ORATORIUL - UN SUFLET FĂRĂ PACE - Text în versuri de M. Sava și T. Adorian Muzică: Titu C. Adorian

Oratoriul „Un suflet fără pace” reprezintă una dintre creațiile originale valoroase ale muzicii baptiste românești din perioada comunistă. Lucrarea îmbină armonios poezia religioasă, mesajul biblic și expresia muzicală într-o construcție dramatică bine gândită, având un pronunțat caracter evanghelistic.

Tema centrală este căutarea păcii sufletești, o nevoie universală a omului. Autorii dezvoltă această temă într-o succesiune logică și profund biblică: omul caută pacea în lume, este dezamăgit de promisiunile ei, iar în cele din urmă o găsește numai în Isus Hristos. Întreaga desfășurare urmărește fidel mesajul Scripturii și conduce ascultătorul spre momentul convertirii și al consacrării.

Din punct de vedere dramatic, oratoriul este construit pe un dialog între personaje simbolice. Sufletul fără pace reprezintă omul aflat în căutarea sensului vieții. Prima și a doua amăgire întruchipează promisiunile înșelătoare ale lumii, iar Evanghelistul apare ca purtător al adevărului divin. Corul credincioșilor are un rol esențial: nu este doar un acompaniament muzical, ci un adevărat comentator al acțiunii și un martor al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu.

Din punct de vedere teologic, lucrarea este bine ancorată în Sfânta Scriptură. Autorii își structurează fiecare parte în jurul unor texte biblice din Psalmi și din Evanghelii. Mesajul despre păcat, pocăință, credință, har și mântuire este prezentat clar, fără exagerări emoționale și fără devieri doctrinare. Accentul cade permanent asupra lui Isus Hristos ca singura sursă a păcii și mântuirii.

Literar, textul este simplu și accesibil. Versurile nu urmăresc rafinamentul poeziei culte, ci transmiterea directă și sinceră a mesajului Evangheliei. Tocmai această simplitate le conferă forță și autenticitate. Dialogurile sunt naturale și contribuie la progresul acțiunii dramatice.

Din punct de vedere muzical, chiar dacă manuscrisul nu conține partitura, organizarea în preludii, interludii, postludii, soliști, duete, trio-uri și coruri mixte arată că autorii au conceput o lucrare amplă, destinată interpretării de către formații corale bine pregătite. Alternanța dintre soliști și cor creează dinamism și susține foarte bine evoluția mesajului.

Lucrarea are și o importantă valoare istorică. Datată 27 august 1971, ea aparține unei perioade în care creațiile originale baptiste de asemenea amploare erau rare și circulau, de regulă, doar în manuscris sau în copii dactilografiate. Din acest motiv, manuscrisul reprezintă un document de patrimoniu pentru istoria muzicii baptiste din România.

În ansamblu, „Un suflet fără pace” poate fi considerat un oratoriu evanghelistic reușit, cu o construcție coerentă, un mesaj biblic clar și o valoare documentară deosebită. Dincolo de calitățile sale artistice, lucrarea impresionează prin sinceritatea mărturiei de credință și prin chemarea adresată fiecărui om de a găsi adevărata pace în Isus Hristos.

ORATORIUL - UN SUFLET FĂRĂ PACE

Text în versuri de
M. Sava și T. Adorian

Muzică: Titu C. Adorian

Prima parte:

În căutarea păcii (prin amăgire)

Text biblic: Ps. 42 vers. 1.
„Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu, pe tine Dumnezeule.”

Explicația acțiunii:

În preludiu muzica înfățișează un anunț de chemare și-n continuarea preludiului se arată zbuciumul, tumultul sufletesc al sufletului fără pace.

Corul credincioșilor cântă imn de slăvire Celui Prea Înalt, iar sufletul fără pace e în căutarea adevăratei păci sufletești și cântă trist, dorul după pace.

Prima amăgire caută să-l consoleze cu cele pământești, însă nu reușește, ci din contră sufletul fără pace devine mai trist, împovărat și-și ia rămas bun de la prima amăgire.

Partea a doua:

Zbuciumul sufletesc și a doua amăgire

Text biblic: Ps. 39 vers. 6:

„Da, omul umblă ca o umbră, se neliniștește cu adevărat în zadar, îngrămădește avuții și nu știe cine le va strânge.”

Ps. 39 vers. 12:

„Ascultă-mi rugăciunea Doamne și pleacă-Ți urechea la strigătele mele......”

Explicația acțiunii:

În preludiu muzica înfățișează marea tristețe sufletească a sufletului fără pace, produsă de neaflarea drumului către pacea adevărată.

Corul sufletelor credincioase îl îndeamnă la rugăciune către Dumnezeu.

În continuare, a doua amăgire, adică solul lumii, caută să-l convingă și să-l înșele cu bucuriile de-o clipă ale plăcerilor și păcatelor din lume, însă sufletul fără pace, care le-a gustat din plin amărăciunea, refuză să-i dea ascultare și rămâne și mai îndurerat și doritor după pace.

Partea a treia: „Aflarea adevăratei păci sufletești”

Text biblic: Ps. 34 vers. 18:

„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.”

Psalm 34 vers.:

„Eu am căutat pe Domnul și mi-a răspuns, m-a izbăvit din toate temerile mele.”

3. Explicația acțiunii:

În preludiu muzica ne înfățișează duioșia adevăratei păci sufletești, duioșia adevăratei compătimiri și a adevăratei prietenii.

Solul păcii, (Evanghelistul), ca prieten adevărat al sufletului fără pace, e plin de înțelegere și compătimire. El îi mărturisește acestuia aflarea adevăratei păci sufletești.

Ca o confirmare a mărturiei Evanghelistului, corul credincioșilor mărturisește despre aflarea adevăratei păci sufletești, despre pacea și fericirea sufletească adevărată.

În continuare, după mai multe mărturii ale solului păcii, întărite de cele ale credincioșilor mântuiți, sufletul găsește adevărata pace și fericirea, mărturisind credința în cele vestite de solul păcii și cei credincioși.

Aflarea adevăratei păci sufletești face ca, la urmă, sufletul să cânte fericit de aflarea păcii, o credincioasă din corul mântuiților cântă o ultimă chemare adresată tuturor sufletelor zbuciumate, ca ele să se întoarcă la Mântuitorul ISUS.

Sufletul care a găsit pacea sufletească, împreună cu cei credincioși, își încredințează soarta vieții lor în mâna Domnului (Psalm 37 verset 5), făcând legământul de a fi ai Domnului tot timpul cât trăiesc.

În încheiere, corul final al credincioșilor mărește și laudă pe Domnul pentru că încă un suflet s-a întors la calea adevărată și a găsit pacea sfântă și cerească.

Partea I – „PRIMA AMĂGIRE”

Preludiu – orgă

Nr. 1 CORUL CREDINCIOȘILOR

1. ISUSE culme minunată	3. Atâta milă și iubire
De unde văd pe Dumnezeu	Isuse-n Tine am aflat
Ce viață binecuvântată	Cît n-o să poată niciodată
Adus-ai sufletului meu	Să spună-un păcătos iertat
2. Pe-atîta bunătate-n Tine	4. Atîta dragoste și pace
Stăpîne-atît de scump și bun	Eu aflu-n Tine zi de zi
Cît cu-al meu glas printre suspine	Mai mult decît putut-am crede
În veci eu n-am să pot să spun	Sau mi-am putut închipui

Introducere – orgă

Nr. 2 Solo Tenor

Răsună-ntreg văzduhul	Dar vai! Sînt trist într-una
De cîntece frumoase	Și sufletul meu zace
Și peste tot e pace	Sînt chinuit acuma
C-aș vrea să tot trăiasc!	În suflet aș vrea pace
	Dar unde s-o găsesc?

Introducere – orgă

Nr. 3 Solo Sopran

De ce suspin amice	Ce gînduri te apasă
Și stai trudit a jale?	Și-n cale nu te lasă
	Să mergi tu liniștit?

Introducere – orgă

Nr. 4 Solo Tenor

Un păcătos pe lume
Ce nu-mi găsesc menirea
Sînt copleșit de patimi
Sînt ros de remușcare
Și plin de frămîntare."

Introducere – orgă

Nr. 5 Solo Sopran

Interludiu – orgă	Eu nu-nțeleg nimica, ce gînduri, ce te doare?
„Ce remușcări, ce patimi	Căci viața este muncă
Ce-atîta frămîntare?	Și de muncești te bucuri
Eu știu că cel ce-n lume	Căci bei, mănînci și asta
Muncește nu se lasă	E tot ce-ți dă pămîntul
Condus de gîndul rău......	În tot necazul tău........

Cadență și introducere orgă

Nr. 6 Solo Tenor

„Numai atît...?	Și-n trecătoarea-mi viață
Atunci zadarnic mai trăiesc	Atunci cînd am să mor
Iar viața-ntreagă	Să văd că s-a scurs timpul
În gol s-o irosesc!	..... Ca orice muritor.

Interludiu – Orgă

Viața-mi este zbuciumată	Totul am și-mi este silă
Și cunosc al ei amar	S-a umplut al meu pahar

Postludium – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 7 Solo Sopran

„Sărman suflet, tu ce cauți
Nu găsești pe tot pămîntul
Eu mă duc, te las cu bine
Să te îndrepteze gîndul......!”

(sopran – tenor, duett: „CU BINE”.....!)

Postludium – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 8 Cor Mixt

„O, călătorule, spune-mi, unde te grăbești?
O, călătorule, nu vezi pe ce drumuri rele rătăcești?
Nu vezi calea asta  plină de ispitiri”

„Vino la ISUS! și se va preface-n fericire (corectură manuscrisă: „fericire”)

Ascultă glasul care te cheamă. Vino la Domnul, suflete iubit,

Vino în grabă, suflete dragă, ca să fii mîntuit și-n veci fericit!

Chemarea-aceasta e pentru tine, o călătorul nefericit,

Domnul primește pe orșicine, deci vino la ISUS să fii fericit.

Pentru tine, El a pătimit, și pe cruce S-a jertfit,

Azi prin jertfa Domnului ești mîntuit.

De păcate azi poți ca să fii curățit.

Vino la Domnul, vino acum, suflet rătăcit,

Vino la Domnul, vino acum, să fii mîntuit.

„Călătorule, călătorule, nefericit.”

În viața aceasta, întristări te-nconjoară,

În lumea asta, păcatul te doboară......

O, dar fii treaz, roagă-te pentru-ajutor,

Vino acum, la al tău Mîntuitor!

Te zbați într-una, în păcatul cel mai greu,

Plîngi totdeauna, chinuit de gîndul tău.

O, dar fii treaz, roagă-te pentru-ajutor,

Vino acum, la al tău Mîntuitor.

„Cînd dorul de pace cuprinde-al tău suflet”

Apleacă-ți genunchii umil la pămînt,

Pe Domnul Îl roagă să te ocrotească,

Să-ți dea a Sa pace din cerul Său sfînt.

Orice grijiuri te vor apăsa,

Domnul ISUS te va mîngîia,

La El afli pace, iertare,

Numai la El vei afla mîntuire, mîntuire!

Iar cînd tu odată, în cer vei ajunge,

Acolo nici grijiuri n-or mai exista,

Acolo nici un suflet nu va mai plînge,

Căci Domnul pe ai Săi nu îi va lăsa.

ISUS zice:

„O vino la Mine, să-ți dau pacea și iertarea Mea.”

La El afli pace, fericire, pentru suflet mîntuirea ta,

Tu ești calea, adevăr și viață, numai prin El azi te poți salva.
În călătoria grea din viață, Domnul ISUS te va ajuta.

– Fii voios!... suflet drag, dacă-n El tu ai crezut!
– Iar de nu!... ești pribeag și în veci de veci, pierdut!
– O, vin acum!... suflete pribeag!...... Vino la ISUS!

Introducere – Orgă

Nr. 9 Solo Tenor

Pretutindeni, pretutindeni, pretutindeni, este pace, numai eu sînt	chinuit, chinuit, căci apasă gînduri triste, sufletul meu umilit.

Interludiu – Orgă

Inima-mi în piept se zbate și stau singur	obosit, sînt stingher în lumea asta și de toți sînt părăsit.

F I N E

Preludiu – Orgă

Nr. 10 Cor femeiesc

	Corul credincioșilor
1. Cînd gînduri negre	2. Cînd în lume
Mintea-mi frămîntă	Eu sînt fără mîngîiere
Și grijurile m-apasă greu	Și eu chiar mă simt
Cînd inima mea e întristată	De tot părăsit
Și nu am pace-n sufletul meu	Cînd sînt rău zdrobit
Eu mă rog necontenit	De-amară durere
Eu mă rog lui Dumnezeu	În drumul meu sînt greu chinuit
	Eu mă rog necontenit
	Eu mă rog lui Dumnezeu.

Interludiu – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 11 Solo Bariton

Solul lumii

Pe cît văd, străine,
Ești om trecut prin viață.
De ce ești trist?... ia spune! ești obosit?
De ce azi te frămîntă cu gînduri triste?

Interludiu – Orgă

Nr. 12 Solo Tenor

Sînt omul încercării, deși am tot ce am dorit,

Dar ce-mi folosesc toate, dacă nu am mîngîiere?

De cînd cunosc pămîntul, și mă hrănesc dintr-însul,

Neîmpresurată viața-mi trecătoare

Și-atunci am zis: Pentru atîta omul, să fie procreat?

Nr. 13 – Solo Bariton

A 2-a amăgire

Asta-i întrebarea?

Am înțeles de-acum:

Ești un avar, tu singur

Trăiești pe tot pămîntul!

Cînd azi cu mic și mare, o lume se desfată

Și își petrece viața, iar tu te bați cu vîntul!

„Fii om și mai cu minte,

Căci viața este scurtă.”

Vreau să-ți probez că lumea e dulce și plăcută.

Sînt locuri unde rîsul și muzica te face

Să uiți orice necazuri, ce le-ai avut vreodată.

Nr. 14 – Solo Tenor

Îți mulțumesc, dar asta știe orice muritor:

„Se scoală, mănîncă, apoi aleargă, umblă,

Se lasă-n voia poftei, dorind ca lumea-ntreagă

Inima-i s-o cuprindă!”

Interludiu – Orgă

Nr. 15 – Solo Bariton

– Solul lumii –

Se vede că și capul și mintea ți-ai pierdut-o.

Dar ce e omul..... spune?

Se naște și trăiește, se satură de viață și moare.....

Nr. 16 – Solo Tenor

„Și pe urmă?”

Nr. 17 – Solo Bariton

„Pe urmă altul vine și ia același nume...”

– 8 –

Introducere – Orgă

Solo tenor

„Te-nșeli crezând aceasta,
Și eu am fost ca tine!”

Interludiu – Orgă

Solo tenor (continuare)

Am pierdut o viață-ntreagă,
În plăceri și desfătări,
Dar acum doresc, amice,
Să privesc spre alte zări.

Interludiu – Orgă

Eram mulțumit atunci,
Dar acum sînt chinuit.
Aș dori să aflu calea
Ca să pot fi fericit.

Interludiu – Orgă

Cînd mă scol de dimineață,
Simt amar în viața mea.
Beau, mănînc și trăiesc bine,
Dar sînt gol... mai mult aș vrea.

Interludiu – Orgă

Nr. 19. Solo bariton

Ești un rătăcit; de-acuma, pentru mine ești pierdut.
Eu mă duc să-mi văd de lume, tu rămîi cum te-ai născut!

Nr. 19 bis. Solo tenor

ADIO!... STRĂINE!... ADIO!

Postludiu – Orgă

Introducere – Orgă

Nr. 20. Cor Mixt

– Corul credincioșilor – Povestitor

Pe-acest suflet sărman, l-a amăgit amarnic al lumii sol zadarnic.

Dar el vrea ca să găsească pacea și mîngîierea cerească, cerească.

Introducere – Orgă

E trist și fără mîngîiere, că nimeni nu-l îndreaptă spre calea adevărată.

De-aceea se zbate și aleargă, căutînd pacea adevărată, veșnică.

Nr. 21. Intermezzo – Orgă

– Suspinul și zbuciumul sufletesc –

1.	2.
Un suflet de-amarnic suspină	Iar pașii lui pe pămînt
De dorul de pace senin	Îi umblă cu-un singur gînd
E foarte trist......	Dorește ca să afle acum
Suflet zdrobit și chinuit	Al vieții drum
Suspină.... și inima-i plină	Al păcii parfum
De dorul de pace divină	(vers tăiat de autor)
Dar dorul de pace crește	Căci amăgirea lumii de-acum
Îi mistuie inima omenească	L-a întristat pe al său drum
	E plin de frămîntare
	Dorește pacea care
	S-aducă alinarea.

Interludiu – Orgă

Nr. 22. Solo tenor

Lumea este plină de ispite și înțelenită în păcat.

Într-însa nu-mi găsesc odihna, ce eu am căutat.

Totuși doresc eu pacea, pace deplină eu aș vrea,

Și sufletul să mi se-nalțe, mai sus decît puterea mea.

Interludiu – Orgă

Zilele vin și trec ca gîndul și eu mă trec la fel ca el.

Și voi muri cu doru-n suflet, voi fi la fel ca un mișel.

Interludiu – Orgă

Nr. 23. Cor bărbătesc – Povestitor

Acest suflet sărman, pierdut și chinuit,

Dorește pacea sfîntă, o pace dulce, cerească.

Dar solul lumii l-a amăgit, iar pacea el nu a găsit!

E trist și fără pace, dar el dorește pace,

O pace, dulce pace, o pace sfîntă, dorință aprinsă!

După o pace (după o pace sfîntă)....... DUPĂ PACE

PARTEA III-a

Preludiu – Orgă

Nr. 24. Solo Bas

– Evanghelistul –

Dragă amice, pe cât te văd, cam suferi,
Ce mare frământare ai în al tău suflet?
Ia spune-mi, ce te doare?

Interludiu – Orgă

Nr. 25. Solo tenor

1.	2.
Sunt frământat în suflet	Mi-a plăcut și munca
Și dornic de alinare	Am iubit averea
Am dor nespus în suflet	Lumea mi-a fost dragă
Sunt plin de frământare	Am gustat-o-ntreagă
Și inima mă doare.	Dar n-am mângâiere.

Interludiu – Orgă

Solo tenor

Am o povară, care m-apasă tot mai tare,
Am remușcări în mine cu orice preț, în mine (corectură manuscrisă)
Aș vrea să fiu salvat!

Nr. 26. Solo bas

Te-am înțeles!... ești sincer!... tot ce-ai iubit pe lume,

Acum îți e povară, iar viața ta e plină de multă frământare,

Ce cauți este pacea, de tine mult dorită,

E pacea sufletească, ce-n lume n-ai primit-o.

Aceeași lume mie mi-a-ntins o cupă plină,

Pe care am gustat-o, crezând că primesc tihnă.

– Dar vai, mă înșelară!...

Trecutul meu amarnic,

C-am rătăcit o viață,

C-un șir de ani zadarnic.

Introducere – Orgă

Nr. 27. COR MIXT

– Corul credincioșilor –

Uniți cu toți, în glas și-n gând, cântăm un imn preasfânt.

Acelui ce pe cruce sus, jertfitu-S-a supus.

Trio

Aleluia, iubit, o, al suferit,
Aleluia, mărire, slavă al nostru Împărat!
Aleluia, fii binecuvântat, Acela care ne-a salvat.

Cor

Din bezna morții ne-a trezit, din moarte El ne-a mântuit.
Noi eram morți în păcat, dar tu, ISUSE, ne-ai scăpat.

Trio

Prin moartea Ta, Tu ne-ai salvat, viața veșnică ne-ai dat.

Tutti

Prin jertfa Sa El ne-a salvat, viața veșnică ne-a dat.

Refren

O dulce rai, pe al Tău plai,
Voi duce eu un vesel trai,
Ca florile din luna Mai.

Ce fericiri, ce bucurii, vor fi acolo-n veșnicii,
Unde necazuri n-or mai fi.

Solo bas și cor mut

La Golgota pace am aflat,
Prin Domnul, ce m-a răscumpărat.

Trio

Vino, suflete, și tu la Hristos,
Căci El te primește bucuros!

Cor – Tutti

Domnul este bun, vino, vin' acum!

Introducere – Orgă

Nr. 28. Solo bas

1.

Degeaba însă cauți la oameni fericire,

Căci amăgirea lumii te duce la pieire.

Tu cauți pace sfântă și mângâiere duioasă,

Tu vrei o pace sfântă și doruri mai frumoase.

Cor mixt

Același text, ca refren și interludiu orgă.

Solo bas

2.

În Biblie, cartea sfântă, cuvântul Său alină

Și ia orice durere a celui ce suspină.

ISUS Mântuitorul, iubirea fără margini...

(notă manuscrisă cu cerneală albastră – greu lizibilă; pare a indica o modificare muzicală și nu face parte din textul recitat)

Cor mixt

Același text, ca refren și interludiu orgă.

Solo bas

3.

La El de vii acum, poți să pătrunzi cu mintea,

Cu inima și gândul și tot ce ai mai sfânt.

Predă-te Lui cu totul și firea ta ți-o pleacă,

Căci astfel afli pacea și odihna pe pământ.

Cînd lumea te îndeamnă să stai în întuneric,
Și diavolul te fuge de fața celui veșnic,
Tu nu stai cu dînsul și nu-ți găsești salvarea,
Te va ajunge moartea, vei dobîndi pierzarea.

Cor mixt – Același text cu refren – Interludiu orgă –

Introducere – Orgă

Nr. 30 Solo tenor

„Ah! sol al mîntuirii,
Mă simt pe al tău lume,
Îmi plac aceste vorbe,
Și-ascult, te rog, mai spune.”

Interludiu și introducere orgă

Nr. 31 Solo bas

„Voi osteniți, trudiți și voi cu doru-n suflet,
Voi toți împovărați cu sarcini de păcate,
Căci Eu vă iau povara, vă ușurez de toate.”

 „Veniți de pretutindeni și alergați la Mine”)

Refren – Cor mixt – același text, ultima parte.

Introducere – Orgă

Nr. 32 Cor mixt

– Corul credincioșilor –

Ascultă, Doamne, și binecuvîntă tot poporul Tău. (bis)

Ca să tresalte toată omenirea, căci Tu ești Dumnezeu.

Iată solul păcii cum vestește de frumos

Vestea mîntuirii pregătită de Hristos.

Auzi cum răsună astăzi: „Veste bună!”

Veste bună că ești mîntuit.

Sus mai sus de stele și mai sus de soare, melodii se-aud neîncetat.

Refren

Chiar de ești părăsit și de lume urît,

Tu nu te întrista, că Domnul te va-ajuta.

Viața cînd vei sfîrși și în ceruri vei fi,

Cu ISUS, Domnul tău, cu ISUS în raiul Său.

... necazuri n-or mai exista.
Căci Domnul tău ISUS e salvarea ta.
Vei plânge acolo? Nu vor mai fi.
Vei fi sus în cer, în rai vei locui.
Da, vei fi în ceruri, fericit vei fi în ceruri,
Vino astăzi s-o asculți, vestea bună o ascultă,
Vei fi fericit, fericit, fericit, fericit, fericit.

Interludiu – Orgă

Nr. 33. Solo bas

5.

Aceasta e chemarea, ce sună azi în lume,

Este o veste bună, rostită de ISUS.

Primește-o chiar acuma și vei primi iertarea,

Vei moșteni o țară gătită-n ceruri sus.

Refren – Cor mixt – același text.

Interludiu – Orgă

Nr. 34. Solo bas

6.

Să crezi că prin credință primi-vei mântuire,

Iubește-L totdeauna pe Dumnezeu iubit. (corectură manuscrisă)

Căiește-te întruna și fii umil cu duhul,

Te bucură și cântă, în veci Celui slăvit!

Introducere – Orgă

Nr. 35. Solo tenor

„Cred, frate, cred acum, salvarea mea divină.

Frumoasă este ziua, când eu te-am întâlnit.”

Nr. 36. Duet tenor – bas

Iar Domnu-n cer de-a pururi

Să fie tot cu (mine) tine.

Să-mi (să-ți) șteargă tot trecutul.

Să fie-n veci slăvit!

Introducere – Orgă

Nr. 37. Cor mixt

– Corul credincioșilor –

O, Doamne, o, Doamne, binecuvintează tot poporul Tău!

O, Doamne, o, Doamne, fă să lumineze fața Ta spre noi!

Duet

Ne-ajută, Doamne, ne-ajută, Doamne, să trăim nedespărțiți

de Tine.

Pe-a Ta pășune, pe-a Ta pășune, noi să fim, noi să fim,
Pe muntele Tău cel sfânt.

Trio

O, ce mare fericire va fi sus în glorie,
Certuri și dureri nu sînt, acolo în raiul sfînt.
Paradisul cel frumos, unde-i țara lui Hristos,
Călătorul obosit va fi-n veci prea fericit.

Tutti

Ce fericire, ce fericire, va fi mai sus în cerul înstelat.
Ce bucurie, ce bucurie, va fi sus, va fi sus,
În Edenul minunat, minunat!

Introducere – Orgă

Nr. 38. Solo tenor

Mărit să fii de-a pururi,

O, scumpul meu ISUS,

Căci am gustat eu pacea

Și sînt prea fericit!

Interludiu – Orgă

Nr. 39. Solo tenor

– Rugăciune –

Doamne ISUS, al Tău voi fi,

Atît cît voi trăi.

Iar soarta mea e-n mîna Ta,

Tu ești stăpîn pe ea

Introducere – Orgă

Nr. 40. Solo sopran

Iar lumea-ntreagă

Să se-ntoarcă

Toți, la Creatorul,

Cu umilință și căință

Spre Mîntuitorul.

Nr. 41. Cor mixt

SĂ NE-NCHINĂM, AI LUI SĂ FIM
ATÂT CÂT MAI TRĂIM
IAR SOARTA SĂ-I ÎNCREDINȚĂM
ÎN VECI SĂ-L LĂUDĂM

Nr. 42 – Cor dublu mixt

– Cor final –

SLAVA DOMNULUI, ALILUIA!

ALILUIA! ALILUIA!

SLAVA DOMNULUI, ALILUIA!

ALILUIA!

F I N E

ORATORIU – BUCUREȘTI – 1971. VIII. 27

O Saga de la Vest la Est. În căutarea Numelui de Octavian D. BABAN

 

Salutăm apariția volumului „O Saga de la Vest la Est. În căutarea Numelui”, semnată de Octavian D. Baban, profesor la Institutul Teologic Baptist din București.

În această lucrare, autorul pornește de la istoria propriului nume, pentru a reconstitui destinul familiei sale, prezentând viața moșilor și strămoșilor săi, care s-au numărat printre primii baptiști.

Este o monografie istorică romanțată, o lucrare de memorialistică despre începutul unei familii de români greco-catolici în Nădlac, 1828, și viața lor în Nădlac, Arad, până la emigrarea în România, în Dobrogea, în 1895, când și-au schimbat numele și au început o viață nouă, în cadrul credinței evanghelice baptiste. În această calitate au avut o contribuție deosebită în procesul de civilizare și creștinare a Dobrogei și în dezvoltarea învățământului religios.

Cartea de față reprezintă un tribut de inimă adus familiei, bunicilor și străbunicilor, și stră-străbunicilor, care au plecat din Nădlac în căutarea unei situații mai bune, precum și a unei identități de credință creștină, și astfel au ajuns în Dobrogea, în Constanța. Ei au fost primii creștini baptiști din familia Baban și, după începuturile lor de plugari obișnuiți, cu munca pe ogor de dimineață până seara, au devenit foarte pasionați de credință și adevăr biblic, contribuind la ctitorirea de biserici evanghelice baptiste, la încurajarea studiilor teologice și la publicistica evanghelică din România dintre cele două războaie mondiale. Povestea lor de vieți și credințe, lor, trecute prin suferințe, speranțe și împliniri – precum și dezamăgiri, ceea ce i-a adus, totuși, mereu mai aproape de Dumnezeu, m-a impresionat mult, când am aflat-o. În urma unor cercetări îndelungi, întinse pe o perioadă de aproape cinci ani, am ajuns la scrierea acestui volum. Ca gen literar, cartea se află la granița între monografie istorică, biografie românțată și cercetare socială și religioasă. O dedic acestor strămoși, cu mare drag și respect față de munca și de credința lor, de gândirea lor, din care mă simt o ramură, cu recunoștință, și celor care vor fi inspirați de ei.

Cartea apare la Editura Risoprint, are un număr de 236 pagini,  Format: B5, Preţ: 40.00 RON și se găsește de vânzare la autor și la editura Risoprint.

