Ioan Gordan 1940 - 2025 inginerul demn al C.A.P. - ului din satul meu, Rohia

 

Era în vara anului 1965, terminasem clasa a doua și auzeam pe mama Voichița vorbind că a venit în sat o familie numită Gordan Ioan și Olimpia. Erau tineri căsătoriți și cu studii superioare, au venit într-un sat nu prea cunoscut în acei ani, rămas atunci cam în urmă cu pasul civilizației. Satul era unul locuit de țărani harnici și buni la suflet, încălțați atunci cu opinci, îmbrăcați cu cioareci (pantaloni făcuți din lână) și haine făcute de harnicele femei ale satului. La acea vreme satul avea puțini intelectuali, dar totuși erau.

În  clasa a doua aveam învățător pe un fiu al satului, domnul Ioan Găman, care ne-a învățat și am trecut cu bine în clasa a treia. Când am mers în prima zi de școală, surpriza ne-a fost mare să o vedem pe doamna Olimpia Gordan învățătoare, care abia era venită în sat. Cu domnul înginer am venit în contact în clasa a treia, când a înlocuit-o la ore pe doamna Olimpia. Nu ne-a predat, ci a stat de vorbă cu noi, copiii. Pe mine m-a întrebat cum mă cheamă și ce o să mă fac când o să fiu mare, la care tot dumnealui a răspus: „inginer de drumuri gata”, am râs toți copiii și de atunci mi-am dat seama că domnul inginer Ioan Gordan, este un om deschis, prietenos și care știe să vorbească și cu cei mici ca și cu cei mari.

A fost inginerul Colectivului (Cooperativa Agricolă de Producție) din Rohia tot timpul existenței sale și domnia sa a condus, deși colectivul avea președinte, dar persoana de bază era inginerul.

A fost un om de omenie, discuta cu țăranii când mergea să-i vadă pe tarla, le explica unele lucruri de agricultură, asta însemna că știe meserie. De multe ori acum după 1989, când săpam cu mama și nu prea-i plăcea cum săpam, zicea: „și domnul inginer a zis că trebuie așa”.

A fost un om demn în lucrarea domniei sale și a încercat să nu facă rău la nimeni, chiar dacă unii din fiii satului se mai pârau între ei. Țin minte că într-o seară, cam prin anul 1972 poate, pe când mama Voichița era ajutată de vecinii noști Șleam Iov și Reghina ( a Ciululi ) au venit cu căruța din câmp și nu trece mult că vedem că vine să controleze căruța toată conducerea C.A.P. ului cu milițianul, lucru care a stârnit o reacție a vecinilor. Cum de a venit inginerul la badea Iov? Nu a făcut în aceea vreme rău la nimeni, ci a căutat să se rezolve cu bine unele lucruri care mai ieșeau din tiparul uzanței din aceea vreme.

Deși mie mi se părea că era un om cam tăcut, totuși era la dispoziția omului care avea nevoie de ajutorul domniei sale, la cine-i cerea ajutorul îl dădea cu un sfat ca de la un om învățat care știa să-i spună fiecărui om. Era și un om vesel, povestea cu bucurie și veselie, am observat lucrul acesta când vorbeam cu dumnealui.

A fost un om al satului și de aceea a rămas în sat și după căderea comunismului și desființarea C.A.P. ului. Un om de care ne vom aduce aminte mereu, ca fiind fiu al satului prin naturalizare.

Ioan Gordan s-a născut în ziua de 6 august 1940 în localitatea Bologa, județul Cluj, unde a absolvit școala generală.  După absolvirea liceului, a studiat la Facultatea de Agronomie Dr. Petru Groza Cluj Napoca, fiind repartizat ca inginer la Rohia.

În ziua de 16 octombrie 2025 este chemat de Dumnezeu în veșnicie.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze și să întărească familia rămasă în urma domniei sale.

Revista „Arhiva Baptistă” la nr. 20, felicitări!

 

Revista „Arhiva Baptistă” a luat ființă în anul 2019 la Arad, cu un elan tineresc al fratelui dr. Emanuel Jurcoi, ajutat de alte personalități dornice a scoate la lumina zilei, trecutul frumos, plin de viață al poporului baptist de pe pământul românesc.

Greutăți în apariția fiecărui număr, sunt întotdeauna, dar colectivul editorial merge mai departe mereu și ne încântă cu noi și noi descoperiri minunate, care ne ung la inimă.

Acest număr se ocupă de ceva, care încântă viața fiecărui baptist:

„Asociația Studenților Baptiști din România 1927 – 1945”

Baptiștii au avut întotdeauna tineret studios și ce este cel mai important lucru, că mulți părinți țărani au făcut tot posibilul, prin greutăți, să-și dea după putere, pe unii din copii la școli mai înalte, care au devenit personalități pe care Dumnezeu le-a folosit pentru slava Lui.

În comunism, ritmul s-a încetinit puțin, dar Domnul a ridicat tineri cu studii superioare, care au adus un plus de valoare, deși comunisml desconsidera mult pe baptiști, considerându-i oameni înapoiați și fără perspectivă.

În cuprins ne întâlnim cu nume de tineri credincioși baptiști care au studiat la școli înalte, cu organizațiile de studenți baptiști, dar și alte informații din lumea studenților baptiști.

Pe autorii revistei îi felicităm pentru demersul lor constant, iar pentru cititorii mei dragi, dacă nu au un abonament îi invit să se aboneze imediat, ca să nu mai piardă alte informații prețioase din lumea baptistă.

50 de ani de la asasinarea pastorului Radu Cruceru, martir al credinței baptiste

 

Poporul creștin bapatist din România are multe nume de martiri ai credinței, dar ei nu sunt scoși așa mult în evidență și baptiștii nu se închină lor. Le păstrăm memoria demnă, sunt notați în istorie ca oameni care au fost uciși din cauza credinței și a activității lor.

Să amintesc doar de învățătorul Gheorghe Slăv, care a murit în urma rănilor provocate de pietrele aruncate de copiii ațâțați de preotul din localitate în ziua de 5 octombrie 1919, de frații păstori Vasile Gherman, asasinat în ziua de 2 noiembrie 1988 și Amfilofie Liubimirescu în ziua de 30 octombrie 1987. Oameni care au fost credincioși lui Dumnezeu, au făcut lucrarea Lui cu credincioșie, dar lumea i-a urât și omorât.

Aceeași soartă a avut-o și fratele Radu Cruceru (1929 – 1975) despre care am scris AICI. Fratele termină Seminarul în anul 1957, este ales păstor la Turnu Măgurele, județul Teleorman. Se mută la Ploiești și în anul 1970 la Iași. Fratele avea un mare dar de la Dumnezeu, predica cu putere, se implica în lucrarea care creștea peste tot unde activa. Securitatea comunistă i-a întins o capcană în care a căzut, precum s-a întâmplat pe vremea cuceririi Canaanului, în vremea lui Iosua fiind înșelați de gabaoniți, un popor care trebuia distrus. Ce s-a întîmplat? Securitatea i-a spus că va semna o hârtie inofensivă care nu va avea consecințe asupra viitorului lui, nu va ști nimeni și multe alte promisiuni mincinoase. De menționat aici că în aceea vreme se ducea și o luptă în a înțelege ce spune Biblia despre supunerea față de stăpânire, unii păstori au fost categorici și nu s-au lăsat înșelați să semneze un document pus la dispoziție de securitate.

Fratele a semnat și mai târziu și-a dat seama că a fost înșelat. Mai multe puteți citi AICI. Securitatea nu s-a ținut de cuvânt și i-a cerut tot mai multe informații, pe care fratele la un moment dat, nu a vrut să le mai dea, dar pentru securitate a fost limpede ce urmează, asasinarea.

Fratele nu a fost asasinat numai că nu a vrut să colaboreze, să dea informații, ci pentru faptul că lucrarea baptistă într-un oraș universitar precum Iașiul, se extindea prea mult, și prea periculos pentru propaganda de partid atee. După ce planul asasinării a fost pus la punct, s-a trecut la fapte. Fratele mergea și la alte biserici în afara orașului și într-o vineri seara,  când se îndrepta cu Dacia 1100 spre localitatea unde voia să meargă, a fost lovit foarte puternic din spate de o altă mașină care l-a răsturnat. Fratele a înțeles ce se întîmplă, a ieșit din mașină și a fugit pe câmp, dar asasinii l-au ajuns.  A fost ucis în ziua de 17 decembrie 1975 la ora 17.30, cu martori și cu o „semnătură" ciudată, ca de grup mafiot, gura umplută cu pământ. I s-a înscenat un accident, coastele i-au fost rupte din lovituri de bocanci, craniul spart cu o rangă. S-a luptat în picioare, după spusele martorilor care au văzut scena în farurile mașinii, până când sângele i s-a scurs de la cap, prin haine, în pantofi.

Au rămas în urma lui cinci copii: trei mai mari, doi mai mici. Au rămas bisericile, dintre care una care il iubea și mai mult, biserica spre care se îndrepta în ziua morții.

Pentru mine fratele Radu este un om de curaj, pentru că a știut să spună nu, atunci când conștiința i-a spus să nu treacă peste acea linie de marcare. A știut să iasă din încurcătură, din ițele încâlcite ale comunismului, ateismului impus de o forță puternică, fără milă, fără teamă și fără morală.

Păstrez cu drag memoria martirului nostru baptist Radu Cruceru, dar și tuturor celor care și-au pus viața în mâna Domnului și au mers cu curaj până la moarte cu lucrarea Domnului.

Pentru fratele Radu și toți frații martiri, doresc cu respect și smerenie, să le fie învierea fericită.

A trecut o perioadă întunecată din istoria poporului român, dar și a baptiștilor. Acum avem o libertate deplină de a predica Evanghelia, Domnul să ne ajute să o facem cu râvnă și credincioșie pentru slava Domnului.

Matei 10:16-22, VDCC Iată , Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.
17. Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor.
18. Din pricina Mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea neamurilor.
19. Dar , când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela;
20. fiindcă nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.
21. Fratele va da la moarte pe frate-său, și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî.
22. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Friedrich Georg Teutsch 1923 – 2020 ? din Timișoara

 

Friedrich Georg Teutsch s-a născut pe 26 iulie 1923, în Timișoara. Părinții săi au fost Georg (Gheorghe) Teutsch   1890 – 1970, pastor Baptist, și Aurelia, născută Furcsa.

 A urmat o școală comercială și și-a încheiat cariera comercială ca semnatar autorizat într-o companie petrolieră. În timpul războiului, a lucrat în domeniul asistenței sociale a persoanelor cu invaliditate de război și a supraviețuitorilor. La Praga, a urmat cursuri de psihologie la Universitatea Carolină.

După război, a urmat cursurile seminarului teologic din București și, simultan, a urmat cursurile școlii biblice din Beatenberg, Elveția.

S-a căsătorit în ziua de 24 ianuarie 1948 la Sibiu, cu Adelheid, născută Friedsam, și împreună au avut trei copii.

Ca pastor, din anul 1948 a slujit congregației baptiste germane din Brașov și ulterior din Sibiu din anul 1957, și în filialele acesteia. Din cauza unei lipse de pastori, a slujit și în Timișoara și în regiunea Banat. A fost voluntar timp de 27 de ani în conducerea națională ca reprezentant al congregațiilor germane și ca auditor de active, iar timp de 16 ani în Comitetul Executiv al Asociației Brașov. A participat la conferințe în străinătate în numele guvernului federal.

Din motive de sănătate, a fost forțat să se pensioneze anticipat și i s-a oferit oportunitatea de a susține prelegeri și cursuri biblice în diverse cercuri creștine din Republica Federală Germania.

Fiind ultima persoană care a cunoscut și deține documente istorice din moșia familiei, cartea „EIN LEBEN NUR” (DOAR O VIAȚĂ) a fost folosită pentru a scrie istoria baptiștilor germani din Transilvania și Banat.

În plus, a publicat interpretări ale Bibliei și cursuri în LEUCHTE UND LICHT (LUMINĂ ȘI LUMINĂ).

După unele surse, fratele Friedrich Georg Teutsch a trecut la Domnul la o vârstă foarte frumoasă aproximativ în anul 2020, după o lucrare intensă.