Monografia Bisericii Creștine Baptiste Tauț-Arad de Nicolae Halic

 

Salut cu mare dragoste mica, dar însemnata lucrare a fratelui Nicolae Halic, care este un  fiu credincios al Bisericii Creștine Baptiste din Tauț-Arad. Fratele este pasionat de istorie baptistă, de aceea a adunat din mai multe izvoare aceste informații, pe care le-a scris în caietul

 rămas de la bunicul său și mi le-a trimis spre publicare. Frați baptiști, dacă aveți caiete rămase de la bunici, străbunici, sau poate bănuiți că ar fi ceva prin podul casei umblați prin ,,lada de zestre” și poate  veți găsi adevărate pagini de istorie ce conțin  frumoase informații rămase de la înaintașii voștri. Nu ezitați și ștergeți praful de pe ele, veniți în  completare cu noi informații pe care le-ați auzit sau care v-au fost spuse sub forma amintirilor iar mai apoi trimiteți-le subsemnatului ca mai apoi să le public.

 

Lectură plăcută și vedeți mai multe poze AICI pe pagina bisericii.

Monografia Bisericii Crestine Baptiste Tauț-Arad.

În Tauț a fost un conte pe nume Fidel Conigsig care avea o moșie și era de religie Evanghelic Luterană. Contele căuta să aducă la lucru pe moșia sa muncitori protestanți. Primul frate de religie creștin baptistă care s-a stabilit la Tauț a fost fratele magiar Erdos Emre,din Salonta. El s-a mutat aici cu familia în jurul anului 1886 ca să. lucreze pe moșia contelui După aceea au venit și frații Lajos Emre, Molnar Ianos, Gherghel Ianos cu familiile lor. Aceștia pun bazele primei biserici baptiste din Tauț. Cu ajutorul lui Dumnezeu închiriază o casă pt închinare la Boje în Jârnova (la poalele dealului cu nume Jârnova), o casă acoperită cu paie potrivit vremurilor de atunci. Predicator era fratele Erdos Imre. Primul cetățean din Tauț care s-a convertit la credința baptistă a fost tânărul Raslau Gheorghe,care-L urmează pe Domnul în apa botezului în anul 1896. După 2 ani merge în armată iar în 1900 se reîntoarce și începe lucrarea de evanghelizare. În acest vrednic demers colaborează cu fratele Bandor Pavel, mutat aici ca paznic de pădure pe moșia contelui. Roadele muncii lor nu se lasă așteptate pentru că Domnul lucrează cu oameni și pentru oameni. Așadar în anul 1901 are loc primul botez cu 4 persoane: Șchiopu Onu cu soția, Peia Nicolae și Hedean Gheorghe. După numai un an în 1902, are loc un alt botez: Fizadean Ioan, Reslău Ioan, Raslau Onu (străbunicul meu), Vaida Moisă, Peia Pavel și soția, Pleșu Vasile poreclit ,,Biciul”,  Râpă Dimitrie și soția lui,  Râpă Marin cu soția si Dascăl Ioan poreclit  ,,Țepu”!

Sediul Bisericii este stabilit în mai multe locuri, pentru prima dată se mută în casa lui Rafila Stana a lui Gheorghieș, apoi la Gherghel Ianos, apoi la Vigan pe o perioadă de un an, de aici este mutat în casa lui Peia Teodor, care era doar un prieten, dar care mai apoi s-a botezat împreună cu soția. În casa lui Peia Teodor se țin pt prima dată cursurile Școlii Duminicale condusă de fratele Peia Nicolae.  De la fratele Peia Teodor biserica se mută în 1905 în casa fratelui Pleș Filimon a lui Chichiri, zis ,,Grofu”. În același timp în familia Carifiștilor se întamplă un eveniment tragic; moare fratele Pleșu Vasile sau Biciul iar sora rămasă văduvă se recăsătorește cu un fost plutonier în armata austro-ungară, pe nume Hârtau Terente-Lenti venit aici din satul Beliu. Acesta era un predicator bun iar biserica își mută sediul la el în casă. Aici s-a înființat corul prin munca fratelui Calco Gjula de meserie morar la moara comunală. Acest eveniment a avut loc în anul 1906. Prima cântare pe care a cîntat-o proaspătul cor a fost ,,Cunosc o iubită capelă”. Ducând dorul unei case de rugăciune adecvate Domnul ajută și în anul 1906 cumpără un loc de grădina pt locația bisericii. În această acțiune se remarcă fratele Șchiop Onu care cumpără locul pt 200 de zsloți și o față de masă. Fratele Șchiop Onu a scos în persoană banii din bancă. În 1907 începe construirea casei Domnului. Frații au fost activi și au fost ajutați de mulți consăteni. Deși erau doar 16 familii  numărând circa 50 de persoane cu copii cu tot, au reușit să termine construcția în anul 1908. Serbarea de inaugurare a Casei de Rugăciune s-a ținut în data de 6 octombrie 1908. La serbarea de inaugurare au participat frații:Cornea Mihai din Tinca,Vanci Vasile din Păuleni, Florian din Talpoș,Varsandan din Radna, Sida Teodor, Clepea, Bandur Pavel, Brola și alții. Participă de asemenea Corul și Orchestra bisericii baptiste maghiare din Arad.

 În anul 1912 a fost o manevră militară și biserica a fost vizitată de militarii Dracina Dumitru și Ioan Juvet care au primit pe Domnul în anul 1913. Aceștia au cerut ca din biserică să meargă un misionar în satul lor Prilipeții  din județul Caraș-Severin. Este trimis fr. Bandur care este intens susținut de biserică. În această perioadă biserica a fost păstorită de fr. Teodor Iov din Curtici; tot atunci a fost și fratele Savu din Macea. Biserică a fost vizitată de fr. Sida care a dat ajutor, fr. Berbecaru, care s-a ocupat intens de Școala duminicală, fr Brola Petru și alții. A urmat perioada primului război mondial când majoritatea fraților erau plecați pe front. Au rămas în biserică fr. Avram și Vaida Moisa, dar aceștia nu știau să citească, Cuvântul Lui Dumnezeu fiind citit în biserică de copii de 12-15 ani. Între 1910 -1915 apare pt. prima dată în biserică pomul de Crăciun, obiceiul fiind împrumutat de la frații maghiari.

 În timpul stăpânirii Austro-Ungariei în urma unei înțelegeri cu autoritățile în clădirea bisericii s-au ținut cursurile școlii primare. Înțelegerea nu a fost respectată de autorități care nu mai voiau ca frații  baptiști să țină servicii de închinate în propria lor casă de rugăciune. În urma acestei interdicții ilegale,  frații hotărâți au intrat în biserică chiar în timp ce profesorii țineau lecții. Drept consecință frații baptiști au fost chemați la postul de jandarmerie unde s-au dus cântând tot drumul cântarea ,,Condu-ne pe noi, Iehova!” Printre aceștia s-au numărat frații Duma Ioan, Raslau Gheorghe, Ilinca Nicolae. Au primit pălmi și ocară, dar nu s-au lăsat si Dumnezeu i-a ajutat și au câștigat la judecată. Și astfel a fost scoasă școala din biserică. În 1920 se înființează fanfara prin jertfa fr. Reslău Ioan când se cumpără 14 instrumente. Prima dată fanfara a cântat  în 2 aprilie 1920, primul dirijor fiind fratele Reslău Iacob. Azi pana aici

Din 1920 până în 1945 este ajutat de fratele Ciorba Florea. În 1945 fratele Reslău Iacob este ales președinte de onoare. În perioada anilor 1945 -1947 dirijorul fanfarei este fratele Berar Gherman, urmează din 1947 până în 1978 ca dirijor fratele Reslău Ioan; Din 1978 până în 1986 fratele Berar Gherman reia poziția de dirijor, iar după 1986 fratele Reslău Ioan. În 1956 fanfara a fost confiscată cu ocazia unei misiuni, a unui botez nou testamental la Drauț, un sat vecin. După confiscare se achiziționează noi instrumente. În 1906 s-a înființat corul bisericii! Primul dirijor este Calco Gjula urmat de: Craița Ioan,Lajos Vilmoș, Hertău Terente Lenti, Reslău Gheorghe, Pleș Gheorghe, Carifu Pleșu, Gheorghe Logan, Hedean Gheorghe. După primul război mondial colectivul bisericii ajuns la 111 membri și 21 de copiii. Între 1925 -1930 au fost 180 de membri. Se remarcă botezul din 1928 atunci când au fost 28 de candidați.

