BISERICA CREŞTINĂ BAPTISTĂ GĂUJANI 1941 – 2021 80 de ani de mărturie creștină de Samson Popescu

 

       Scurt istoric

     Pe vremea când în Europa se arătau norii negrii ai celui de-Al Doilea Război Mondial, iar la Iași și în Moldova începuse pogromul evreilor, în „Țara Loviștei”, o zonă muntoasă pe versantul sudic al munților Făgăraș, un ținut dacic unde și-au găsit refugiul oștenii lui Mircea cel Bătrân

în jurul munților Cozia, în satul Găujani, un om pe nume Petru Bădiță, cu nume de apostol, a plecat să își câștige existența la aproximativ 40 km peste munți, în localitatea Racovița, pe lunca Oltului, locul unde L-a întâlnit pe Dumnezeu prin oameni care au cunoscut Cuvântul Lui Dumnezeu; i-au vorbit de pocăință și ca Moise odinioară, și el avea în mână un toiag pe care îl folosea la păzitul vitelor. Dumnezeu a lucrat în viața lui primind cuvântul Evangheliei, revenind în sat cu mentalitatea schimbată, unde, împreună cu soția, Maria (tot nume de creștină), au primit botezul nou-testamental.

   Înțelegându-și menirea, a început propovăduirea Cuvântului, iar în scurt timp au primit Cuvântul și alți frați: Toma Țăranu, Gheorghe Ispas, Gică Bradosu, ceea ce a însemnat începutul bisericii din Găujani.

     Pe data de 6 August 1945, în valea Găujani, s-au botezat 6 suflete care au decis să îl urmeze pe Domnul Isus. În anul 1965, din datele arhivei Securității, biserica era formată din 23 de persoane, din care 5 membri în comitet. În primii ani, credincioșii s-au adunat în case la fel ca primii creștini din secolul I. Biserica nu s-a bucurat de pace prea multă vreme, dictatura lui Antonescu, legionarii, apoi guvernul lui Petru Groza și celelalte guverne cu ideologii de stânga au fost împotriva creștinilor care se închinau lui Dumnezeu. În sensul acesta, mulți au plătit un preț mare, pentru că erau pocăiți. Datorită acestui fapt, nici vii, nici morți nu au fost acceptați, fiind considerați eretici de către ortodocși și un pericol de către regimurile aflate la putere. Nici măcar Casa de Închinare, nici cimitirul nu au avut loc în perimetrul localității, ci afară. Cu toate acestea, Dumnezeu și-a scos și format oameni dedicați care L-au crezut și au mers înainte fără a se uita înapoi la lucrurile acestei lumi. Datorită Harului Lui Dumnezeu, biserica a crescut numeric și s-a întărit spiritual tocmai prin aceste încercări și persecuții, ajungând ca în anii 1980-1990, numărul membrilor să depășească 65-70 de persoane. De menționat că din cauza condițiilor de trai mai vitrege, mulți tineri au plecat la oraș pentru un serviciu sau pentru școală, dar nu au uitat niciodată locurile unde au crescut și au auzit Evanghelia.

   Biserica a fost vizitată de foarte mulți frați din țară, care au îmbărbătat biserica. Printre aceștia se numără frații: Iosif Țon, Pavel Niculescu, Aurel Popescu și Silviu Cioată. De asemenea, au vestit Evanghelia și studenți din București, Cluj, Timișoara, chiar și din Brazzaville, Congo, Africa. Statistic vorbind, la ultimul recensământ, făcut în anul 2011, în județul Vâlcea s-au declarat creștini baptiști aproximativ 220 de persoane. Comparativ cu cei care s-au născut în Găujani, au primit Cuvântul și s-au botezat în jur de peste 300, dar mulți au plecat în județe și țări care le-au oferit mai mult din punct de vedere material, spiritual, întrebați-i pe ei, dacă îi întâlniți.

   După anul 1990, biserica a cunoscut și alte vremuri mai bune, din punct de vedere al libertății și a nivelului de trai al locuitorilor, lucru care a contribuit la o lucrare mai consistentă, având păstori. Totodată, condițiile de închinare și clădirea bisericii au fost îmbunătățite. (Dar lucrul acesta nu a adus mai mulți închinători; e un paradox greu de explicat).

    Noi credem și mărturisim că biserica este trupul Lui Hristos, al cărui cap este Domnul Isus Hristos, iar ucenicii Săi sunt mădulare în trupul Lui Hristos. De aceea, biserica nu poate fi biruită nici pe Pământ.

     Biserica, în înțelesul nostru ”Eklessia”, este adunarea celor chemați afară să-L slujească pe Creatorul și Mântuitorul nostru, Domnul Isus Hristos, cu promisiunea că nici „porțile Locuinței Morților nu o vor birui” (Matei 16:18), lucru verificat și în ”neînsemnatul” sat Găujani.

   Domnul să vă poarte în carul Său de biruință pe voi toți, frații mei!

Bădiță Petru

Bădiță Petru s-a născut în anul 1900 în satul Găujani, iar la nașterea lui, mama sa a decedat. La vârsta de 11 ani îi moare și tatăl, astfel că este nevoit să se întrețină singur, fiind ajutat și de sora lui mai mare cu 10 ani.

La vârsta de 20 de ani se căsătorește cu Maria Țăranu.

În vara anului 1939, aflându-se în comuna Racovița, județul Sibiu, unde îngrijea de vitele oamenilor ca ciurdar sezonier, a participat la un botez nou-testamentar care a fost organizat de Biserica Baptistă Racovița la pârâul din apropierea comunei.

S-a dus la botez doar din curiozitate, mai ales că auzise lucruri caraghioase despre pocăiți atunci când se botează, însă a fost atras atât de frumusețea cântărilor, cât și de mesajul predicat al Evangheliei.

După acest eveniment, s-a hotărât să se pocăiască, iar la data de 7 aprilie 1940, la 3 zile după nașterea fiicei Tavifta *(Numele corect Tabita, secretarul nu a avut cultura generală a contextului Bibliei pentru a scrie numele corect), a fost botezat în Sibiu de misionarul și pastorul Bisericii Baptiste Petru Oprean. La scurt timp au început și persecuțiile din partea preotului satului Găujani, mai ales că Petru nu mai participa la slujbele bisericii și nici nu și-a botezat nou-născuta fetiță. Preotul a apelat la jandarmi de mai multe ori pentru a-l ridica de acasă și a-l aresta, ducându-l din post în post, mai ales în timpul cât anumite mișcări de extremă dreaptă se aflau la guvernarea țării, dar și în timpul guvernării antonesciene, când cultele evanghelice erau scoase în afara legii.

În ciuda acestor persecuții, după aproximativ un an, l-a urmat la credință și soția Maria, dar și alți săteni. Credincioșii nou-convertiți au format o mică biserică locală, iar slujbele religioase se țineau la casele credincioșilor, însă copiii bisericii au avut de suferit, fiind pedepsiți chiar corporal în cadrul orelor de religie ținute în școală, deoarece refuzau să se închine ca și majoritatea.

Când în anul 1943, familiei Bădiță i-a murit un copil de 2 ani, nu i s-a permis să-l îngroape în cimitirul din localitate, astfel încât a fost nevoit să-l îngroape la marginea unui ogor în locul numit ”Runșoare”.

Bădiță Petru și-a încheiat călătoria pe acest pământ în toamna anului 1976, fiind bucuros că în satul său era o biserică bine organizată, cu familii tinere, cu tineri și cu mai mulți copii, în timp ce și alți săteni erau interesați de mesajul Evangheliei.

 

Biografie Popescu Petre

“Mulți oameni datorează măreția vieții lor dificultăților uriașe prin care au trecut”

Charles H. Spurgeon.

S-a născut la data de 4 noiembrie 1922 în comuna Boișoara, într-o familie de creștini ortodocși, tata Gheorghe, mama Lia (Maria) având un frate mai mic Nicolae (Laică), cunoscut și sub numele de Tică al Liei.

Copilăria și adolescența a petrecut-o în vremuri grele și multe lipsuri materiale. Cu toate aceste greutăți, a reușit să facă 7 clase elementare care l-au ajutat în viață.

După căsătoria cu Dochia Popa în anul 1946, au decis sa Îl urmeze pe Domnul Isus, Cel care a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.

Ca tânar, având în vedere că tatăl său a îndeplinit și slujba de cantor pe lângă preotul ortodox, învățăturile religioase, respectarea posturilor, grija pentru cei morți, ștergerea icoanelor, vânzarea de lumânari și toată tradiția ortodoxă i-au ridicat o mulțime de întrebări referitoare la rostul acestor ritualuri religioase, iar răspunsul l-a aflat când a început să citească Biblia, carte pe care a citit-o, a căutat s-o înțeleagă în profunzimea ei, a crezut-o și s-a străduit să o trăiască în practica de zi cu zi. Acest lucru l-a ajutat să treacă cu bine prin încercările vieții.

Activitatea sa de gospodar a fost împletită cu învățarea meseriei de zidar, ajungând să construiască multe case atât în comuna natală cât și în comunele învecinate, ajungând să mânuiască la fel de bine mistria ca și Cuvântul Evangheliei.

Lucrul acesta a făcut din Popescu Petre un adevărat lider de opinie atât în sat printre locuitori, cât și un lider în biserică. Deși a ocupat slujba de casier, secretar în comitetul bisericii (fiind ordinat ca presbiter după anul 1990), cei de la Securitate îl numeau pastorul bisericii, șeful baptiștilor, sectantul, baptistul etc.

Datorită acestui fapt, timp de aproape 30 de ani, a fost luat în vizorul securității comuniste, întocmindu-i-se dosar de urmărire informativă de 687 pagini, unde este scrisă în detaliu  o parte din istoria bisericii văzută din afară. (Din pricina faptului că nu au existat oameni în biserică cu multă școală, Dumnezeu a folosit vrăjmașii să consemneze pentru posteritate ce s-a petrecut la Găujani).

În anul 1976 a început construcția Casei de rugăciune, lucru care i-a adus începutul persecuției, anchetelor, perchizițiilor, amenzilor, proceselor, intimidărilor, amenințărilor. (La perchizițiile de la domiciliu, neautorizate, au participat alături de organele de miliție și frați din biserică după cum menționează în scurtele relatări scrise.)

În cele mai cumplite încercări, când căutau să îl lichideze fizic, planul nu le-a reușit, fiind bolnav la pat, nu a putut merge cu milițianul la Brezoi, planul fiind zădărnicit de Dumnezeu în care s-a încrezut.

Când a avut mai mare nevoie de încurajare, în afară de familie, toţi au fugit şi s-au ascuns fiecare în felul lui. Fraţii de peste hotare, auzind prin radio ce se petrece la Găujani, au început să trimită mesaje de încurajare, mesaje care nu au ajuns la el datorită planului diabolic al Securităţii (deşi era o lege care pedepsea violarea corespondenţei) au fost reţinute toate scrisorile, vederile, cărțile poştale. (Au fost citite de urmaşi după 25 ani.)

Motivul care a stat în spatele acestei acţiuni a fost să îl descurajeze, să îl facă să creadă că este singur şi trebuie să renunţe. Domnul a fost lângă dânsul şi l-a întărit prin Cuvântul Său (ex. Proorocul Ilie Tisbitul). Dumnezeu a zădărnicit toate planurile celui rău şi i-a dat biruinţă în încercări.

Privind astăzi în urmă, unii spun că nu a fost ceva deosebit, eu însă aş menţiona numai un singur adevăr: pentru un om neînsemnat din Găujani, regimul comunist a folosit atâtea resurse, peste 60 de ofiţeri de securitate, peste 200 de informatori, plus organele de partid şi stat, pentru un om de la ţară care era urmaşul neînsemnatului Galileean.

Toate acestea culminând cu confiscarea casei de rugăciune şi transformarea ei în grădiniţă apoi arestarea sa şi alte multe încercări şi prigoniri. Cu toate acestea, chiar când “toţi l-au părăsit”, Domnul a fost cu el întărindu-l şi dându-i biruinţă în încercare.

Ca fiu al său, ţin să menţionez că este un motiv de satisfacţie că tatăl meu, care s-a încrezut în Domnul Cerurilor nu a putut să fie învins de mai marii vremurilor. (În anul 1989 când i-au încheiat  dosarul la securitate nu au putut spune că l-au făcut să zică ceea ce doreau ei, ci au motivat că este prea bătrân şi nu mai prezintă un pericol.)

Pe familia Popescu Petre şi Dochia, Dumnezeu i-a binecuvântat cu 7 copii (4 fete şi 3 băieţi în viaţă) Rebeca, Samson, Lidia, Tică, Pavel, Rahela, Tabita, toţi cu nume cu rezonanţă biblică. Prin povestirile din nopţile lungi de iarnă la „gura sobei” a dorit să transmită şi copiilor Cuvântul lui Dumnezeu, lucru extrem de important care prin harul Domnului s-a materializat prin faptul că toţi cei 7 copii L-au mărturisit pe Domnul în apa botezului.

În zilele revoluţiei din 1989, în fruntea unor tineri pe care i-a luat cu el, a trecut la recuperarea bunului confiscat de către autorităţile comuniste. A scos afară lucrurile care nu trebuiau să stea în Casa Domnului şi care aparţineau statului comunist şi le-a înmânat primarului, apoi au reluat serviciile de închinare în locul construit pentru aceasta şi care era închinat Domnului.

Și de această dată au fost unii dintre „frați” care au zis să nu se grăbească, să mai aştepte să vadă cum vor evolua lucrurile din punct de vedere politic. Popescu Petre i-a catalogat pe aceştia „oameni care moaie inima poporului” şi nu trebuie să le urmeze sfatul pentru că aşa ne învaţă Sfânta Scriptură.

Ar fi multe de povestit dar nu poţi în 2  pagini să descrii viața unui om care a trăit 

„la maxim”. Pentru cei interesaţi, vă pun la dispoziţie un link unde puteţi vedea cum l-au descris duşmanii săi. (Cu ajutorul unui frate din Cluj, dosarul de urmărire se poate citi pe internet.)

A avut harul să mai trăiască încă 10 ani, văzându-şi visul împlinit, acela de a construi o casă de rugăciune şi un centru pentru batrânii singuri. Menţiona mereu vorbele împăratului David „Cum pot eu să locuiesc într-o casă căptuşită iar chivotul Domnului într-un cort?”

A plecat la Domnul în 3 Iunie 2000, dar nu înainte de a lăsa un mesaj urmașilor.

Dorința lui a fost ca urmașii de credință din tânăra generație să ducă mai departe Evanghelia. 

A dorit să îi fie gravat pe cruce mesajul: “CĂZUT SUB CRUCE, MAI DEPARTE DU-O TU”.

Facă Domnul ca tot mai mulți din următoarele generații să își dedice viața slujirii cu credincioșie Domnului, Mântuitorul nostru, pentru ca mulți oameni să vină la mântuirea realizată în planul Său măreț de Dumnezeu, Tatăl Domnului Nostru Isus Hristos prin Fiul Său.

Sabin Teodosiu

Sabin Teodosiu, un frate care a susținut lucrarea din Găujani. A plecat la Domnul prea repede. Prietenii “știu de ce” nici Direcția Securității nu a fost străină de aceasta! Domnul va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

 

Dan și Marlis Wanzenried cu Yanick, Lars și Anja

Pentru noi ca familie a însemnat părtășie la Găujani în primul rând un mare privilegiu, multe ore binecuvântate la bine și la greu.

   Ca străini dintr-o altă țară ne-am simțit acasă. Mereu a fost o bucurie când a venit a patra duminică din lună și a fost rândul nostru să mergem la Găujani.

   Adunarea din Găujani a rămas în inimile noastre.

 

Ticu Moisa

Pentru mine, comunitatea creștină din Găujani a însemnat:

1. Un model de ancorare în Dumnezeu, așa încât furtunile nu au putut răsturna și scufunda această bărcuță mică, dar minunată.

2. Un model de ascultare de voia lui Dumnezeu, prin trăirea de către membrii ei a unei vieți evlavioase, așa încât numeroși fii ai satului plecați pe alte meleaguri au dus cu ei zestrea spirituală moștenită de la părinți și multiplicată prin slujbele Bisericii.

3. Un model de așteptare în supunere și cu speranță a încununării, la vremea potrivită, a unei slujiri cu smerenie și statornicie pe care o celebrăm azi, după două cicluri a câte 40 de  ani, spre Lauda și Mărirea Dumnezeului nostru atotputernic și a Cristosului Său, prin puterea și protecția Duhului celui Sfânt! Soli Deo Gloria! Amin!

Nelu Sinitean - Arad

(Chicago)

Slăvit să fie Domnul pentru mărturia acestei biserici. Cu vreo 40 de ani în urmă cu un grup de studenți am trecut și eu pe acolo. Această biserică nu numai că fost o mărturie, ci a cunoscut și prigoana comunistă. Domnul o să le răsplătească la toți care au stat în spărtură pentru El.

 

Daniel Ispas

Amintirile sunt fără egal fiindcă au lucrat în mod deosebit la formarea caracterului. Glasul bunicii răsună mereu în urechile mele; era deosebit și minunat.

 

Nelu Văraru, Cisnădie

„Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor optzeci de ani...”

(Deuteronom 8:2)

Stimați frați și surori din Găujani, și nu numai. Vă vorbesc în tripla mea calitate de frate de credință, de slujitor al Evangheliei și de fiu al satului. Da, și ca fiu al satului Găujani, fiindcă aleasa inimii mele, Lidia, fata pe care Domnul mi-a dat-o ca tovarășă de viață și prin care mi-a dăruit cei patru copii minunați: Cristina, Liviu, Didi și Betuel, este o fiică a acestui sat pitoresc.

Cunosc localitatea aceasta din anul 1974, când am venit s-o pețesc pe viitoarea mea soție, iar la 8 februarie 1975, m-am și căsătorit cu Lidia, o fiică a familiei Popescu Tică și Dochia. Drept urmare, am și eu un cuvânt de spus despre istoricul Bisericii Domnului Isus din Găujani.

Inițial clădirea Bisericii a fost amplasată pe stânca cea mai înaltă a satului, de unde se oferă ochiului o priveliște minunată asupra creațiunii lui Dumnezeu.

Îmi amintesc că, la început, fiind musafir, frații m-au invitat să spun și eu ceva din Cuvântul Domnului. Am început să citesc din cap. 2 al cărții Daniel, dar îmi era teamă să opresc din citirea textului, gândindu-mă că ce voi spune pe urmă. Așa a fost la vremea aceea, însă Dumnezeul nostru măreț și minunat nu disprețuiește începuturile slabe. După o vreme, tata socru a avut dorința de a se schimba locația Bisericii mai în vatra satului, unde el deținea în proprietate o bucată de pământ. Ne-am pus imediat pe treabă, tata fiind meșterul principal căruia frații, simțind povara și responsabilitatea lucrării, i-au sărit în ajutor, participând atât cu bani, cât și cu muncă fizică.

Îmi aduc aminte că, după ce construcția a fost finalizată, am hotărât ca și eu împreună cu niște frați din Cisnădie, să ne implicăm, prin harul Domnului, în sprijinirea lucrării pe plan spiritual. Astfel, am decis ca în prima duminică a fiecărei luni să vizităm frățietatea din Găujani, ceea ce am și făcut o bună bucată de timp. Pe de altă parte, după o vreme, autoritățile comuniste, prin secretarul general al PCR Vâlcea, au confiscat clădirea bisericii, transformând-o într-o grădiniță de copii. Frații au fost nevoiți să găsească un alt spațiu, și astfel, slujbele s-au ținut mai întâi în casa fratelui Gogu Iagăru, apoi în casa fratelui Gheorghe Bădiță. Aceasta a continuat până la evenimentele din Decembrie 1989, când tata socru, fără să se consulte cu vreo autoritate religioasă sau politică, a rupt sigiliul de pe clădirea cea nouă pe care o construise împreună cu frații, și adunarea s-a mutat din nou acolo unde funcționează și în prezent.

De menționat că, deoarece tata socru intrase  în vizorul Securității comuniste, atât prin mărturia Evangheliei depusă în auzul locuitorilor din Găujani, cât mai ales prin construirea unei case de rugăciune fără autorizație, a continuat să fie urmărit îndeaproape, așa cum rezultă și din dosarul voluminos pe care cumnații mei l-au obținut după Revoluție de la CNAS.

Ca o mostră a comportării autorităților comuniste față de tata socru, într-o zi, pe când el s-a urcat într-un autobuz care mergea la Sibiu, organele de miliție I-au sechestrat și I-au transferat în duba lor. A fost arestat și dus la închisoarea din Colibași, unde a cunoscut binefacerile regimului ateist totalitar, de tristă amintire.

În altă ordine de idei, vreau să subliniez că, drept urmare a implicării noastre împreună cu numeroși tineri din Sibiu, cu frați lucrători ca Sabin Teodosiu, Beni Teodosiu, pastorul Mircu Cocar ș.a., iar ocazional fiind vizitați de frații Vasile și Ticu Moisa, Biserica Domnului a propășit și harul Lui s-a revărsat peste credincioși, astfel că azi, în acestă zi aniversară ne indreptăm inima cu recunoștință către Tronul Îndurării.

Mulțumim Domnului Isus pentru că promisiunea Lui: „Eu imi voi zidi Biserica Mea, porțile Locuinței morților nu o vor birui”, s-a împlinit și pentru comunitatea baptistă din satul Găujani, care, prin mila Domnului, sărbătorește astăzi 8 decenii de existență.

Lui Dumnezeu toată mulțumirea, Lauda, gloria! Amin.

 

Președintele Comunității Baptiste Sibiu,

Corin Mihăilă

Iubiți frați și surori din Biserica Baptistă Găujani, Vâlcea,

În numele Comunității Baptiste Sibiu vă transmitem harul și binecuvântările Domnului. Ne bucurăm alături de dvs. de lucrarea Domnului în localitatea dvs. de-a lungul celor 8 decade. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru credincioșia bisericii și nădăjduim ca prin mărturia prezentă a bisericii mulți alții să vină la mântuire. Cu ocazia împlinirii a 80 de ani de mărturie baptistă în zonă, ne rugăm ca Dumnezeu să facă Evanghelia Domnului Isus Cristos să propășească în acea zonă în care odinioară credincioșii baptiști au fost persecutați. Pe această cale dorim să salutăm toți prietenii bisericii baptiste din zonă și ne rugăm ca toți să ajungem la cunoașterea personală a Domnului Isus Cristos.

Harul Domnului să vă fie înmulțit tuturor!

 

Dănuț Poșta

De mic copil mergeam în Găujani la bunici, ocazie cu care participam la slujbele religioase din Biserica Creștină Baptistă din localitate. Îmi aduc aminte de cântările înflăcărate și rugăciunile fierbinți, dar și de salutul călduros pe care-l primeau vizitatorii, când era rostit de credincioșii locali la unison, constând în cuvintele: ”binecuvântarea Domnului Isus”.

Deși din punct de vedere geografic satul Găujani era unul izolat, însă biserica nu era izolată. Găujaniul era un sat necunoscut în România, însă renumele bisericii din Găujani a ajuns vestit în multe locuri din țară și chiar din străinătate.

Pentru mine, Biserica din Găujani a fost un simbol al rezistenței în fața opresiunii dictaturilor de tip fascist și comunist și un model de solidaritate și unitate, mai ales în vremurile grele când locașul a fost transformat în grădiniță, credincioșii urmăriți, bătuți, anchetați, hăituiți, iar fratele Tică Popescu chiar închis.

Biserica a fost o oază de suflet în care mulți vizitatori au fost înviorați și totodată biserica a fost o pepinieră pentru alte biserici care s-au înființat sau au fost întărite de credincioșii proveniți din Găujani.

Revelioanele erau de neuitat, iar serbările de mulțumire un unicat în România, care se tranformau în sărbătoarea fiilor satului Găujani.

Particip cu plăcere la serbarea de mulțumire din ultima duminică a lunii septembrie, care din anul 1981 s-a ținut neîntrerupt până în prezent, ocazie pe care încerc să nu o ratez în nici un an, deoarece este un prilej de bucurie și de întâlnire cu cei care avem rădăcinile în această biserică.

 

Rector, Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș

Dragi frați și surori,

Primiți salutări sfinte din partea celor ce slujim în Institutul Teologic Baptist din București, însoțite de dorința ca Domnul să vă binecuvinteze cu sănătate și binecuvântări alese cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la înființarea Bisericii Baptiste din Găujani, singura biserică evanghelică din Județul Vâlcea până în preajma anului 1989.

Îl slujim pe Dumnezeu pentru bunătatea și credincioșia cu care v-a însoțit pe parcursul acestei frumoase călătorii prin credință, care a început în urmă cu 80 de ani. Îndemnați de textul biblic din Evrei 13:7, îi suntem recunoscători Domnului pentru pionerii credinței baptiste din Găujani, care au păstrat mărturia credinței curată și în vremurile de persecuție religioasă din perioada comunistă. Frați precum Petre Popescu, care în perioada regimului comunist au luptat pentru drepturile credincioșilor baptiști din Găujani, reprezintă un model de devotament pentru credincioșii de azi, în lupta pentru cauza Evangheliei Domnului Isus Hristos.

Ne rugăm Domnului ca El să vă întărească credința, să vă ajute să lucrați în continuare pentru înaintarea Evangheliei și să vă păstreze în harul Lui până la venirea Domnului nostru Isus Hristos!

Cu prețuire,

Rector, Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș

 

Viorel Iuga

Stimată adunare în sărbătoare.

Scumpi fraţi şi surori în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos.

Am aflat cu bucurie că astăzi Îi mulțumiți bunului Dumnezeu, în mod festiv, pentru toate bucuriile și încercările ce v-au fost oferite în cei 80 de ani de existenţă a credinţei baptiste în localitatea dumneavoastră. Sunt convins că și o scurtă și grabnică depănare a istoriei v-a reconfirmat prezența Domnului și credincioșia Sa, indiferent de regimul în care ați trăit şi de situaţiile mai dificile prin care ați trecut. Alături de istoria biblică, istoria pelerinajului vostru pe aceste meleaguri deosebite v-a demonstrat că Domnul nostru a folosit credincioşi simpli, dar duhovniceşti, pentru a aduce şi a menţine lumina Evangheliei în localitate, chiar dacă multă vreme nu ați avut biserici surori în împrejurimi.

Mă rog Celui Atotputernic, Celui care a biruit moartea și este viu în veci, ca în timp ce sărbătoriți trecutul frumos, sub cercetarea Duhului Sfânt, să vă amintiți de scopul precis cu care suntem în Trupul Lui Cristos de pe pământ: să răspândim Sfânta Evanghelie!

Vă încurajez deci, cu curaj, cu înţelepciune de sus şi într-un limbaj cât mai accesibil să continuați să spuneți la cât mai mulţi oameni despre Salvatorul, despre Domnul Isus Cristos. Știți bine că în puterea lui Dumnezeu suntem chemaţi să avem în mod permanent o bună mărturie în familie, în vecinătate, în biserică şi în societate. Apreciind favorurile primite de la Domnul, vă îndemn să vă dedicaţi mai mult Celui care a suferit, a murit şi a înviat pentru răscumpărarea noastră! Lucraţi mai mult, mai înțelepți și mai uniţi căutând „pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.”

Faceţi tot ce depinde de voi ca localul Bisericii Creştine Baptiste din Găujani să fie o „casă de rugăciune” unde mulţi să găsească iertarea, direcția, odihna şi liniştea sufletească. Călcând pe urmele înaintașilor, depuneţi eforturile necesare ca biserica unde vă închinaţi să fie folosită de Dumnezeu în continuare pentru salvarea şi sfinţirea multora din localitate şi din zonă. Rugaţi-vă ca biserica aceasta să contribuie la formarea unor noi slujitori pentru Împărăţia cerurilor. Indiferent ce fac alţii, lipiţi-vă tare de bine, vegheaţi în mod permanent şi acţionaţi mereu în dragoste. În ciuda tuturor norilor negrii care amenință principiile creștine, vă asigur că Domnul nostru, Capul Bisericii, continuă să fie Atotputernic și este pe tronul Universului. El ține Biserica în mâinile Lui şi continuă să o folosească pentru binecuvântarea societăţii.

Pentru că aţi fost printre cei harnici, vă încurajez să rămâneți în prima linie în procesul de răspândire a Evangheliei Domnului nostru Isus. Doar trăind în sfinţenie şi împlinindu-ne bine slujba, avem asigurate binecuvântarea vremelnică şi gloria veşnică.

Cu preţuire, păstor Viorel Iuga,

Preşedinte UBCBR

 

Samson Popescu, Cărpiniș, Timiș

B.C.B.Gaujani reprezintă o mare binecuvântare pe care mi-a pregătit-o Dumnezeu pentru viața pe care am primit-o de la El. Deși am locuit permanent în Găujani doar până la 14 ani (Copilăria), aici am învățat să citesc Sfânta Scriptură, greutățile și vicisitudinile vieții m-au ajutat sa învăț verbul “A LUPTA” dar nu cu forța mușchilor deși port numele SAMSON, ci cu Puterea care vine de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt și cu Înțelepciunea care se capătă prin cunoașterea Cuvântului. Pentru mine Biserica din Găujani a însemnat totdeauna ”acasă”, până voi ajunge la acel ”ACASĂ” pe care L-a pregătit Domnul pentru toți aceia care Îl  iubesc pe El. Un alt lucru important și demn de remarcat este modul sincer, deschis și stăruitor în care se roagă frații și surorile din Găujani. Domnul să vă poarte în Carul Său de Biruință, iubiți frați!

 

Beniamin Teodosiu

Biserica din Găujani - amintiri

Pe timpul când locuiam la Sibiu tinerii bisericii erau încurajați și îndrumați să facă misiune prin bisericile din jurul Sibiului. Fratele meu Sabin vizita și el biserica din Găujani.

 • Neavând un local propriu de închinare, fratele Popescu fiind zidar a avut curajul să înceapă construcția unui local de închinare. Fratele meu Sabin era unul din cei care adunau bani pentru materialele necesare. Când clădirea era ridicată s-a cumpărat parchetul, dar pentru instalare nu mai erau bani. Aflând de aceasta fratele meu Iosif și cu mine ne-am luat o săptămână concediu și am plecat la Găujani să instalăm parchetul. Când a fost gata, timpul fiind ploios și fiindcă nu voiam să se murdărească parchetul la primul serviciu am pus niște cartoane pe jos. Surpriza noastră a fost mare când au venit frații și surorile și toți s-au descălțat lăsând încălțămintea la ușă. Am avut un serviciu de închinare desculți.

 • Când am urcat prima dată la amvonul acestei biserici am fost șocat de ceea ce am văzut pe amvon. O soră din biserică a acoperit amvonul cu un material de culoare albă pe care a cusut un verset din Biblie:

“ Domnule, am vrea să vedem pe Isus.” Ioan 12:21

Acest verset m-a făcut să fiu atent la ceea ce vorbesc. Întotdeauna când urcam la vreun amvon acest verset îmi apărea în imagine.

 • Îmi aduc aminte că după fiecare serviciu de duminică dimineață, frații pe rând ne invitau la masă. Pe masă puneau ce aveau mai bun pentru noi chiar dacă pentru ei nu mai rămânea pentru restul săptămânii. Odată de Paști am mâncat cea mai bună tocăniță de miel.

 • Când am plecat în America, Pavel Popescu își făcuse o haină frumoasă maro, din piele de miel pe care mi-a arătat-o. Văzând că-mi place mi-a dat-o mie cadou. Era iarnă când am plecat și mi-a prins bine, dar până în ziua de azi mă simt dator față de Pavel.

Biserica din Găujani în frunte cu fratele Popescu au rămas pentru totdeauna o amintire plăcută. Aștept ziua când mă voi întâlni din nou cu acei frați scumpi.

Al vostru frate în Cristos, Beniamin Teodosiu

 

În această locație, în data de 21 Octombrie 1984, a avut loc adunarea populară convocată de Tov. Secretar cu propaganda Jud. Vâlcea, Babu Ștefan, pentru a da o notă de legalitate abuzului săvârșit prin confiscarea clădirii Casei de Rugăciune, propunând două variante: 1- demolare; sau 2 - transformare în grădiniță locală.

În fața audienței, Tov. Babu Ștefan, și-a luat angajamentul că în decurs de 2 ani de zile Jud. Vâlcea va fi declarat liber de „sectanți.”

Deși dânsul avea vârsta de 45 ani, în decurs de 2 ani a decedat.

Astfel s-a împlinit încă o dată pasajul din Scriptură, Faptele Apostolilor 5:38-39: „38. Și acum eu vă spun: "Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia, și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

39. dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.”