Date biografice și note de prezentare

Octavian D. Baban, Ph.D. (1999) la London School of Theology (London Bible College), Universitatea Brunel (Anglia), este conferențiar universitar la Institutul Teologic Baptist din București și director al departamentului teologic. A studiat Fizica tehnologică la Universitatea din București, apoi Teologia biblică la London Bible College. A predat și la Facultatea de Teologie Baptistă, Universitatea din București (1998-2023), precum și la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). A ținut cursuri de nivel MA în calitate de profesor asociat la Tyndale Theological Seminary din Amsterdam, Țările de Jos (2011-2017), și este colaborator extern al catedrei de Noul Testament în proiecte de comentarii biblice și studii doctorale, la Evangelische Theologische Faculteit în Leuven, Belgia. Ca pastor, a slujit la Biserica Baptistă Sfânta Treime din Constanța (1991-1998) și în cadrul Bisericii Baptiste Sfânta Treime din București (1998-2025). A publicat articole și volume despre istoria și teologia Noului Testament, despre limba greacă a Noului Testament și despre istoria bisericilor baptiste din România. Alături de alți cinci traducători a participat la traducerea și editarea finală a versiunii TSB (Traducerea Societății Biblice) a Noului Testament, un proiect major al Societății Biblice Interconfesionale din România (SBIR), 2005-2009.

Karl Johann Scharschmidt primul pionier al baptiștilor din România

 

PREFAȚĂ

Lucrarea de față își propune să readucă în atenția cititorilor personalitatea lui Karl Johann Scharschmidt (1820–?), unul dintre pionierii mișcării baptiste din spațiul românesc și întemeietorul primei comunități baptiste germane din București. Deși numele său apare în numeroase lucrări consacrate istoriei baptiștilor europeni, până în prezent nu a existat, în limba română, o cercetare dedicată în întregime vieții și activității sale.

Importanța lui Karl Johann Scharschmidt nu constă doar în faptul că a fost primul misionar baptist stabilit la București, ci și în contribuția sa la organizarea unei comunități care avea să devină punctul de plecare al dezvoltării lucrării baptiste în România. Prin credință, perseverență și spirit misionar, el a pus bazele unei lucrări care avea să influențeze generațiile următoare.

Prezenta monografie se bazează pe cercetarea comparativă a principalelor izvoare istorice disponibile, între care se remarcă lucrările lui Friedrich Georg Teutsch, 2003,  Joseph Lehmann, 1896 și G. Alexander Kish, 2012, precum și documentele și rapoartele păstrate în literatura baptistă germană. Informațiile au fost analizate critic, comparate și integrate într-o prezentare unitară, urmărindu-se fidelitatea față de izvoarele istorice și evitarea afirmațiilor care nu pot fi susținute documentar.

Autorul este conștient că cercetarea asupra vieții lui Karl Johann Scharschmidt nu este încheiată. Descoperirea unor noi documente de arhivă sau a corespondenței sale poate aduce, în viitor, completări importante. Din acest motiv, prezenta lucrare trebuie privită atât ca o sinteză a cunoștințelor existente, cât și ca o invitație la continuarea cercetărilor privind începuturile mișcării baptiste din România.

Dacă această monografie va contribui la o mai bună cunoaștere a unuia dintre pionierii credinței baptiste și va încuraja noi cercetări istorice, scopul ei va fi fost atins.

CUVÂNT ÎNAINTE

Istoria Bisericii este alcătuită din viețile oamenilor pe care Dumnezeu i-a chemat să-I slujească în generația lor. Unii au rămas cunoscuți prin scrierile lor, alții prin bisericile pe care le-au întemeiat, iar alții prin credincioșia cu care au împlinit lucrarea încredințată lor. Printre aceștia se numără și Karl Johann Scharschmidt, un om al credinței care, în anul 1856, a sosit la București cu dorința de a vesti Evanghelia comunității germane din capitala Țării Românești.

La mai bine de un secol și jumătate de la acele începuturi, numele lui este prea puțin cunoscut chiar și în mediile baptiste. Totuși, documentele istorice arată că el a avut un rol esențial în formarea primei comunități baptiste din București și în dezvoltarea ulterioară a lucrării baptiste din România.

Această lucrare s-a născut din dorința de a aduna într-un singur volum informațiile risipite în diferite cărți și documente, oferind cititorului o imagine cât mai completă asupra vieții și activității lui Karl Johann Scharschmidt. În redactarea ei au fost folosite atât izvoare istorice clasice, cât și cercetări academice recente, comparate și analizate critic.

Nădăjduiesc ca această monografie să reprezinte nu doar o contribuție la istoria baptiștilor din România, ci și un omagiu adus unui slujitor credincios care a pus mai presus de orice răspândirea Evangheliei și a Cuvântului lui Dumnezeu.

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința.” (Evrei 13:7)

 

 

Capitolul I

Karl Johann Scharschmidt – formarea unui pionier baptist (1820–1856)

Karl Johann Scharschmidt s-a născut în anul 1820, la Ofen (Buda), oraș care astăzi face parte din Budapesta. A învățat meseria de tâmplar, iar în perioada uceniciei a călătorit prin diferite regiuni ale Europei Centrale. În timpul acestei călătorii a ajuns la Hamburg, unde viața sa avea să cunoască o schimbare hotărâtoare.¹

La Hamburg l-a întâlnit pe Johann Gerhard Oncken, întemeietorul mișcării baptiste germane. Sub influența predicării acestuia, Scharschmidt a ajuns la credința personală în Hristos și a fost botezat de Oncken în anul 1845.²

Convertirea nu a reprezentat sfârșitul formării sale, ci începutul unei perioade intense de pregătire. Oncken a reunit în jurul său mai mulți tineri proveniți din diferite țări europene, pe care i-a instruit pentru lucrarea misionară. Între aceștia se aflau Johann Rottmayer, Anton Hornung, Josef Marschall, Johann Woyka și Karl Johann Scharschmidt. Pregătirea lor nu avea caracterul unui seminar teologic în sensul modern al cuvântului, ci al unei ucenicii practice, desfășurate timp de aproape doi ani în cadrul bisericii din Hamburg.³

În primăvara anului 1846, Oncken i-a trimis pe Scharschmidt și Johann Rottmayer la Pest, iar pe Johann Woyka și Johann Lorders la Pécs, pentru a începe lucrarea misionară în Regatul Ungariei. Această misiune reprezintă prima însărcinare oficială cunoscută primită de Karl Johann Scharschmidt și marchează începutul activității sale publice în cadrul mișcării baptiste europene.⁴

În anii următori, activitatea desfășurată la Pest s-a confruntat cu dificultăți serioase. Revoluția din 1848 și perioada represiunii care i-a urmat au afectat profund dezvoltarea comunității baptiste. Cu toate acestea, Scharschmidt și Johann Rottmayer au rămas în oraș și au continuat să întrețină viața spirituală a grupului de credincioși, desfășurând lucrarea cu multă prudență într-un climat ostil.⁵

În această perioadă s-a format caracterul misionar al lui Scharschmidt. Perseverența manifestată în timpul persecuțiilor, experiența câștigată în organizarea grupurilor de credincioși și apropierea de Johann Gerhard Oncken l-au pregătit pentru misiunea pe care avea să o înceapă câțiva ani mai târziu la București.

---

Note de subsol

¹ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, Anexa A.6.a, biografia lui Karl Johann Scharschmidt.

² Ibidem; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul referitor la convertirea și botezul primilor misionari baptiști.

³ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul privind pregătirea misionară realizată de J. G. Oncken înainte de trimiterea lucrătorilor în Ungaria.

⁴ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul despre începuturile misiunii în Ungaria; Joseph Lehmann, Geschichte der deutschen Baptisten, capitolul referitor la anii 1846–1848 (în măsura în care confirmă aceeași cronologie).

⁵ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), analiza activității lui Scharschmidt și Rottmayer în perioada de după Revoluția din 1848.

 

Capitolul II

Venirea lui Karl Johann Scharschmidt la București și începuturile lucrării baptiste (1856–1859)

Perioada petrecută de Karl Johann Scharschmidt în Ungaria l-a pregătit pentru o nouă etapă a lucrării sale misionare. După aproape un deceniu de activitate la Pest, în contextul dificultăților politice și religioase din Imperiul Habsburgic, atenția conducerii misiunii baptiste s-a îndreptat spre Principatele Române, unde climatul religios oferea posibilități mai favorabile pentru răspândirea Evangheliei.¹

La 30 aprilie 1856, Karl Johann Scharschmidt și soția sa, Auguste Villwock, au părăsit Buda și s-au stabilit la București. Alegerea capitalei Țării Românești nu a fost întâmplătoare. În acea perioadă, orașul găzduia o comunitate germană numeroasă, alcătuită din meseriași, comercianți, funcționari, medici și industriași veniți din diferite regiuni ale Europei Centrale. Această colonie reprezenta un câmp misionar aproape neatins de mărturia baptistă.²

Ajuns la București, Scharschmidt și-a deschis un atelier de tâmplărie, continuându-și profesia învățată în tinerețe. Atelierul nu a reprezentat doar sursa de întreținere a familiei, ci și locul în care au început primele întâlniri religioase ale baptiștilor germani din capitală. Potrivit documentelor, primele adunări s-au desfășurat chiar în acest atelier, unde erau invitați prieteni, colaboratori și alți membri ai comunității germane interesați de studiul Scripturii.³

Printre colaboratorii apropiați ai lui Scharschmidt se afla și Johann Heinrich Friedrich Schultze, care lucra în atelierul său și împărtășea aceeași credință baptistă. În jurul acestui nucleu restrâns s-a format treptat primul grup baptist din București.⁴

Activitatea desfășurată de Scharschmidt în acești primi ani s-a caracterizat prin discreție și perseverență. El nu urmărea întemeierea unei instituții religioase în sens administrativ, ci formarea unei comunități de credincioși întemeiate pe studiul Bibliei, convertirea personală și botezul mărturisitorilor credinței.

Un element definitoriu al lucrării sale a fost convingerea că fiecare credincios are responsabilitatea de a mărturisi Evanghelia. Deviza care caracteriza familia Scharschmidt era:

„Jeder Baptist ein Missionar.”
(„Fiecare baptist este un misionar.”)⁵

Această convingere explică activitatea intensă desfășurată în rândul coloniei germane și eforturile permanente pentru răspândirea literaturii creștine.

În primii trei ani petrecuți la București, Scharschmidt a reușit să formeze un grup stabil de credincioși. Deși nu era pastor hirotonit, el conducea întâlnirile, organiza studiile biblice și întreținea o legătură permanentă cu Johann Gerhard Oncken și cu conducerea Misiunii Baptiste din Hamburg.

În anul 1859, considerând că lucrarea ajunsese într-un punct în care era necesară organizarea unei biserici, Scharschmidt i-a adresat lui Oncken o scrisoare în care descria situația comunității din București. Această scrisoare reprezintă unul dintre cele mai importante documente privind începuturile baptiștilor din România și marchează sfârșitul primei etape a activității sale în capitala Țării Românești.⁶

---

Note de subsol

¹ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolele privind activitatea lui Karl Johann Scharschmidt după perioada petrecută la Pest și contextul extinderii misiunii baptiste spre Principatele Române.

² Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, Anexa A.6.a, biografia lui Karl Johann Scharschmidt; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893).

³ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, biografia lui Karl Johann Scharschmidt, unde se arată că primele adunări baptiste s-au ținut în atelierul său de tâmplărie.

⁴ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la Johann Heinrich Friedrich Schultze și începuturile grupului baptist din București.

⁵ Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, deviza familiei Scharschmidt: „Jeder Baptist ein Missionar.”

⁶ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893); Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la scrisoarea lui Karl Johann Scharschmidt către Johann Gerhard Oncken din anul 1859.

 

Capitolul III

Scrisoarea din anul 1859 – documentul fundamental al începuturilor lucrării baptiste din București

Dintre toate documentele păstrate despre Karl Johann Scharschmidt, scrisoarea adresată lui Johann Gerhard Oncken în anul 1859 ocupă un loc aparte. Ea reprezintă primul raport amplu cunoscut despre activitatea baptistă desfășurată la București și constituie unul dintre cele mai importante izvoare pentru istoria începuturilor baptiștilor din România.¹

După aproape trei ani de muncă neîntreruptă în mijlocul coloniei germane din București, Scharschmidt putea prezenta o imagine clară asupra stadiului lucrării. Din conținutul scrisorii reiese că grupul de credincioși se consolidase, iar activitatea de evanghelizare depășise faza întâlnirilor restrânse din atelierul său de tâmplărie.

Una dintre cele mai importante afirmații ale scrisorii este următoarea:

**„Aici există deplină libertate religioasă.”**²

Această observație are o semnificație istorică deosebită. În timp ce în multe regiuni ale Imperiului Habsburgic baptiștii întâmpinau opoziție din partea autorităților, în București Scharschmidt constata existența unui climat care permitea desfășurarea activităților religioase cu mai puține restricții.

Profitând de această libertate, Scharschmidt a inițiat una dintre cele mai importante lucrări misionare ale comunității.

El scrie:

**„Am înființat o societate pentru răspândirea de tractate.”**³

Această afirmație demonstrează că lucrarea baptistă din București nu se limita la întâlnirile religioase. Ea urmărea răspândirea sistematică a literaturii creștine în rândul populației germane.

Potrivit raportului trimis la Hamburg, opt familii participau deja la această activitate, iar până în acel moment fuseseră tipărite și distribuite aproximativ 3.000 de tractate.⁴

Pentru mijlocul secolului al XIX-lea, aceasta reprezenta o activitate misionară remarcabilă și dovedea capacitatea organizatorică a lui Scharschmidt.

Un alt pasaj al scrisorii evidențiază dimensiunea câmpului misionar:

**„În București trăiesc aproximativ douăzeci de mii de germani și nu este nimeni care să-i conducă la Hristos.”**⁵

Această propoziție exprimă cel mai bine povara spirituală pe care Scharschmidt o purta pentru comunitatea germană din capitala Țării Românești.

Ea explică și motivul pentru care, în aceeași scrisoare, solicită sprijinul Misiunii Baptiste din Hamburg.

Scharschmidt era conștient că nu fusese hirotonit ca pastor și considera că organizarea unei biserici trebuia făcută în conformitate cu principiile baptiste. Din acest motiv, el îi cere lui Johann Gerhard Oncken să trimită un lucrător consacrat care să organizeze oficial comunitatea și să administreze actele de cult potrivit rânduielii bisericești.⁶

Răspunsul lui Oncken demonstrează încrederea deosebită pe care o avea în colaboratorul său. Până la sosirea unui misionar hirotonit, Oncken i-a acordat lui Karl Johann Scharschmidt permisiunea de a administra botezul și Cina Domnului, astfel încât lucrarea din București să poată continua fără întrerupere.⁷

Această decizie este una dintre cele mai importante dovezi privind autoritatea spirituală de care Scharschmidt se bucura în cadrul mișcării baptiste europene.

În același timp, scrisoarea din 1859 marchează trecerea lucrării baptiste din București într-o nouă etapă. Ea nu mai era doar inițiativa unui singur misionar, ci devenise o comunitate suficient de matură pentru a solicita organizarea oficială a unei biserici.

Din această perspectivă, documentul din 1859 reprezintă actul care pregătește sosirea lui August Alexander Liebig în anul 1863 și constituirea oficială a comunității baptiste germane din București în anul 1864.

---

Note de subsol

¹ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, pasajul referitor la scrisoarea lui Karl Johann Scharschmidt din anul 1859; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), capitolul dedicat lucrării din București.

² Ibidem. Afirmația privind existența libertății religioase la București este redată în raportul trimis lui Johann Gerhard Oncken.

³ Ibidem. Referirea la înființarea societății pentru răspândirea de tractate.

⁴ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), unde este menționat numărul aproximativ de 3.000 de tractate și participarea celor opt familii la această lucrare.

⁵ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893). Ambele lucrări reproduc raportul privind existența celor aproximativ 20.000 de germani în București.

⁶ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), explicația privind solicitarea trimiterii unui lucrător hirotonit la București.

⁷ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la răspunsul lui Johann Gerhard Oncken și la autorizarea temporară acordată lui Scharschmidt pentru administrarea botezului și a Cinei Domnului.

 

Capitolul IV

Organizarea primei comunități baptiste germane din București (1863–1864)

După raportul trimis lui Johann Gerhard Oncken în anul 1859, lucrarea baptistă din București a intrat într-o nouă etapă. În cei trei ani de la sosirea sa în capitala Țării Românești, Karl Johann Scharschmidt reușise să formeze un nucleu stabil de credincioși, să organizeze întâlniri regulate, să dezvolte activitatea de evanghelizare prin literatură și să demonstreze că exista posibilitatea întemeierii unei biserici baptiste permanente.¹

Scrisoarea adresată lui Oncken nu reprezenta doar un raport asupra situației existente, ci și o cerere oficială de sprijin. Scharschmidt considera că grupul de credincioși ajunsese la maturitatea necesară pentru organizarea unei comunități locale, însă, din respect pentru rânduiala bisericească baptistă, solicita trimiterea unui lucrător hirotonit care să conducă această etapă a dezvoltării lucrării.²

Johann Gerhard Oncken a înțeles importanța cererii venite din București. În urma consultărilor cu colaboratorii săi, a hotărât să trimită în capitala României pe August Alexander Liebig, unul dintre lucrătorii formați în cadrul Misiunii Baptiste din Hamburg. Sosirea lui Liebig, în anul 1863, marchează începutul organizării oficiale a comunității baptiste germane.³

Deși Liebig a fost trimis ca misionar al Misiunii Baptiste, documentele arată că el nu a început o lucrare nouă. La sosirea sa a găsit deja un grup de credincioși format prin activitatea desfășurată de Karl Johann Scharschmidt începând din anul 1856. Din acest motiv, rolul lui Liebig trebuie înțeles ca unul de consolidare și organizare a unei lucrări deja existente, nu de întemeiere de la zero.⁴

În anul următor, la 1 mai 1864, la București a sosit și Karl Friedrich Weigel, un alt colaborator apropiat al mișcării baptiste germane. Împreună cu Scharschmidt și Liebig, el avea să participe la dezvoltarea comunității și la întărirea vieții spirituale a acesteia.⁵

În cursul anului 1864, comunitatea baptistă germană din București a fost organizată oficial. Documentele păstrează numele membrilor fondatori, între care se aflau Karl Johann Scharschmidt și soția sa, Auguste Villwock Scharschmidt, alături de Johann Heinrich Friedrich Schultze, Heinrich Adolph August Koch, Johanna Koch, Elisabeth Peacock Clarke, August Alexander Liebig, Karl Friedrich Weigel, Henriette Schulz, Johannes Kropp și Christian Rüb.⁶

Această listă are o valoare istorică deosebită, deoarece reprezintă primul registru cunoscut al membrilor comunității baptiste din București și constituie unul dintre cele mai importante documente privind începuturile baptiștilor din România.

Organizarea oficială a bisericii nu a însemnat înlocuirea lui Karl Johann Scharschmidt din conducerea lucrării. Dimpotrivă, documentele demonstrează că el a continuat să fie unul dintre principalii colaboratori ai lui Liebig și Weigel și să exercite o influență importantă asupra dezvoltării comunității. Experiența acumulată în anii petrecuți la Pest și în primii ani ai lucrării din București l-a făcut unul dintre cei mai respectați lideri ai comunității baptiste germane.⁷

Privită în ansamblu, perioada 1863–1864 reprezintă momentul de trecere de la faza misionară la faza instituțională a lucrării baptiste din București. Dacă începuturile au fost marcate de inițiativa, credința și perseverența lui Karl Johann Scharschmidt, organizarea oficială a comunității a fost realizată prin colaborarea dintre Scharschmidt, August Liebig și Karl Friedrich Weigel, sub îndrumarea lui Johann Gerhard Oncken și a Misiunii Baptiste din Hamburg.

---

Note de subsol

¹ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolul privind începuturile comunității baptiste din București; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), secțiunea referitoare la lucrarea desfășurată de Karl Johann Scharschmidt înainte de sosirea lui August Liebig.

² G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), explicația privind solicitarea adresată lui Johann Gerhard Oncken pentru trimiterea unui lucrător hirotonit.

³ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), referitor la trimiterea lui August Alexander Liebig la București în anul 1863.

⁴ Această concluzie rezultă din compararea informațiilor oferite de Teutsch și Kish. Ambele lucrări arată că activitatea lui Karl Johann Scharschmidt începuse în 1856, iar August Liebig a fost trimis ulterior pentru organizarea oficială a comunității.

⁵ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la sosirea lui Karl Friedrich Weigel la București la 1 mai 1864.

⁶ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, lista membrilor fondatori ai comunității baptiste germane din București.

⁷ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, precum și documentele privind conducerea ulterioară a comunității.

 

Capitolul V

Karl Johann Scharschmidt și consolidarea comunității baptiste din București (1864–1866)

Organizarea oficială a comunității baptiste germane din București în anul 1864 nu a reprezentat sfârșitul activității lui Karl Johann Scharschmidt, ci începutul unei noi etape. Dacă în perioada 1856–1863 rolul său principal fusese acela de pionier și organizator al primului nucleu de credincioși, după constituirea oficială a bisericii el a devenit unul dintre colaboratorii principali ai misionarilor trimiși de Misiunea Baptistă din Hamburg.¹

Experiența acumulată de Scharschmidt în anii petrecuți la Hamburg și Pest, precum și activitatea desfășurată în București înainte de sosirea lui August Liebig, îi confereau o autoritate morală deosebită în cadrul comunității. Documentele nu îl prezintă ca pe un simplu membru al bisericii, ci ca pe unul dintre conducătorii recunoscuți ai acesteia.²

În această perioadă, comunitatea baptistă și-a extins activitatea pe mai multe direcții. Pe lângă serviciile divine regulate, au fost organizate întâlniri de rugăciune, studii biblice și activități destinate tinerilor. În anul 1864 este menționată înființarea unei asociații a tinerilor, fapt care dovedește preocuparea bisericii pentru formarea spirituală a noii generații.³

Un loc important l-a ocupat răspândirea literaturii creștine. Activitatea începută de Scharschmidt înainte de anul 1859 a fost dezvoltată după organizarea oficială a comunității. Tractatele și broșurile religioase erau distribuite atât în rândul populației germane, cât și, treptat, printre românii interesați de Evanghelie.⁴

Documentele consemnează că, în această perioadă, comunitatea baptistă din București a început să privească dincolo de limitele coloniei germane. La propunerea lui August Liebig s-a hotărât procurarea și distribuirea de literatură creștină în limba română, una dintre primele inițiative misionare baptiste adresate populației românești.⁵

Un alt moment important îl constituie organizarea primei mese a dragostei (Liebesmahl), desfășurată în timpul sărbătorilor de Crăciun din anul 1864. Această întâlnire a întărit legăturile frățești dintre membrii comunității și a evidențiat caracterul familial al vieții bisericești.⁶

În anul 1865, autoritățile municipale din București au recunoscut comunității baptiste dreptul de a ține propriile registre de stare civilă. Această recunoaștere oficială reprezintă un pas important în consolidarea statutului comunității și demonstrează că baptiștii germani deveniseră o prezență respectată în viața religioasă a capitalei.⁷

În aceeași perioadă funcționa deja și școala duminicală, destinată instruirii biblice a copiilor. Procesele-verbale ale comunității arată că această lucrare era organizată cu seriozitate și că exista chiar un învățător desemnat pentru această responsabilitate.⁸

Toate aceste activități demonstrează că biserica baptistă din București trecuse de faza începuturilor. În numai câțiva ani, comunitatea organizată în jurul lui Karl Johann Scharschmidt devenise o biserică stabilă, cu programe regulate de închinare, educație religioasă și evanghelizare.

Deși documentele evidențiază contribuția misionarilor trimiși din Hamburg, ele confirmă în același timp că întreaga dezvoltare a comunității s-a sprijinit pe temelia pusă de Karl Johann Scharschmidt începând din anul 1856. Din acest motiv, rolul său trebuie înțeles nu doar ca acela al unui pionier, ci și al unui constructor care a contribuit decisiv la consolidarea primei comunități baptiste din București.

---

Note de subsol

¹ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolele referitoare la organizarea comunității baptiste din București și activitatea desfășurată după anul 1864.

² Ibidem; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), analiza rolului lui Karl Johann Scharschmidt în dezvoltarea lucrării baptiste din București.

³ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, procesul-verbal privind înființarea asociației tinerilor în anul 1864.

⁴ Ibidem, informațiile privind distribuirea de tractate și dezvoltarea lucrării de colportaj.

⁵ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, referitor la hotărârea de a distribui literatură creștină în limba română.

⁶ Ibidem, procesul-verbal privind organizarea primei mese a dragostei în anul 1864.

⁷ Ibidem, documentele referitoare la recunoașterea oficială a comunității baptiste și la registrele de stare civilă.

⁸ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, mențiunile privind școala duminicală și activitatea ei în anul 1865.

 

Capitolul VI

Karl Johann Scharschmidt – conducător al comunității baptiste și lucrător al Societății Biblice (1866–1880)

Anul 1866 marchează începutul unei noi etape în viața și lucrarea lui Karl Johann Scharschmidt. După aproximativ un deceniu petrecut la București, documentele arată că el și soția sa, Auguste Villwock Scharschmidt, s-au mutat la Iași, unde Scharschmidt a început activitatea de colportor al British and Foreign Bible Society.¹

Această schimbare nu trebuie interpretată ca o retragere din lucrarea baptistă. Dimpotrivă, activitatea de colportor îi oferea posibilitatea de a răspândi Scriptura într-un teritoriu mult mai larg decât cel al unei singure comunități locale. În secolul al XIX-lea, Societatea Biblică Britanică desfășura o amplă lucrare de distribuire a Bibliei în Europa de Est, iar colportorii săi străbăteau orașe și sate, punând Sfânta Scriptură în mâinile oamenilor.

Rapoartele societății biblice îl menționează pe Karl Johann Scharschmidt printre cei mai activi colportori din Principatele Române. În anii 1867 și 1868, activitatea sa este apreciată pentru numărul mare de Biblii și Noul Testament distribuite, precum și pentru seriozitatea cu care își îndeplinea misiunea.²

Mutarea la Iași nu a însemnat ruperea legăturilor cu comunitatea baptistă din București. Documentele arată că Scharschmidt a rămas în contact cu frații din capitală și a continuat să fie considerat unul dintre pionierii lucrării baptiste din România. Experiența sa misionară și relațiile pe care le avea cu Johann Gerhard Oncken și cu Misiunea Baptistă din Hamburg îl recomandau în continuare ca unul dintre cei mai respectați lucrători ai generației sale.³

În aceeași perioadă, comunitatea baptistă din București și-a continuat dezvoltarea sub conducerea lui August Liebig, Karl Friedrich Weigel și Daniel Schwegler. Scharschmidt urmărea cu interes această evoluție, conștient că lucrarea pe care o începuse în anul 1856 ajunsese să aibă o structură stabilă și o influență tot mai mare asupra dezvoltării baptiștilor din spațiul românesc.⁴

Activitatea desfășurată ca distribuitor al Scripturii completează în mod firesc profilul lui Karl Johann Scharschmidt. Dacă în prima parte a vieții sale s-a remarcat prin întemeierea unei comunități baptiste, în anii următori el s-a dedicat răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu într-o regiune mult mai întinsă. Cele două dimensiuni ale lucrării sale – întemeierea bisericii și răspândirea Bibliei – nu se exclud, ci se completează reciproc.

În lumina documentelor existente, Karl Johann Scharschmidt apare ca unul dintre acei pionieri ai secolului al XIX-lea care au înțeles că dezvoltarea Bisericii este strâns legată de răspândirea Sfintelor Scripturi. Întreaga sa activitate demonstrează consecvență, spirit misionar și fidelitate față de principiile pe care le învățase de la Johann Gerhard Oncken.

---

Note de subsol

¹ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians. A History of the Baptists in the Kingdom of Hungary from 1846 to 1893, capitolul referitor la mutarea lui Karl Johann Scharschmidt la Iași și la activitatea sa în cadrul British and Foreign Bible Society.

² Ibidem. Autorul citează rapoartele Societății Biblice Britanice pentru anii 1867–1868, în care Karl Johann Scharschmidt este menționat printre colportorii activi din România.

³ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten; G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians, referitor la rolul lui Scharschmidt în dezvoltarea lucrării baptiste și la relațiile sale cu conducerea misiunii baptiste.

⁴ Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolele privind dezvoltarea comunității baptiste din București în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

 

 

Capitolul VII

Ultimii ani ai lui Karl Johann Scharschmidt și moștenirea lucrării sale

Documentele disponibile după anul 1868 sunt mai puține, însă ele arată că Karl Johann Scharschmidt a continuat să fie implicat în răspândirea Sfintelor Scripturi prin activitatea sa în cadrul British and Foreign Bible Society. Experiența dobândită la Hamburg, Pest și București l-a recomandat drept unul dintre pionierii mișcării baptiste din spațiul românesc. Chiar dacă izvoarele nu permit reconstituirea completă a ultimilor săi ani, influența sa asupra formării primei comunități baptiste germane din București este evidentă.

Lucrarea începută în atelierul său de tâmplărie a continuat să se dezvolte prin August Liebig, Karl Friedrich Weigel și ceilalți colaboratori. Astfel, contribuția lui Scharschmidt nu constă doar în activitatea sa personală, ci și în faptul că a pus bazele unei comunități care a influențat dezvoltarea ulterioară a baptiștilor din România.

Note de subsol

¹ G. Alexander Kish, The Origins of the Baptist Movement Among the Hungarians (1846–1893), referirile la activitatea lui Karl Johann Scharschmidt în cadrul British and Foreign Bible Society.

² Friedrich Georg Teutsch, Ein Leben Nur. Geschichte der Gemeinde deutscher Baptisten, capitolele privind dezvoltarea comunității baptiste din București.

Capitolul VIII

Evaluare istorică

Analiza comparată a lucrărilor lui Friedrich Georg Teutsch, G. Alexander Kish și Joseph Lehmann conduce la concluzia că Karl Johann Scharschmidt trebuie considerat unul dintre întemeietorii lucrării baptiste din București. El a pregătit terenul pentru organizarea oficială a comunității baptiste germane și a rămas un model de credincioșie, perseverență și spirit misionar. Cercetările viitoare, în special identificarea scrisorii originale către Johann Gerhard Oncken și a altor documente de arhivă, vor permite completarea unor aspecte biografice încă neelucidate.

Ilie Mârza - Când întorci și celălalt obraz - Biografie

 

Fratele colaborator, pastor la Buteni, județul Arad, mi-a făcut o vizită cu familia lui, auzind că am fost internat prin spital și a vrut să mă vadă și să vorbim. Nu a venit cu mâna goală, ci mi-a adus o carte de mare valoare, care se numește:

„Ilie Mârza - Când întorci și celălalt obraz – Biografie”

Este biografia fratelui Ilie Mârza de la Deva, despre care am scris AICI. Lecturarea ei te fascinează, treci ușor prin ea, dar vei rămâne îmbogățit din punct de vedere spiritual. Cartea este tipărită la: Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2021 și are 265 de pagini. Pe lăngă lecturare te vei bucura să vezi și poze și documente legate de viața fratelui Ilie Mârza.

Cartea se poate găsi la „Biserica Creștină Baptistă ”Sfânta Treime” Deva”.

Mai jos redau Cuvântul înainte și prefața.

Cuvânt înainte

În peste șaizeci de ani trăiți printre oameni, am întâlnit doar câțiva dintre ei, a căror amintire mă umple de bucurie și care mă determină să le urmez credința și umblarea în lume. Unul dintre aceștia este unchiul Ilie.

Unchiul Ilie a fost omul care niciodată nu m-a neglijat când am venit la el și, întotdeauna mi-a dat impresia că nu are nimic altceva de făcut decât să stea de vorbă cu mine. Nu se grăbea niciodată. Nu vorbea dur.

Am petrecut ore îndelungate ascultând întâmplările din viața lui și luam notițe. Abia puteam să scriu ce îmi povestea.

Vorbele lui aveau parcă o greutate asemănătoare cu Biblia. De fapt, de mic copil mi s-a părut că omul acesta este decupat din Biblie și trăiește printre noi. De când îl știu, era bătrân și blând.

Acesta este unchiul Ilie, care știa să vorbească și cu un copil mic și cu cei din guvernul României.

El este omul pe care vi-l prezintă această carte.

Fie ca Domnul Dumnezeu să ne dea la toți harul de a-l întâlni în slavă, când vom sfârși și noi călătoria pe pământ.

Misionar, Timotei Mârza, Ohio, SUA, 2021
(nepot al lui Petru Mârza, fratele lui Ilie Mârza)

 

Prefață

„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit
Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă
la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința.
Evrei 13:7”

O biografie are o valoare motivatoare inestimabilă. Exemplul unei vieți trăite cu folos pentru veșnicie, ce nu s-a lăsat doborâtă de vicisitudinile vieții pământești, va oferi întotdeauna imboldul înaintării pentru sufletele care sunt încă în maratonul credinței, arătându-le posibilitatea biruinței.

Biografia de față, care îl prezintă pe slujitorul neobosit pe ogorul Evangheliei, Ilie Mârza, oferă unul dintre cele mai speciale exemple ale unui om care din tinerețe a ales să slujească Domnului, având în suflet nădejdea slavei. Prin lecturarea ei, cititorul va fi îndemnat la aducerea aminte a unuia din mai marii care au trăit înainte de noi și care a lucrat cu pasiune neîntreruptă pentru vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Detaliile presărate de-a lungul cărții ce prezintă convertirea, slujirea prin multe încercări, dar și perseverența în credincioșie, vor lăsa să se întrevadă un destin providențial în felul în care el s-a derulat.

Prin prezentarea completă a vieții, dar cu mult mai important a felului în care a finalizat bine alergarea, suntem îndemnați să-L vedem pe Dumnezeu, care și-a purtat credincios slujitorul și să nădăjduim că, în urma unei trăiri serioase a vieții de credință, vom fi și noi purtați și vom încheia cu bine alergarea noastră. Văzând viața, înțelegând credincioșia, preseverența și sfârșitul felului lui de viețuire, rămâne pentru noi chemarea de a urma o astfel de credință.

Exemplul slujitorului Ilie Mârza, înaintașul nostru ne-a fost așezat înainte spre neuitare, spre motivare, dar și spre urmare. Fie să folosească oricărui cititor spre încurajare la trăirea unei vieți de credință biruitoare cu Domnul, spre slava Lui.

Daniel Cocariu – păstor,
Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime,” Deva, 2021

Isus singurul Nume în care trebuie să ne plecăm genunchiul înaintea lui Dumnezeu Filipeni 2: 1 – 13 ( 10 )

 

Dumnezeu, prin Cuvântul Său, ne învață să respectăm și să fim ascultători Lui prin ceea ce  ne-a poruncit. Aceasta înseamnă că facem lucrarea spre slava lui Dumnezeu și nu a unui om. De cealaltă parte, clasa ecleziastică în istoria sa, a mai adăugat unele lucruri care nu au nicio valoare în planul de mântuire al lui Dumnezeu, pentru că ele sunt porunci omenești, iar planul lui Dumnezeu de mântuire este realizat de Dumnezeu prin Domnul Isus.

Marcu 7:7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’

 Învățătura lui Dumnezeu și învățătura umană nu au aceleași valori morale și duhovnicești, care să dea mântuire.

 În acest mesaj al lui Pavel, nu se lasă nicio portiță, că ar trebui să ne plecăm genunchii ca rugăciune în fața altui nume, deoarece Domnul Isus este singura ființă în numele căruia trebuie să se plece orice ființă din cer, de pe pământ și de sub pământ. Dumnezeu a decis acest lucru. Aceasta înseamnă  că toată lumea Îl va respecta pe Dumnezeu, plecându-și genunchiul în Numele Domnului Isus.

I-Pentru că Dumnezeu a hotărât, așa ca să fie un singur nume pentru închinare înaintea Lui.

Fiul Său a fost ascultător până la moarte, Dumnezeu l-a ridicat la această mare cinste.

Ascultarea Lui s-a dovedit prin faptul că:

V. 6. Domnul Isus avea chipul lui Dumnezeu – Era Dumnezeu – Ioan 1: 1.

6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

V. 7. 1. A renunțat la slava lui de Dumnezeu, la drepturile Sale eterne, s-a dezbrăcat de gloria pe care o avea.

          2. A acceptat să parcurgă întreg procesul uman, să se nască din femeie, să fie copil, tânăr, matur, cu tot ce implică neamul omenesc – supărare, bucurie, ură sau apreciere din partea noastră și a semenilor săi.
7 Ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se  asemenea oamenilor.

V. 8. 1. S-a smerit cu o smerenie fără egal în neamul omenesc.

         2. A fost ascultător cu o ascultare desăvârșită. Nu a comentat – nu a găsit justificări etc.
8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Dumnezeu l-a ridicat la o înălțime unică în acest Univers și nimeni nu-i poate lua acest drept.

V. 9 și 11 - A dobândit un titlu de mare demnitate, care nu poate fi atribuit nimănui.

Dumnezeu l-a ridicat așa de sus pe Fiul Său, ca nici un nume să se poată pune alături de El.

II-Pentru că Domnul Isus așa ne-a învățat.

Noi ținem la învățătura Domnului Isus, pentru că El vorbește în Numele Tatălui pe care îl respectă. Nu a vorbit de la El, ci ce i-a spus Tatăl.

Ioan 8:28 Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
Ioan 8:38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

Iată de câte ori repetă Domnul Isus: „în Numele Meu”.

1-Ioan 14:13 şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
2-Ioan 14:14  Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
3-Ioan 15:16  Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
4-Ioan 16:23  În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat , adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
5-Ioan 16:24  Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca* bucuria voastră să fie deplină.
6-Ioan 16:26 În ziua aceea* , veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

III- Pentru că este singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu.

1 Timotei 2:5-6 Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos,
6. care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,

Dacă este singur, înseamnă că așa a considerat Dumnezeu și nu mai trebuie numiți alți mijlocitori.

Dacă Dumnezeu a dat un singur mijlocitor, înseamnă că acesta este suficient în planul Lui.

Este suficient deoarece Domnul Isus singur a murit și a deschis intrarea la Dumnezeu Tatăl.

Dacă vrei să fii ascultat de Dumnezeu și să ai asigurată mântuirea, ascultă ce spune Dumnezeu și Fiul Său.

Dau ma jos același text din: „Versiunea Biblia Romano-Catolică (2020)” este interesant.

Imn cristologic - Filipeni 2:5-11, VBRC20 Să aveți în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.
6. El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu,
7. ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.
8. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce.
9. Pentru aceasta, și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10. pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt,
11. și orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

 

Lansare de carte la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Zalău

 

Duminică, 21 iunie, la Biserica Creștină Baptistă „Speranța” din Zalău a avut loc prezentarea a două volume dedicate istoriei comunității baptiste din municipiu și din județul Sălaj, un eveniment care a reunit membri ai bisericii și iubitori ai istoriei locale.

Cu această ocazie au fost lansate volumele „Dincolo de ziduri – 143 de ani de credință și rezistență în Sălaj”, semnat de Petru Goron, și „Biserica Creștină Baptistă Română din Zalău- Istorie și mărturii", avându-i ca autori pe Corina Brumaru și Petru Goron.

Cele două lucrări aduc în atenția cititorilor momente importante din istoria baptiștilor sălăjeni, prezentând evoluția comunităților, mărturii de credință, documente de arhivă și contribuția generațiilor care au păstrat și transmis valorile credinței de-a lungul anilor de existență a mișcării baptiste în județul Sălaj.

Evenimentul a reprezentat un prilej de recunoștință față de înaintași și de valorizare a patrimoniului istoric și spiritual al comunității baptiste din Zalău și din întreg județul Sălaj.

Volumele sunt disponibile pentru cei interesați și pot fi achiziționate direct de la autori.

Programul bolşevismului - de Ioan R. Socaciu din anul 1926

Profesorul Dr. Ioan R. Socaciu a studidiat în Statele Unite la Academia Done de

 pe lângă Universitatea Denison din Grenville (1912-1916), specializarea litere și filozofie.

Seminarul Teologic Baptist din Loisville, KY, SUA (1917-1921). A locuit în Statele Unite mai mulți

ani, între 1908 – 1922, unde își ia și doctoratul. După venirea în România nu pierde legătura cu

America și în 1926 scrie articolul următor despre planul Sovietic.

Pentru că nimic nu este nou sub soare, m-am gândit să-l public, poate că o să prindă bine la

cei  interesați.

 Eclesiastul 1:9-10, VDCC „Ce a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.”

Articolul păstrează limbajul anului 1926.

„După ştirile publicate în Statele Unite se spune că miniştri regimului bolşevic din Rusia au ţinut o dezbatere la Kremlin, Rusia, ca să afle cele mai bune planuri pentru a surpa toate statele şi popoarele nebolşevice. Şedinţa a fost prezidată de Trotzky, fratele al 20-lea al lui Iuda Iscarioteanul şi consiliul miniştrilor bolşevici a hotărât să ducă la îndeplinire pe orice cale, următoarele lucruri:

„A provoca zâzanie şi ciocniri între ţări şi a ameninţa pe cârmuitori”.

„A compromite şi defăima prin orice mijloc pe toţi conducătorii şi oamenii de cinste şi a face agitaţii contra guvernelor.”

„A provoca greve generale printre muncitori, a-i pune la cale să strice maşinile, a da foc la fabrici, magazine şi grânare”.

„A provoca grevă la căile ferate şi a pune la cale pe muncitori să strice locomotivele, vagoanele, a exploda poduri şi tunele şi a împiedica pe orice cale transportul”.

„A cauza neajunsuri de tot felul poporului şi când lumea va fi flămândă şi zdrenţoasă să i se spună că numai bolşevicii îi pot face fericiţi”.

„A răspândi literatura bolşevică şi a distruge Biblia şi orice literatură creştină”.

„A pune la cale prigoniri religioase, cârmuitorii să maltrateze pe credincioşii cari se ţin grapă de Noul Testament şi a da voie oamenilor să facă baluri, cârciumi şi alte locuri, unde se poate scoate temerea de Dumnezeu din capul lumii”.

„A ponegri pe predicatorii Bibliei pe orice cale, fiindcă ei învaţă poporul la supunere şi frica lui Dumnezeu şi a provoca autorităţile statului contra lor să-i bată şi să-i închidă şi poporul să fie pus la cale să distrugă casele de rugăciune pe motiv că aceste case de rugăciune sunt contra religiunei lor strămoşeşti”.

„A distruge disciplina în armată; a face pe ofiţerii să se răzbune asupra ostaşilor şi pe ostaşi să caute mijloc de răzbunare asupra ofiţerilor”.

„A distruge orice organizaţie creştină, îndeosebi pe cele ce au început să răspândească Bibliile şi învăţătura lui Christos”.

„A promite poporului flămând orice şi a pune la cale răscoale”. —

Acestea sunt mijloacele pe care Ie folosesc bolşevicii spre a învinge lumea întreagă. În acest scop ei cheltuiesc sume fabuloase de bani şi vreau să se facă domni peste toate popoarele.

Oameni buni, fiţi treji şi nu vă lăsaţi seduşi de agenţii bolşevicilor cari caută să vă înşele spre a vă face într’adevăr robi sub un regim bolşevic şi fără de Dumnezeu.” — I. R. S.[1]

---

[1] Farul Mântuirii, Anul VII, Nr. 17. Septembrie 1926, Pp.6, 7.

În atențiunea lucrătorilor sufletești!

 

Răsfoind revistele noastre baptiste din vechime, am dat peste acest articol care a fost tradus din germană de fratele Vasile Berbecar în anul 1908. Articolul are 118 ani, dar mi se pare că este mai actual azi ca atunci. Domnul să binecuvânteze pe toți păstorii cu o inimă care să corespundă cu cerințele lui Dumnezeu și să nu fie amăgiți de curentul filozofiei de azi.

Am păstrat limbajul vechi scris în revistă.

„Voi păstorilor veți da socoată (sama) despre oile lui Isus. Păscutule-ați pe pășunea vieței? Avut-ați grija lor după cum ar fi trebuit? Vindecat-ați pre cel bolnav și purtat-ați pre cel slab?

După mintea voastră ați umblat în oficiul vostru sau după îndrumările Spiritului Sfânt?     Fost-ați treji și cu minte?

Putut-ați folosi experiența? (pățenia) Sau ați aruncat-o dela voi și v’ați proptit pe simțirile inimei voastre?

Slituv-ați pe aceia cale care Pavel apostolul o arătă în întâia sa epistolă cătră Corinteni în 12 c. 31[1] v. declară în versurile a 13 lea capitol? Află-să în voi iubire? Nu sunteți aramă sunătoare și cimbal răsunător?

Știți deosebirea întră prunci, tânări, bărbați, femei, întră om bătrân și moșneag?

Știți voi, că când erați prunci, atunci așa ați cugeta ca prunci?

Totuși voi pretindeți acuma că pruncii așa să cugete, ca și bătrânii? Drept îi asta dela voi?

Voi știți, că pruncul cel blând, pruncul cel nou născut, numai prunc rămâne în natura lui omenească și pentru aceia așa trebuie umblat cu el, ca cu un prunc și nu trebuie silit la aceia, ce nu e natura pruncească.

Voi ați fost și tânări și știți, că natura tânărîlor nu-i așa, ca a oamenilor bătrâni, dară totuși la aceia îi siliți, ca să aibe natura oamenilor bătrâni.

Și dacă nu sunteți încă moșneagi, slăbiți în trup, oameni ostăniți, să știți dară că încă și asta o puteți ajunge și pentru aceia nu poftiți dela moșnegi, că ei așa să fie de tari, ca bărbații cei tari.

Voi știți bine, că dă sămânța pomului mai întâia să face plantiță, care trebuie scutită lu contra gerului. Știți bine că grădinarii acopere plantele cu paie și trestie, dară voi nu acoperiți plantele cele de oameni cu iubire?

Voi știți, că pomul începe primăvara a înflori, că dacă nu înflorește nu va aduce fructe pe vară sau pe toamnă, dară voi nu voiți că creștinii cei tânări să înflorească, ca să deie dovada bucuriei, fericirilor prin cântările cele vesele, în societate sfântă veselă, în descoperirea iubirei vesele. Atunci cum ați pofti asta, că acestea mai târziu să aducă fructe serioase ale faptelor iubirei, ale îndurării, jerfei de bucurie? Dacă în loc de bucurie vine amărăciunea în inimă, atunci nu poate aduce fructele bucuriei.

Și asta o știți, că vierul, cu mare ostăneală culege omidele de pe pomi; dară voi când vedeți, că oarecare pom viu (suflet creștin) să umple de omide, atunci nu la aceia vă uitați, că omidele astea să le culegeți de pe el frumos, cu pază, ci cu ușoritate sau că îl tăiați, sau îl bateți atâta până să uscă.

Și asta o știți, că pomul dorește ploaia și oare siliți-vă la aceia, că cu rugăciune ferbinte să cereți ploaia binecuvântării preste pomi?

Dară când fructul începe a să arăta, o știți, că nu-i îndată copt. Dară voi îndată poftiți fructe coapte, dulci, și dacă nu le aflați, atunci scuturați cele necoapte (verzi).

Nu vă încredeți în propria voastră minte, cu atâta mai puțin în simțul inimei voastre, nu dați auzi la asmuțări, vorbiri defăimătoare, ci fiți trezi, cu minte, socotind faceți toate după Biblie. Ce nu este în Biblie, aceia voi să n’o descoperiți din mintea voastră, că dacă faceți legiuri, și voi puteți cădea sub ele.

Voi păstori sufletești îngrijiți-vă de turmă în care Duhul sfânt v’a pus ca veghietori.

Și episcopul cela mare al păstorilor vă va răsplăti vouă.

din Ig. H. V. B. … r.[2]

---

[1] 31. Umblați dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.
(1 Corinteni 12:31)

[2] Adevărul, Anul I, Nr. 2, august 1908, pp. 21 – 23 (pp. 5 - 7)