Cocar Mircu 1913 - 1998 din Lescovița

 

Fratele Mircu Cocar s-a născut în ziua de 16 februarie 1913 în localitatea Lescovița. Părinții se numeau Sfetozar și Cristina Cocariu de religie ortodoxă și naționalitate română. Sora Cristina a fost printre primele persoane care au îmbrățișat credința baptistă în localitatea Lescovița. Această familie a primit de la Domnul cinci copii: Mircu, Dușan, Fibia, Cornel și Esfira.

Auzind de la mama sa Cristina despre Dumnezeu, mântuire, păcate și iertarea lor se hotărăște să renunțe la plăcerile lumii și să se împace cu Dumnezeu. La vârsta de 16 ani, adică în anul 1929, își predă viața în mâna Mântuitorului Isus și declară în apa botezului credincioșie celui ce L-a iubit și a murit pentru el.

 Cu privire la studiile sale, fratele Mircu Cocar se pare că, se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București în anul 1935 pentru că în anul școlar următor 1936/1937 parcurge anul doi de studiu. Figurează în anul școlar 1939/1940 ca fiind anul trei de studiu. Din anul 1940 până în anul 1946 instituția de învățământ – Seminarul - nu a funcționat iar fratele nu a reușit să-și obțină diploma de încheiere a studiilor, pînă în anul 1959 cînd este eliberată adeverința cu nr. 329 prin care se confirmă că a studiat la seminar.

În anul 1939 se căsătorește cu sora Persida, născută Țerovan, din Berzeasca, județul Caraș-Severin și Domnul le dă patru copii: Rodica, născută în anul 1951, Mircea, născut în 1952, Emanuel născut în 1953 care a decedat în anul 1978 și Daniel, născut în anul 1956.   

Fratele Mircu Cocariu a fost ordinat în ziua de 22 decembrie 1940 în Biserica Creștin Baptistă din Turnu-Măgurele, pe când încă era student la Seminarul Teologic Baptist din București. Comisia de ordinare a fost compusă din frații: Petru Truța, Ioan Brânea din București, Marin Dumitrașcu, secretarul Uniunii Baptiste din România și Dumitru Bojan.

Este angajat ca păstor la data de 1 iulie 1940 și va avea o vechime în câmpul muncii de 31 de ani lucrați neîntrerupt.

În anul 1944 Biserica Creștină Baptistă numărul 1 din Sibiu l-a ales ca păstor pe fratele Mircu Cocar care era stabilit aici din anul 1943. A păstorit această biserică până în anul 1948.  În anul 1948 fratele se transferă la Moldova Nouă, urmând ca în anul 1954 să revină în Sibiu și păstorește biserica până la pensionare în 1985.

Alte locuri în care a păstorit au mai fost și în bisericile din Pitești, Râmnicul Vâlcea unde a contribuit la formarea bisericii, în orașul Hunedoara numărul 1, între anul 1971 – 1972, Bobohalma județul Mureș, Bradu, Racovița etc..

Fratele Mircu Cocar a refuzat să participe la organizarea unei ședințe de luptă pentru pace, pe vremea lui Stalin, dictatorul feroce, ce a impus sistemul comunist în România. Lucrul acesta i-a adus multe necazuri și sancțiuni dar și altele; în ciuda tuturor obstacolelor, încercărilor și a greutăților fratele a mers înainte, pe calea Domnului, urmând neabătut Calea cea Sfântă a Domnului.

Prin anii 1945 – 46, fratele Avram Bălgrădean, care era misionarul Uniunii Baptiste din România în Iugoslavia, murise și se căuta un alt misionar iar fratele Mircu Cocar era dispus să facă acest lucru. 

În ziua de 7 iunie 1946 fratele Mircu a botezat în biserica din Sibiu pe care o păstorea 25 de candidați.

Fratele Mircu Cocar a fost implicat și în distribuirea clandestină de Biblii, iar din cauza conflictului pe care-l avea cu fratele Constantin Bălgrădean i-a fost retrasă recunoașterea (licența) de păstor. Într-o zi a fost chemat la sediul miliției pentru a fii audiat de securitate; fratele Mircu a intrat în sediu și i-a salutat pe cei prezenți cu salutul creștinesc „Cristos a înviat!”, la care unii au îngânat forma de răspuns corect la salut, dar fratele le-a spus: „Că doar nu-ți fi niște păgâni!”  

Fratele Mircu Cocar a fost și un bun comunicator scriind diverse articole în paginile revistei ,,Farul Creștin”. În anul 1940 pe când se afla în seminar scrie un articol cu titlul „Un lucru frumos”; anul următor (1941) scrie un alt frumos articol despre „Mânie”, urmând să facă o pauză și să revină după cel de al Doilea Rzboi Mondial, în anul 1945, cu articolul „Cât timp să țină mânia?”. Începînd din anul 1946 articolele se vor înmulți: „Cum este ucenicul Domnului?”, Căsătoria în Vechime”, „Viu sau mort” „Ispita și ispitiții”, în anul 1947 „Tineretul și Biblia” etc. S-a implicat și la adunarea de materiale pentru redacția revistei „Farul Creștin”, „Coșulețul cu mere de aur” unde erau scrise scurte istorioare. După ce statul comunist a interzis apariția revistei „Farul Creștin” fratele Mircu a scris articole pentru revista oficială a Cultului „Îndrumătorul Creștin Baptist”. În anul 1948 apare articolul „Sunt mai multe credințe?” și în anul 1953 publică un altul  în care face”O comparație între bisericile Galateni și Filipeni”. În anul 1980 scrie un articol la fel de interesant intitulat „Maica păcatelor mari„ inspirat din Psalmul 19: 13 și este vorba despre mândrie. La sfârșitul articolului adresează publicului mai multe întrebări, dar una în mod special spune așa: „Tinerilor, voiți să creșteți mari în înțelepciune și statură duhovnicească? Smeriți-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca la vremea Lui, El să vă înalțe”.

Pe lângă alte multe lucruri, pe care le-a făcut din dragoste pentru Domnul, a fost și acela de a dărui din propriile-i finanțe spre satisfacerea diferitelor nevoi ale fraților, pentru misiune și alte lucrări.

Fratele Ioan Bunaciu spune despre fratele Mircu Cocaru: „A fost unul dintre cei mai Buni predicatori ai generației sale. A avut rezultate deosebite în lucrarea pastorală. Mircu Cocar a fost cunoscut ca pastor neconformist pentru că s-a opus reglementării serviciilor impuse de Departamentul Cultelor și pentru că boteza convertiți care nu veneau din familii baptiste, încălcând, astfel una din dispozițiile Ministrului Cultelor și fiind destituit din funcția de păstor de mai multe ori.”

Fratele Mircu Cocar a fost ales în anul 1946 vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de Alba Iulia. A fost ales președinte și al Comunității Creștine Baptiste de Sibiu. La Congresul Cultului ținut la București în zilele de 28 – 29 iulie 1951 este ales ca membru supleant în comitetul Uniunii.

Dumnezeu a hotărât ca fratele Mircu Cocar, după o întreagă viață, trăită intens în slujba și lucrarea de mântuire a celor din jur să-l cheme acasă în ziua de 29 august 1998. Dumnezeu și-a dus slujitorul în casa cerească pregătită de Domnul și Mântuitorul său Isus Cristos.

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Marius Silveșan BISERICILE CREȘTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA  între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

Petru Popovici Lumini peste Veacuri

Rodica Cocar

Arhive

Farul Creștin

Întrumătorul Creștin Baptist.