În perioada dintre cele două războaie funcționează în biserică ,,Societatea Femeilor” organizație condusă de sora Juvelean Elena împreună cu sora Hedean Ana. Surorile cumpără scândură și se pun podele pe jos. Biserica a fost închisă în perioada domniei lui Antonescu, respectiv din Decembrie 1942 și până în 23 august 1944. În 1947 biserica a fost vizitată de corul de la București, care a cântat în curtea căminului cultural aflat în parcul comunal.

 În 1957 se construiește fațada și se înființează orchestra condusă de fratele Lajos Ioje. În anul 1936 s-a construit baptiseriul care este până astăzi funcțional. Iată acum în încheiere unde s-au stabilit fii ai bisericii noastre: în Arad, Speranța, Maranata; ARADUL Nou, Micalaca, Grădiște, Zâmbetul Nou; Poltura -Timișoara, Pârneava, Sânleani, Reșița, Brașov; America –Portland, Chicago, Detroit, Montreal-Canada, Sydney, Melbourne -Australia!

 

Păstor al bisericii este fratele Daniel Suciu din Târnova,  este pastor aproximativ de 30 de ani. El păstorește și bisericile baptiste din Dud, Nadas. Este din Chier, căsătorit la Târnova, unde locuiește și are 2 fete căsătorite.

 

Autobiografie

Halic Nicolae, 23 Ianuarie 1970, comuna Tauț, jud Arad, căsătorit, 1 copil, religia străbunicilor, bunicilor, părinților baptiști. Am primit pe Domnul în apa botezului în 20 August 2008 în Biserica Baptista Șega Arad, împreună cu soția. Locuiesc la Arad și sunt membru în Biserica Baptistă Șega Arad, dar merg des și la Biserica Baptistă Tauț, unde am copilărit până la 14 ani, când am venit la Arad să învăț o meserie. Am absolvit fostul Liceu Industrial nr. 1 Arad, care aparținea de Întreprinderea de vagoane Arad și sunt de meserie               lăcătuș-mecanic, meserie pe care o practic și azi.

Sârbu Constantin 1897 - din Voislova

 

Fratele Constantin Sârbu s-a născut în ziua de 26 decembrie 1897 în localitatea  Voislova, județul Severin. Părinții se numeau Ion și Ilinca, ortodocși, de naționalitate română.

Face patru clase primare în localitatea natală.

În ziua de 9 februarie 1919, în localitatea Rusca Montană se căsătorește cu Oprița, născută în 1900, din familia Manaci și Domnul le-a dat patru copii: trei băieți și o fată.

Este contingentul militar 1919, recrutat la Caransebeș și stagiul militar îl face la Lugoj, Corpul 7, rămânând la vatră cu gradul de soldat.

În anul 1922 luna iunie, este botezat după ce depune mărturie că-l va urma pe Domnul Isus. Dând dovadă de credincioșie și o bună cunoaștere a Scripturilor, frații din Biserica Creștină Baptistă din Voislova îl aleg ca diacon și este ordinat. Biserica avea 60 de membri și 20 de copii.

Dacă cineva știe mai multe detalii, vă rog scrieți-mi.

Surse:

Arhive

Opșitar Efrem 1890 - ? din Pecica

 

Fratele Efrem Opșitar s-a născut în ziua de 25 decembrie 1890 în localitatea Pecica, județul Arad. Părinții se numeau Vidu și Ecaterina, născută Tămășdau, de religie ortodoxă și naționalitate română.

La vărsta de 15 ani aude Cuvântul lui Dumnezeu și decide să dea ascultare și în 1905 este botezat în Biserica Creștină Baptistă din Pecica, de către fratele păstor Radu Tașcă.

A fost contigentul militar 1912, dar nu a satisfăcut serviciul militar obligatoriu.

În ziua de 9 mai 1913 se căsătorește în localitatea Arad-Gai, județul Arad, cu Maria, născută Tașcă și Domnul le-a dat doi băieți: Roman, născut în 1920 și Trăian, născut în 1927.

 În ziua de 16 martie 1926 fratele Efrem Opșitar este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Pecica. Comisia de ordinare a fost formată din frații: Vasile Berbecar, Teodor Iov, Ilie Mariș și Alexandru Imbroane.

A slujit ca diacon ordinat în bisericile baptiste Pecica, unde își avea locuința, la numărul 260 și în localitatea Sederhat până în anul 1945. Nu a primit salar de la biserică, ci a slujit benevol.

În ziua de 6 octombrie 1945, Biserica Creștină Baptistă din Pecica, ordinează ca diacon pe fratele Constantin Crucean, iar din comisia de ordinare a făcut parte și fratele Efrem Opiștar. Au slujit cu dragoste amândoi împreună.

În ziua de 21 februarie 1946, fratele Efrem Opșitar a oficiat căsătoria fratelui Șiclovan Nicolae din Pecica cu sora Mărioara Petrișor. A fost ajutat de frații Crucean Constantin și C. Moldovanu.

Surse:

Arhive

Farul Mântuirii

Farul Creștin

Mihuț Nicolae 1888 - ? din Moroda, pionier

 

Fratele Nicolae s-a născut în ziua de 24 februarie 1988 în localitatea Moroda, județul Arad. Părinții se numeau Gheorghe și Floare de naționalitate română, îndeletnicindu-se cu plugăritul.

Face șase clase primare în localitatea natală.

Aude Cuvântul Lui Dumnezeu și se hotărește să-și predea viața în mâna Mântuitorului Isus Cristos iar în anul 1902 este botezat, de fratele lucrător Gheorghe Vărșăndan.

Este contigentul anului 1907 îndeplinându-și serviciul militar în cadrul  Regimentului Roșiori din Rovinari, rămânând la vatră cu gradul de soldat. A participat la Primul Război Mondial.

În ziua de 18 martie 1911 fratele Nicolae Mihuț se căsătorește la Chier, în județul Arad cu Anastasia. Un anunț al revistei ,,Farul Creștin” din anul 1939 consemnează că: „În Chier, județul Arad s-a ținut înmormântarea lui Mihuț A., fiul fratelui Mihuț Nicolae, în decembrie 1938. Spre slava Domnului a cântat corul din loc și au vorbit din Cuvântul Domnului fratele Dumitrașcu D. din Arad.

În ziua de 15 martie 1942 este ordinat în București ca predicator pentru Biserica Creștină Baptistă din Chier, județul Arad, biserică în care slujește până în anul 1949. Din comisia de ordinare au făcut parte frații păstori: Constantin Adorian și Niculescu. Cercul de activitate avea 220 de membri. Este interesant că fratele Nicolae Mihuț este ordinat în București. Dumnealui a fost membru ales în ziua de 23 ianuarie 1938 în Comitetul Bisericii Creștine Baptiste din bulevardul Basarab din București, mai mult, se pare că a fost diacon al bisericii.

A fost şi preşedintele cercului Șiria. În ziua de 11 martie 1945 frații din Biserica Creștină Baptistă din Agriș, județul Arad au ales ca bătrân raional pe fratele Nicolae Mihuț în calitate de președinte și pe fratele Butaru Gheorghe ca și secretar.

A organizat programe de evanghelizare și a predicat de nenumărate ori în alte  programe din Bisericile Creștine Baptiste din: Camna-Arad, Seleuș-Arad, Iermata-Arad, Pâncota-Arad, Moroda-Arad, Minișul de Sus-Arad, Chier-Arad.

Pe această cale, rog pe toți cei care citiți aceste rânduri și aveți alte informații referitoare la viața și activitatea fratelui Nicolae Mihuț să le împărtășiți cu mine, trimițându-le pe această cale. Vă mulțumesc anticipat.

Surse:

Gheorghe Colcer

Arhive

Farul Creștin

Alianța Mondială Baptistă la vârsta de 117 ani, la fel de energică și devotată lucrării Domnului

 

În zilele de 11 – 19 iulie 1905, în Londra, a luat naștere Alianța Mondială Baptistă și de atunci este tot mai activă, mai prezentă și slujește cu credincioșie în lucrarea Domnului. An de an, își îndeplinește rolul pentru care a fost creată.

Alianța a fost un factor de menținere a unității interne.

Apartheidul a pus stăpânire în Africa de Sud și pe unele biserici baptiste, care au fost unite prin slujirea credincioasă a conducerii Alianței Baptiste. Alianța a contribuit și la abolirea politicii de apartheid și, în 1994, la primele alegeri libere din Africa de Sud, Alianța Mondială Baptistă a avut observatori. În Rusia comunistă și sateliții săi, a mijlocit între baptiștii recunoscuți de stat și baptiștii care nu acceptau această recunoaștere și se numeau: „Biserica Subterană”.

Alianța a fost un factor de încurajare și sprijin.

Dacă, la nașterea ei, în unele țări baptiștii făceau parte din structurile de putere, în alte țări baptiștii nu au fost recunoscuți prin lege și pe alocuri erau doar tolerați. Alianța desemna oameni cu influență și negocia cu conducătorii statului respectiv.

