La noi baptiștii români, Johann
Gerhard Oncken este foarte cunoscut, dar și de baptiștii din alte țări ale
Europei, fiind numit „Pionierul baptist al Germaniei.
Rev. J.H. Rushbrooke în anul 1915
are și el aprecieri înalte față de acest misionar curajos și plin de râvnă
pentru Evanghelia Domnului Isus. „Johann Gerhard Oncken este cunoscut în Marea
Britanie drept ,,Părintele baptiștilor germani”; dar el este mult mai mult
decât atât; ,,Părintele fondator al
baptiștilor continentali”, nu ar fi un titlu neapărat exagerat;
într-adevăr, după cum ni se derulează povestea noastră, ar părea că mișcarea pe
care a demarat-o el a exercitat o ușoară influiență chiar și dincolo de
continentul european”.
Johann Gerhard Oncken s-a născut
la 26 ianuarie 1800 la Varel, în principatul imperial de atunci, mai târziu
Marele Ducat, al Oldenburgului. Înainte să se nască, tatăl său a trebuit să
plece în Anglia, unde a murit; de aceea băiatul nu și-a cunoscut niciodată
tatăl. Mai degrabă, a fost crescut în casa bunicii sale, unde nu avea la
dispoziție decât resurse didactice slabe, dar bunica a fost o credincioasă care
i-a direcționat viața spre Cuvântul Domnului.
În anul 1814 un negustor scoțian
vine la Varel, îi place de băiat și îl ia cu el să-l facă un om și șade acolo
până în anul 1819, când pleacă la Londra. Aici în Scoția a experimentat marea
schimbare a inimii. Negustorul merge la Hamburg și-l pune pe Johann să-și
cumpere o Biblie. Mama negustorului l-a dus regulat la biserica.
Dintr-o scrisoare a sa putem
citi:
„Dar Dumnezeu, în providența sa,
m-a scos din locul meu natal și m-a adus într-o țară în care mijloacele harului
nu lipsesc. Multă vreme Duhul lui Dumnezeu a lucrat asupra mea în secret, fără
ca eu să-i urmez avertismentele. Mai degrabă, păcatul a câștigat întotdeauna
avantajul, care a fost apoi urmat de noi hotărâri și lacrimi de pocăință. Când
am ajuns la Londra, am intrat în contact cu tineri gălăgioși care stăteau în
aceeași casă în care stăteam eu și toate bunele mele intenții au fost sufocate.
Dar în 1820 am venit la Blackheath în Kent, unde am stat alături de oameni
evlavioși, care mi-au vorbit într-un mod pe care nu-l auzisem niciodată, care
erau binecuvântați în Dumnezeul lor și se rugau adesea pentru mine. Un duh de
rugăciune a venit și peste mine; am simțit că trebuie să am dreptate mai bună
decât am avut-o eu însumi. Dar nu aveam încă o viziune adevărată asupra
satisfacției depline pe care Hristos o făcea dreptății divine”.
La Londra a frecventat capela
Metodistă pentru o vreme, unde a fost cuprins de harul lui Cristos care a pus
stăpânire pe el. Aici a început să predice Evanghelia la cei din jur și le-a
scris și rudeniilor că starea de păcat duce la osândă.
În decembrie 1823 a sosit la
Hamburg ca misionar pentru Societatea Continentală din Londra care se ocupa cu
răspândirea Evangheliei și s-a alăturat congregaționaliștilor locali de acolo,
așa-numita „Biserica Reformată Engleză”, al cărei predicator la acea vreme,
domnul Matthews, l-a primit cu căldură, făcându-l un prieten drag. Aici a
inițiat școala Duminicală cum era la Londra și Oncken a fost cel care a dat
primul imbold al Școlii Duminicale în Germania. Oncken, deși nu era baptist, a
început să predice și din ce în ce mai multă lume venea să-l asculte.
Clerul din Hamburg a aflat de
aceste întâlniri pe care le inițiase Oncken, a început perescuția prin
amenințări și interdicții scrise.
Timp de 10 ani a fost persecutat
de către autoritățile de stat care au fost incitate de clerul bisericii de
stat. Persecuțiile erau la ordinea zilei, a fost ridicat de două ori și o dată
închis. În anul 1828 Oncken a fost condamnat la 14 zile de închisoare, dar
putea fi eliberat pe o cauțiune de 53 de mărci. De multe ori era amendat, adus
în fața poliției ca cel mai mare păcătos. Tensiunea din orașul Hamburg era mare
și se temea că îl vor expuza din oraș, lucru care ar fi pus capăt lucrării sale
misionare.
În ziua de 25 aprilie 1828
Oncken a fost chemat în fața senatorului și serios instruit să nu mai predice
că va fi ultima dată avertizat, iar la prima predică va fi adus înaintea porții.
În 1828, el a devenit un agent al Societății
Biblice din Edinburgh.
În anul 1829 a început o
corespondență cu un creștin botezat. Un pastor baptist l-a invitat la Londra ca
să fie botezat, dar Oncken a crezut ca o pierdere de vreme pentru că avea mult
de lucrat. La sfârșitul anului 1929 Oncken a făcut cunoștință cu un baptist din
America, care a rămas la Hamburg șase luni.
După multe discuții, cercetări,
Oncken și casa lui acceptă să fie botezat el și credincioșii lui, în ziua de 22
aprilie 1834, în râul Elba de către Barnas Sears, pastor și profesor baptist.
După câteva zile a organizat o biserică baptistă cu cei care au fost botezați.
Clerul luteran cu poliția erau deciși a
eradica noua biserică și zelul evanghelistic al lui Oncken. Camera de sus, unde s-au întâlnit, a fost
înconjurată de o mulțime, ferestrele și ușile au fost sparte, iar Oncken târât
în fața oficialilor și apoi aruncat imediat în închisoare. Evenimentul a
alimentat revoltator tot prin Germania, în speranța de a opri lucrarea lui
Dumnezeu. Toate bunurile sale au fost confiscate și atunci când nu a fost la
închisoare a fost citat să se prezinte aproximativ o dată pe săptămână.
În 1840 persecuția s-a întețit
la Hamburg. Oncken a fost condamnat la patru săptămâni de temniță, plus amendă,
iar Köbner și Lange la câte opt zile. Sfătuit de avocat, Oncken a solicitat
liderilor baptiști americani să-și folosească influiența pentru a mobiliza un
sprijin pe canalele diplomatice. Era primul demers din istorie în care
baptiștii solicitau sprijin diplomatic pentru obținerea libertății religioase,
într-un context în care asemenea practici erau total necunoscute. Raportul
anual al General Baptist Convention arată că liderii baptiștilor
americani au ajuns până la președintele SUA, Martin Van Buren (1782-1862), cu
situația lui Oncken. Deși președintele a declinat o intervenție diplomatică
directă, a dat dispoziție Departamentului de Stat să trimită instrucțiuni
consulului de la Hamburg, ca acesta să facă demersuri, în limita uzanțelor,
pentru a sugera mai multă libertate religioasă. Cu toată opoziția, mișcarea
baptistă s-a extins.
Și după ce a fost botezat și
lucrarea lui misionară a luat amploare în Germania, dar și ăn alte țări. În
anul 1846 scrie pentru revista The Baptist, un articol prin care arată:
„Prin
binecuvântarea Domnului tot înaintăm și, într-un turneu recent în Olanda, am
botezat șaisprezece credincioși și am format trei biserici. Deși treceam prin
țări în care am fost interzis, nu am fost maltratat și doar o singură dată am
fost chemat în fața magistratului. Încurajările noastre sunt grozave, atât
aici, cât și în alte părți, și sper că ne vor încuraja să fim mai devotați
singurei cauze importante de pe pământ. Orice altceva este trecător ca suflarea
pe care o inspirăm, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna.
Oh! pentru ca noi toți, care purtăm numele lui Hristos și care am fost
îngropați în moartea Lui, să putem simți puterea iubirii Lui în inimile noastre
și să fim constrânși de ea să trăim numai pentru Acela cu care vom trăi veșnic
în fericirea veșnică.
Sănătatea
mea s-a îmbunătățit puțin, deși în continuare mă cam supără gâtul, astfel încât
pot vorbi cu turma mea doar de două ori pe săptămână. Ei bine, știu că, dacă
Domnul are lucrare pentru mine, El va potrivi îndurările Sale cu nevoile mele;
El ne va împlini toate nevoile prin bogățiile Sale în slavă, prin Hristos Isus,
Domnul nostru, și dacă ne cheamă, este și mai bine, căci cine cunoaște
păcătoșenia firii noastre și lupta grea pe care va trebui să o ducem până la
sfârșit nu întârzie să fie cu Domnul Său în slavă. În curând ne vom întâlni
acolo, dragă frate, prin sângele Mielului. Până atunci, ochiul nostru să fie
ațintit pe cruce.
Crucea,
crucea, asta este câștigul meu
Pentru
că pe ea a fost înjunghiat Mielul;
Acolo a
fost răstignit Domnul meu,
Acolo
pentru mine, Mântuitorul meu a murit.
Sunt,
dragă frate, al tău în cea mai bună dintre legături.
J. G. Oncken”.
În perioada 4-8 mai 1842, un incendiu uriaș a
distrus o treime din orașul Hamburg, în urma căruia douăzeci de mii de oameni
au rămas fără adăpost. Biserica lui Oncken s-a implicat total în asistarea
sinistraților. Cum clădirea pe care biserica abia o cumpărase, un fost siloz cu
câteva etaje, scăpase de flăcări, aceasta a fost amenajată în adăpost. Similar,
membrii bisericii și-au pus casele la dispoziția sinistraților. Într-un context
în care au observat că mulți alții s-au dedat la jafuri și speculă, profitând
de tragedie, autoritățile au remarcat rolul pozitiv jucat de baptiști, momentul
reprezentând o cotitură în relația dintre cele două părți. Anul 1848 formează un punct de reper în istoria baptiștilor
germani, deoarece a adus introducerea libertății religioase.
Pe 8 iulie 1845, soția lui Oncken, Sarah, a căzut
răpusă de cancer la sân. Cei doi au avut opt copii, dintre care doar patru au
ajuns la maturitate. Oncken s-a recăsătorit doi ani mai târziu cu Ann Dodgshun,
văduva unui comerciant din Yorkshire, diacon al unei biserici și om de afaceri.
Ann a suferit de gută și a murit pe 26 martie 1873, fără a avea copii cu
Oncken. Acesta s-a recăsătorit a treia oară pe 24 decembrie 1874 cu Jane Clark,
membră a bisericii lui Spurgeon, cu 23 de ani mai tânără ca el. Jane i-a
supraviețuit soțului ei 36 de ani, murind în Elveția pe 1 ianuarie 1916.
Lucrarea a continuat să se extindă, noi
biserici ființând deja în Elveția și Franța. Din 1846, activau misionari în
Austria și Ungaria. Pentru o administrare mai judicioasă a lucrării, la Hamburg
a fost înființat în 1853 un Bord de Misiune, care avea să coordoneze misiunea
continentală până la începutul Primului Război Mondial. La finele anului 1853,
existau 44 de biserici mari, în afară de filiale, totalizând 4618 membri.
Oncken îi anunța pe partenerii americani de la
ABMU că se deschisese o ușă pentru Evanghelie și în sudul Rusiei, în Ucraina de
azi. Tot el transmitea celor de la Boston, pe 10 aprilie 1862, că în ultimul
an, „Evanghelia glorioasă pe care o răspândim anual printre milioane [de
oameni] în Germania, Danemarca, Norvegia, Rusia, Lituania, Polonia, Austria,
Ungaria, Valahia, Elveția și Franța, a fost îmbrăcată cu putere irezistibilă de
sus…” Misiunea continentală a crescut constant, an după an, credincioșii baptiști
preluând viziunea lui Oncken: Jeder Baptist ein Missionar! [Fiecare
baptist, un misionar!]
Johann Gerhard Oncken, a lăsat
în urmă 55 de volume de jurnale, scrise alternativ în germană, franceză și
engleză, precum și 30-40 de volume de predici scrise în întregime, pe care le
aduna mereu cu grijă și le capsa împreună la sfârșitul anului. Desigur, ziua
începea pentru el la ora 5 dimineața și fiecare minut al zilei a fost folosit
cu conștiință.
Oncken era evanghelistul și inițiatorul de
sistem, un adevărat revoluționar, cel care a generat viziunea mișcării baptiste
continentale. Când Oncken a încetat din viață pe 2 ianuarie 1884, la aproape
jumătate de veac de la botezul său, pe continent existau deja peste treizeci de
mii de baptiști. Baptismul era răspândit în nordul continentului din Danemarca,
Suedia și Norvegia până în Țările Baltice și în Rusia, la Sankt-Petersburg. În
centrul, sudul și estul continentului s-a extins din Elveția, Austria, Ungaria,
Cehia, Slovacia, România și Bulgaria, până în Ucraina și Georgia. În altă
ordine de idei, credincioșii baptiști germani, care au emigrat, formaseră deja
numeroase biserici în SUA, Canada, Africa de Sud, Australia și în America de
Sud. În 1914, în Europa continentală erau 1182 de biserici baptiste, cu 139 270
membri. Dintre aceștia, 28 900 membri organizați în 178 de biserici reprezentau
bisericile vorbitoare de limba germană din Rusia. Bisericile baptiștilor ruși
nu intră în aceste cifre statistice, estimându-se un total de 50. 000 membri.
Lucrarea bisericii baptiste
germane din Bucureşti se afla sub influenţa, grija şi directiva spirituală a
baptiştilor din Germania şi a conducătorului lor, Johann Gerhard Oncken. El a
fost cunoscut multă vreme, chiar şi după moartea lui, ca „părintele baptiştilor
germani”, dar în realitate, el a fost „părintele baptiştilor din Europa”.
Deși pionierul misionar baptist
Johann Gerhard Oncken a murit în anul 1884 spiritul să misionar vioi nu a murit
și s-a văzut în frații care i-au urmat.
„Cuvintele lui Oncken, „Jeder
Baptist Ein Missionair” (Fiecare baptist un misionar) au fost tipărite cu
litere mari peste platformă. Practic, fiecare vorbitor a sunat nota misionară.
Cele mai emoționante discursuri auzite au fost relatările misionarilor.
Atitudinea Congresului a fost că nimeni nu este un adevărat baptist care să nu
fie misionar”. Este vorba de Congresul al V – lea al Alianței Mondiale ținut la
Berlin în zilele de 4 – 10 august 1934.
Surse:
Alexa Popovici
Rev. J.H. Rushbrooke
Joseph Lehmann
Mihai Ciucă
Baptist and Reflector
The Baptist
.png)
