A câtea carte scrisă de ex. președintele meu Viorel Iuga?

Cum Dumnezeu a pregătit o bună rânduială în Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste de Cluj încă de demult, ca în prima zi de marți din fiecare lună, păstorii și lucrătorii să se întâlnească la părtășie. Așa am plecat și eu în ziua de 05 decembrie 2023 la ultima întâlnire din acest an, care a trecut așa de repede precum se vede.

Odată ajuns, arunc privirea pe o masă din hol și văd ceva cutii. Mă uit în ele și văd că sunt cărți. Două cutii cu cărți scrise de neobositul frate dr. Viorel Iuga. Scot o carte și titlul era:

„Predici din Evanghelii”

Și cealaltă

„Mesaje publice”

Le iau, mă uit și mă încearcă o idee: „harnic copil”, să-mi fie iertată expresia. Văd un frate de al casei și întreb: ce-i cu astea? Puteți să luați, a zis fratele. Am luat dar nu am plătit, de aceea nu am dat nume că de voi ajunge să fiu numit „hoț”, să plătesc doar eu și să nu atrag după mine și pe alți frați.

Lăsând glumele bune sau nebune, zic felicitări frate păstor Viorel Iuga că ne mai dai câte un ajutor nouă truditorilor și celui ce are nevoie de câte un ajutor bun! Să nu înțelegem greșit, nu luăm cărțile fratelui ca să plagiem predicile muncite, ci ca să ne mai vină cât e o idee. Oricum ideile trebuie să vină de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt, dar și frații noștri care scriu în această speță sunt mânați tot de Duhul Domnului.

Le prezint, dar vă rog dacă doriți să vă adresați autorului.

100 de ani de la înființarea Societății „Credința” în Biserica Baptistă Cluj-Mănăștur

 

Biserica Baptistă din Cluj-Mănăștur avea trei societăți de caritate în primii ani de la formare, care au dus-o la o dezvoltare rapidă a bisericii. Cred că și azi este nevoie de dezvoltarea bisericilor prin activarea acestor motoare care trag la plug pe ogorul Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos.

Biserica Creștină Baptistă din Cluj-Mănăștur s-a înființat prin atotputernicia lui Dumnezeu și a unor oameni care au iubit Cuvântul Său, în anul 1921. Aceștia    s-au îndrăgostit de Cuvântul Domnului, au hotărât să-l pună în practică și au început să predice Evanghelia Domnului Isus Cristos.

Acești frați noi în credință au privit și spre poporul cel mic al neamului, care sunt copiii, care se aduna duminică în cartier și se jucau, făcând și năzbâtii de tot felu. Frații i-au adunat pe cei care au vrut să vină, i-au învățat cântări, dar și din Scriptură și așa în anul 1923 s-a înființat societatea „Credința”, având activitatea de Școală Duminicală. Lucrarea a fost încredințată fratelui SimionȚion.

În anul 1925 surorile bătrâne din biserică, cu toate greutățile, au înființat societatea „Iubirea”.

Văzând aceste lucrări din biserică, tinerii au luat hotărârea să se organizeze    într-o societate pe care au numit-o „Speranța”.

Toate aceste trei societăți s-au pus la dispoziția Domnului și au contribuit la dezvoltarea și răspândirea adevărului spiritual. Biserica a crescut prin aceste activități pline de dragoste, credință și nădejde.

Fiecare credincios al Domnului este dator să lucreze la răspândirea Evangheliei și cănd frații se organizeasă, lupta este mai eficientă.

36. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor.
37. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul , dar puțini sunt lucrătorii!
38. Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.”
(Matei 9:36-38, VDCC)

Beneficiile apologeticii istorice, de Vasile Bel

 

Redau mai jos lucrarea pe care am scris-o cu ocazia absolvirii cursului de „Apologetică Introductivă”, de la Institutul de Apologetică Vox Dei, condus de dr. Octavian Caius Obeada. Lucrarea este făcută după cerințele Institutului și de aceea nu vă așteptați la ceva mari descoperiri în acest domeniu.

Mulțumesc profesorilor care au predat, ne-au învățat și sfătuit. Mulțumesc frumos dr. Octavian Caius Obeada, profesorul cordonator al acestei lucrări.

Doresc ca Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos să fie slăvit.

           Beneficiile apologeticii istorice

Profesor coordonator Dr. Octavian Caius Obeada

Student Vasile Bel

 

Dumnezeu a dat înțelepciune oamenilor ca aceștia să consemneze evenimentele contemporane lor.

Dumnezeu, în suveranitatea Sa, a trimis pe Fiul Său în lume la vremea oportună, atunci când toate lucrurile care precedau astfel de evenimente erau foarte bine puse la punct.  Dumnezeu, stiind că nu va fi bine primit, că va fi lepădat și negat că este ceea ce se pretinde a fi, I-a învățat pe oameni să scrie, Le-a poruncit și oamenii au scris. Nu I-a pus să scrie pe hârtie, ci pe lucruri mai trainice precum piatră sau plăci de pământ arse în foc, pentru ca să se păstreze peste timp.

Istoria culturii și civilizației este o relatare ( și o interpretare) a faptelor din trecut pe baza unor documente scrise. În lipsa documentului scris informații bogate vin din arheologie.[1]

La ivirea creștinismului, lumea avea deja o cultură impresionantă, fiind gată să consemneze orice eveniment și să transmită informația generațiilor viitoare. Toate acele consemnări constituie o bază de dovezi pentru a fi siguri că ceea ce citim este adevărat, fals sau mit. Consemnările trecute sunt azi evidențele pe care apologetica creștină le folosește ca argumente istorice.

Consemnările istorice despre persoana Domnului Isus sunt unele favorabile scrise de ucenicii Lui, altele nefavorabile scrise de cei care îi erau împotrivă sau neutre cum ar fi citatul informativ dat de istoricul Iosif Flaviu[2].

„În vremea aceea a trăit Isus, un om înţelept, dacă poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni şi invăţătorul oamenilor care erau bucuroşi să afle adevărul. A atras de partea lui o mulţime de iudei, dar şi o mulţime de păgâni. Acesta a fost Hristos'. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzaţiilor aduse de fruntaşii poporului nostru, L-a ţintuit pe cruce, n-au încetat să-L iubească cei ce L-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăşi viu, aşa cum au prezis profeţii trimişi de Dumnezeu, înfăptuind şi o mie de alte miracole. De atunci şi pană azi dăinuie poporul creştinilor, care îşi trage numele de la dânsul.”

-În Biblie, Dumnezeu a consemnat nume, evenimente și fapte păstrate și în alte surse.

Biblia a scris istorie. A scris despre persoane reale care au trăit în istoria umanității noastre, despre care scriu până și istoricii consacrați începând cu părintele istoriei Herodot ( înainte de Cristos n. 484 – d. 425). Popoarele vechilor civilizații au lăsat prin scris, nume, evenimente și fapte care puse împreună autentifică veracitatea Scripturilor, oferind în plus și o notă că istoria scrisă este adevărată.

O diferență dintre credința creștină și celelalte multe alte religii ale lumii este natura istorică a Bibliei. Chiar dacă și celelalte cărți religioase oferă multe povești, acestea nu pot pretinde că sunt relatări istorice.[3]

Beneficiul apologeticii istorice este indubitabil. Prin prezența sutelor de cercetări care dovedesc că Isus Hristos a trăit ca un om deosebit, că a existat și nimeni nu are documente palpabile care să susțină contrariul, cum că El nu a trăit vreodată.

Un ateu, pe nume Lee Strobel, un ziarist obișnuit să caute explicații la diferite cauze și efecte, în scepticismul său credea că Dumnezeu era un simplu produs al dorinței sau imaginației omului superstițios, a început să investigheze  ,,cazul Isus”, dar în loc să găsească argumente în favoarea ideilor sale atee s-a întâlnit într-un mod real cu Isus. În mod paradoxal, din cele adunate pentru a-și susține cauza anti-Isus a ieșit o carte plină de argumente în favoarea Mântuitorului numită: „Pledoarie pentru Isus”.[4] După această carte a mai scris alta apologetică: „Pledoarie pentru Creator” , de această dată aducând dovezi științifice care demonstrează existența lui Dumnezeu.

Biblia este demnă de o cercetare în studiul științelor dar și al istoriei. Unii au sugerat faptul că Scriptura este întodeauna demnă de încredere cu privire la probleme morale, dar că nu are dreptate întodeauna în chestiuni istorice.[5] Doctrina Întrupării nu poate fi separată de adevărul istoric referitor la Isus din Nazaret.

-Cărțile Bibliei au fost citite de oameni contemporani cu persoanele consemnate în ele.

În introducere, scrierile Noului Testament au specificat că cele ce s-au petrecut au fost în perioada în care la conducerea Imperiului Roman era Cezar August, iar dregător în Siria era Quirinius și consemnează evenimentul recensământului din acea vreme.[6] Aceste nume și evenimente se găsesc scrise și în alte cărți de istorie, în documente de arhivă care s-au mai păstrat și sunt autentice. Citindu-le, unii sceptici spun că nu sunt exacte datele, dar la o cercetare mai amănunțită și serioasă se poate dovedi că acuzațiile sunt nefondate.

