„Baptiştii români se revoltă
NU VOM ACCEPTA CONDIŢIILE IMPUSE DE CĂTRE
GUVERNUL CIVIL!
Ziarul londonez „Daily News“ din data de 11
Februarie 1926 are în paginile sale un
interviu cu Doctorul J.H. Rushbrooke, împuternicit al Alianţei Internaţionale
Baptiste. Acest interviu vine ca răspuns la condiţiile politice din România
care sunt de aşa natură încât Baptiştii nu mai au nicio speranţă de a scăpa
persecuţiilor dacă în continuare îşi vor exercita lucrarea în această ţară.
Potrivit ziarului mai sus menţionat, Daily News, Dr. Rushbrooke „ne-a informat
că s-a întâlnit la Londra cu secretarul general al Ministrului Cultelor din
România, şi că acest reprezentant oficial a dorit să menţioneze faptul că
Ministerul doreşte să-i mulţumească pe Baptişti.“
Dar, conform Doctorului Rushbrooke, problema
stă tocmai în faptul că există în acea ţară un aşa numit „proiect de lege“după
care ar trebui să-şi desfăşoare munca şi Baptiştii, iar această lege încalcă
absolut toată conştiinţa religioasă a acestora din urmă. Dl. Rushbrooke prezintă
condiţiile acestei legi după cum urmează:
1. Conducătorii acestui cult (confesiune),
deşi aleşi de către membrii acelei biserici, trebuie să fie numiţi în funcţia
lor prin decret regal pentru că altfel nu pot munci.
2. Este prevăzut ca aşa un cult organizat de
către stat să fie împuternicit să se folosească de instituţiile statului,
poliţie etc., pentru a aduna contribuţiile de la membrii ei şi nu în cele din
urmă pentru a aplica disciplină.
3. În plus, cultul este îndreptăţit, dacă
resursele sale sunt insuficiente sau inadecvate pentru scopuri religioase, să
ceară statului subvenţii din fonduri publice.
Va fi uşor de văzut, după cum a subliniat în
interviul său din Daily News Doctorul Rushbrooke, că Baptiştii nu pot să
funcţioneze, să lucreze cu şi în asemenea condiţii. Ei se opun în mod absolut
oricărei uniuni între biserică şi stat şi prin urmare, nu pot fi de acord că
oficianţii lor vor fi desemnaţi de către stat. De asemenea nu vor cere statului nici ajutor financiar, nici din
partea poliţiei, a ordinii publice. Din moment ce nu pot accepta asemenea
condiţii care le sunt impuse cultelor, ei devin „în afara legii“, doar
societăţi, organizaţii care trebuie să fie reglementate de către puterea
poliţienească a statului. Aşadar, serviciile lor de închinare vor fi privite de
către ofiţerii legii civile ca şi întâlniri publice, prin urmare nu vor avea aceeaşi protecţie, acelaşi sprijin pe care îl au
întâlnirile, religioase. Iar când vor
apărea orice fel de răzvrătiri, adunările Baptiştilor pentru închinare vor fi
interzise, în timp ce ale cultelor care funcţionează conform legii statului vor
fi permise şi se vor desfăşura în continuare.
Dr. Rushbrooke i-a semnalat Ministrului
general al României că există o singură cale care poate fi urmată în ceea ce priveşte
problema Baptiştilor, şi acea cale este de-ai recunoaşte pe ei ca şi confesiune
religioasă care se bucură de libertate totală, dar care nu este supusă
controlului de stat, nici înzestrată cu puteri constrângătoare asupra alui
organism religios. Acest lucru guvernul nu este dispus să-l facă, iar cel mai
recent raport din România indică faptul că Parlamentul a respins definitiv
această propunere.
Deci, statutul Baptiştilor în România este acela al unui corp religios,
neprotejat de către guvernul civil şi nerecunoscut
ca şi ordin religios tot de către autoritatea mai sus numită. Cei care nu
primesc bani de la Cezar în condiţiile formulate de el (Cezar, autoritatea de
stat) nu pot avea parte de protecţia lui. Persecuţia, prigoana împotriva lor
este inevitabilă, deoarece Baptiştii sunt creştini apostolici şi nu vor fi
opriţi din a-şi continua misiunea şi lucrarea lor, prin niciun fel de decret,
hotărâre sau edict al unui guvern condus de către om.
România nu are mai mulţi cetăţeni loiali şi
care să respecte legea decât Baptiştii,
nici un mai mare avantaj, bun social decât ei, şi, totuşi ei sunt văzuţi ca şi
o organizaţie în afara legii, proscrisă şi trebuie să sufere pentru cauza lor
şi pentru loialitatea lor faţă de unul dintre cele mai fundamentale principii
politice şi anume separarea absolută dintre biserică şi stat.”
Supliment la
„FARUL MÂNTUIRII“ No. 7/8
Răspunsul
sumar al Uniunei Comunităţilor Române din România la acuzaţiunile aduse acestei
confesiuni cu prilejul discuţiei generale asupra proiectului de lege al
cultelor în Senat, în sesiunea parlamentară din luna Martie 1928.
DOMNULE PREŞEDINTE,
DOMNILOR
SENATORI!
Subsemnaţii,
reprezentanţi ai Uniunei Comunităţilor Baptiste Române din România, urmărind dezbaterile
Onoratului Corp Matur asupra proiectului noului regim al cultelor, am constatat
că unii domni oratori informează greşit opinia publică asupra vieţii noastre
bisericeşti, şi cum noi nu suntem reprezentați în Senat, prin urmare nu avem
posibilitatea de a răspunde acuzaţiunilor ce ni se aduc de la aceeaşi tribună,
ne simţim obligaţi în interesul adevărului a Vă prezenta, în cele ce urmează,
răspunsul nostru.
1.Ni
s’au adus acuzaţiuni de ordin religios.
a) Că, crezul nostru nu onorează Divinitatea
şi că nu avem scopuri religioase.
Răspunsul nostru este: baptiştii cred într-un
singur Dumnezeu, reprezentat prin Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) şi
înţeleg să-şi exercite cultul potrivit învăţăturilor Noului Testament al
Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos cu toate închinăciunile ce le
cere.
Singurul şi unicul scop ce-l urmărim prin
viaţa bisericească este, de a trăi o viaţă creştinească, cu o conştiinţă curată
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
b) Că nu avem originea istorică, ci că suntem
de origină exotică.
Răspunsul nostru este:
Referitor la originea confesiunii baptiste
este îndeajuns să ne referim la cele 12,000.000 – douăsprezece milioane –
membri prin botez ai bisericilor baptiste precum şi la zecile de milioane
aparţinători acestora, ceea ce în total atinge cifra de ca. 40.000.000 –
patruzeci milioane – cari trăiesc în întreagă lume şi din care în ţara noastră
peste 100.000 – una suta mii – dintre cari membrii prin botez sunt peste 30.000
– treizeci mii. –
c) Că nu ne deosebim întru nimica de secte
ca: milinişti, penticostali, adventişti, nazarineni etc.
Adevărul este următorul:
Confesiunea baptistă n’a avut niciodată şi
nici nu are vreo legătură cu sectele miliniştilor, penticostalilor,
adventiştilor, nazarinenilor etc. Învăţăturile acestora sunt străine de
sufletul bisericilor baptiste.
d) Că avem atitudine ofensatoare faţă de
celelalte culte şi că defăimăm clerul, batjocorim locaşurile sfinte, obiectele
de cult etc; că exploatăm schimbarea calendarului pentru agitarea spiritelor.
Răspunsul nostru este:
Atitudinea baptiştilor faţă de celelalte
culte este aceea pe care ei o doresc să o aibă celelalte culte faţă de ei. Deşi
baptiştii au un trecut istoric de mai multe sute de ani, istoria nu le poate
imputa că ei ar fi persecutat credincioşi de alte confesiuni. Ei nu doresc să
facă nimănui ceeace dînşii n’ar vrea ca alţii să le facă lor.
Domniei Sale
Domnului Preşedinte al Senatului Român şi
Domnilor Senatori
Bucureşti
Încât
priveşte schimbarea calendarului suntem primii cari am primit-o fără murmur,
neavând nimic nici de câştigat nici de pierdut; deoarece noi serbăm afară de
ziua Duminicii, Crăciunul, Paştele, Înălţarea Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt
şi sărbătorile naţionale indiferent de ziua calendaristică în care ar cădea
ele.
Bisericile şi obiectele de cult ale altor
confesiuni nu formează obiectul nostru de preocupare, fiind cei mai desăvârşiţi
adepţi ai libertăţii conştiinţei.
2. De ordin social şi cultural.
a) Că urmărim lupte de clase, excluzând
bogaţii de la posibilitatea mântuirii şi răspândind ideile bolşevismului.
Răspunsul nostru este următorul:
Baptiştii cred că Dumnezeu nu caută la faţă
sau starea materială a cuiva, posibilitatea mântuirii fiind oferită deopotrivă
tuturora, condiţionându-se de credinţa faptică în Domnul Isus Christos.
Baptiştii n’au avut şi nu au nici o legătură
cu bolşevicii, dovadă sunt persecuţiunile dezlănţuite de autorităţile bolşevice
din Rusia contra baptiştilor de acolo, nefăcând nici o excepţie între ei şi
celelalte culte. Baptiştii ţin la proprietatea individuală ca la un lucru sacru
ce nu poate fi violat, deci nu pot avea sentimente prieteneşti faţă de
bolşevici.
b) Că suntem un element anti cultural, că ne
batem în bisericile noastre cu furci de fier şi că predicatorii noştri sunt
inculţi.
Adevărul este următorul:
Năzuinţa fiecărui baptist este de a citi şi
scrie. Numeroşi membrii au învăţat în biserica noastră a citi, împinşi fiind de
dorinţa sinceră de a studia singuri Scripturile.
Cât priveşte acuzaţiunea că, credincioşii
noştri s’ar fi bătut în biserici am dori şi noi să cunoaştem aceste cazuri.
În ceea ce priveşte predicatorii noştri şi
pregătirea acestora trebuie să observăm
că majoritatea din numărul prezentat îndeplinesc funcţiunea de Evanghelişti şi
Prezbiteri, precum şi aceea că situaţia în care ne găsim în prezent este o
situaţie istorică în care s’au găsit şi chiar se găsesc şi astăzi şi alte culte
din ţara noastră.
3. De ordin naţional.
a) Că avem legături cu ungurii cari au
urmărit maghiarizarea noastră, lucrând între noi prin predicatori de
naţionalitatea maghiară; că am fi beneficiat de privilegii speciale din partea
statului ungar; că avem prietenie cu reformaţii unguri; că avem cântări
religioase cu melodia imnului maghiar; că întrebuinţăm limba maghiară în
bisericile noastre; că am aderat la serbarea Duminicii întâi a lunei Februarie
în Budapesta.
Răspunsul nostru la aceste acuzaţiuni este
următorul:
În ceea ce priveşte legăturile noastre cu
ungurii de confesiunea baptistă putem să spunem atât că ele au fost numai de
ordin bisericesc aşa cum sunt şi ale bisericii ortodoxe cu celelalte biserici
surori de altă naţionalitate. Cu oficialităţile
maghiare n’am avut şi nu avem nici o legătură, nu ne-am bucurat din partea lor
de nici un privilegiu. Nici un predicator baptist n’a primit subvenţie de la statul austro-ungar.
Prietenia cu reformaţii în ţară ce ni se impută este de aceeaşi natură, ce avem
cu ori şi care alt cult din ţara românească. În bisericile noastre nu se întrebuinţează
limba maghiară, cu atât mai mult cu cât 95% din membrii bisericilor baptiste
din Transilvania nu cunosc limba maghiară. Baptiştii din România nu au aderat
la nici o Duminică Baptistă care se serbează la Budapesta şi nici nu s’a
discutat hotărârea unei asemenea zile la Budapesta. Tendinţele de maghiarizare
sub vechiul regim faţă de bisericile baptiste nu s’au deosebit întru nimica de
cele faţă de alte organizaţiuni româneşti. Iată conţinutul cântării cu melodia
imnului maghiar ce ni s’a imputat:
Rugăciune pentru patrie.
„Şi iartă pe poporul Tău, ce
a păcătuit Ţie.“( I. Regi 8.50)
Binecuvântă
Doamne Ţara şi-al ei popor!
De s’ar
lupta cu valuri, dă-i Mână de-ajutor.
Ca speranţa
să-şi aibe totdeauna în Tine,
Gloria,
mărirea Lui prin Tine să-i fie!
O! Ce multe
păcate are acest popor;
De a Ta
sfântă lege c’a fost nepăsător.
Din această
pricină adeseori s’a certat,
Neam în
contra altui neam amarnic s’a luptat.
Doamne
sfinte, o iartă păcatele noastre,
Spriritul
dezbinării a lungă-l departe,
Adu ziua
dorită a iubirii şi-a păcii,
Spre popor
şi patrie şi-atunci vom înflori.
Această cântare, ca conţinut este diametral
opusă imnului maghiar cu care se aseamănă în melodie.
b) Că avem legături cu străinătatea; în
special Anglia şi Statele Unite; că primim dolari americani pentru zidirea
bisericilor şi fondarea instituţiunilor financiare, Bănci şi Bănci Populare.
Adevărul este următorul:
Bisericile baptiste din România nu au nici o
legătură administrativă, organică sau patronală cu alte biserici sau
instituţiuni din străinătate; toate legăturile ce le avem cu acestea se reduc
la o simplă curtuoazie şi legăturile doctrinale.
Dolarii americani, puşi în socoteala noastră
în sume de milioane de către adversarii noştri, sunt o fantomă ce apare tot
mereu în literatura religioasă din ultimii ani ai unor biserici. Baptiştii nu
dispun de fonduri şi pentru câştigarea noilor adepţi nu dau bani.
Baptiştii îşi construiesc bisericile lor din
donaţiunile comune ale credincioşilor. Cum mulţi dintre rudele membrilor
bisericilor baptiste – în special din Transilvania – trăiesc în străinătate
încă de pe timpul regimului Austro-Ungar – în special în Statele Unite – este
natural că în urma apelului făcut de cei rămaşi în ţară, aceştia au contribuit
din câştigul lor cu toată dragostea la zidirea caselor de rugăciune. De altfel
acest procedeu nu ne este original, el fiind întrebuinţat şi de celelalte
biserici Transilvănene, ca de exemplu: ortodoxă, greco-catolică, etc.
În ce priveşte punerea bazelor unui institut
financiar baptist în oraşul Oraviţa cu un capital de 20.000.000 – douăzeci milioane
– şi planuri fantastice ca de exemplu: filiale în fiecare capitală de judeţ
precum şi străinătate, New-York, Berlin, Londra şi primirea unui împrumut
extern fantastic la început de 50.000.000 în urmă de sute de milioane. În
sprijinul acestei declaraţiuni s’a adus raportul unui preot. Adevărul este:
În toamna anului 1927 s’a proiectat
înfiinţarea unei bănci în Oraviţa sub titlul de „Bancă de credit agricol“ cu un
capital iniţial de 5.000.000 – cinci milioane – lei, de către domnul N. Novac
de credinţă ortodoxă, făcând apel şi la persoane baptiste ca să sprijinească această
iniţiativă. Capitalul neputându-se semna în întregime, s’a hotărât ca Banca să
se înfiinţeze cu capitalul semnat de 1.000.000 – un milion – lei, din care
aproape trei sferturi de acţiuni semnate de domnul Novac. De altfel în această
chestiune episcopia ortodoxă din Arad a cerut referinţe oficiale de la
autorităţile locale din Oraviţa, al căror răspuns nu ştim din ce motive nu s’a
citit Onoratului Corp Matur.
De asemenea Băncile Populare Baptiste, puse
în socoteala noastră sunt nişte fantome. Este adevăr că credincioşii noştri fac
parte din membrii Băncilor Populare în satele lor cu membrii în majoritate de
religiunea ortodoxă. Dar această faptă nu constituie o crimă, necum o dovadă că
baptiştii ar trebui arestaţi în loc să li se dea drepturi ca celorlalţi
cetăţeni.
c) Că avem o atitudine duşmănoasă faţă de
statul Român, nefiind buni militari, ne serbând sărbătorile naţionale, ne
arborând drapelul naţional şi că n’a luat parte nici un baptist la adunarea din
Alba Iulia, în care s’a declarat alipirea Transilvaniei la Patria mamă; că n’am
întâmpinat armata Română la intrarea în Transilvania; că ne-am bucurat când au
venit bolşevicii şi că vrem privilegii speciale în statul Român.
Răspunsul nostru la aceste acuzaţiuni este:
Atitudinea baptiştilor faţă de stat, credem că
este dovedită îndeajuns prin faptul că membrii bisericilor noastre n’au fost
implicaţi nici într’o abatere dela legile statului; Sfânta Scriptură ne impune
ca să respectăm autoritatea, căci aceasta vine dela Dumnezeu (Romani 13, 1-2),
şi noi înţelegem să ne conformăm ei.
Serviciul militar îl facem acolo unde ne
aşează interesul Patriei şi în condiţiunile pe care Ea ni le stabileşte fără
nici o restricţiune de ordin religios (depunem jurământ, ridicăm arma).
Baptiştii se consideră prieteni ai prietenilor Ţării lor şi duşmani ai
duşmanilor Ţării lor, dovadă este bărbatul de stat al Angliei de confesiunea
baptistă Loyd George care în timpul războiului a stat în fruntea Ţării sale şi
i-a condus destinele cu onoarea cunoscută de toată lumea, precum şi fostul președinte
al Statelor Unite, Harding de confesiunea baptistă.
Baptiştii serbează sărbătorile naţionale,
arborează drapelul naţional, căci şi lor le este în aceeaşi măsură scump ca şi
oricărui alt român cinstit. Baptiştii au luat parte la marea adunare dela
Alba-Iulia şi au întâmpinat cu bucurie armata română în care erau înrolaţi ca
voluntari un număr de baptişti. În toate localităţile baptiştii alături de
confraţii lor ortodocși s’au jertfit pentru armata Română.
Dovada sentimentelor celor de acasă se poate
vedea şi din aceea că o mare parte din ei au făcut parte din Garda naţională de
pe vremuri.
Bolşevicii la venirea lor în Transilvania nu
i-au favorizat cu nimic pe baptişti, ba din contră i-au evacuat din casele lor
proprii de rugăciune, transformându-le acestea în dormitoare.
Baptiştii nu cer de la statul Român nici un
privilegiu special, dar cer să fie trataţi ca ceilalţi cetăţeni.
Noi credem că suferinţele baptiştilor din ultimii
ani trebuie să înceteze fără întârziere, ele constituind o pată a civilizaţiei
secolului nostru. Maltratările de tot felul, bătăi până la sânge fără deosebire
de sex şi vârstă, violare de femei baptiste ridicate din casele de rugăciune,
persecuţiuni din toate părţile: autorităţi, şcoală, armată, sigilări de case de
rugăciune, ardere de cărţi religioase, eliminarea funcţionarilor din serviciul
statului, eliminarea copiilor noştri din şcolile statului etc.; fapte ce se pot
constata cu prisosinţă din plângerile depuse la Ministerul Cultelor şi
Internelor de către Uniunea Comunităţilor Baptiste Române.
DOMNULE PREŞEDINTE,
DOMNILOR SENATORI!
Confesiunea baptistă este recunoscută ca
confesiune monoteistă creştină, ce contribuie la ridicarea moralei publice, în
toată lumea civilizată şi între membrii ei are credincioşi din toate clasele
societăţii. În Anglia de pildă, confesiunea baptistă numără în rândul
credincioşilor ei oameni ca dl. Lloyd George fost prim-ministru, 15 deputaţi, profesori
în toate instituţiile de înaltă cultură şi învăţători, funcţionari de stat,
comercianţi, muncitori de fabrică şi ţărani. La fel şi în Statele Unite, unde
confesiunea baptistă are între membrii ei oameni ca dl. Chas. E. Hughes fost
prim-ministru, dl. Davis, ministrul în cabinetul actual, dl. Green,
încredinţatul Guvernului dinWashington în fruntea organizaţiilor muncitoreşti,
să nu mai pomenim de cei 51 deputaţi şi
6 senatori din Washington, guvernatori de state şi cele opt milioane membrii
afară de milioanele de aderenţi, cari îşi fac datorinţa, ca toţi baptiştii,
alături de compatrioţii lor faţă de Dumnezeu şi faţă de ţara lor. Baptiştii
Români, cari au aceleaşi doctrine şi credinţă religioasă ca cei pomeniţi mai
sus s’ar considera osândiţi şi de Dumnezeu şi de întregul neam omenesc dacă
n’ar avea dragoste şi nu şi-ar face datoriile faţă de Ţara lor mamă şi
cârmuitorii Ţării lor.
Baptiştii
din România cer să li se respecte drepturile câştigate prin recunoaşterea ca
cult în anul 1905 potrivit garanţiei ce oferă Constituţia, drept ce a fost
recunoscut şi legiferat ca atare de statele succesoare a Austro-Ungariei ca
Cehoslovacia şi Serbia, şi să li se aplice Ţării fără părtinire ca şi oricărui
cetăţean român.
Sperăm, că
această umilă cerere a noastră se va găsi pe deplin justificată în faţa oricărui
suflet român, care doreşte consolidarea Ţării, care ne este scumpă tuturora
deopotrivă şi triumfarea adevărului asupra patimilor izvorâte din ură
fratricidă.
Primiţi,
domnule Președinte şi domnilor Senatori, asigurarea că la românii de
confesiunea baptistă veţi afla întotdeauna aceleaşi sentimente şi aceleaşi
dorinţe pe care le veţi găsi la oricare bun român.
Reprezentanţii Uniunei Comunităţilor Baptiste din România
prin delegaţie:
(ss) Ioan Socaciu
(ss)
Petru Balc
(ss) Nicolae Ionescu
(ss) Ioan Ungureanu
Bucureşti, 23
Martie 1928.