Aceeași carte, tipărită în românește în trei secole diferite, cu diferite nume!

Unul dintre cei puternic interesați de istoria baptistă, anume Mihai Ciuca din Brăila, m-a ajutat și pe mine să descopăr și să ma bucur de avantajele netului. Astfel am ajuns la Catalogul Online al Bibliotecii Academiei Române, unde am găsit multe titluri din literatura baptistă și evanghelică mai veche.

Una dintre aceste cărți este de John Bunyan, care a fost scrisă în anul 1678 și pînă în anul 1938 a fost tradusă în 114 limbi.[1] Ea a apărut prima dată în limba română în a doua jumătate a secolului XIX.

1. Voiagiul crestinului către eternitatea fericită

Conform cu situl Academiei Române,  cartea apare în 1890 sub numele „Voiagiul crestinului către eternitatea fericită”,[2] tipărită la tipografia Carol Göbl la Bucuresci și are 248 de pagini. Numele traducătorului nu este specificat.

2. Călătoria Creștinului

Fr. Constantin Adorian spune că Prințesa Ralu Callimachi a tipărit pe cheltuiala ei  Călătoria Creștinului și multe alte broșuri care le-a și răspândit în timpul războiului prin spitale, pe la soldați răniți.[3] Este vorba de Primul Război Mondial.

În 1920, ea se vindea cu 10, 12, 14 lei (după legătură).[4]

Cartea este retipărită în 1923 de Editura Societății de Cărți religioase din București, este tradusă de I. E. Torouțiu, este o edițe nouă cu note și multe ilustrații, revăzută de D. Cornilescu.

Aceeași carte este retipărită la Editura Cartea de aur din București, în 1935 și are 216 pagini.

Cartea se vindea  încă și în  anul 1945[5], vânzîndu-se și în timpul comunismului, inclusiv în zilele noastre. Întradevăr este o carte scrisă în timpuri vechi,  dar este totuși nouă, prin faptul că are în ea sfaturi și mesaje pentru noi, cei din mileniul trei.

3. În timpul comunismului a fost introdusă ilegal în țară, fiind tipărită sub forma unei broșuri, purtând titlul: Întâmplările pelerinului in calatoria sa.

4. Menționăm că după 1990 au apărut foarte multe traduceri cu diferite titluri, printre care amintim doar câteva: Călătoria Creștinului (Stephanus, 1998);  Călătoria Pelerinului (Koinonia, 2005); Călătoria Creștinului în imagini (Samuel, N/A); Întâmplările pelerinului în călătoria sa (Alfa, 2010), numărul total fiind mult mai mare.

Conform lui Mihai Ciucă, această carte a fost tradusă și tipărită prima oară în limba română în jurul anului 1865 de către Misiunea Anglicană pentru Evanghelizarea Evreilor, la București. Aceștia și-au manifestat intenția de a traduce și publica respectiva lucrare încă din 1861, într-o scrisoare prin care solicitau ajutor financiar pentru acoperirea costurilor de tipărire.

---

[1] Farul Creștin, Anul VI, No.43,  Sâmbătă, 29 Octombrie, 1938, pg.6.

[2] Biblioteca Academiei Române – Catalog online: RALO1, accesat  10.04.2016. http://aleph500.biblacad.ro:8991/F?RN=862671710

[3] AUBR. Fond Coresp. D2, Procese verbale Congrese și comitete, Uniune. 1918-1924, file, 187,187

[4] Farul Mântuirii, Anul I, No. 7, Iunie 1920, Pag. 55.

[5] Farul creștin Anul XIV   sâmbătă 17-24 februarie 1945, pag 10.

Un apel de suflet, pentru suflet și minte

Fraţi baptişi de pretutindeni, mă adresez cu dragoste vouă tuturor și vă rog să luați seama.

Aveți o carte în bibliotecă dinainte de anul 1950? Sau poate ai mai multe, foarte bine. Rugamintea mea este să faceți o listă cu ele, una două, sau câte aveți și trimitețim prin mail ca să avem o evidență a literaturii noastre vechi. Vom publica să se știe ce patrimoniu avem.

Va mulăumesc cu mult drag frate păstor, sau dirijor sau prezbiter, sau membru, sau ușier, sau orice slujbă ți-a dat Domnul.

Poate esti apropiat de poporul baptist, ai avut o rudă, un bunic și ți-a rămas o mica bibliotecă să știi că este o comoară, anunță-mă te rog.

Avem o mare comoară numită literatură, fraților să o dam jos din pod, să o ștergem de praf, să o curățim și va străluci pentru slava Domnului și bucuria noastră, știind ce bogați suntem.

Domnul să vă ajute și aștept vești în liniște și tăcere până voi primi și ce voi primi se va întoarce spre fiecare cu mulțumire și apreciere.

Și încă ceva fraților, vorba apostolului:  Încă un îndemn, fraţilor. Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că el este cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor. (1 Corinteni 16:15,) avem în Ungaria biserici baptiste românești și o soră cu inimă care strigă: „Fraților, ajutați-ne.” Sora se numește  Mihaela Bucin, şef de catedră, Catedra de Limba şi Literatura Română, Facultatea Pedagogică Juhász Gyula, Universitatea din Szeged.

Anul acesta am putea merge pînă acolo să sărbătorim două evenimente cel puțin.

Biserica din Chitighaz în acest an are 125 de ani.

Biserica Baptistă Română din Micherechi a fost înfiinţată în 1921,se pot sărbători 95 de ani.

Tipărită în 1915, primită de la fr. păstor Andrei Croitoru.

George Slăv, primul intelectual convertit la baptiști

Sunt 114 ani de când primul intelectual român a îmbrățișat noua credință predicată de baptiști și a lucrat alături de frații lui de credință la ridicarea literaturii în sânul poporului baptist.

Învățăturile baptiste au pătruns și în pătura intelectuală a românilor, astfel că în scurt timp se convertește dascălul confesional, George Slăv din Aciuța, care a lucrat mult pentru baptism. George Slăv, după ce s-a convertit la baptism, a fost destituit din postul de învățător.[1]

„În  anul 1902 s-a pocăit auzind cuvântul sfânt explicat de la Ioan 3:3. Din aceas­tă cauză, povesteşte el în prefaţa cărţii "Evanghelia şi Focul", a fost înlăturat din postul de învăţător. Atunci, Slăv s-a apucat de lucru ca misionar. Astfel, a ajuns dedicat în totul cauzei răspândirii Evangheliei, şi cum cunoştea foarte bine limbile germană şi maghiară, el  a fost omul de bază pentru baptiştii români. Lipsit de catedră, s-a apucat  de traduceri. În 1903, a revizuit şi completat cartea de cântări, "Cântările Sionului", în 1904 a devenit coredactor cu Mihai Brumar la revista "Steaua Dimineţii",  iar în Iulie acelaşi an a înfiinţat o revistă nouă  cu titlul "Lumina Lumii", în 1905 traduce "Fasiunea credinţei". E intere­sant faptul că în 1905, spre finea anului i s-a îmbiat din nou postul  de învăţător, cu condiţia să nu mai facă propagandă baptistă.”[2] Mai multe se pot citi în cartea lui Alexa Popovici, Istoria baptiştilor din România, pag. 206-214.

La moartea lui Vasile Berbecar scrie: Necrologie[3]   Fratele G. Slăvu a fost la mulţi fraţi în ţară cunoscut. De mai mulţi ani a depus el lucrul, că era bolnăvicios. El a scris cartea: „Evanghelia şi Focul“ şi afişul „Mai este o lume“, a publicat cu mai mulţi ani înainte de aceasta o revistă sub titlul: „Lumina Lumei “ şi a prelucrat cartea de cântări: „Cântările Sionului“, în anul 1903. El fu născut în anul 1869, s-a pocăit în anul 1902 şi după o suferinţă îndelungată, care l-a slăbit foarte mult în toate puterile lui, a murit  Duminecă în 5 Oct. a.c. Aşadar, am avut un lucrător în literatură, până putea lucra, de mai mulţi ani însă nu mai era în stare a lucra decât ca evanghelist, iar în anii din urmă trebui să se retragă de la tot lucrul. Acuma a bătut şi al lui ceas, în care fu chemat din această lume plină de suferinţi şi necazuri la aceea bucurie, despre care el de multe ori putea vorbi altora. Amintirea lui rămâne între noi în onoare.”

                                                                            Vasile Berbecar. 

Farul Mântuirii, No. 1, 1 Decembrie, 1919, pag. 5,

---

[1] Ion Ungureanu Istoria Creștinilor, ediția IV , Editura „Farul Mântuirii”, București 1930, Pag. 247.

[2] Alexa Popovici,  Istoria baptiştilor din România, Ed. Făclia, Oradea, 2007, pag. 212.

[3] Farul Mântuirii, No. 1, 1 Decembrie, 1919, pag. 5,6.

Biblia de Buzău – Chrilică

Lector Universitar Dr. Emanuel Conțac ne spune despre Biblia de la Buzău: „Biblia de la Buzău (1854 – 1856) este realizarea episcopului Filotie al Buzăului”.[1] Tot această sursă spune că episcopul motivează de ce a trebuit să republice textul Bibliei de la Blaj 1795,  era „ mai îndreptată și mai curățită de zicerile învechite, acum și obișnuite numai la frații noștri ardeleni.” Adică, cum am spune noi azi, mai pe dulcele grai moldav.

Acestă Biblie o găsim de vânzare în sânul poporului  baptist încă din anul 1920, când Biblia de la Iași era mult îmbunătățită, iar zorile mijeau nu peste mult timp, traducerea Cornilescu. Biblia de la Buzău (chiril în 5 volume, legate), 30 lei; broşate, 22 lei.[2]

 Nu este de mirare că era de vânzare această Biblie, poate nu a trecut, dar  Societatea Biblică pentru Britania străinătate, tipărește în 1920,  ediția din 1874   a Bibliei de la Iași. În depozit era și  Biblia de la Iaşi legată în piele, 100 lei.

În anul 1921 deja era pus în vânzare Noul Testament de D.  Cornilescu.[3]

Voiam să se stie că frații noștri citeau și în chirilică dar aveau Biblia

        cu textul latin dar dacă știi să citești într-un fel, de ce să mai schimbi,   nu?

Potrivit Wikipedia Enciclopedia liberă: La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, remarcând originea latină a limbii române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860, când limba română a început să fie reglementată oficial.În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a fost reintrodus alfabetul latin în locul celui chirilic, după o perioadă de tranziție.[4]

---

[1] Emanuel Conțac, Dilemele Fidelității, Editura Logos, Cluj-Napoca 2011, Pag.53.

[2] Farul Mântuirii, Anul I, No. 7, 1 Iunie 1920, pag. 55

[3] Farul Mântuirii, Anul II, No.5, Mai 1921, pag. 40

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne