Sora Maria Iuga s-a născut în anul 1933 în localitatea
Săliștea de Sus, județul Maramureș, o zonă pitorească de excepție.
Pe aceste meleaguri, după anul 1918, a început să se
predice Evanghelia așa cum ni s-a dat de Domnul Isus Cristos și mulți oameni au
acceptat chemarea de a urma calea cea sfântă, trasată de Domnul Isus.
Pe când era fecioară în casa părinților săi, Maria Iuga (nume
Iuga și de fată) se îndrăgostește de Domnul și face legământ de credință în apa
botezului în anul 1955.
În anul 1956 se căsătorește cu fratele Mihai Iuga și
Domnul le-a dăruit 4 copii: Mihai, născut în 1956, Ioan 1959, Viorel 1962 și
Romică 1968.
În vremea când copiii au venit pe lume, în țara noastră s-a
instalat un sistem comunist diabolic care nega existența lui Dumnezeu, dar mama
Maria și-a educat în cei șapte ani
acasă copiii, în așa fel ca să nu cedeze
atunci când vor fi la școală și vor învăța diferit de ce au auzit acasă. Fratele
Mihai era angajat la CFR, pe lângă aceasta era și diacon ordinat, așa că
activitatea dumnealui în familie era mult diminuată, dar mama Maria și-a
îndeplinit bine slujba de mamă și copiii ei au rămas credincioși Domnului.
Nu a abandonat lupta când copiii ei erau la casele lor, ci
îi aducea în fiecare zi înaintea Domnului, ca să îi păzească, să-i ferească de
rău și ispite și se ruga fierbinte pentru toți. Avea dar de povestit și nepoții
erau bucuroși să meargă la bunica, ca să se bucure de toate beneficiile de la
țară, dar și de prezența bunicii Maria.
Am primit un mesaj înalt, ce exprimă înălțimea
credincioșiei acestei credincioase, care a fost conștientă până în ceasul
plecării la Domnul.
„Dragilor, am fost la Moașa. Situația clinică e critică. E in continuare pe masca de oxigen cu rezervor, saturatiile sunt in jur de 80. Ea spune ca se simte mai bine aici decât acasă, dar că nu mai vrea să se întoarcă aici acasă, ci să meargă Acasă. E plină de pace și abia așteaptă să se întâlnească cu Domnul Isus. I-am spus că se va întâlni și cu Moșu și a zâmbit, după care a zis: oare o sa îl recunosc? Dar am văzut multă speranță în ea și în sufletul ei.
E îngrijită bine. Asistentele sunt foarte drăguțe, colegele de salon o încurajează și o motivează să mănânce și să bea apă. Moașa, în schimb abia așteaptă să meargă Acasă. E nerăbdătoare chiar. A zis să ne rugăm doar să fie o trecere lină și să vă transmit că ne vedem sus în ceruri la Domnul Isus.
O colega de salon îi încarcă telefonul și va avea baterie până mai târziu, dar nu poate vorbi mult că obosește. Ea spune că în afară de faptul că e slăbită, nu o doare sau deranjează nimic.
Am asigurat-o de bucuria că e parte din familia noastră și că suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru ea.
Nu vă pot da speranțe mari momentan, decât că e plină de pace și liniște. Vom vedea cum evoluează lucrurile clinic, fizic.”
Și lucrurile au evoluat în favoarea surorii Maria care a
fost mutată de la suferință la bucurie cu Stăpânul ei.
Pentru cei rămași dorim binecuvântarea Domnului să vă însoțească
veșnic.
15. Scumpă este înaintea Domnului
moartea celor iubiţi de El.
(Psalmii 116:15)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu