Tinerilor, deșteptați-vă! de Toma Slev

           

Articolul este scris acum 100 de ani, de unul din directorii Seminarului Teologic Baptist din București. Toma Slev (1900 - 1944) era un intelectual elevat, era pasionat de cunoaștere, aplecat spre oameni, în general tineri, ca aceștia să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu.

Acest articol a fost scris în revista baptistă „Farul Mântuirii” din februarie 1924.

Lecturare plăcută!

          ,,Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale; ci te fă exemplu credincioșilor în cuvânt, în petrecere, în iubire, în inspirație, în credință, în curățenie.” (1 Tim. 4,12)

Tinerilor mei frați și surori în Isus Hristos, răscumpărătorul nostru!

Când ridic condeiul pentru a vă scrie, sunt cuprins de dorul de a vă avea pe toți în fața mea și de a vă vorbi la inimă. Aș dori să fiu moșneag și voi copilași supuși, ca să vă strâng în jurul sobei și să mă fac stăpân pe atenția voastră, prin cuvinte dulci, nu despre uriașii din povești sau pățanii din viață, căci acestea nu v-ar fi de niciun folos.

Aș dori să vă șoptesc, aș dori să vă vorbesc, că tinerețea noastră creștină este în pericol. Aț dori să vă spun, că noi nu trăim, că noi nu suntem, și că ar trebui să fim, ar trebui să trăim.

Războiul care se termină aproape ieri, și care în numele dreptății a dat armă ucigașă fratelui contra frate, nu a adus liniștea, nu a adus pacea dorită.

Sângele vărsat pe câmpul suferințelor și mizeri îndurată, au fost sacrificii, dar toate au fost de acelea care nu au plăcut lui Dumnezeu. Fața Lui în loc să se întoarcă spre noi cu îndurare, a urât mulțimea mișeliilor ieșite din mâinile noastre omenești și chiar fumul jertfelor aduse de cutare fii ai rătăcirii, sunt înaintea Lui. Nu e de mirare.... Dumnezeu nu poate să fie nedrept ca noi oamenii. În timpul războiului fiecare biserică aducea jertfe și rugăciuni la altarul lui Dumnezeu, pentru învingerea națiunii sale, cu toate că se numeau creștine și la urmă ce să vezi? Unii au ieșit învingători, iar alții învinși. Și pacea? Nicăieri. Nu am putea spune că darurile aduse de unii sau de alții ar fi determinat pe Dumnezeu, să dea putere armei ucigașe, nu. Nicidecum, nu! Războiul nu a fost făcut de creștinătatea noastră, ci chiar din contră de necreștinătate. Mai degrabă am putea să deducem din efectele ulterioare, că Dumnezeu a urât rugăciunile acestei lumi răutăcioase și a lăsat-o în plăcerile sale până în ziua de apoi, lipsind-o de comoara, care nu este altceva decât pacea.

Nu mai bubuie tunurile pe hotarele țării și șirurile soldaților nu mai cutreieră rătăcitor prin pustiuri. Muribunzii nu mai mușcă în suferințele lor glia țării ca semn de despărțire de viața plină de suferințe, nu..... Mamele au încetat de a-și ridica hohotul plânsurilor spre cer, cerșind îndurare. Nu sunt silite de nimica să-și chinuiască odraslele, părăsindu-și avutul și patria. Femeile nu-și mai plâng din prag bărbații, care se îndepărtau cu viața în cumpănă și cu gândul doritor de a ști, dacă se vor mai întoarce sau nu. Nu. Peste tot e liniște, numai soarele nu lucește. Soarele dreptății. Veselia caselor a reînviat. A renăscut viața în jurul sobelor, unde altădată oftatul era stăpân. Acum e înlocuit de râsetele și glumele copilașilor nevinovați.

Între cei mici ai casei domnește bucuria și veselia, iar între cei mari? Parcă vezi în fundul sufletului lor, ca prin un văl, ceva... ceva.... îngrozitor. Lipsește lumina, lumina adevărului. La virtuți omenești, nici să nu te mai gândești. Totul geme în jurul celor mari, totul e mort, totul e numai o ruină.

A învins! A învins! Ucigașul bunului și domnește acum el, ... el...., satana,

Armele stau acum, luptătorii sunt cu toții la vatră, dar bucuria de altădată și binele așteptat, întrebați-vă, unde sunt?

Războiul care s-a desfășurat la lumina zilei și care a fost însoțit de suferințe și mizerie, azi nu a încetat, decât și-a schimbat forma (aspectul) și continuă să distrugă în domeniul întunecat de imoralitatea sufletului nostru. Și astăzi se omoară frate pe frate în credință și putere de viață, să distruge țară pe țară și astăzi bântuie urgia și mizeria (înțeleg, omorul, distrugerea și ruina sufletească). Înainte ruină, în spate ruină, în lături ruină, totul distrus, totul în stare de plâns. Armele învingătoare și astăzi sunt acelea ucigașe, conduse de ,,Eul” păcătos pe care ne îndeamnă apostolul să îl crucificăm.

Te doare să vezi după atâta suferință ce am îndurat, sufletul mai robit, mai stăpânit și mai zdrobit de patimile înșelătoare. Îți vine să plângi când vezi, că în loc să progresăm, cu pași repezi, ne apropiem de ruina morală.

Pentru o țară nu e de ajuns a avea hotare întinse, inteligență mare, economie dezvoltată. Dacă nu are tărie sufletească, pierdute sunt acestea toate. Care este inamicul mai mare al progresului? Numaidecât imoralitatea, gâlceava, neînțelegerea etc.

În zilele de astăzi, unde e cinstea, unde e onoare, unde e prietenia, unde e iubirea? Ah! Gânduri chinuitoare..... de ce ne mai sugrumați?

Îți vine să crezi că te-ai născut prea de timpuriu și vocea ta nu mai are răsunet în inimile oamenilor. Deodată rătăcit de gânduri așa cum ești, trebuie să te oprești și din visul care te stăpânește să te trezești. Cu oboseala în corp așezat pe aripile gândurilor, o voce îți șoptește mereu ,,totuși te așteaptă Dumnezeu ca să te miluiască”, ,,ridică-ți ochii tăi și privește ogoarele, că sunt deja albe și gata de seceriș”.

Dați-mi Biblia în mână să-mi fac o seceră în secerișul Domnului – zice omul vrednic - ,,căci cel ce seceră ia plată și adună fruct spre viață eternă, ca și cel ce seamănă și cel se seceră să se bucure împreună. Căci într-aceasta este cuvântul adevărat: altul este cel ce seamănă și altul cel ce seceră. Eu v-am trimis să secerați unde nu v-ați ostenit”.

Deci, iubiților mei tineri! Văzând starea în care se află omenirea de astăzi, nu întârziați, deșteptați-vă! Dumnezeu vă cheamă, are lipsă de voi... căci mare este răutatea care stăpânește omenirea de astăzi. Biblia e singura lumină pe care o puteți purta în mâini, spre trezirea altora, deci apropiați-vă de dânșii și îndemnați pe toți să facă aceasta, căci numai apropiindu-ne de Biblie, ne vom putea apropia de Cristos Isus, Răscumpărătorul nostru și prin acestea două, în calitatea noastră de oameni, unii de alții.