Ne-am adunat cu toții pentru
a-l conduce pe ultimul drum pe soțul, tatăl, bunicul, fratele, cumnatul,
vecinul sau colegul nostru drag, Vasile Zaharia. A plecat să fie cu Domnul Acasă
în locuința eternă. Este o pierdere dureroasă pentru noi toți, dar suntem
mângâiați de faptul că a plecat să fie cu Mântuitorul și Creatorul său, pe care
L-a iubit mai mult decât orice în lumea aceasta. A ajuns la finalul alergării
pe acest pământ trecător, ca să primească cununa veșnică care nu se poate
veșteji.
S-a născut în satul Cuceu în data de 08
August 1952 și a copilărit în familia Zaharia Aurel și Maria, alături de sora
lui, Emilia. A absolvit Liceul Economic din Baia Mare în anul 1971. Acasta a fost anul în care
L-a urmat pe Domnul Isus și a fost botezat în localitatea Cehei. Apoi, a
studiat la Facultatea de Sțiințe Economice din Cluj-Napoca, absolvind în 1978. În
timpul anilor de studenție a întâlnit-o pe Viorica. S-au căsătorit și au avut
trei copii: Mara-Mihaela, Mihai și Alexandru. A fost un tată și un soț dedicat
în totalitate familiei. Ulterior, a fost binecuvântat cu nepoți: Maria, Naomi,
David-Cristian, Priscila, Emanuela-Eliza. I-a iubit deosebit de mult, știa să
își petreacă timpul cu ei într-un mod distractiv. Cu siguranță va rămâne un gol
imens în inima fiecăruia dintre ei. Va lipsi din echipa de șah, badminton,
fotbal, baschet. Cele mai importante locuri de muncă au fost Combinatul Minier
Cluj, Banca Dacia Felix și Banca Transilvania, unde a muncit peste 20 de ani.
Si-a trăit viața slujind pe Cristos și
Biserica, un exemplu pentru cei din jurul său, atât prin vorbe cât și prin
fapte. A avut o relație de neclintit cu Domnul său și a trăit după cuvintele
Sfintelor Scripturi. A fost ordinat ca prezbiter în via Domnului în primăvara
anului 1991. A fost implicat activ în lucrarea de construcție și administrare
a activității Bisericii Baptiste Betania din cartierul Mărăști. A fost un om cu
un caracter puternic și a trăit în așa fel încât să-i aducă slavă lui Dumnezeu,
totodată îndemnându-i și pe alții să facă la fel. A fost mereu un om gata să
ajute pe cei din jur și să ofere cel puțin un cuvânt de încurajare sau chiar
mai mult decât atât. Dumnezeu L-a binecuvântat în toate lucrurile în călătoria
lui pe acest pământ. A fost sănătos și plin de viață, până când a fost chemat în
mod neașteptat, dar fără suferință, în Gloria Cerească.
Vasile al nostru iubea Cuvântul. Îl văd
jos în sufragerie cu Biblia și creionul în mână. Discuțiile treceau imediat de
la cotidian la spiritual, la lucruri descoperite în Scripturi. „Ce spune Cartea?”,
parcă îl aud spunând. Da, casa lor a fost una în care Scriptura era deschisă,
citită și trăită. Atunci când era și Tata Mihai în viață, cei doi studiau
împreună și treceau prin școala unde Duhul Sfânt lumina și explica.
Vasile al nostru era un om al cifrelor. Acesta
a fost domeniul lui de activitate, să facă socoteli. Amprenta matematică se
regăsește în toată Creația și în Cuvântul lui Dumnezeu. În Cartea Psalmilor
găsim scris „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag” și „În cartea Ta erau
scrise toate zilele care-mi erau rânduite mai înainte de a fi fost vreuna din
ele.” Când numărul pașilor sunt împliniți conform zilelor scrise în Carte, inima
se oprește. Vasile a început lucrul în grădină în ziua de 29 aprilie 2023, iar
numărul pașilor lui s-a împlinit aici. Dumnezeu i-a numărat, au fost făcuți
toți pașii și acolo a fost chemat Acasă la vârsta de 71 de ani neîmpliniți. O
mare parte din pașii Lui au fost făcuți pe câmpul de misiune, în localitățile Baciu, Pata,
Apahida, Jucu, Dezmir și altele. A plecat auzind chemarea
„Suie-te aici, ai absolvit. Acolo ai văzut în parte Cuvântul, dar aici îl vei
vedea în mod desăvârșit.” El a plecat… noi am rămas să studiem.A lăsat un exemplu
demn de urmat, arătându-ne în fiecare zi că credința și speranța în Dumnezeu ne
pot ajuta să depășim cele mai mari greutăți, pentru că toate sunt în mâna Lui
de Tată Iubitor.
Acum că a plecat la Domnul, ne mângâiem inimile
cu faptul că este într-un loc de pace și de odihnă veșnică alături de cei dragi
plecați înaintea lui. Cu siguranță ne va fi nespus de dor de el, dar vom continua
să trăim după exemplul moștenirii lasate nouă, întrucât și el a dorit să urmeze
în toate calea lui Hristos. Știm că acum este în îmbrățișarea Mirelui ceresc, în
Cerul Său la care a meditat si pentru care s-a luptat cu râvnă toată viața de
sub soare.
Te iubim și asteptăm cu nerabdare
momentul revederii,
Familia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu