Folk Manfred 1935 - Cernăuți

 

Fratele Manfred Folk s-a născut în ziua de 7 august 1935, în localitatea Cernăuți. Părinții se numeau Johann (1900-1954) păstor baptist german pe teritoriul Românie vezi AICI și Ana, născută Chytil, etnici germani de naționalitate română şi confesiune baptistă. Este fiul pastorului de limbă germană Folk Johann (Hans).

Începe şcoala primară la Sighişoara şi o continuă la Sibiu, unde s-a mutat împreună cu familia. Se înscrie la liceul Brukenthal din Sibiu, profil muzică, care după o lună își schimbă profilul, devenind de profil  tehnic, şi îşi termină liceul la Timișoara, unde din nou se mută împreună cu familia. Calificarea tehnică în construcții industriale, civile și planificare obţinută după absolvirea liceului i-a fost de folos după ce s-a stabilit în 1966 în Republica Federală Germană, unde a fost angajat la primărie.

Ca şi copil a străbătut ţara în lung şi-n lat, însoţindu-l pe tatăl său în călătoriile misionare făcute în ţară, călătorii care au fost făcute cu motocicleta.

A urmat sudii teologice pentru evanghelizare la fără frecvenţă.

În ziua de 28 februarie 1948 a fost botezat de Folk Johann, tatăl lui, în casa lor privată. Înainte de venirea comuniștilor la putere, unele biserici baptiste făceau botezul la baia comunală din oraș, dar ulterior nu a mai fost posibil. Împreună cu el a mai fost botezat și viitorul pastor baptist german Adolf Novac.

Duminică, 6 iunie 2004, în cadrul serviciului de dimineaţă a avut loc în Biserica Creştină Baptistă din Oraviţa, judeţul Caraş Severin, ordinarea ca misionar pentru românii din Spania a fratelui Manfred Folk. Fratele Manfred provine dintr-o familie de pastori baptişti germani şi a slujit timp de mai mulţi ani în biserici baptiste din Germania. După Revoluţie a fost implicat in diverse acţiuni evanghelistice şi de caritate în zona Oraviţa. La acest eveniment au fost prezenţi fraţii păstori: Ilie Cimpoca (Răcăşdia), Pavel Petruţ (Bănia), loan Vrâncuţa (Anina), Valentin Sfercoci (Oraviţa) şi Ionel Tuţac, preşedintele Comunităţii.

Iată ce scrie revista Farul Creştin în anul 1996: Deşi a plecat din ţară în urmă cu 30 de ani, dânsul nu a uitat bisericile din România, pentru care desfăşoară o acţiune de ajutorare, în special în ceea ce priveşte construcţia caselor de rugăciune. Actualmente locuieşte in oraşul Lorrach din Germania.

Weekendul din 18-20 noiembrie 1996 a adus multă bucurie in Biserica Creştină Baptistă „Vestea Bună” din localitatea spaniolă Roquetas del Mar! După o perioadă de post şi rugăciune, vineri şi sâmbătă seara s-a vestit Cuvântul lui Dumnezeu, iar duminică dimineaţa a fost un botez nou-testamental cu două persoane, al doilea botez din acest an.

Duminică după-masă, Biserica a avut părtăşie la Cina Domnului, ocazie cu care şi cele două noi membre ale Bisericii au luat parte pentru prima dată la Cina Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit de fr. Pastor Schinteie Ghiţă, care a oficiat actul botezului şi Cina Domnului. La punerea mâinilor a luat parte şi fr. pastor Manfred Folk, din partea Bisericii Baptiste Germane din localitate.

Pastor Schinteie Ghiţă

Fratele Manfred Folk a lucrat în Bisericile Creștine Baptiste și în timpul regimului comunist, venind din Germania Federală ca turist, dar după anul 1990 a venit nestingherit și a ajutat atât material cât și spiritual Bisericile Creştine Baptiste din Răcăşdia, Grădinari, Lescoviţa, Băile Herculane, Brezon (biserică de romi), Oravița, Tirol şi lertof din jud. Caraş-Severin, şi Voiteg din județul Timiş.

A colaborat cu revista Farul Creștin de la Arad, unde a scris unele articole.

După revoluţia din anul 1989, în biserica din Iertof a venit din Germania unul dintre nepoţii Cristinei Folk, mătuşa lui Manfred Folk, numit Manfred Folk Lazak, care a luat asupra sa 90% din cheltuielile de construcţie ale casei de închinare; locaşul de închinare a fost inaugurat pe data de 22 iunie 1992, iar astăzi biserica numără 15 membri şi 7 aparţinători.

A scris istoricul familiei.

Jurjeu Silviu Paul 1955

 

Fratele Silviu Jurjeu s-a născut la 22 aprilie 1955, în București și este al treilea dintre copiii Mariei și ai lui Gheorghe Jurjeu, membri activi în biserică. A fost botezat la 16 iulie 1978 în Biserica Golgota din Bucureşti de către losif Țon.

S-a căsătorit în mai 1982 cu Ana Mărginean din Alba lulia, și au fost binecuvântați de Dumnezeu cu un fiu, Andrei, și o fiică, Laura.

Copil fiind, Silviu vine împreună cu părinţii şi fraţii lui în biserica Golgota în anul 1961. Participă alături de frații săi mai mari la școala duminicală, apoi la tineret, cântând în corul tinerilor vineri seara și ulterior și duminica seara, în corul dirijat de fratele Ionel Țunea și Daniel Petrescu.

Îşi începe activitatea de corist la vârsta de 14 ani, în anul 1969. În anul 1970 se integrează în corul mixt, apoi este cooptat în corul mic, dirijat de Daniel Stăuceanu. În momentul în care Daniel Stăuceanu și-a depus actele pentru plecarea din țară, pastorii Țunea și Brânzei, alături de Daniel Stăuceanu, au propus comitetului implicarea lui Silviu Jurjeu, împreună cu Pavel Bogățeanu, în pregătirea și dirijarea corului.

În toamna anului 1979, la îndemnul mentorului său, Daniel Stăuceanu, începe pregătirea de dirijor alături de alți tineri talentați din bisericile baptiste din București. După trei ani de pregătire cu fratele Stăuceanu, este numit dirijor al corului mixt. După plecarea fratelui Stăuceanu în SUA devine dirijor şi al corurilor bărbătesc şi mic. În calitate de dirijor, urmând exemplul maestrului său, abordează piese dificile, cu mesaj spiritual bogat, atât cu corul mixt, cât și, ceva mai târziu, cu corul tinerilor, cu cel bărbătesc și cu grupul bărbătesc pe care le formează și le conduce.

După cei trei ani de studiu cu Daniel Stăuceanu, după plecarea lui în SUA şi la îndemnul lui, continuă studiul dirijatului pentru încă un an cu fratele Miclea Iovan, pe atunci şef de catedră la Catedra de dirijat coral a Conservatorului de muzică din Bucureşti.

În anul 1990 îşi completează cunoştinţele în dirijatul coral luând clase de master cu maestrul Anatol Goreaev Soroceanu, directorul Filarmonicii din Arad, apoi în anul 2000 beneficiază şi de sfaturile maestrului de dirijat coral prof. dr. Nicolae Bica.

Începând din anul 2014 este invitat să predea la Universitatea Emanuel din Oradea ca profesor invitat următoarele cursuri: Cânt bisericesc şi Imnologie/liturgică evanghelică, cânt coral la secţia de Teologie pastorală, cursuri de estetică muzicală şi imnologie/liturgică evanghelică la specializarea Pedagogie muzicală şi Management artistic în cadrul programului de Master în Arta muzicală a Universităţii Emanuel din Oradea. Aceste cursuri au fost predate în decursul anilor în sistem de voluntariat şi mentorare.

Între 1999 și 2005 a fost ales cenzor al Cultului CreștinBaptist din România și în perioada 2005-2009 a fost Consilierul economic al Cultului Baptist, specialitatea de bază fiind științe economice și comerț international.

Pentru maturitatea și implicarea sa în lucrarea din biserică este ales de biserică membru în comitetul de conducere începând din 1987 (apoi 1988 şi 1989) și ulterior în mai multe mandate, până în prezent. În cadrul comitetului primește responsabilități în domeniile ordinei și disciplinei, în probleme administrative și în activitatea muzicală. În anul 2002 biserica îl alege ca prezbiter. Ca membru în comitet, în fiecare mandat, este ales delegat din partea bisericii Ia adunările generale ale Comunității de București, dar și la câteva conferințe naționale și congrese ale Cultului.

A fost întotdeauna sensibil la problemele celor nevoiași și a persoanelor defavorizate din biserică (bătrâni și săraci), solicitând de mai multe ori majorarea alocărilor bugetare pentru această categorie de cheltuieli. Încă de la vârsta de 18 ani traduce și adaptează din limba engleză, şi ulterior germană şi rusă, textul mai multor cântări pentru cor mixt și cor bărbătesc. Traduce materiale de studiu din limba engleză, materiale care sunt folosite de grupul de tineri cu care misionează. Traduce simultan mai mulți pastori străini care predică la amvonul bisericii, cu precădere în perioada 1980-1990.

Împreună cu grupul de misiune din care a făcut parte încă din tinerețe (din care mai făceau parte Dumitru Răgălie, Mihai Lazăr, Mihai și Cornel Suciu, Magda, Carmen, Anca, Daniela și Cristian Bucurescu, Aurelia (Bobo) Mustață, Doina Pantea, Atena Mihăilescu, Emil Bleoaje, Beniamin și Alexandru (Saul) Capotă, Virgil Achihai (actualmente președintele Cultului Creștin după Evanghelie, care în perioada studenției era o prezență activă în viața muzicală a Bisericii Basarab), dar ulterior și cu corurile pe care le-a dirijat, a vizitat multe biserici și a participat la multe misiuni, precum și la inaugurări de biserici (înainte de 1989: Bacău, Pitești, Nenciulești, Fetești, Iași, Brașov, Sibiu, Făgăraș, Craiova, Sat Miner, iar după anul 1990 Pitești, Slobozia de Argeș, Bădeni, Dimieni, Otopeni, Dârza etc.).

În anul 1990 este delegat la primul Congres al Uniunii tineretului Baptist din România, unde este ales în consiliul de conducere al acestei organizații, în cadrul departamentului de relații externe.

Începând cu anul 2000 se implică major și în lucrările administrative ale bisericii. Este implicat în continuare în lucrarea muzicală. Pregătește și dirijează corul mixt, un cor de copii și adolescenți din biserică, iar după 1990 înfiinţează corul de tineri şi mai multe grupuri corale bărbăteşti de tineri. În 2009 înfiinţează Corala Vestea Bună, iar în 2015 grupul vocal bărbătesc Vestea Bună.

„Fără moarte nu există înviere: A murit Isus?” De Dr. Octavian Caius Obeada se poate comanda la un preț bun.

 

Am scris despre această carte AICI. S-a mai scris și AICI de către fratele Laurențiu Nica. Puteți să vedeți informații și să alegeți să cumpărați în cunoștință de cauză. Cartea se poate comanda printr-un comentariu, care nu va fi publicat, unde puteți să vă exprimați dorința și datele de contact. Așa cum am anunțat în articolul citat mai sus, cartea are 283 de pagini și costă 30 lei.

Mai jos redau câteva gânduri exprimate de câțiva frați profesori:

 

„Fiecare generație are datoria să formuleze o apologie pentru credința lor în Isus Cristos, cel care „a murit, a fost îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi.” Importanța teologică a acestor evenimente istorice este explorată în mod amplu de-a lungul istoriei gândirii creștine. Caracterul apologetic al acestora, însă, este pus mult mai rar sub analiza facticității istorice. Autorul Octavian Caius Obeada întreprinde o analiză a morții lui Isus Cristos din punct de vedere medical, tocmai pentru a acoperi această lacună. Și o face de pe poziția privilegiată de medic și de teolog. Am convingerea că evangheliștii și apostolii ar fi aprobat instrumentul apologetic pe care autorul îl pune la îndemâna generației noastre. Citește, folosește și dă mai departe”.

- Dr. Radu Gheorghiță - Professor of Biblical Studies, Midwestern Baptist Theological Seminary

 

„Cartea scrisă de Dr. Octavian Caius Obeadă, Fără moarte nu există înviere, reprezintă un studiu remarcabil în domeniul apologeticii creștine, prin care autorul își propune să analizeze aspectele istorice și medicale ale morții lui Isus. Experiența autorului în medicina de urgență, precum și cei peste douăzeci de ani dedicați studiului apologeticii, îi conferă autorului perspectiva unică de a analiza plauzibilitatea morții lui Isus.

Autorul examinează dovezile istorice ale răstignirii lui Isus cercetând documentele scrise în perioada în care a trăit și a activat Isus Hristos, pentru a înțelege mai bine contextul social, politic și religios al Iudeii din secolul I. Narațiunea istorică a răstignirii lui Isus este completată de descoperirile arheologice, pe care autorul le prezintă ca pe dovezi tangibile ale diferitelor practici și ritualuri religioase descrise în relatările Evangheliilor. În același timp, autorul explorează și dovezile teologice ale morții lui Isus, luând în considerare modul în care oamenii înțeleg moartea și învierea lui Isus ca împlinire a profețiilor Vechiului Testament și pilonii de bază ai Noului Legământ.

Prin intermediul acestei lucrări, autorul îi invită pe toți cei interesați să pornească în propria călătorie de investigare a plauzibilității morții lui Isus pe cruce. În opinia autorului adevărata provocare nu constă în recunoașterea morții lui Isus ci în confruntarea cu implicațiile acestui eveniment. Călătoria de explorare a întrebării legată de moartea lui Isus oferă fiecărui cititor ocazia unică de a reflecta asupra propriului loc în cadrul narațiunii care a modelat istoria lumii de mai bine de 2000 de ani.

Cartea Dr. Caius Obeadă reprezintă o resursă importantă nu numai pentru cei interesați de studiul apologeticii creștine, ci și pentru membrii bisericilor preocupați de consolidarea credinței lor”.

- Pastor Conf. Univ. Dr. Daniel Mariș - Rectorul Institutului Teologic Baptist București.

 

 „Într-o lume a arbitrariului și a relativismului cronic, una în care însăși ideea de știință este pusă sub semnul întrebării și redusă samavolnic la nivelul unor simple opinii, dr. Caius Obeadă face două lucruri absolut remarcabile. În primul rând, abordează o tematică esențială, nu doar pentru credincioșii practicați, dar și pentru cultura umană în general – faptul morții lui Isus Hristos! Crucea de la Calvar este locul unde a fost reconciliat cerul cu pământul, astfel că o nouă lucrare scrisă pe acest subiect este binevenită și necesară. În al doilea rând, autorul ne ghidează spre un tezaur semnificativ de argumente, bine sistematizate, care ne conving de adevărul morții și învierii lui Hristos. Îl felicit pe dr. Obeadă pentru această lucrare bazată pe o bibliografie bogată și le-o recomand tuturor celor interesați de domeniul apologeticii”.

- Lect. Univ. Dr. Constantin Ghioancă - Institutul Teologic Baptist din București.

 Câteva informații din prefața scrisă de Dr. Octavian Caius Obeada:

În pragul unei etape personale semnificative, m-am trezit învăluit în căldura prieteniei, dornic să împărtășesc decizia care era pe cale să-mi remodeleze calea. Neamul meu a îmbrățișat tradițiile baptiste, cu rădăcinile mele profund legate de credință timp de patru generații. Decizia de a îmbrățișa învățăturile lui Isus și de a fi botezat s-a născut dintr-o convingere personală profundă, nu doar dintr-un ritual de trecere moștenit de la strămoșii mei.

Pe măsură ce anunțul s-a așezat printre prietenii mei, acesta a declanșat un vârtej de discuții cu întrebări care au variat de la curioase la conflictuale. Un prieten, cu un amestec de curiozitate și provocare, a pus întrebarea care a plutit în mintea multora: “De ce te botezi? Este din cauza părinților tăi?” Întrebarea, deși provocatoare, m-a găsit fără gardă și pregătit cu un răspuns la care mă gândisem de așa de mult timp.

Proclamasem adesea, cu îndrăzneala tinereții, dorința de a-mi croi propriul drum, diferit de cel al părinților mei. Noțiunea de botez, în special, a fost o decizie pe care am ținut neapărat să nu o iau influențat fiind de tradiție sau așteptări. Fervoarea mea în discuțiile despre credința și deciziile mele a fost palpabilă, condusă de convingerea că ceea ce întreprindeam era o reflectare a credinței mele personale, nu o imagine în oglindă a influenței părinților.

Acea noapte, sub baldachinul stelelor și ochii vigilenți ai prietenilor mei, a devenit un creuzet pentru credința mea. M-am trezit articulând motivele credinței mele în Dumnezeu, invitându-mi prietenii să pornească în propriile lor călătorii de întrebări, căutare și poate găsirea propriilor convingeri despre marile mistere ale vieții și divin. În timp ce multe întrebări rămâneau fără răspuns în aer, hotărârea mea cu privire la credința mea a fost de nezdruncinat – o dovadă a convingerii mele în învățăturile lui Isus și a promisiunii vieții veșnice. Acest moment, împărtășit între prieteni, nu a fost doar o declarație de credință, ci o afirmare definitorie a identității și credinței mele.

Iubiți frați din America, nu din cauza bocancului și ciomagului rusesc ați fost nevoiți să părăsiți România?

 

Mesajul meu, cu precădere este pentru fratele pastor Daniel Chiu, dar și pentru cei care cu mare râvnă îl apără pe candidatul ,,suveranist.”

Cu atât de mare ușurință, doriți să dați cu palma peste obrazul înaintașilor, părinților voștri, unii păstori sau frați de rând care au suferit din cauza bocancului și ciomagului sovietic?

Sunt atâtea familii marcate de trauma comunistă încât și azi se tem să vorbească de trecutul tenebros și dramele prin care au trecut; iar ceea ce faceți dumneavoastră este să căutați a gira aceleași doctrine ale asupitorilor lor. Oare ce ar spune acum frații precum Mihai Chiu, Brânzei Vasile și cei ce au suferit doar pentru că erau pocăiți și-și exprimau propria credință? Oare ce simte familia fratelui Amfilofie Liubimirescu care în mișelește a fost omorât de securitate?

Ca-n orice democrație, aveți o opțiune frate păstor Daniel Chiu, dar nu mințiți chiar așa și nu dați palme peste obrazul însângerat al fraților rămași în țară, care vă așteaptă cu drag să reveniți acasă. Cu durere în suflet, ceea ce faci dumneata ne trimiți înapoi sup opresiunea rusească?

Dumezeu nu ne învață să mințim ca să susținem o ideee ideală și ne spune că doar El este adevărul Absolut. Dumnezeu nu ne spune să mințim chiar în favoarea Lui ci ne îndeamnă să cunoaștem adevărul.

Iubesc frații mei din America și de peste tot, iubesc pe dușmanii mei și vreau să-i iubesc așa cum ne învață Evanghelia și spiritul ei dar nu faceți un rău așa de mare să aruncați în timp de libertate cu bună știință în ograda noastră ciomagul rusesc, lăsați-l acolo?

De ce nu spuneți că în Rusia orice opozant este omorât fără milă, crimele făcute de domnul Putin, ce alegeri sunt acolo? Oare merită acest popor să fie adus sub acest toiag despoctic și criminal? Ați auzit cazul păstorului  Yuri Sipko fost Presedinte al Uniunii Baptiste din Rusia? Chiar credeți că suntem niște proști că trăim aici în aceste condiții?

Și crimele domnului Putin ca și devierile LGBT sunt tot atât de mare păcat dacă tot vrem să spunem adevărul adevărat. De ce vă asociați cu criminalii?