Dragu Petru s-a
născut în 17 august 1919 în localitatea Bolvașnița, județul Caraș-Severin. Numele
părinților este Ioan și Eufrosina, de naționalitate română.
A studiat la școala generală, apoi a
studiat la o școală profesională și 4 ani la Seminarul Teologic Baptist din
București, pe care l-a absolvit în anul 1959. A fost o promoție de 41 de
studenți seminariști.
Între anii 1938 – 1957 lucreză ca
tăbăcar în Caransebeș.
S-a botezat în
31.08.1947 în localitatea Caransebeș, s-a
căsătorit cu sora Maria, din Caransebeș și au avut împreună trei copii.
A fost păstor la
Biserica Creștină Baptistă din Baia Mare între anii 1957-1962 și 1965-1970. În
1962 se angajează la T.R.C. Maramureș, unde lucrează un an (1963), de unde se
angajează ca magazioner principal la Spitalul Unif. Baia Mare și lucrează până
în 1967, când se angajează iar ca păstor.
Fratele a fost păstor
în cea mai grea perioadă, pentru că în mandatul dumnealui s-a demolat clădirea
bisericii de pe strada Gării nr. 11, care devine strada Unirii nr. 11.
Demolarea era imposibil de evitat, pentru că a început un plan de sistematizare
și s-au trasat viitoarele bulevarde ale orașului. Gara a fost mutată și nu se putea recupera, doar despăgubirea ce
se dădea fiecărei familii expropriate,
care era fixată de un evaluator al statului comunist şi care nu putea fi în
favoarea proprietății private, ci în favoarea statului. Clădirea avea doi
proprietari, deși era proprietatea
bisericii baptiste, s-a considerat că și pastorul care avea
domiciliul tot la acea adresă, str.
Uniri nr. 11, este locatar al
imobilului.
Autoritățile
locale discută direct cu Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din București,
nu cu biserica și păstorul ei. În data de 09 Mai 1962, Sfatul Popular al
Oraşului Regional Baia Mare, Secțiunea Gospodăriei Comunale, prin adresa Nr.17526/1962 trimite o informare către
Uniunea Baptistă, în care se cere să se trimită un delegat din partea Uniunii,
iar dacă nu se poate să îl împuternicească pe pastorul Dragu I. Petru, care
locuiește în acel imobil, iar de nu se va delega nimeni, actele se vor întocmi
în lipsă. Semnează șeful secțiunii, Szabo Alexandru și inginerul principal
Popescu Ioan.
În data de 14 Mai
1962, documentul este înregistrat la Uniune sub numărul 409. Uniunea acceptă ca păstorul Bisericii să fie
împuternicitul Uniunii, așa că în data de 19 Mai 1965, în fața autorității
Sfatului Popular, se face o declarație prin care Uniunea se declară de acord cu
exproprierea în favoarea statului. Despăgubirea era conformă cu H.C.M Nr.1676/1959 și nu se putea negocia nimic. Ce
este foarte important este obligația statului de a da o locuință corespunzătoare locatarului
bisericii, dar nu i se face nicio promisiune, poate doar verbal, cum reiese din
alte documente. Fr. Dragu trimite răspuns Uniunii prin scrisoarea nr. 88 din 19
Mai 1962, prin care anunță ca a dus la îndeplinire mandatul dat de Uniune și a
semnat în urma „tratativelor duse”. Totuşi, fratele a primit apartament
imediat, iar biserica s-a adunat la casa
de rugăciune a baptiștilor maghiari.
Dacă mă poate
ajuta cineva cu mai multe informații, vă rog să mi le trimiteți.
Surse:
Petrică Grel
Arhive
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu