Olimpiada de Religie-Cultul Baptist si Cultul Creștin după Evanghelie 23-25 aprilie 2025

 

Prin bunăvoința fratelu păstor de la Reșița, profesor doctor Bărnuț Daniel, pot să prezint câteva date despre această olimpiadă de Religie, ce s-a ținut la Arad. Am urmărit și eu premierea elevilor care au obținut punctaje deosebit de bune, prin răspunsurile scrise date.

Apreciez buna desfășurare a acestui evenimet ținut în Biserica Creștină Baptistă „Dragostea” din Arad și intervențiile aflate în program ale celor care au făcut parte din desfășurarea acestui eveniment. Grup de închinare, intervențiile deosebite ale membrilor din comisia centrală, care au avut în intervențiile lor cuvânt de învățătură.

Olimpiada de Religie-Cultul Baptist si Cultul Creștin după Evanghelie 23-25 aprilie 2025 a fost găzduită de către Liceul Teologic Baptist Alexa Popovici – Arad, director prof. Ovidiu Mihăieș.

Au participat 121 de elevi din clasele V-XII din 16 județe (București, Alba, Arad, Brașov, Bihor, Caraș-Severin, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Iași, Ilfov, Hunedoara, Prahova, Sălaj, Sibiu, Timiș ) și la Olimpiada de Religie - Licee Teologice Baptiste au participat 28 de elevi de la cele 7 licee baptiste (Liceul Teologic Baptist "Logos" București, Liceul Teologic Baptist "Alexa Popovici" Arad, Liceul Teologic Baptist "Emanuel" Cluj-Napoca, Liceul Teologic Baptist "Emanuel" Oradea, Liceul Teologic Baptist "Betania" Sibiu, Liceul Teologic Baptist Reșița, Liceul Teologic Baptist Timișoara).

Comisia Centrală a fost coordonată de către prof.univ. dr. Vasile Timiș- Universitatea Babeș-Bolyai – Cluj Napoca ca președinte executiv, lect. dr. Ovidiu Hanc, cadru didactic la Universitatea "Emanuel" Oradea în calitate de președinte și de către prof. dr. Bărnuț Daniel, directorului Departamentului pentru Învățământul Preuniversitar din cadrul Uniunii Baptiste în calitate de președinte de onoare. Secretarul științific al comisiei a fost prof. Alexandrul Szucs – inspector I.S.J Timiș.

Dumnezeu a binecuvântat elevii și cadrele didactice într-un mod deosebit, având în vedere foarte buna organizare a personalului Liceului Baptist din Arad. O provocare academică, dar și spirituală, un timp al competiției, dar și al statornicirii unor relații de prietenie cu cei care sunt copiii Domnului.

Dumnezeu să fie slăvit pentru toate.

Premiere Olimpiada de Religie | Ovidiu Hanc | 26.04.2025 AM

Nu vă temeți ci spuneți, Cristos a înviat!

 Matei 28:1 - 20  

Este ziua Învierii Domnului Isus, când ne bucurăm că Domnul a înviat din morți și nedreptatea făcută de poporul Iudeu, marii preoți ai lui Israel, au făcut această mare nedreptate unui om care era Om și Dumnezeu, dar Adevărul a învins. Deși a învis Adevărul, cei care erau învățătorii religioși ai lui Israel, cărturari, farisei și marii preoți, au mituit ostașii să nu spună că Isus Domnul a înviat. Dar cu toată ademenirea străjerilor care nu le-au păsat că mint, au luat bani, fără să le pese, preoții au răspândit vestea că Isus a fost furat, vestea a veni peste două mii de ani până la noi și răsună azi „Cristos a înviat! „Adevărat a înviat!”.

1.-Vestea a fost dată celor interesați de trupul Domnului Isus.

-Din păcate, nu au fost dată așa cum ne așteptam ucenicilor.

-Nu au fost dată nici străjerilor care au fost martori oculari evenimentului învierii.

-Vestea a fost dată femeilor credincioase care L-au iubit cu adevărat pe Isus.

2.-Vestea a fost dată femeilor de înger, dar dragostea lor a fost răsplătită de prezența Celui Veșnic Viu.

Evrei 1:1 După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, 2. la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.
-Dumnezeu vorbește cu oamenii prin îngeri, profeți, în multe feluri și chipuri.

-Dar cine iubește mult, primește mult, întâlnirea personală cu Domnul Isus.

Mulți învățători falși ne învață azi că a sărbători nu scrie în Biblie, că este amestecată cu păgânisme, dar vedem că cine iubește cu adevărat este întâmpinat cu adevărat de Isus.

3.-Femeile credincioase s-au bucurat de întîlnirea reală cu Domnul Isus.

-Femeile temătoare de Dumnezeu au făcut ce făcuseră pe când Domnu Isus era în viață, ele au avut aceleași simțăminte de dragoste.

-S-au închinat Lui, cuprinzându-i picioarele și bucuria lor a fost mare.

-Întâlnirea cu Isus Cel înviat dă o satisfacție și împlinire reală, orice altă întâlnire, chiar cu un înger, nu poate atinge punctul maxim de satisfacție, ca întâlnirea cu Domnul Isus.

-Nicodim de aceea a mers la Domnul Isus să vorbească cu El în liniștea nopții.

Domnul Isus a învățat oamenii că dargostea, mila, sunt mai importante decât jertfele sau alte lucruri, chiar dacă sunt ele bune. Dragostea nu va pieri spune și Pavel, iar Domnul Isus spune:

Marcu 12:30-31 și ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi.
31. Iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Facem multe lucruri, apelăm la alte metode de închinare care nu dau roadă ca aceea de care s-au bucurat femeile, pentru că nu-L iubim pe Dumnezeu cum se cere în Scripturi.

Paște înseamnă întâlnirea reală și personală cu Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. Întâlnirea cu cel care ne-a luat păcatele asupra Lui, cum spune profetul:

Isaia 53:4-6 Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
6. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
4.-Străjerii au luat banii atunci, s-au bucurat un timp scurt, ascunzând adevărul, dar azi nu se bucură.

Domnul Isus spune:

Ioan 5:24-30 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
25. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce-l vor asculta vor învia.
26. Căci, după cum Tatăl are viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă viața în Sine.
27. Și I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28. Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30. Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.
Fă dar azi ca bucuria ta de Paște să fie și bucuraia ta la învierea celor morți. Atunci când trâmbița Domnului va suna să ai parte de învierea celor drepți în Împărăția Cerurilor, aceasta va fi cu adevărat cea mai mare bucurie și realizare din ținerea sărbătorii de Paște.

1 Corinteni 5:7-8 Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit.
8. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului.

Rugăciunea Domnului Isus și împlicațiile ei în trăirea vieții la superlativ

 

Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a rostit o rugăciune dumnezeiască de Mare Preot, prin care mulțumește lui Dumnezeu pentru că a fost cu El și așa a putut să trăiască viața perfectă, de Fiu de Dumnezeu și se roagă ca această viață să o trăiască și ucenicii Săi.

Superlativ înseamnă: o calitate în gradul cel mai înalt sau gradul cel mai înalt al unei calități.

Domnul Isus era la sfârșitul misiunii Sale pe pământ, dar avea în față pasul cel mai greu de trecut, să ia păcatele noastre asupra Lui, păcatele noastre care pun un zid de despărțire între El și Tatăl, lucru ce l-a îngrozit. Paharul era insuportabil, dar a preferat să facă voia Tatălui.

Misiunea Domnului Isus pe pământ a fost să-L Glorifice pe Dumnezeu. Io. 17: 1.

(NTIT) Când sfârşi Isus de rostit aceste lucruri, îşi ridică privirea spre cer şi zise: „Tată, a sosit timpul. Descoperă slava Fiului Tău, pentru ca El să-ţi poată da înapoi Slava.

Sau Tată, Proslăvește-Ți Fiul, ca și Fiul să Te proslăvească pe Tine.

Domnul Isus cât a trăit l-a glorificat pe Tatăl și acum cere înapoi ce Tata i-a promis.          

 Io. 17:4,5.

Aceasta a fost viața Domnului Isus trăită la superlativ, trăită la cel mai înalt grad al calității.

Domnul Isus se roagă apoi pentru ucenicii Săi și pentru cei ce vor crede în El, să fie ca El. v. 10.

Aceste versete ne fac să avem o responsabilitate înaltă asupra vieții noastre și urmează: V. 17, 19, 25, 26. – Chemarea Domnului și răspunsul nostru trebuie armonizat cum ni se cere.

1-Ucenicul trebuie să trăiască și el viața la cel mai înalt grad al calității. Io.17: 18.

Cum se poate face așa ceva, este imposibil?

Se poate prin ce am primit de la Domnul și ne stau aceste lucruri la îndemănă.

-Domnul Isus ne-a făcut cunoscut Numele Domnului. V. 6. Îl cunosc eu pe Dumnezeu?

-Domnul Isus ne-a dat cuvintele lui Dumnezeu, cuvinte de care s-a folosit și Domnul Isus. V. 8.

 Am eu cuvintele lui Dumnezeu și le folosesc cum le-a folosit Domnul?

-Ne-a dat Cuvântul să-l avem ca o călăuză și să știm că așa este scris și așa trebuie să se întâmple. V. 14.

Cât de mult Cuvântul Domnului este o lumină pe cărarea mea zilnică? Cât de mult accept voia Lui?

-Domnul Isus ne-a dat slava, gloria lui V. 22. Deși a avut Slava Tatălui, a trăit smerit și blînd.

Acesta este gândul Domnului Isus pe care trebuie să-l avem și noi.

Domnul Isus are plăcerea să fim cu El în slava Lui. V. 24. Iar Evrei 2: 9 – 11.

Pentru trăirea noastră la gradul cel mai înalt al calității, avem garda Supremă care ne acordă toată asistența. V. 11, 12. Și rugăciunea Domnului Isus. V. 9, 15.

Ca să-l slăvim, glorificăm pe Domnul Isus, înseamnă a face și a termina lucrarea încredințată.

Cum stăm noi acum? Cum ne raportăm la cerințele dumnezeiești? Suntem gata?

Cum va fi raportul nostru când vom sta în fața Lui?

Doamne îți mulțumim pentru asistența Ta binecuvântată pe care ne-o pui la dispoziție, ca să trăim o viață la cel mai înalt grad al calității.

Slavă Ție Tată, în veci de veci!

Mesajul Domnului Isus către ucenicii Săi în seara vânzării Lui: „vegheați împreună cu Mine.”

 

Matei 26:40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!

A veghea înseamnă: a sta treaz noaptea, a nu dormi în timpul nopții,  a îngriji un bolnav stând noaptea la căpătâiul lui, a păzi, a sta de strajă, a supraveghea o activitate, a fi atent la ceva.

-Primul lucru care îl descoperim din cererea Domnului Isus, este că a cerut un lucru mic, simplu și nu greu de făcut: „vegheați împreună cu Mine!”

Matei 26:38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.”
Ucenicii Domnului Isus sunt chemați și azi la veghere împreună cu Domnul Isus, deoarece:

1.    Are frați neînsemnați care sunt flămânzi.

2.    Are frați neînsemnați care sunt însetați și nu au apă de băut.

3.    Are frați neînsemnați care sunt niște străini, chiar dacă sunt înconjurați de oameni.

4.    Are frați neînsemnați care nu au ce îmbrăca sau sunt îmbrăcați slab.

5.    Are frați neînsemnați care sunt bolnavi, pe care nu-i vizitează nimeni.

6.    Are frați neînsemnați care sunt în temniță sau lipsiți de apărare, nu li se face dreptate.

Suntem gata să veghem asupra acestor frați neînsemnați ai Domnului ca să le fim alături în nevoile lor?

 -Al doilea lucru pe care îl desprindem este că  le-a cerut un timp scurt să vegheze cu Domnul.

Dumnezeu dă omului o viață de 70 – 80 de ani, ca să trăiască pe pământ și să-și adune o comoară în cer.

Ne dă zile multe să ne ocupăm de noi, de familie, de confort și mai are nevoie de timpul nostru, dar nu mult, să lucrăm pentru El. Noi ce facem, îl ascultăm?

Cei patru ucenici au adormit, le era somn. Noi ce facem, dormim somnul nepăsării? Lăsăm pe mâine care nu vine niciodată? Suntem indiferenți?

-Al treilea lucru care se desprinde este că Domnul vine să vadă ce fac ucenicii și se întristează zicând: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!”

 Vrem noi să facem lucuri mari pentru Domnul și nu le putem face pe cele mici și simple.

Dacă la ucenici a venit să vadă ce fac și la noi vine și cum ne găsește?

Am vegheat un ceas, mai puțin, mai mult sau deloc?

Dacă azi l-am dezamăgit pe Domnul Isus, care a murit și a băut paharul greu și amar al suferinței pentru mine și tine, voi fi eu mai atent de acum încolo să nu-l dezamăgesc?

Dumnezeu nu ne cere lucruri grele de făcut, dar trebuie să le facem.

Domnul să ne ajute să veghem cu El și să trăim în El.

Amin!

 

 

Cântarea de o mare profunzime „O, ce valuri de-ndurare”, cântată de Corul Maranata, dirijată de dirijor Teodor Caciora

 

Suntem în Săptămâna Mare, o săptămână în care ne aplecăm mai mult și mai atent asupra jertfei Domnului Isus, jertfă ce ne-a adus mântuire și prin sângele Domnului avem curățirea de păcate. De jertfa mântuitoare pot beneficia toți acei ce cu credință vin la crucea Domnului Isus.

Vreau să prezint pentru publicul meu cititor o mare și profundă cântare scrisă în anul 1875, ea ne este adusă de către marele și credinciosul dirijor de la Arad, Teodor Caciora. Acest frate dirijor cu tenacitate, răbdare și dragoste de cântarea veche, dar plină de miezul Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu, se apleacă cu darul dat de Dumnezeu și pune în mișcare apariția cântărilor compuse acum 150 de ani, dându-le viață printru-n aranjament și o distribuție de excepție.

Maestrul Teodor Caciora, formând „Corul Maranata”, și-a ales cântările și din repertoriul nostru românesc, Nicolae Moldovan, Iosif Trifa și alți oameni ai lui Dumnezeu, care au trecut prin persecuții din cauza credinței și lucrării ce au făcut-o pentru Dumnezeu și slava Lui. Au cântat împreună în bisericele supra aglomerate din vremea comnuistă, a condus corul pe stadion după anul 1990, iar apoi și din cauza că unii păstori care nu au agreat corul și muzica clasică creștină, au ajuns să cânte acolo unde le este locul, sub cupola aurită a „Ateneului Român” din București.

Prezentarea întocmirii cântării pe scurt a dirijorului

O, ce valuri de-ndurare, este o piesă deosebită foarte accesibilă și profundă cu posibilități muzicale, melodice și armonice multiple. Pornind de la un aranjament instrumental al muzicianului olandez Pierre van Woerden, în această variantă a cântarii, am amplificat ideile muzicale prin Pian, Orgă, Violoncel. În plus, pe langă Cor mixt, am adăugat Soliștii (Tenor și Bariton). Pe parcurs ideile muzicale se împletesc în creșteri și descreșteri, sugerând valurile îndurării divine în care suntem purtați în viața de credință.

 În general, caut ca în aranjamentele mele să contopesc în mod fericit textul cu muzica, formând un tot unitar.

În plus, interpretarea Corului Maranata, a adus un plus de valoare acestei lucrări. Să fie toate acestea spre slava Domnului!

16 aprilie 202       -   Teodor Caciora

 

Cântarea „O, ce valuri de-ndurare” a fost scrisă în anul 1875 de către Trevor Francis Samuel, un mare scriitor de poezie și imnuri creștine. Melodia a fost compusă de către Thomas John Williams, compozitor baptist (n1869 – d. 1944), un om educat cu diplomă în muzică și dar de la Dumnezeu.

Frații noștri baptiști au pus-o în cartea de cântări comune: „Cântările Sionului” 1931, iar de atunci este cântată în biserici. În anul 2006, sub conducerea Uniunii, cântarea este trecută în cartea: „Cântările Evangheliei”, cântări duhovnicești, pe note. La întocmirea acestei cărți a luat parte și maestrul Teodor Caciora. Cîntarea este la pagina 710, sub numărul 550. Cântarea este scrisă și în cartea de cîntări comune: „Cântările Evangheliei” ediția 2003, editată de Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România, la pagina 505, numărul 550.

Pe canalul YouTube se găsesc multe cântări cântate de corul Maranata, dirijat de Maestrul Teodor Caciora, vă invit să le vizitați și veți fi zidiți sufletește și încântați de fumusețea întocmirii cântărilor și de profunzimea interpretării.

1.    O, ce valuri de-ndurare
Curg din crucea lui Isus
O, ce jertfă minunată
Este jertfa lui Isus.

R: Curăţit în al Lui sânge
Şi crezând în jertfa Lui
Mă apropii fără teamă
De Preasfântul Dumnezeu.

2. Pretutindeni să se-ntindă
Valu-acestei mari iubiri;
Toată lumea să audă
Despre jertfa lui Isus.

3. Orice suflet ce se află
În osândă şi păcat
Să se-ntoarcă azi la Tatăl
Şi să fie mântuit.

A Domnului să-i fie toată slava în veci de veci!

Surse:

Bebe Ceaușu

Teodor Caciora

Vizionare plăcută!

Complexitatea cântării

1931

Convenția Baptistă de Sud la 180 de ani - scopul ei, predicarea Evangheliei

 

Convenția Baptistă de Sud este binecunoscută în poporul nostru baptist din România, fiind alături de noi, fiind foarte activă în țara noastră din cauză că baptiștii români au fost persecutați de la începuturile mișcării ei, din 1856. La terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când asupra țării noastre au venit norii grei ai comunismului și ateismului, frații noștri de la Convenție, erau interesați de frații lor căzuți după cortina de fier. Statul comunist nu a mai dat voie baptiștilor din Statele Unite să vină în ajutorul celor din România, pentru că erau imperialiști. În raportul pe anul 1949/50 scrie: „Condițiile în România sunt mai rele decât în ​​Ungaria. Nici nu putem să corespondăm cu prietenii noștri baptiști din București. Auzim  că Seminarul funcționează cu un corp de studenți, dar  predicatorii sunt foarte săraci”.

Baptiștii din Sud au participat la formarea primei organizații baptiste naționale în Statele Unite în 1814, cunoscută sub numele de Consiliul Baptist al Misiunilor Străine sau Convenția Trienală , care se întrunește la fiecare trei ani. Această procedură de alegeri de la primul Congres al Uniunii, (1919) trienală, a fost și în România.

Convenția Baptistă de Sud a fost formată în perioada 8-12 mai 1845 la Augusta, Georgia din cauza unor neânțelegeri între baptiștii din nord și sud asupra instituției sclaviei.

Primul său președinte a fost William Bullein Johnson (1782-1862), care a fost președinte al Convenției Trienale în 1841.

Iată scopul acestei noi forme de asociere – Extras din statut:

Articolul I. Numele: Numele acestui organism este „Convenția Baptistă de Sud”.

Articolul II. Scop: Scopul Convenției este de a oferi o organizație generală pentru baptiștii din Statele Unite și teritoriile sale, pentru promovarea misiunilor creștine în țară și în străinătate și orice alte obiecte, cum ar fi educația creștină, întreprinderi binevoitoare și servicii sociale, pe care le poate considera adecvate și recomandabile pentru promovarea Împărăției lui Dumnezeu.

Cel mai cunoscut reprezentant al Convenției pentru România a fost Rev. Everett Gill, care a fost ales de Convenția Baptistă de Sud din Statele Unite în anul 1921, ca reprezentant al Convenţiei în țările europene. S-a stabilit la început în Lausanne, Elveția, de unde îi cerceta pe frații baptiști din diferite țări. De aici a venit și în București, vizitând mai apoi întreaga țară, îndrăgostindu-se de ea și de locuitorii ei.

Fratele Gill locuia pe strada Francmasona (din 1931, numele străzii a fost schimbat în Știrbei Vodă) nr. 40, conducând de aici lucrările de pe șantierul Seminarului Teologic Baptist din București. Din luna aprilie a anului 1930, se mută în clădirea Seminarului de pe strada Berzei, numărul 29.

Cu respect, pentru Convenția Baptistă de Sud. 

Domnul să vă binecuvânteze și vă mulțumim de marele ajutor!

Resurse:

Annual of the Southern Baptist Convention

Clitan Moise 1897 - ? din Cheșa

 

Fratele Moise Clitan s-a născut în ziua de 14 aprilie 1897 în localitatea Cheșa, din părinții Ignat și Mina, de naționalitate română, plugari.

Face 5 clase primare.

Între anii 1914 – 1919 a fost concentrat la Regimentul 33 infanterie din Oradea, unde a participat pe front în Italia în Primul Război Mondial. A fost lăsat la vatră cu gradul de sergent.

Pe 12 octombrie 1919 a fost botezat de fratele Szabó Pál.

S-a căsătorit cu Iuliana pe 1 noiembrie 1921, având împreună patru copii: Florița, născută în ziua de 25 iulie 1922, Moisă născut în ziua de 2 mai 1924, Elena, născută în ziua de 20 septembrie 1928 și Iosif, născut în ziua de 23 noiembrie 1930. Toți cei patru copii s-au născut în localitatea Cheșa.

Fratele Moise Clitan a păstorit Bisericile Creștine Baptiste din: Tulca, nu mult după botez, până în anul 1950, Petid din 1951, Suplacu de Tinca din 1951 și Căpâlna, din anul 1951.

Fratele Moise Clitan a locuit în tot acest timp la Cheșa numărul 56, raionul Salonta, regiunea Bihor.

Gașpar Balaban Ioan 1897 - 1962 din Igriș

 

Fratele Gașpar Balaban Ioan  s-a născut în anul 1897 în localitatea Igriș, județul Timiș. Părinții se numeau Ștefan și Maria.

Pe când avea 17 ani, în 1914, s-a botezat la Wayne Park Baptist Church din Erie, Pa.

În anul 1924 vine în România la părinții săi și se întâlneșete cu o tânără Anuța Crețu, cu care se căsătorește. Anuța era și ea implicată în lucrarea din biserică și scria articole în revista „Luminătorul”.

A studiat teologia la International Baptist Seminary din East Orange, N. J., precum şi studiile şcolii tehnice din Erie, Pa.

Fratele Gașpar Balaban Ioan,  din anul 1922 scrie în reviasta „Creștinul” lecțiunile de Școală Duminicală. Aceste lecțiuni erau traduse. A scris lecțiunile și în revista „Luminătorul”.

“Misiunea Baptistă Română din Alliance, Ohio”.

Lucrul de misiune între românii de aici s’a început în August 1928, de Gașpar Balaban Ioan și soția lui Anuța. S-au întâmpinat multe greutăţi, se țineau  adunări unde se predica Cuvântul. La şcoală duminicală erau 25-30 de elevi şi în Uniunea Poporului Tânăr erau 10 membri”.

În după masa zilei de 17 Februarie 1962 a trecut la cele eterne fratele Rev. Ioan Balaban Gaşpar, în spitalul Hamot, din Erie, Pa., după o scurtă suferinţă de numai câteva ore.

Surse:

Vasile W. Jones

Creștinul

Luminătorul

Cer demisia din funcția de vicepreședinte UBR a pastorului Cornel Peleașe!

 

Dacă analizăm cuvintele Domnului Isus despre slujire, vedem cum El a ridicat pe toți păcătoșii, i-a reabilitat și le-a dat mântuirea. Nu este vorba aici ca pastorul Cornel Peleașe să dea mântuirea, acesta fiind atributul exclusiv al Mântuitorului Isus.

Citind „Raportul vicepreședintelui pentru slujirea pastorală”, semnat Vicepreședinte cu Pastorala al UBCBR, Păstor PELEAȘE N. CARMIN CORNELIU, am văzut o înșiruire de date și un rechizitoriu de-a dreptul murdar. Cu fratele Cornel am discutat și în privat, și prin intermediar și i-am atras atenția că emite documente false, mincinoase, fără să se teamă de Dumnezeu și fără să aibă rușine de oameni.

În loc să slujească așa cum predică, face rechizitorii false, fără să țină cont de statut și de regulamentul Comisiei pastorale. Prin aceasta pastorul Peleașe este gata să distrugă pe nedrept persoane și biserici.

Pentru pastorul Cornel Peleașe o biserică este un grup nelegitim, iar un membru exclus pentru abuzuri făcute asupra membrilor bisericii este un membru cu drepturi depline.

Se vede că uneltele care aduc teroare în bisericile din București și de care se folosește pastorul Peleașe au fost prezente și azi, 05.04.2025, la Conferința de la Timișoara, cu o pancartă care creează confuzie. Anunțând de la tribuna Conferinței că în țară sunt două cazuri grave, vreau să spun că acestea sunt create de domnia sa, pentru răzbunare.

Acuzându-l pe un coleg de breaslă că a falsificat o semnătură, fără să prezinte dovezi convingătoare, de fapt pe slujitorul cu pastorala nici nu-l interesează dovezile, ci doar să acuze. Nici nu mai știu ce să zic, decât doar că cer demisia din funcția de vicepreședinte. Aceasta ar veni ca o vindecare în acest popor frământat de false probleme, polemici murdare, care duc la dezbinare și distrugere.

Vin sărbătorile Paștelui și trebuie să avem o inimă curată! De aceea, cer ca bunul Dumnezeu să lumineze mintea fiecăruia dintre noi și să ne îndrume pe calea cea bună!