Frații care
au trăit atunci s-au luptat cu această problemă, noi spunem azi că atunci
copiii, tinerii, erau mai ascultători ca azi, dar se pare că nu este chiar așa.
Rebeliunea
copilului, tânărului și chiar a celor bătrâni este din vechimea îndepărtată și
se urcă până în cel mai perfect loc de pe pământ, în Eden. Din relatarea
descrisă în cartea Geneza capitolul trei, reiese foarte clar că Dumnezeu este
vinovat. Așa reiese, fiecare a dat vina pe altul până s-a ajuns la această
concluzie dată de Adam.
Întrebări
precum: „De ce sunt bisericile noastre goale de creștini?” Pusă în anul 1877,
sau „Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?” [1]
pusă în anul 1924 sau „De ce părăsesc tinerii biserica”, pusă în ziua de 22
noiembrie 2023, așteaptă răspuns.
Mai jos
redau articolul pentru a ne face o idee cum gândeau frații atunci.
Cine sunt vinovați de pierderea copiilor?
1.
Vinovați de această cauză se fac mai întâi părinții, adică tatăl
și mama (mai ales mama care este centrul educației familiale). Tatăl și mama
creștină trebuie să aibă grijă de viața copiilor lor; ca de mici să-i crească
în frică și temere de Dumnezeu. Căci este știut, că ceea ce văd copiii la
părinți, aceea fac și ei. Când copilul este de 4 sau 5 ani să fie trimis la
Școala Duminicală și acolo părinții alături de dascălii școlii să se intereseze
de copiii lor.
2.
Vinovați pentru pierderea copiilor în rândul al doilea este
predicatorul bisericii. El ca păstor sufletesc, și conducător al întregului
lucru dumnezeiesc, trebuie să se gândească la viitorul bisericii pe care o
conduce, fie oricât de mare sau mică. El trebuie să știe că viitorul unei
comunități nu pornește din alt izvor decât din școala Duminicală, societatea
tinerilor și așa mai departe. Aceste două ramuri ale bisericii, dacă nu sunt
bine organizate, biserica este spre cădere definitivă. Cine e vinovat?
Predicatorul! De ce? Pentru că neglijează și nu privește în viitor.
S-au făcut multe îndemnuri în direcția Școlii de Duminică, dar ele
nu se pun în aplicație. Și cine este cauza? Cei mai de seamă ai bisericii, din
acele localități unde nu e Școală Duminicală. Care este paguba? Copiii noștri
și frații noștri împreună cu surioarele noastre mici, se duc în lume, căci nu
au lucru. De aceea Mântuitorul zice: ,,Lăsați pe copii să vină la Mine”.
Deci frați și surori, părinți și mame, aveți la inimă odraslele
voastre și lăsați-le cale liberă la Isus. Și dacă vedeți acum că copiii voștri
preferă mai mult lumea decât biserica, voi sunteți de vină că nu i-ați trimis
regulat la Școala Duminicală.
Dacă tinerii merg în lume, cauza este aceea că ei nu au ocupație
în biserică. Și atunci se potrivește cuvântul unui frate student care a zis:
,,Dacă voi nu dați tineretului lucru îi va da diavolul”.
3.
Vinovați pentru pierderea copiilor mai sunt și dascălii din Școala
Duminicală, care nu se interesează de marea și valoroasa lor însărcinare. După
cum adulții se conving de bine și de rău, tot la fel se conving și copiii, dar
cu mai mare greutate, fiind mintea lor fragedă, dar cu împrospătare se poate.
Greu, dar se poate dacă avem interesul de a câștiga inimile copiilor pentru
Isus. Nu cu asprime se îmblânzește cineva ci cu răbdare și cu îngăduință. Să
căutăm dar ca în Spiritul Blândului Isus, să creștem copiii, și atunci când
mintea lor va fi coaptă ne vor mulțumi nouă ca oameni iar Domnului ca Mântuitor.
4.
Vinovați pentru pierdere sunt însuși copii prin neascultare. Noi
însă avem datoria să le arătăm că neascultarea a fost, este și va fi pedepsită
cu toată asprimea.
Și așa vom îndeplini voința
Domnului Isus ca să lăsăm pe copii să vină la El.
Domnul să ne ajute la toți. Amin!
Baltazar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu