mulțumim Domnului şi fraţilor maghiari, care au aprins lumina Evangheliei în această localitate frumoasă, în care arde în continuare cu îndrăzneală, făclia credinţei .

 

Biserica Creștină Baptistă Română

Biserica Creștină Baptistă din Râturile Medieșului Aurit, județul Satu Mare, a fost înființată în anul 1924, cea din Apa în anul 1929 iar din anul 1930 au avut locaș de închinare,  alte biserici ce s-au înființat înaintea Seiniului.

Într-o scrisoare pe care o trimite fratele Nicolae Miclăuș președintele Comunității Baptiste Satu Mare către Secretarului General al Uniunii, Ioan Cocuț, printre altele spune: „Am fost într-o comună, Seini, și am organizat o biserică, cred că ați primit ceva din partea lor. Au aparținut la Arad, calea Bihor 13, acum aparțin de Uniune”.  Ceea ce spune Nicolae Miclăuș, este că baptiștii români din Seini prin intermediul fratelui Vaida Ioan, au făcut cerere de recunoaștere înainte de anul 1935, pentru că atunci Uniunea a  fost divizată și Uniunea Veche a avut sediul la Arad iar în anul 1935 s-au reunit cele două Uniuni la un Congres.

Într-un alt document datat anul 1938 din dosarul 39, fără nicio altă dată pe el, dar semnat de către Nicolae Miclăuș, este menţionat faptul că, fratele Vaida Ioan este lucrător neordinat la Seini. Un alt indiciu care certifică că Biserica Creștină Baptistă de limbă română s-a înființat în jurul anului 1935 este şi faptul că, fratele Vaida Ioan trimite la Uniune în anul 1938  suma de 50 de lei contribuția pentru Uniune.

Biserica Creștină Baptistă Română din Seini primește Autorizația de funcționare în ziua de 19 martie 1938 având ca lucrător în biserică pe fratele Vaida Ioan. Sora Margareta Pustai, fiica fratelui Vaida, care locuiește la Baia Mare mi-a relatat că tatăl dânsei era foarte activ și predica Evenghelia atât la Seini, dar și în bisericile din jur până la Oarța de Sus și în toată zona aceea.

Fratele Vaida Ioan s-a născut în anul 1894 în Seini. Fiind recrutat a fost trimis să-şi facă stagiul militar în Timișoara, unde aude Cuvântul lui Dumnezeu,  îl primește în inimă cu bucurie și este botezat de fratele Bordaș Ștefan în anul 1921. Revenind acasă, în localitatea Seini se alătură Bisericii Creștine Baptiste de limbă Maghiară din Seini. În anul 1923 se căsătorește cu sora Nagy Iuliana, formând o familie mixtă româno-maghiară. Fratele a lucrat la Fabrica de drojdie din Seini.

Anul 1945 este cel din care începem să avem tot mai multe informații. În ziua de 17 septembrie 1945 se botează Maria Murg, botezul fiind oficiat de către fratele Miclăuș Nicolae. Mama surorii, Floare Muscan, este şi ea cercetată de Cuvântul Domnului, frecventează adunarea micului grup de baptiști și se hotărăște să-L urmeze pe Domnul Isus, încheind un legământ în apa botezului. În ziua de 20 august 1947 este botezată în localitatea Ardud, județul Satu Mare, de către fratele Miclăuș Nicolae. A făcut parte din membrii fondatori ai Bisericii Creștine Baptiste din Seini.

Din anul 1947 datează primele cifre statistice găsite în diferite arhive. În acest an Biserica era compusă dintr-un număr de 15 membri botezați.

Situația statistică pe anul 1948 era următoarea: la data de 10 iulie 1948 Biserica avea 8 membri, pe parcursul anului s-au mai adăugat 2 prin botez, 2 frați au venit cu bilet membral și încă 2 frați din alte localități. La 31 decembrie au fost 14 membri, 5 aparținători, în total 19 persoane. Botezul s-a ținut în ziua de 18 iulie 1948 și a fost oficiat de către fratele Miclăuș Nicolae.

Un alt botez a avut loc în ziua de 18 iulie 1948 la râul Someș, unde s-au botezat 11 suflete. Botezul a fost oficiat de acelaşi frate, Nicolae Miclăuș. Programul a fost împodobit de tineretul din Seini dar și  de cel venit din zonă.

Dintr-un tabel întocmit în ziua de 13 februarie 1949, de fratele Nicolae Miclăuș, președintele Comunității Baptiste Satu Mare și secretarul, Galic Goloman,  rezultă următoarele date pentru Biserica Creștină Baptistă din Seini, județul Satu Mare: Biserica avea un număr de 14 membri și 5 aparținători, adică copii sau prieteni și fratele Vaida Ioan era președintele bisericii. Biserica se aduna într-un locaș închiriat.

În anul 1952 Biserica avea ca păstor pe fratele Costin Mihai din Baia Mare.

În anul 1954 biserica avea 20 de membri iar ca şi  păstor pe fratele Ghiță Alexandru, păstor regional care avea în păstorire un cerc foarte extins. Pentru organele de stat fratele Ghiță era: „De origine muncitorească, atașat, loial, sprijinește acțiunile de Stat și locale”.

În anul 1957 Biserica Creștină Baptistă din Seini avea 27  de membri conform unei statistici făcută de Uniunea Baptistă din România.

La data de 1 ianuarie 1959 biserica avea un număr de 22 membri botezați și 16 aparținători, adică copii și prieteni care frecventau biserica.

În anul 1960 comitetul era compus din 6 persoane, printre care și o femeie, sora Murgu Maria ca membru, iar biserica avea 29 de membri.

Într-un registru de la Arhivele Naționale din Baia Mare, care ţinea evidența pastorilor români și maghiari, situația la la data de 7 noiembrie 1961 în Seini se prezenta în felul următor: Miclăuș Nicolae era păstor deservent având legitimația cu numărul 53 din 7 noiembrie 1961, Muscan Petru era responsabil și biserica avea 38 de membri. Numărul autorizației era 233 din 7 noiembrie 1961.

 

În anul 1971 biserica se aduna pe strada Crișan,  numărul 17 și avea un număr  de 40 de membri. Numele păstorului era Reștea Moise care mai păstorea Bisericile Baptiste din Oarța de Sus, Băsăști și Săliște. În acea perioadă fratele locuia în Sighet, dar nu era păstor la Biserica Baptistă de acolo din cauza unor probleme de familie. Postul de la Sighet era vacant ca și la celelalte biserici din zonă.

În anul 1972 erau 46 membri și 31 aparținători iar filialele ce aparțineau de Seini erau: Ardusat 7 membri, Pomi 2 membri și Bârsău 4 membri. Totalul baptiștilor în jurul Seiniului era de 59 membri. Acestea sunt date trimise de Biserica Creștină Baptistă Seini, strada Crișan nr. 17 din 31 octombrie 1972.

În anul 1973 biserica avea un număr de 40 de membri și un cor compus din 16 membri dirijat de fratele Sava Ioan.

Inspectorul principal territorial al judeţului Maramureș, Alexa Augustin declară într-un document din data de 20 octombrie 1974 că numărul membrilor Biserici Creștine Baptiste din Seini este de 70.

În anul 1975 Biserica Baptistă Seini aparținea de cercul Oarța de Sus împreună cu Bisericile Baptiste din Corni, Ciuta, Băsăști și Săliște. Biserica din Seini avea în anul 1975, 70 de membri și 45 de aparținători. Tot acest cerc avea 209 membri și 117 de aparținători.

La Adunarea Generală a Bisericii Creștine Baptiste Seini de la data de 16 aprilie 1980, se solicită începerea demersurilor pentru aprobarea întăbulării imobilului cumpărat, pentru care actele s-au depus de mai mulți ani și nu s-a primit răspuns de la autorități.

Fratele păstor Rusu Simion de la Baia Mare a îndemnat bisericile baptiste din: Oarța de Sus, Corni, Băsăști, Săliște și Seini să formeze un cerc, în felul acesta le va fi mai ușor să primească un păstor, care să se ocupe doar de acest cerc. Fratele Rusu Simion a pledat, a garantat pentru  acest cerc, i-a ajutat pe credincioşi, încă de la venirea dumnealui la Baia Mare în anul 1971, deoarece acest cerc nu avea păstor de 20 de ani.

Cercul „Oarța de Sus” cum s-a numit, trimite o scrisoare către Comunitatea Creștină Baptistă de Cluj în ziua de 5 iunie 1982, înregistrată cu numărul 142. Conținutul scrisorii este redat în întregime:

        „Biserica Creştină Baptistă Oarţa de Sus,

                                Către Comunitatea Creştină Baptistă Cluj,

  Nr. 142, 5 iunie 1982.

Noi, credincioşii creştini baptişti din Cercul Oarţa de Sus, compus din următoarele biserici:

1. Biserica Oarţa de Sus.

2. Biserica Corni.

3. Biserica Băseşti /Sălişte.

4. Biserica Seini.

Aceste biserici au în total un număr de aproape 170 membri.

Sunt aproape 20 de ani, de când aceste biserici nu au pastor.

De 10 ani ne girează fr. Rusu, pastorul bisericii din Baia Mare, care fiind foarte ocupat, ne vizitează foarte rar deşi ar fi mare nevoie fiind un teren foarte bun de lucru.

Având în vedere că din biserica noastră avem pe fr. Zaharia Ioan şi din judeţul nostru pe fr. Tincu Ilie – Cornel, care în curând vor termina Seminarul Teologic.

Vă rugăm în mod insistent să binevoiţi a ne aproba pe fratele Zaharia Ioan ca pastor al Cercului nostru de activitate, care se bucură de o deosebită stimă atât din partea bisericilor din acest cerc cât şi din partea oamenilor din afară şi sperăm că Dumnezeu va binecuvânta lucrarea Sa.

Venind fr. Zaharia Ioan ca pastor al Cercului nostru de activitate ar fi rezolvată şi problema casei pastorale, părinţii fratelui având o locuinţă frumoasă, bună şi i-ar putea ajuta la bătrâneţe.

Dacă sub nicio formă fr. Zaharia Ioan n-ar vrea să vină, atunci vă rugăm în mod insistent să ne aprobaţi ca pastor pe fratele Tincu Ilie – Cornel, care la fel este de iubit şi apreciat de bisericile noastre.

Dorim şi noi cu orice preţ să avem pastorul Cercului nostru, pentru ca lucrarea Domnului să progreseze tot mai mult şi în bisericile noastre şi să ajungem şi noi ca după atâţia ani să fim mulţumiţi.

Menţionăm că vom asigura salariul cuvenit noului pastor, ca să nu ducă lipsă.

Să ştiţi că bisericile noastre ar rămâne foarte nemulţumite, dacă nu ne-aţi trimite în anul acesta pastor, iar lucrarea Domnului în bisericile noastre, ar lăsa mult de dorit.

Încredinţaţi că vom fi înţeleşi şi că această mare problemă a bisericilor noastre va fi în curând rezolvată,

  Vă salutăm cu deosebită stimă şi dragoste frăţească!

            Ai Dvs. fraţi în Hristos Isus!

Diacon ordinat,                                         Casier,                                         Secretar,

Zaharia Petru                                             Zaharie C.                                  Buruian S.”

În urma scrisorii trimise este primit un răspuns parțial rezonabil, în urma căruia este repartizat aici, fratele Duțu Vasile, absolvent al Seminarului Teologic Baptist din București. Este primul păstor stabilit la Seini, care lucrează în tot cercul de biserici.

În anul 1985 biserica număra 96 de membri, urmând ca în anul 1992 biserica să înregistreze o scădere, având 51 de membri.

Frații s-au bucurat de un botez în ziua de 2 iunie 1995, atunci când 6 suflete au încheiat legământ în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele Iosif Morcan, păstorul de la Baia Mare, care a fost ajutat de fratele Viorel Dumitru, student la acea vreme.

În ziua de 27 octombrie 1996, fratele Viorel Dumitru, absolvent al Institutului Teologic Baptist din Bucureşti este ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Seini. Comisia de ordinare a fost compusă din frații păstori: Iosif Morcan, Simion Rusu și Ioan Zaharia.

Ziua de 12 octombrie 1997 a avut o însemnătate deosebită, cu prilejul celebrării a  50 de ani de la înființarea bisericii în anul 1947, evenimentul fiind marcat printr-o frumoasă şi înălţătoare serbare. Au fost prezenți şi fraţii Iosif Miclăuș, fiul păstorului Nicolae Miclăuș, Petrică Grel. Acești doi fraţi au fost activi în lucrare, atunci când biserica baptistă română a luat fiinţă. Au mai participat fratele Vasile Duțu fost păstor iar fratele Viorel Dumitru a condus programul.

În anul 2000 Biserica Creștină Baptistă din Seini se  mai măreşte cu încă 8 persoane care au depus mărturie în apa botezului. Botezul a fost oficiat de către fratele Viorel Dumitru, fiind ajutat de fratele Cornel Ardelean.

 În anul 2003 comitetul bisericii se orientează spre un alt păstor, în persoana fratelui Daniel Corbuț de la Oradea, care păstorește frumoasa comunitate baptistă seineană până în anul 2007. În acest mandat al fratelui Corbuţ, s-a format la iniţiativa dânsului, corul bisericii.

Ziua de 21 august 2005 aduce din nou bucurie în biserica ,,Golgota” prin 8 persoane, care şi-au mărturisit credința lor în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele păstor Daniel Corbuț, ajutat de de fratele Cristian Mihoc de la Botoșani. Programul a fost împodobit de un grup de tineri veniți de la Baia Mare.

După 2007, biserica rămâne iarăşi fără de păstor, dar nu pentru mult timp. Dumnezeu rezolvă şi această problemă prin venirea la păstorirea bisericii a fratelui Iosif Morcan, care a păstorit fără de cusur biserica până în anul 2019.

În ziua de 5 august 2007 într-un frumos botez, 4 suflete  și-au predat viața în mâna Domnului. Botezul a fost oficiat de fratele Iosif Morcan, păstor al bisericii.

În anul 2010 biserica a avut parte de un alt botez, de această dată cu 10 persoane care L-au mărturisit pe Domnul în apa botezului. Botezul a fost oficiat de acelaşi frate Iosif Morcan, păstorul Bisericii. Tot în acest an biserica a sărbătorit 100 de ani de existenţă baptistă în acest orășel.

În ziua de 6 octombrie 2019 Adunarea Generală a Bisericii Baptiste din Seini condusă de fratele prezbiter Muscan Remus aleg ca păstor al bisericii pe fratele Daniel Luca. Mai multe date despre fratele Daniel la capitolul „Păstori”. În acest an Biserica Creștină baptistă „Golgota” din Seini număra 83 de membri.

 

Preluate din cartea „O casă de rugăciune pentru toate neamurile Monografia Bisericii Creștine Baptiste din Seini” de Vasile Bel

Vucu Iacob 1920 - 2000 din Socolari

 

Fratele Iacob Vucu s-a născut în ziua de 1 decembrie 1920 în localitatea  Socolari, județul Oravița. Părinții se numeau Iacob, de meserie miner și Florentina, casnică,  de religie baptistă și naționalitate română.

A făcut șapte clase primare în localitate și un an la Seminarul Teologic Baptist din București.

Aude Cuvântul lui Dumnezeu și se hotărăște să-l împlinească după cum este scris și în ziua de 10 august 1938 depune mărturie în apa botezului. Botezul a fost oficiat de fratele Eftimie Românu.

În ziua de 26 decembrie 1938 se căsătorește în localitatea  Socolari cu Ana și Domnul le-a dat doi copii: Ioan, născut în ziua de 21 iunie 1942 și Iacob, născut în ziua de 2 august 1945.

În anul 1942 este încorporat la Centrul de Recrutare din Oravița, la Regimentul 5 Vânători și participă la luptele duse pe frontul de Răsărit. A rămas la vatră cu gradul de fruntaș.

În anul 1944 este angajat la U.M. Reșița ca ajutor de fochist, iar din 1952 se angajează ca lăcătuș la Trustul Miner Anina. În anul 1954 este angajat ca păstor de Comunitatea Baptistă Timișoara.

În anul 1955 fratele Iacob Vuc este ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din  Socolari și din împrejurimi. În anul 1982 iese la pensie, dar din lipsă de păstori, rămâne în slujire până ce Domnul l-a chemat acasă. A mai păstorit și Biserica Creștină Baptistă din Sasca Română.

În ziua de 1 octombrie 1986 fratele păstor pensionr Iacob Vucu a luat cuvântul la înmormântarea fratelui Gavril Dunca.

În ziua de 24 decembrie 1995 fratele Iacov Vuc, care împlinea 40 de ani de slujire, deși înaintat în vârstă, a ieșit să întâmpine musafirii care au venit să participe la serbarea bisericii din  Socolari „Eben-Ezer”.

În ziua de 13 aprilie 1996 participă alături de alți frați păstori și lucrători, la înmormântarea fratelui Gheorghe Ghigeanu.

În ziua de 28 septembrie 2000 Domnul își cheamă slujitorul acasă, ca să primească răsplata cuvenită unui slujitor credincios.

Surse:

Daniel Stoica

Ghiță Beutură

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Istoria Bisericii Baptiste din Târgu Lăpuș, de Vasile Bel

 

În zona orașului Târgu Lăpuș, credința baptistă s-a răspândit începând din anul 1919 după ce unii ostași de pe câmpul de luptă din Primul Război Mondial s-au întors acasă oameni schimbați de Evanghelia Domnului Isus Cristos. Pe front erau ostași baptiști cu Biblia în raniță și în timpul liber, în tranșee, cazarmă, le citeau celorlalți camarazi care se strângeau în jur ca să asculte din Cuvântul Domnului și mulți au făcut legământ cu Domnul, că dacă vor ajunge cu bine acasă la familie se vor pocăi, iar alții s-au pocăit și s-au botezat pe front. Ajunși acasă, oamenii nu au uitat de legământul făcut, iar cei botezați au început să vestească Evanghelia și așa au apărut baptiștii în această zonă. Acum numărul bisericilor baptiste a scăzut, credincioși baptiști s-au împuținat, dar Domnul ține în viață acest popor care are drept scop predicarea Evangheliei și glorificarea lui Dumnezeu, Tatăl nostru.

În Poiana Blenchii s-a format o biserică baptistă în anul 1920, Breaza 1927, Răzoare 1930, Dealu Mare 1930, Ciocotiș 1934, Rohia 1938, Cernești 1943, Lăschia 1943, Vima Mică 1943, Peteritea 1949.

În oraşul Târgu Lăpuş nu a existat Biserică Baptistă numai din 09.01.2000, dar erau veniţi  fraţi din alte părţi, care s-au aşezat aici cu familiile lor. Îi voi prezenta în funcţie de anii în care s-au mutat, până în anul 2000.

Sigartău Atanasiu, zis Tănase, s-a botezat în 1961 în localitatea Chiuieşti. După o căsătorie nereuşită s-a căsătorit a doua oară cu o tânără din Lăpuş, de religie ortodoxă, iar cununia religioasă a fost oficiată de preot ortodox. S-a stabilit în Târgu Lăpuş în anul 1982. În acest timp el şi soţia lui frecventau din când în când Biserica Baptistă din Chiuieşti, dar fiind unul baptist şi unul ortodox. În 1999, când au văzut afişul pus de Nicu Zaharie din partea Bisericii Baptiste pentru filmul Isus, s-a lipit de micul grup şi au format apoi Biserica Baptistă. Soţia lui, Victoria, s-a botezat în 29.01.2008 la casa pastorului Vasile Bel.

Matyaş Alexandru, zis Şoni s-a mutat din Dej în Târgu Lăpuş la bunicul său Balint Alexandru. El era botezat din anul 1983, de către fratele Ionel Mânzat. S-a dus apoi în Baia Sprie la şcoala de tâmplari şi a frecventat Biserica Baptistă din oraş, luând parte la misiunile tinerilor.

În Târgu Lăpuş frecventa Biserica Penticostală întrucât bunicii lui erau penticostali, dar când dorea învăţătură mai bună din Scripturi pleca la Dej.

În 1999 când s-a mutat Nicu Zaharia, s-au împrietenit, pentru că erau vecini, şi au contribuit la deschidera Bisericii Baptiste în anul 2000.

Filip Varvara Zorica, s-a botezat în anul 1997 la Biserica Baptistă Nr. 3 din Timişoara, a fost membră acolo până în 1998, când s-au mutat în Târgu Lăpuş pentru a o ingriji pe soacra ei.

A frecventat Biserica Penticostală, unde s-a cunoscut cu Nicu şi Ana Zaharia. Fiind informat de Nicu, am vizitat-o acasă pe data de 16.08.2000, si i-am spus că s-a înfiinţat Biserica Baptistă în Lăpuş şi am invitat-o să vină. A venit într-o duminică şi şi-a făcut cerere de primire în biserică, iar de atunci este membră a bisericii.

Nicu şi Ana Zaharia au fost membrii în Biserica Baptistă din Baia Mare din anul 1969, respectiv 1966, dar în anul 1998 şi-au cumparat o casa în Târgu Lăpuş şi s-au mutat aici, frecventând Biserica Penticostală unde au întâlnit şi alţi baptişti veniţi în oraş pâna în 2000, când au format un grup ce se aduna la Casa de cultură, sub numele de baptişti.

În luna octombrie, 1999, fratele pastor Chereji a avut viziunea de a forma o biserică baptistă în oraş. Mai multe detalii sunt în mărturiile fraţilor direct implicaţi în acest lucru.

În acest timp s-au făcut cercetări pentru a cumpăra un spaţiu pentru biserică şi s-a găsit o casă ve vânzare pe strada Ţibleşului. A dată casa cumparată erau multe lucrări de făcut la ea.  A fost şi atelier pentru proprietar, care era de meserie tăbăcar şi lucra pieile la parter. Un timp casa a fost părăsită şi primăria a dat în chirie o camera din cele patru la o bătrână ce nu avea pe nimeni, iar primăria plătea chiria la proprietar.

 Acum trebuia rezolvată problema batrânei. Primăria i-a găsit o altă locaţie şi în data de 06.09.2000, am mutat-o acolo, fără ca femeia să spună ceva împotrivă. De când  s-a cumpărat casa şi până ce a fost posibilă mutarea femeii, dânsa s-a retras într-o cameră din spate, iar noi aveam altă intrare şi am amenajat o cameră la etaj unde ne-am putut aduna la Închinare.

Ultimul serviciu la Casa de Cultură a fost în 25.06.2000. Luna iunie a fost luna cumpărării şi s-a început renovarea la o cameră de sus, unde nu era aşa deteriorată tencuiala şi era ceva mai uşor de refăcut.

Primul serviciu în noua casă s-a făcut în data de 19.06.2000, a doua zi de Rusalii, când am venit din Chiuieşti cu fratele Vasile Danciu şi un frate american Jimmy Morse, care lucra în zona Dej şi l-am adus cu gândul să ajute şi el cu ceva lucrarea nou infiinţată. La această întâlnire au participat în total 17 persoane. Fratele Vasile Danciu are interes să sprijine lucrarea din Lăpuş pentru că are un frate aici, care încă nu s-a întors la Domnul, dar care a ajutat foarte mult biserica prin faptul ca ne-a făcut copii xerox pentru actele ce le întocmeam şi alte lucrări, fără ca să ne ia bani. Pentru o mai mare apropiere a Dejului de Lăpuş, fratele Danciu Vasile a chemat pe data de 24.06.2000, fraţi din Lăpuş care au răspuns cu plăcere invitaţiei de a participa la o întâlnire a Cercului Misionar Someş, întâlnire ce s-a ţinut în aer liber, lângă Viile Dejului.

Au participat din Lăpuş fraţii : Nicu şi Ana Zaharia, Ioan şi Reghina Pop şi Vasile şi Aurica Bel.

Am mulţumit Domnului că fraţii apreciază ceea ce facem şi am slăvit pe Domnul că fraţii sprijină lucrarea din Lăpuş.

Al doilea serviciu de închinare s-a făcut pe data de 29.06.2000, ziua de joi. Fratele Ionel Mânzat a venit ca reprezentant al LARCA, organizaţie ce se ocupă de sponsorizarea pastorilor şi a dorit să stea de vorbă cu fraţii şi să se documenteze la faţa locului, pentru a face un raport cu scopul de a obţine în continuare sponsorizarea mea. Fraţii din SUA au fost încântaţi şi au decis să continue să mă sprijine în lucrarea de la Târgu Lăpuş.

Pentru acestea şi multe alte lucruri se cuvine toată slava numai Domnului, care face lucruri minunate în vieţile oamenilor.

În data de 02.07.2000 avut loc primul serviciu de Închinare, de duminica dimineaţa, făcut după încetarea contractului cu Casa de Cultură. Fraţii erau în sfârşit în Casa Domnului, casa cumpărată prin putera Lui şi pe care ne-a dăruit-o să o folosim ca loc unde copiii Lui să-L poată glorifica.

În 30.07.2000 s-a ţinut primul serviciu de duminică după masă, când am fost 17 persoane : 11 fraţi, 4 copii şi 2 prieteni.

În data de 02.07.2000 a avut loc adunarea generală de constituire a bisericii ca Biserică filială a Bisericii Creştine Baptiste “Sfânta Treime” din Baia Mare. Adunarea a fost condusă de fratele pastor Iosif Morcan. Mai multe sunt scrise în mărturia dumnealui, iar tabelul cu cei ce compun Biserica se poate consulta în rubrica Anexe. Din această dată s-au făcut demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a Bisericii. La 01.08.2000 am dat dosarul complet la fratele Iosif, care l-a depus la Comunitatea Creştină Baptistă de la Cluj, de unde aparţinem ca organizare a bisericilor.

În 02.09.2000 am spart gardul de beton pe unde ni s-a dat acces la casă ca sa ne facem drum, pentru că intram la Biserică prin curtea proprietarului, dar ne-a dat şi drum separat. Am spart betonul şi am turnat cei doi stâlpi pentru porţi.

În data de 29.09.2000 am ţinut primul serviciu de vineri seara. Eram 9 persoane: 7 fraţi, 1 copil şi 1 prieten. De aici serviciile au continuat cu ajutorul Domnului până în ziua de azi.

La sfârşitul anului 2000, Biserica se bucura de prezenţa Domnului, avea un locaş de închinare şi număra 12 membri.

Între 15-18 martie 2001, am avut prima evangelizare, la care au participat mulţi prieteni, invitaţi şi a fost o mare bucurie pentru noi.

 În luna martie, anul 2001 am plantat gardul viu, am pus şi brazi în colţ, iar mai spre râu şi pomi, apoi, din luna aprilie, am început să facem o renovare şi modificare la parterul clădirii. La parter, casa era împărţită în 2 camere şi avea intrare la etaj. Noi am demolat peretele de la mijloc, am turnat 2 stâlpi laterali şi o grinda de susţinere în locul peretelui ca să fie o singură cameră şi am turnat beton pe jos în noua cameră formată.

Acest an a fost biecuvântat de Domnul, iar în 01.07.2001, doi prieteni au fost botezaţi la Biserica din Baia Mare, este vorba de Vasile Alexandru Pop şi Mihaela Gergely. Acesta a fost anul în care a avut loc căsătoria fratelui Matyas Alexandru cu sora Erzsebet Kozma din Aghireş, jud. Sălaj.

Am fost vizitaţi şi anul acesta de mai mulţi fraţi din străinatate care au sprijinit lucrarea.

Din cauza banilor nu am putut înainta cu lucrările pâna în 10.06.2002, când s-a început renovarea casei şi consolidarea ei în partea din spate. În acest timp la fratele Şoni s-a făcut parchetul şi lambriurile pe care le-am montat, am făcut amvonul, le-am lăcuit şi vopsit. Toate aceste lucrări, interior şi exterior, au ţinut pâna în 21.10.2002, când totul era gata şi porneam într-o nouă etapă a bisericii.

În 13.08.2002, am fost vizitaţi de fratele Jesse Pawers, un frate care finaţa lucrări de cunstrucţie pentru biserici.

Ziua deschiderii oficiale a fost pe 27.10.2002, zi care pentru toţi membrii bisericii a fost o zi de mare bucurie, că am ajuns să punem deoaparte un locaş unde oamenii să se adune pentru a slăvi pe Domnul. Prezenţa a fost peste aşteptările noastre. A venit fanfara din Chiuieşti împreună cu dirijorul Marius Selin şi pastorul Aurel Boşca, Jimmy Morse cu soţia, Vasile Danciu din Viile Dejului, pastor Claudiu Handaric din Baia Mare, Mircea Drule, pastor Nelu Bel de la Oarţa de Sus, Danciu Grigore, au fost apoi musafiri din Arad, Timişoara, Dej, Chiuieşti, Boiereni, Rohia, Rogoz, Târgu Lăpuş, Baia Mare, Seini, Oarţa de Sus, fraţi de la Biserica Penticostală din Târgu Lăpuş, prieteni din oraş, în total au fost în jur de 160 de persoane. Am dat cuvânt la toţi musafirii, din fiecare localitate, ca toţi să poată saluta Biserica. Pentru această lucrare singurul care merită lauda, este Dumnezeu Tatăl, Fiul Său şi Duhul Sfânt, care ne-a călăuzit. După deschiderea bisericii, ne-am adunat în sala mare de la parter.

În perioada 31.10—08.11.2002 a venit din SUA fratele Herman Spence cu un grup de 31 persoane cu care am plecat în Boiereni, Rohia şi Lăpuş, am vizitat şi şcolile din aceste localităţi, după un program stabilit de ei. Fratele Herman s-a îndrăgostit de noi şi a venit şi în anii următori ca să ajute Biserica financiar, foarte mult, la extinderea din spate. Prin grupul lor s-a dezvoltat un program de sâmbăta cu copiii, susţinut material de Herman, iar aici se ocupau de ei sora Maria Buda şi fratele Costică Bel.

În 2004 noiembrie 09, Herman a rulat la Casa de Cultură filmul “Patimile lui Hristos” de Mel Gibson, la care au participat mulţi oameni. O altă evanghelizare am făcut tot la Casa de Cultură în data de 22.06.2007 cu fratele Achim Barbos, însoţit de o echipă din SUA şi corul Bisericii Baptiste din Baia Mare.

Pe data de 12.09.2002 s-a eliberat autorizaţia de funcţionare a Bisericii.

Lucrarea Domnului a mers din ce în ce mai bine, veneau fraţi din ţară şi străinătate şi ne vizitau, ne încurajau pentru că vedeau că suntem puţini.

În anul 2002 s-a mai adăugat încă un membru bisericii noastre, prin botez, care a avut loc tot la Baia Mare. Sora se numeşte Pop Alexandra Mihaela, dar după un timp s-a transferat la Biserica Penticostală împreună cu tatăl ei, botezat cu un an înainte.

Anul 2003 a fost cel mai bogat, prin faptul că trei suflete au primit Cuvântul în inimă şi s-au adaus bisericii prin botez. Sora Voichiţa Bel, din Rohia, botezată la Biserica Baptistă din Oarţa de Sus şi Buda Maria din Târgu Lăpuş  şi Pop Irina din Boiereni, botezate în Biserica Baptistă Baia Mare. Soţul surorii Irina era pe cale să se boteze, dar a murit fără să mai apuce. Înmormântarea au făcut-o preoţii ortodocşi, dar am fost invitaţi şi noi ca Biserică Baptistă şi mie mi s-a dat voie să predic şi cu biserica am cântat cântări.

În perioada 01-07.09.2003 am sponsorizat prin ajutorul Domnului primul misionar care a plecat în Ucraina între români, pe sora Daniela Cristina Bel, care a lucrat acolo în agricultură la familii mai sărace şi le-a spus din Biblie, invitându-i seara la Casa de rugăciune. Oamenii au fost uimiţi că cineva îi ajuta gratuit.

Cel mai implicat în a sprijini lucrarea a fost fratele Herman şi cei din grupul lui din Biserica Chickamauga şi bineînţeles prietenii din America ai lui Herman, pentru că ne-au adunat o sumă mare de bani pentru extinderea clădirii şi crearea altor facilităţi precum baptister, sală pentru copii, grup social, bucătărie şi apartament pastoral la etaj. 

În 09.05.2005, cu ajutorul Domnului am început lucrarea de extindere a clădirii. Herman ne-a trimis banii, noi am făcut proiect de extindere care ni s-a aprobat şi am angajat o echipă de meseriaşi care au executat lucrarea. Între 07-16.07.2005, Herman a venit cu un grup care a lucrat alături de meseriaşii noştri plătiţi. După ce au ridicat zidurile, au făcut acoperişul să fie un întreg cu restul şi au făcut şi un turn ca să dea clădirii aspect de biserică, după cum spuneau meseriaşii, chiar dacă noi nu am dorit turn. În data de 13.07.2005, clădirea era terminată, dar partea de extindere era doar în roşu.

Între 18-22.07.2006 s-a făcut baptisterul, a fost un meseriaş sponsorizat special pentru această lucrare. În acest an s-au mai adăugat bisericii noastre încă 3 persoane: Cosma Ioan şi soţia lui Morgit, şi Bel Emil.

Domnul a făcut să tot creştem, până am ajuns la numărul de 21 de membri şi am făcut demersuri să obţinem autorizaţie de funcţionare ca Biserică cu personalitate juridică, ca să nu mai fim filială a Bisericii din Baia Mare.

În data de 07.01.2007, am avut adunare generală de constituire a Bisericii cu personalitate juridică. Biserica a ales prin vot secret pastorul şi comitetul, compus din 3 membri:

 

1.     Vasile Bel, pastor;

2.     Nicu Zaharia, secretar;

3.     Constantin Bel, membru în comitet.

S-au făcut demersurile necesare şi în 17.04.2007, s-a eliberat autorizaţie tranzitorie pentru că atunci s-a schimbat Legea Cultelor şi toate autorizaţiile trebuiau schimbate după noua lege, dar am făcut iar cerere de schimbare a autorizaţiei şi în 23.03.2009, s-a eliberat noua autorizaţie, vezi Anexa Documente.

Anul 2007 a încheiat lucrările de finisare interioare şi exterioare ale clădirii. Herman ne-a trimis o sumă de bani prin care am făcut toate lucrările. Am angajat o eghipă de muncitori care au tencuit în exterior şi în interior, au pus fainaţa şi au dat lucrarea gata. Domnul ne-a ajutat şi zidurile sunt gata, totul este gata. Acum ne străduim ca Biserica vie să fie gata şi să fie o lumina puternică în Târgu Lăpuş şi să lumineze pentru slava Domnului.

În anul 2008, Cuvântul a lucrat la inima surorii Victoria Sigheartău, care L-a primit pe Domnul şi a fost botezată la casa pastorului.

Tot în acest an au venit prin transfer 3 fraţi din Răzoare, familia Gheţe Mircea şi Sanda, împreună cu copiii lor Ionuţ şi Iulius şi fratele Licau Constantin, singurul pocăit din familie, dar a cărui soţie, Lili, îl însoţeşte la adunare. Domnul le-a dat o fetiţa şi au adus-o la Binecuvântare în Biserică.  Sora Sanda cântă în prezent la orgă.

În 07.05.2009, a venit comisia de recepţie a clădirii, compusă din proiectantul primăriei, inspector pompieri, Inspectoratul de Stat în Construcţii să verifice dacă am respectat proiectul şi dacă lucrările corespund, iar în 01.06.2009, Nicu a ridicat autorizaţia de funcţionare a clădirii ca Biserică de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (pompieri).

În anul 2009, am pierdut prin deces primul membru al bisericii, sora Reghina Pop, o soră care a adus oameni la Domnul.

Azi biserica se bucură de pace, iar Domnul ne-a binecuvântat şi prin fratele Dorel Pop, din Spania fiul fam Pop, care ne-a cumpărat o staţie de amplificare, familia Şugar Marius şi Dana, din Seini, care au donat bisericii retroproiectorul şi familia Danciu Cornel şi Zorica împreună cu fiicele lor Ana, Raluca şi Corina care ne-au sprijinit prin multiplicarea documentelor necesare de-a lungul timpului şi tipărirea de pliante pentru biserică. Mulţi alţii au contribuit la consolidarea bisericii, cărora le mulţumim.

Pe 20.02.2010 a plecat la Domnul fratele Sigheartău Tănase. Cu această ocazie oamenii din vecini au auzit Cuvântul, dar pentru noi a fost o pierdere, însă Domnul poartă de grijă Bisericii Sale, astfel că pe data de 28.02.2010 au venit două persoane din Băiuţ, dornice să cunoască Cuvântul Domnului şi să se boteze. A fost pentru noi o uimire şi o mişcare din partea Domnului, să nu ne temem, pentru că El este în control.

Ce urmeaza acum este ca noi să ne facem datoria şi mai mult, să-L lăudăm pe Domnul şi să fim buni credincioşi. Dacă Biserica Domnului nu va veghea asupra căii de mers, va muri, dar Domnul va ridica alt popor prin care să fie slăvit.

Trebuie să fim o bună mărturie azi, cum au fost cei ce au trecut prin mari încercări şi totuşi au fost credincioşi şi aşa a ajuns credinţa până la noi.

Vom fi noi în stare să ducem stindardul Evangheliei mai departe? Puterea noastră este slabă, dar Domnul ne ajută, doar noi să lucrăm în Via Lui şi El îşi va revărsa din belşug binecuvântarea Lui. A lui să fie slava, cinstea şi închinarea.

În anul 2020 trebuia să avem o serbare de mulțumire, pentru că Domnul ne-a adunat împreună și a fost cu noi 20 de ani, dar din cauza pandemiei de COVID-19 și restricțiile impuse, nu am putut organiza această serbare. Sunt încrezător că Dumnezeu care este un Tată Bun, va aduce din nou vremuri bune, când ne vom putea aduna din nou împreună fără restricții.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze poporul baptist din zona Lăpușului și din lume și să nu uităm că misiunea noastră este să vestim Evanghelia Domnului Isus Cristos și să aducem slavă, cinste și onoare Creatorului Universului, lui Dumnezeu, care ne iubește nespus de mult.

 

Preluate din cartea „Lupta Credinței”, o prezentare a credinței baptiste în zona orașului Târgu Lăpuș, din județul Maramureș. De Vasile Bel 2010.

Coroamă Mircea 1952 – 2021, din Rădăuți

 

Fratele Mircea Coroamă s-a născut în ziua de 21 iulie 1952 în localitatea Rădăuți, județul Suceava. Părinții se numeau Octavian și Elena și au avut cinci copii: Mircea, Tăviță, Dragoș, Păzuca și Aurel.

În anul 1970 s-a cunoscut cu Florica și s-au căsătorit în anul 1971. Domnul le-a dat doi copii:

1.    Mircea-Florin căsătorit cu Brigitte  și copiii lor: Alexandru, Ioana și Salina.

2.    Adrian căsătorit cu Dana, au un copil Carmen.

S-a întors la Domnul pe stadionul CFR în anul 1990, la evanghelizare cu Luis Palau, primind o invitație de la o fetiță pe stradă. În același an a fost botezat de fratele  Petrică Dugulescu la Biserica Creștină Baptistă „Betel” din Timișoara. Este ordinat în anul 2000 și a slujit la Coșari, Teș, Voiteg, Folea și Sag.

Pe 20 ianuarie 2021 a sărbătorit 50 de ani de căsătorie.

În ultimii ani, locuind în Jebel, ajuta lucrarea din cercul Jebel, respectiv Jebel, Ciacova, Pădureni și mai ales Sag.

Fratele Mircea Coroamă a fost un om plin de dragoste, plăcut din punct de vedere al caracterului său și de aceea oamenii l-au iubit.

În ziua de 8 martie 2021 Domnul își cheamă slujitorul lui acasă, în veșnicie.

Surse:

Marius Ianc

Istoricul Bisericii Creştine Baptiste din Cliciova de dr. Ionel Tuțac și Sorin Stoia

 

Poporul Baptist din România are doi autori importanți care au contribuit la scrierea istoriei baptiștilor din România, în mare parte, aproape tot ce se scrie de o vreme încoace purtând amprenta celor doi frați: Alexa Popovici și Ioan Bunaciu. Deși au lucrări de referință, nu acoperă toată istoria baptistă din România. Despre Biserica Creștină Baptistă Cliciova nu au scris nici unul dintre acești doi frați, dar nici alții care au abordat subiecte istorice, și nici revistele noastre baptiste nu amintesc despre Cliciova. Blogul „Istorie Baptistă” dorește să facă cunoscut publicului istoriile bisericilor despre care nu s-au scris. Vă rog să fiți parte a acestui proiect și să scriem împreună istoria Bisericilor Baptiste din România.

Azi, doresc să mulțumesc fraților dr. Ionel Tuțac și Sorin Stoia, care au trimis acest scurt istoric.

Credinţa baptistă a pătruns în această localitate în 1929 prin Vichente Petrescu, un fost cantor ortodox care a înţeles importanţa pocăinţei şi a luat legătura cu Biserica din Lugoj unde s-a şi botezat.

După botez a pus la dispoziţie casa sa pentru întâlnirile religioase, iar grupul de credincioşi baptişti a început să crească. Biserica din Cliciova a devenit filiala Bisericii din Lugoj, fiind păstorită, între 1930-1963 de pastorul Dumitru Drăgilă.

În anul 1940, în timpul regimului Antonescu, casa a fost sigilată, iar credincioşii baptişti au fost interogaţi şi amendaţi. În ciuda şicanelor provocate de regimul antonescian, credincioşii baptişti nu s-au descurajat, întâlnindu-se pentru rugăciune în casele familiilor Subţire, Iacobescu, Olariu, Sintescu şi Ciorogariu.

Din anul 1964 până în anul 1985 grupul de credincioşi baptişti a fost păstorit de către fratele Ioan Lupulescu. Dorinţa credincioşilor a fost aceea de a construi o casă de rugăciune, dar regimul comunist a împiedicat acest lucru.Din anul 1985 până în 1999 grupul de credincioşi a fost păstorit de către fratele Ioan Alexandru Lăpugean. În această perioadă, după căderea regimului comunist, a fost construit şi actualul locaş de închinare. Un rol important în acest proiect l-a avut fratele Mihăiţă Boambeş, care a strâns materialele şi resursele necesare pentru ridicarea casei de rugăciune.

Inaugurarea clădirii a avut loc în anul 1994.După retragerea fratelui Lăpugean, Biserica din Cliciova a fost slujită de fraţii păstori: Mihai Kollar, Daniel Căprariu şi Claudiu Ignuţa. Din luna decembrie 2018 cel care slujeşte ca păstor este fratele Sorin Stoia. Odată cu ordinarea sa lucrarea a început să se revigoreze, fratele Sorin implicându-se nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi administrativ.

Sărbătoarea de la Cliciova a adunat împreună credincioşi baptişti din localitate, dar şi din Lugoj, Hezeriş, Suzani, Dumbrava, Făget, dar şi mulţi localnici. Evenimentul s-a încheiat cu o agapă pregătită de Biserica locală.

Duminică, 27 octombrie. Biserica Creştină Baptistă din Cliciova, judeţul Timiş a sărbătorit 25 de ani de la inaugurarea locaşului de închinare. La acest eveniment au propovăduit Evanghelia fraţii păstori Gigel Olariu, Claudiu Ignuţa, Ioan Alexandru Lăpugean şi Ionel Tuţac. 