Evanghelistul Luca arată iudeilor că Isus a venit în lumea noastră, în perioada în care Irod era împăratul Ideilor, dă numele marilor preoți, perioada exactă la care s-a botezat Isus:

1. În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei;
2. şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3. Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
4. după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. (Luca 3:1-4)

Aceste informații dovedeau celor din timpul acelă că autorul vorbește despre nume, lucruri, evenimente pe care ei le știu și pe care le-au trăit, dovedind că și restul însemnărilor sunt la fel de adevărate.

Apostolul Pavel în scrierile sale face referire la personalități cunoscute și prezente (atestate din punct de vedere istoric 100%)  în acea vreme, așa că oamenii aveau deplină încredere că toată scrierea lui este adevărată. Un foarte bun exemplu este în 2 Corinteni capitolul 11 versetul 32: 32: În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă. (2 Corinteni 11:32). Acest împărat, Areta, a fost unul faimos în istoria universală, cunoscut pentru faptele lui:

 „Areta IV Filopatris, ultimul şi cel mai faimos rege *Nabatean care a purtat acest nume (cca 9 î.Cr. la 40 d.Cr.). El a fost confirmat pe tron ca şi rege vasal de către Cezar August, deşi cu oarecare reţineri, întrucât el a ocupat tronul fără permisiunea împăratului. Fiica lui s-a căsătorit cu *Irod Antipa, care a divorţat de ea şi a vrut să se căsătorească cu *Irodiada (Marcu 6:17). Areta i-a declarat război lui Irod şi l-a învins în anul 36 d.Cr. Roma a fost de partea lui Irod, dar expediţia de pedepsire care a fost trimisă sub conducerea lui Vitelius, guvernatorul Siriei, a ajuns numai până la Ierusalim când vestea morţii împăratului Tiberius în anul 37 d.Cr. a dus la abandonarea expediţiei”.[7]

Exemplele de acest fel sunt nenumărate și demne de încredere, deoarece evenimentele Biblice nu sunt simple povești inventate de ,,romancieri” sau cărturari, ci fapte verificabile împletite și țesute în așa fel, încât sunt imposibil de scos din țesătura istoriei.

În istorie au rămas oameni din imediata apropiere a resursei primare, care au scris în favoarea Bibliei, a evenimentelor reale și a figurii centrale  care a fost, este și va rămâne Domnul Isus Hristos. Aceste persoane reale sunt printre alții: Aristides din Atena care se adresează împăratului Adrian în anul 125 apărînd credința creștină. Iustin Martirul (100 – 165) care se adresează împăratului Antoninus Pius și Lucius Commodus pledând cauzei creștinilor, care în opinia lui nu ar trebui condamnați numai pentru numele lor. Tatian, Athenagoras din Atena, Teofil din Antioh și alții.[8]

Acești apologeți au ținut cont de noii convertiți doritori să cunoască și să apere Evanghelia, dar și de filozofi, împărați și iudei.[9] Cei care au citit sau îi ascultau pe acești apologeți făceau legătura între ceea ce li se spune și ceea ce știau deja și ei alegând să se convertească la Creștinism. Considerăm acestă afirmație adevărată deoarece pe vremea împăratului Constantin creștinii erau o forță majoritară importantă de care împăratul a ținut cont.

Faptele consemnate de istorie demonstrează că creștinismul este rațional, bazându-se pe fapte dovedite a fi reale.

-Dovezile consemnate în cărțile Bibliei au fost verificabile în timpul prezent al screrilor lor. 

Evangheliile scriu că Isus a înviat a treia zi, adică în ziua dintâi a săptămânii. Femeile care au venit să aducă miresme au constatat că mormântul unui om bogat unde a fost pus trupul Domnului este gol. Ucenicii au văzut de asemenea și au răspândit această veste a mormântului gol,  și pentru că mormântul era în ogorul unui om înstărit nu s-au putut distruge așa ușor probele.

Pavel de asemenea după aproape 20 de ani spune că sunt dovezi, adică oameni care mai trăiau care l-au văzut pe Isus în viata. Cei în viață puteau depune mărturie despre ce au văzut în urmă cu câțiva ani. 1 Corinteni 15: 6.

Fiind sceptici prin definiție, ateii caută să demonstreze că Isus nu a existat, sau că acest ,,personaj” a fost doar o plăsmuire a minților unor ,,oameni de bine”, care au doar vrut să răspândească niște idei morale care s-au dezvoltat în decursul timpului. Din păcate pentru ei și din fericire pentru noi, evidențele istorice îi contrazic cu prisosință.

---

[1] Ovidiu Drimba, Istoria Culturi și Civilizației, vol. 1, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1984, p. 15

[2] Antichități iudaice, cartea a XVIII, 63 -64.

[3] Dr. Johnson C. Philip & Dr. Saneesh Cherian, din Biblioteca Online Vox Dei.

[4] Lee Strobel, Pledoarie pentru Isus, Investigația personală a unui journalist asupra dovezilor în favoarea lui Isus, Editura: „Cartea Creștină” Oradea 2004.

[5] Norman Geisler, Thomas Howe, Sub semnul îndoielii, întrebări frecvente ale scepticilor privind credința creștină, Editura „Om” și „Aqua Forte”, Cluj 2004, p. 6.

[6] Evanghelia lui Luca capitolul 2, versetele 1 și 2.

[7] Dicționar Biblic, Editura „Cartea Creștină” Oradea 1995, p. 76.

[8] Dr. Caius Obeada, Curs întroductiv de Apologetică, modul 01, lecța 02: Scută istorie în Apologetică, pp. 3 – 7.

[9] Dr. Octavian Baban, Istoria Apologetici, Modul 2, Lecția 2 Perioada Patristică (AD 100 – 600, P. 1.

Viorel Filip Gherman un rohian gospodar, doctor în istorie

 

Satul meu și-al nostru al celor ce suntem truditori ai acestei așezări atestate în anul 1325, Rohia, este o modestă așezare cu oameni simpli, muncitori și gospdari, frumoși la chip și port, care a dat oameni demni de remarcat.

Printre mulții renumiți rohieni, apare numele Viorel Filip Gherman, om gospodar și harnic lucrător al pământului strămoșesc secular, dar care a urcat treaptă cu treaptă la un nivel înalt academic. Nu are cum să nu fie bun gospodar pentru că acest dar îl are de la bunii săi părinți Grigore și Floare, care și la vârsta lor frumoasă, încă nu au abandonat munca câmpului.

Din satul nostru s-au ridicat mai mulți profesori buni care au predat în vremea domniilor lor. Profesor de istorie în prezent o avem pe doamna Dana Manu, profesoară la școala Gimnazială din Lăpuș, care are performanțe demne de remarcat prin elevii domniei sale, participanți la olimpiada de istorie.

Felicitări doamna profesoară Dana Manu!

Revenim la domnul profesor de la Liceul „Petru Rareş” din Târgu Lăpuş, care a trudit pe tărâmul studiului profund al istoriei și a dat o teză de doctorat de mare valoare. Ea se numește:

„Între tradiţie şi modernitate. Biserica şi lumea rurală în Ţara Lăpuşului”

(sfârșitul secolului al XlX-lea - prima jumătate a secolului XX)”

 A apărut la Editura Mega din Cluj-Napoca, a fost susţinută public ca teză de doctorat la Facultatea de Istorie şi Filozofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca.

Cartea are 456 de pagini cu informații una și una. Lucruri noi aduce la suprafață domnul profesor, care nu se știau, cartea merită procurată și citită ca să cunoaștem vatra țării noastre lăpușene în care trăim și au trăit străbunii noștri sute de ani.

Felicitări domnule profesor Viorel Filip Gherman! Cred că cercetarea dumneavoastră nu se va opri aici și va avansa pentru binele dumneavoastră și al nostru deopotrivă.

Cu respect și prețuire al dumneavoastră consătean:

Pastor Vasile Bel, iubitor de Dumnezeu și istorie.

Rohia, 29 noiembrie 2023.

O întâlnire surpriză cu Profesorul Emerit Dr. Paul Michelson

 

Dumnezeu în planul Său a știut că în seara zilei de marți 21 noiembrie 2023, la Capela Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, va avea loc o conferințã despre istoria evanghelicilor din România. Invitatul a fost un erudit și un prieten al românilor încã din perioada comunistã, Profesorul Emerit Dr. Paul Michelson de la Huntington University şi membru de onoare al Institutelor de Istorie din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca de pe lângã Academia Românã. Prelegerea a fost ținută în limba românã întrucât Profesorul Michelson este un bun vorbitor al limbii noastre, dar şi un reputat autor.

Noi am zice că din întâmplare, dar cred că Domnul a lucrat în așa fel, fără să programez ceva dinainte. Mulțumesc Domnului pentru că ne-a întâlnit împreună.

Dr. Paul Michelson este îndrăgostit de poporul Român dar și de istoria baptiștilor din România. Teza domniei sale este o lucrare despre Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

A fost și o întâlnire de prietenie cu frați dragi de la București unde am discutat despre istoria baptistă și evanghelică.

Felicit cu mult respect pe Profesorul Emerit Dr. Paul Michelson pentru dragostea ce o poartă poporului Român și baptiștilor din România.

Mai multe informații găsiți pe pagina dânsului de internet, AICI.

Ciucă Mihai și opera sa monument lăsată moștenire posterității 1962 – 2021 din Brăila

 

Dumnezeu nu face greșeli în îndeplinirea actului Său creator și în ținerea în ființă a ceea ce a creat. Știu că plecarea dintre noi a cărturarului erudit a provocat supărare în inimile noastre, deoarece acesta și-a dedicat viața în slujirea cu credincioșie pe ogorul Evangheliei în lucrarea de vestire a Evangheliei oamenilor din jur totodată și pentru a-și consolida frații din poporul din care făcea și dânsul parte.

A plecat acest om meticulos, scrupulos care descifra perfect nume de pe documente îngălbenite de vreme, cerceta cu răbdare, întreba și aștepta, gândea și apoi scria. A lăsat o frumoasă moștenire care i-a adus multă mulțumire sufletească însă de apariția căreia nu a apucat să se bucure în totalitate. Dumnezeu ne-a învrednicit ca să ne putem bucura de o așa comoară. De asemenea și bucuria noastră era mare că am putut să fim alături de dumnealui la realizarea marelui vis de a scrie „Istoria Baptiștilor”.

Aici veți putea studia din lucrarea marelui maestru.

Mai jos este o mică prezentare a ceea ce a fost și ceea ce a făcut fratele Mihai Ciucă.

Mihai Ciucă a văzut lumina zilei în primăvara lui 1962, pe 24 aprilie, în orașul de pe Dunăre, Brăila. De când a descoperit tainele cititului a rămas fascinat de cărți, mai ales de cele istorice și s-a dedicat, peste ani, unui studiu asiduu și neîntrerupt a tot ce înseamnă hrisoave, atestate, anale, glosare, mărturii, scripte și însemnări din cele mai vechi timpuri.

Și-a dorit să studieze istoria, dar părinții l-au îndemnat spre inginerie, așa că a urmat Facultatea de Mecanică din Galați. Nu a profesat ca inginer decât foarte puțin. Însă anul 1990 a dat spre împlinire un vis pe care Mihai îl ținea la păstrare într-unul din buzunarele inimii de atât de multă vreme: acela de a scrie. Așa ajunge să lucreze la Revista Mesaj, revistă creștină de cultură, opinie și informație, ca redactor șef. Dintotdeauna a avut veleități în ale scrisului. Mânuia condeiul cu mult har. Știa să dea cuvintelor suflu curat de sapiență, să pună un univers întreg în mișcare doar după câteva rânduri, să treacă lumea întâi prin buricele degetelor și-apoi prin vârf de peniță pentru ca, la final, să învie istorii și să se rescrie lumile de la început.

De unde toată dragostea de viață, de oameni și de cuvânt? De la El, Cel care i-a așezat daruri bune la picioare și l-a hărăzit cu o minte sclipitoare pe care n-a contenit să și-o pună pe de-a-ntregul, în fiecare zi, în slujba celor sfinte și apuse. Așa se face că și-a găsit motivația să fondeze Asociația Creștină Prologos, prin care și-a propus să toarne Cuvântul Evangheliei în sufletele oamenilor din Slobozia, Fundata și județul Ialomița. A fondat această asociație în vederea promovării valorilor creștine, a studiului biblic și a cercetării teologice. S-a implicat necondiționat atât în plan spiritual cât și material și a lăsat în urma lui loc de un pic de mai bine într-o lume cu prea multe hibe și poveri. A fost, de asemenea, unul dintre cei 21 de membri fondatori ai Fundației BIG Impact (Biserici cu Impact Global) în care a slujit ca formator și a coordonat Departamentul de Comunicare.

Mihai Ciucă a fost un slujitor dedicat al Bisericii Baptiste Sfânta Treime din Brăila și un autor prolific. Și-a petrecut ultimii 17 ani din viață cercetând cu rigurozitate istoria baptiștilor din România în perioada 1928-1975. A debutat cu volumul „Baptiștii din Brăila: Un veac de mărturie (1918-2018)”, urmat de „Istoria baptiștilor brăileni în imagini, date și documente: Repere ale unui veac de mărturie (1918-2018)”, album care a venit în completarea primei cărți. În paralel, a explorat și istoricul misiunii scoțiene din Iași și și-a concretizat eforturile publicând cartea „Pe urmele lui Robert Murray M'Cheyne: Istoricul Misiunii Scoțiene pentru evreii din Iași”. O listă completă cu lucrări și contribuții poate fi găsită pe pagina Resurse.

În 04.07.2021, România a pierdut un slujitor remarcabil, însă moștenirea sa rămâne vie prin lucrările și contribuțiile sale semnificative. A avut mereu alături familia. Pe soția Ana care l-a însoțit în călătoriile sufletești și l-a sprijinit în toate demersurile intelectuale. Și pe Bogdan, fiul, un tânăr creativ, cu viziune și înnobilat de dragostea pentru Creator pe care “a moștenit-o” de la tatăl lui. Mihai Ciucă va rămâne, peste timp, o bornă vie pe drumul drept al credinței. Iar penița lui va povesti, în continuare, pe limba-i trasă-n cerneluri neșterse, istoria unei lumi care a fost, este și va dăinui câtă vreme Dumnezeu va purta grija celor închinători și călăuziți de Duh.

Cartea Congresele Alianței Mondiale Baptiste de Vasile Bel este pe piață

 

Dumnezeu Sfântul să fie binecuvântat în veci pentru ajutorul dat în scrierea acestei cărți. Această carte leagă istoria baptiștilor din România de istoria baptiștilor din întreaga lume și prin legături de dragoste a contribuit la progresul Evangheliei pe meridianele globului nostru pământesc.

Cartea este în format B5, are 284 de pagini. Cuprinde o apreciere din partea fratelui Paul Chereji, declanșatorul scrierii acestei cărți și o prefață scrisă de fratele păstor Costel Ghioancă, doctor în teologie și filozofie. Le mulțumesc la amândoi, frați deschiși pentru acest proiect.

În cuprins puteți citi despre apariția baptiștilor în anul 1600, răspândirea lor în lume cu anul înființării în mai multe țări, cine a simțit nevoia ca baptiștii să se unească într-o organizație mondială cu o singură conducere care să dea greutate oricărui grup de baptiști din diferite țări.

Se dau informații despre intervenția Alianței pentru a-i sprijini pe batiștii români care în istoria lor de 167 de ani pe pământ românesc, au fost persecutați peste 110 ani. Detalii despre fiecare Congres, numele președinților și al secretarilor generali. La anexe sunt prezentate informații, dar prima anexă cuprinde în întregime predica lui Augustus H. Strong la primul Congres din 1905 „Măreția lui Hristos și cererile Lui”.

 Cartea costă 30 lei, dar cine cumpără și cartea „Ioan Bunaciu Un om potrivit la locul potrivit -  Referințe și mărturii biobibliografice”, care costă tot 30 de lei vor plăti 50 lei. Cine a cumpărat cartea cu fratele Ioan Bunaciu la prețul de 30 lei și vrea să cumpere cartea cu Congresele, o va primi la reducere adică 20 lei.

Vă mulțumesc cititorilor mei dragi și mă rog Domnului ca El să vă ocrotească în veci

A Domnului să-i fie slava, cinstea și închinarea!

Raportul Societății Biblice Britanice pe anul 1937 despre România

 

Cu ajutorul Domnului pot să public raportul emis în anul 1937 de către „SOCIETATEA BIBLICĂ BRITANICĂ ȘI STRĂINĂ”, care conține multe date despre distribuirea Bibliilor în România Mare. Raportul conține și mărturii a trei colportori de Biblii (vâzători ambulanți) care ne dau date foarte interesante despre lucrarea lor. Mulțumesc Domnului pentru „SOCIETATEA BIBLICĂ BRITANICĂ ȘI STRĂINĂ” și oamenilor dăruiți care au pus la dispoziția românilor BibliI ieftine, ca orice român să poată cumpăra și să citească personal în ea.

Populația vechii Românii era în 1915 estimată la aproape 8.000.000 de locuitori; populația noului Regat, așa cum a fost constituită prin tratatele de pace din 1919, era de 19.319.000 de locuitori, conform estimărilor din 1936.

Pe parcursul anului 1935, tirajul a fost de 61.527 de exemplare (din care 48.230 în limba română), față de 50.194 în 1935 și 47.658 în 1934.

Superintendent: Domnul J. Klein, Bulevardul Take Ionescu, Nr. 36, Bucuresti.

În 1918,  Societatea Străină Biblica (B.F.S). a contribuit cu 300 de lire sterline la costul unei ediții a Noului Testament în limba română, iar în 1838 și-a tipărit propria ediție. România (Valahia) a fost inclusă la început în Agenţia Smyrna; în 1851 un agent al Societatea Biblica Britanica si Straina (B.F.B.S) a făcut din Bucureşti sediul său.

Introducere.

România, la fel ca toate celelalte țări din sud-estul Europei, a fost condusă prin ape grele în cursul anului 1936 de acea Providență Divină care veghează cu siguranță asupra națiunilor nu mai puțin decât asupra indivizilor. A fost o mulțumire profundă să percep în România o adevărată foame de Cuvântul lui Dumnezeu. Reprezentanții Societății Biblice Britanice și Străine sunt în măsură să observe acest lucru de la o zi la alta pe tot parcursul anului, văzând că au de-a face cu tot felul de oameni, cu oameni de toate credințele sau fără nicio credință; și că ei pun în circulație Scriptura nu pentru vreo confesiune sau pentru vreo Biserică specială, ci pur și simplu ca Cuvântul viu al lui Dumnezeu.

     Circulaţie.

În timp ce în 1935 am circulat în România puțin peste 50.000 de exemplare, în 1936 am distribuit peste 61.500 de exemplare, din care aproape 15.000 erau Biblii complete, peste 35.400 de Noi Testamente și doar 11.000 dintre porțiunile mai mici ale Evangheliei, cum ar fi Scripturile unice.

Colportorul Paul Vlaovits, care lucrează în Valahia, România Nouă (N.W. România), scrie: - Vizitam un loc nou, unde fusesem cu câțiva ani în urmă și am întâlnit acolo un bărbat care fusese trezit spiritual. M-a întrebat dacă nu am fost acolo cu câțiva ani înainte, iar când i-am spus „Da”, mi-a răspuns că a cumpărat în perioada aceea două exemplare ale Evangheliilor. Aceste cărți rămăseseră nefolosite și acoperite cu praf până când s-a îmbolnăvit. În ceea ce i se părea a fi agonia sa de moarte, el și-a amintit de aceste două Evanghelii și a început să le citească. Când a citit din Sfântul Ioan 14. 1, inima lui a găsit pacea, s-a rugat direct lui Dumnezeu și a găsit bucurie în El și a devenit din nou sănătos în trup și suflet. Soția și cei doi copii lui au devenit și ei adevărați creștini. Odată îmi continuam munca într-un cartier muncitoresc și băteam din uşă în uşă. Aproape întotdeauna ușa era deschisă și se cumpărau mai multe bucăți, iar toți cei care cumpărau aveau ceva de spus fie pro, fie împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. De la una dintre multele uși a ieșit un tânăr căruia i-am cerut să cumpere o Biblie. A luat o Evanghelie și a plătit pentru ea fără să spună un cuvânt, iar când am bătut la ușa alăturată, a venit și din nou, fără un cuvânt, a cumpărat un Nou Testament. I-am atras atenția asupra valorii mari a Cuvântului lui Dumnezeu, dar a tăcut. Creștinii se comportă adesea astfel, atunci când trăiesc printre socialiști neevlavioși și liber-cugetatori, ei nu vor să trădeze prin discursul lor că dragostea Cuvântului lui Dumnezeu este în ei. Tot așa este în multe cazuri în care oamenii nu manifestă în mod deschis interes față de religie, în timp ce în interiorul lor au un dor după necunoscut acel, „Ceva” care ar putea potoli setea sufletelor lor obosite. Domnul să aibă milă și să dea înțelegere tuturor din prețiosul Său Cuvânt și să ne binecuvânteze pe noi, colportorii, cu credință și noi eforturi pentru viitor.

Într-un sat din districtul Hotin din nordul Basarabiei, relatează Colporteur Malishersky, „Nu am putut să vând mai mult decât o mică Biblie românească și patru Noi Testamente rusești. Eram pe punctul de a merge acasă, dar când am venit la autobuz am așteptat puțin. Apoi s-au apropiat de mine trei bărbați, dintre care doi cumpăraseră anterior  Noul Testament de la mine. Unul dintre ei mi-a spus că aduce un cumpărător pentru o Biblie, pe care el însuși o va cumpăra de bunăvoie, dar, din păcate, nu avea bani și a fost foarte greu să strângă până și cei 20 de lei pentru Noul Testament. Cu toate acestea, clientul pe care l-a adus ar putea cumpăra o Biblie dacă ar putea-o obține la un preț mai ieftin. I-am răspuns că m-am bucurat să aud că bărbatul vrea să cumpere o Biblie, dar că prețul a fost fixat și nu poate fi redus. Bărbatul a ezitat puțin și, auzind autobuzul apropiindu-se, l-am rugat să se hotărască cât mai repede pentru că eu voi merge cu autobuzul. Apoi a scos banii și mi-a plătit pentru Biblie.”

Treizeci de ani de trudă și aventură.

Colportorul Peter Klein a trimis următoarea scrisoare secretarului nostru pentru S. E. Europa; -

”La 1 ianuarie 1937, voi fi împlinit 30 de ani ca colportor al B. și F.B.S., alăturându-mă Societății la 1 ianuarie 1907. Dumnezeu a fost alături de mine și m-a răsplătit cu sănătate și mi-a dat binecuvântările Sale și m-a lăsat toți acești ani în care am câștigat o experiență bogată. M-am alăturat de tânăr, imediat după ce mi-a terminat serviciul militar. Pe 1 ianuarie am plecat la Budapesta de la Klausenburg, unde locuia fratele meu Johann Klein, fost colportor la Cluj la Siebenburgen, pentru a-mi finaliza stagiul. După 26 de zile, ultimele două dintre care am lucrat colportor la Neu-Pest, cu rezultate bune, am fost trimis la Galați, pe Dunăre, în România Veche. Acolo am lucrat cu succes opt ani întregi la oraș și la țară, cu ajutorul lui Dumnezeu, apoi a izbucnit războiul mondial, iar în toamna lui 1914 m-am trezit și în război. Am fost trimis imediat pe teren ca asistent al Crucii Roșii și am primit un rucsac mare asemănător cu geanta mea biblică, dar plin cu medicamente și bandaje în loc de Biblii.

Am stat cinci luni pe front și am fost staționat în raza de acțiune a puștilor, astfel încât schijele și obuzele au continuat să cadă aproape de noi și chiar direct în stația de ambulanță. Am suferit ulterior două luni de probleme de stomac din cauza hranei proaste, iar după șase luni am fost externat și m-am întors acasă. Am cerut un permis de cale ferată în România, care a fost acordat după trei luni de la Budapesta, pentru că eram cetățean austro-ungar. M-am întors astfel în România Veche și, deși nu era colportaj pe vreme de război, am primit Biblii și Testamente care mi-au fost trimise de la București și am vândut oriunde am putut. Apoi, însă, a izbucnit războiul și în România, în anul 1916, și toți străinii au fost internați și a trebuit să rămân douăzeci de luni în lagărul de internare. În anul 1921 am putut să-mi reiau munca de colportaj la București, iar a Lui să fie toată cinstea și mulțumirile. Dumnezeu mi-a arătat clar în multe ocazii rodul muncii mele din acești ani. În spitale, atât civile, cât și militare, mi-am continuat munca. Odată am vândut un Nou Testament unui soldat care a ajuns să creadă în Dumnezeu prin el și de atunci mi-a fost mereu recunoscător și acum este un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu.

Munca mea în ultimele trei luni a fost în Oltenia, Muntenia și Moldova. Aici, în orașele acestor districte, Dumnezeu ne-a binecuvântat lucrarea, pentru că am putut, mai ales în școli, să efectuez vânzări foarte bune, deoarece Noul Testament și Biblia trebuie să fie predate în școli. De fapt, Biblia sinodală sau Noul Testament este necesară, dar cu toate acestea copiii preferă ediția noastră, deoarece publicațiile sinodale sunt foarte îndrăgite de copii, dar nu sunt populare din cauza traducerii. În multe locuri edițiile sinodale sunt corect traduse, dar iarăși în alte locuri nu sunt deloc bine traduse. Acum câteva zile am auzit o discuție pe acest subiect între câțiva teologi, iar discuția s-a întors spre ediția noastră a Bibliei. Decanul Facultății de Teologie din București, care în același timp este profesor de ebraică, a spus că Bibliile emise de Societatea noastră conțineau cea mai bună traducere din limba ebraică a Vechiului Testament.

Istoria Credinței Creștine Baptiste pe meleagurile județului Hunedoara 1891 – 2023 de Daniel Stoica

 

Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii după chipul și asemănarea Sa, dar cu pasiuni și înclinații diferite. O înclinație bună și folositoare are și frtele păstor de la Buteni, Daniel Stoica, mâna mea dreaptă, colaborator credincios și devotat lucrării Domnului. El este înzestrat cu o mare pasiune, pe lângă cea de păstorire a turmei Domnului, este atras să descopere valori în patrimoniul poporului drept credincios baptist din România. Este un truditor tenace, consecvent în domeniul istoriei baptiștilor, poporul pe care îl iubește și-l prețuiește.

Prezint cu mare plăcere aparița editorială a fratelui Daniel, finalizată în cartea:

„Istoria Credinței Creștine Baptiste pe meleagurile județului Hunedoara

1891 – 2023”

Cartea este foarte bogată în informații. Sunt trecute 132 de biserici la care le-a trecut anul înființării și câteva date importante din viața lor, amintește despre alte 20 de biserici la care este trecută doar data înființării, apoi prezintă un număr de 23 de păstori și lucrători, cărora le face o scurtă biografie. Pe lângă aceste date, dar și alte informații, mai cuprinde aproximativ un număr de 100 de poze eveniment, cea mai veche fiind din 1903.

Cartea are 660 pagini și este tipărită la Editura „Risoprint” din Cluj-Napoca.

Felicit pe fratele păstor Daniel pentru că a dat viață la o așa carte!

Domnul să fie slăvit și binecuvântat pentru tot ce face pentru noi oamenii.