Corul bărbătesc al Bisericii Creştine Baptiste ,,Harul” din Lugoj, dirijat de fratele Marius Lăzărescu, a cântat spre slava lui Dumnezeu. 

AICI puteți vedea mai multe poze de la serbarea bisericii

Dumnezeu ne-a mântuit prin credință, dar suntem obligați să lucrăm cu talantul dat (Matei 25 : 14 – 30)

 

Dacă Dumnezeu ne-a oferit în dar mântuirea prin Jertfa Domnului Isus Cristos, asta nu înseamnă nicidecum, că nu avem obligație față de această mare dragoste a Lui. Odată cu mântuirea noastră, Dumnezeu ne-a dat și un talant, o valoare, o responsabilitate în viața de zi cu zi de care trebuie să ne achităm. Ca să primim de la Dumnezeu valorile veșniciei este de datoria noastră, să fim credincioși, aici pe pământ, îndeplinind obligațiile noastre folosindu-ne de darurile primite de la Dumnezeu. Construindu-ne propriul confort, pentru care, chiar Îi mulțumim lui Dumnezeu, nu însemnă neapărat, că am pus talantul în negoț. Ce trebuie să fac, ca să pun talantul în negoț? Alege acum ce vrei să primești de la Dumnezeu, atunci când va cere de la noi ce Ne-a oferit în dar.

         I.          Dumnezeu ne-a dat o valoare egală cu puterea fiecăruia dintre noi de a lucra. V.15

1.     Dumnezeu te-a considerat vrednic și capabil de aceia ți-a dat din valorile Lui ca să le administrezi, este avuția Lui. V. 14

2.     La Dumnezeu nu-I place să ne robească, dându-ne poveri, pe care nu le putem purta ci ne dă după puterea reală a noastră a fiecărui.

5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
(Isaia 58:5, VDCC)

 

                  II.          Dumnezeu ne-a dat o valoare, pe care trebuie, să o înapoiem lui Dumnezeu dublată. V. 27.

1.     Dumnezeu ne-a dat un dar, pe Fiul Său, o valoare pe care nu o putem echivala cu nicio valoare de a noastră, de pe pământ și aceasta este mântuirea noastră.

18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:18-19, VDCC)

2.     Prin talant Dumnezeu ne-a dat o valoare, pe care trebuie, să o dublăm prin muncă ,ca să putem primi ce ne este de drept și adevăratele comori.

4. ‘Duceţi-vă şi voi în via mea’, le-a zis el, ‘şi vă voi da ce va fi cu dreptul.’ Şi s-au dus. (Matei 20:4, VDCC)

 

             III.          Dumnezeu ne-a dat o valoare prin care ne dovedim credincioșia în lucrarea Lui. V. 21, 23.

1.     Dumnezeu ne-a dat să facem doar ce suntem datori să facem și nu ne cere mai mult, după putința fiecăruia 

10. Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: ‘Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.” (Luca 17:10, VDCC)

2.     Dumnezeu ne cere să ne achităm toate datoriile față de toți.

6. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
7. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
8. Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. (Romani 13:6-8, VDCC)

 

                       IV.          Ce trebuie să fac ca să pun talantul spre dreapta folosință?

1.     Lucrarea credinciosului în Vechiul Testament.

7. Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău!
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
10. dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare!
11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
12. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit.
13. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,
14. atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.
(Isaia 58:6-14, VDCC)

2.     Lucrarea credinciosului în Noul Testament.

34. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit;
36. am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.’
37. Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?’
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.’
(Matei 25:34-40, VDCC)

 

Dacă vom lucra cu credincioșie și dragoste vom primi răsplata stăpânului bun și drept, iar dacă nu vom lucra pentru el vom primi înapoi întunericul de afară, unde ,,va fi plângerea și scrâșnirea dinților”.

Todoran Emilian 1898 – 1980 din Neagra

 

Fratele Emilian Todoran s-a născut în ziua de 14 iunie 1898 în localitatea Neagra din județul Arad. Părinții se numeau Milentie și Ana de naționalitate română, oameni harnici și gospodari. Fratele Emilian Todoran a moștenit de la părinți un hectar de pământ.

Fratele Emilian Todoran face 6 clase primare în localitatea de domiciliu și apoi trei clase de ucenicie la specializarea de zidar.

În anul 1920 aude Cuvântul lui Dumnezeu vestit în zonă de frați baptiști de la bisericile din jur și își predă viața în mâna binecuvântată a Domnului Isus, fiind botezat de fratele Vanci Vasile din Păulian județul Arad.

În anul 1920 este încorporat de Cercul de Recrutarea Arad la Unitatea Militară 93 Infanterie rămânând la vatră cu gradul de caporal.

În ziua de 27 februarie 1923 se căsătorește în localitatea Dieci, județul Arad cu Elisabeta și Domnul le dă trei copii: Ana născută  în anul 1924 în localitatea Roșia din jud. Arad, Florica născută în 1926 tot în localitatea Roșia și Maria născută în anul 1930 la Arad.

Dând dovadă că Domnul prin Duhul Sfânt i-a dat darul de a predica Evanghelia Domnului este ordinat în anul 1938. Comisia de ordinare a fost compusă din frații păstori Vanci Vasile și Borlea Ioan iar ordinarea a avut loc la Biserica Creștină Baptistă din Bârsa, județul Arad.

Din anul 1938 și până în anul 1957 a fost păstor al Biserici Creștine Baptiste din Sebiș și împrejurimi unde erau 120 de membri baptiști. A fost mereu prezent la datorie, oriunde era chemat ca să slujească.

Fratele Emilian a fost un pastor activ, fiind ales și în comitetul comunității ca cenzor. În ziua de 6 ianuarie 1945 a fost ales la Adunarea Generală a Comunității Buteni ca președinte al Cercului. A fost un frate devotat slujirii, dăruindu-se cu pasiune lucrării Domnului. A donat bani acolo unde era nevoie, în misiunile pentru săraci. În anii grei de după al Doilea Război Mondial era abonat al revistei cultului ,,Îndrumătorul Creștin Baptist” a cărui abonament pe anul 1946 costa 10.000 lei.

În luna noiembrie 1980 Dumnezeu își cheamă slujitorul credincios și harnic, acasă, sus în cer.

Surse:

Arhive

Farul Creștin

Pacea