Prin anul 1988, a venit la Biserica Creștină Baptistă din Baia Mare împreună cu fratele Dr. Vasile Talpoș un reprezentat al Alianței Mondiale Baptiste și am rămas impresionat de faptul că, în predica sa, nu ne-a cerut să luptăm împotriva comunismului, dar a subliniat cu putere: „Rugați-vă ca Evanghelia să fie predicată pe stadioane, prin ziare, la radio și la televizor”. Nu credeam că este posibil atunci, dar frații ne încurajau, se rugau și într-o zi a venit acel moment.

Azi, Alianța a fost prezentă pe frontul din Ucraina și Rusia prin Dr. Elijah Brown citește AICI. Este prezentă acolo unde oamenii suferă de foame și duc alimente, încurajează, inspiră încredere că Dumnezeu este în control și El va binecuvânta.

 

La mulți ani, Alianța Mondială Baptistă, acum la 117 ani de viață!

Al XVI-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste, Knud Wumpelmann 1990 – 1995

 

Rev. Knud Wumpelmann s-a născut în anul 1922 la Odense pe Funen, Danemarca. Familia în care s-a născut aparținea Bisericii Evanghelico-Luterane, dar s-a botezat în 12 aprilie 1936 într-o biserică baptistă. Între anii 1944 – 1947 face Seminarul Teologic Baptist din Tollose. În perioada 1944 – 1945, naziștii confiscă clădirile Seminarului și studenții sunt cazați în familii. După ce s-a întors din Statele Unite, devine membru al Școlii Duminicale a Uniunii Baptiste Daneze, din anul 1957. În anul 1957 devine membru în comitetul Misiunii Externe.

Din anul 1964 este numit secretar general al Uniunii Baptiste Daneze, unde slujește șaiprezece ani. Între anii 1980 – 1989, slujește în calitate de secretar general al Federației Baptiste Europene. Conducerea sa a demonstrat un angajament profund față de unitatea baptiștilor din Federația Baptistă Europeană, în special față de baptiștii din Europa de Est, atunci sub conducerea comunistă. A făcut aproximativ douăzeci de vizite în Uniunea Sovietică de atunci și, în timpul conducerii sale, s-a realizat un proiect al Comitetului pentru cărți și traduceri al Federației Baptiste Europene și Eurolit – de a plasa un set de Comentarii ale Noului Testament William Barclay, traduse în rusă, în mâinile fiecărui pastor vorbitor de limbă rusă, pentru a-și sprijini slujirile de predicare.

„Timp de mulți ani, Knud a fost un avocat al unei comunități baptiste unite într-o Europă divizată politic. El nu s-a rugat doar „ Vino Împărăția Ta”, a fost un avocat desăvârșit al venirii Împărăției lui Dumnezeu în Europa de Est”, a declarat David Coffey, președintele Alianței Mondiale Baptiste (2005-2010). „A văzut zorii unei noi ere înainte ca zidurile să se prăbușească. Făcuse numeroase vizite în spatele Cortinei de Fier, așa că atunci când noua Europă a luat ființă la începutul anilor 1990, ca pastor profund relațional, a fost președintele Alianței Mondiale Baptiste, perfect pentru a saluta numeroșii membri noi din Blocul de Est.”

În ziua de 18 mai 1981 Rev. Knud Wumpelmann a vizitat Seminarul Teologic Baptist din București împreună cu o delegație a Federației Baptiste Eurpene.

La Congresul al XXX-lea al Uniunii Bisericilor Baptiste din România, ținut în zilele de 3 – 5 mai 1991 la București, Sala Palatului, Rev. Knud Wumpelmann a fost prezent și a avut un mesaj de încurajare pentru credincioșii baptiști din România.

După ce s-a retras din funcția de secretar general al Federației Baptiste Europene, Wümpelmann a fost ales ca președinte al Alianței Mondiale Baptiste, funcție pe care a deținut-o în perioada 1990-1995. În acest rol, el a avut un interes deosebit în angajamentul Alianței Mondiale Baptiste față de drepturile omului și libertatea religioasă, care a inclus reprezentarea Alianței Mondiale Baptiste ca observator internațional la primele alegeri democratice din Africa de Sud în 1994 și ajutând în slujirea baptiștilor din Europa de Est în timpul unui sezon de schimbare semnificativă.

În ziua de 2 iunie 2020, la vârsta de 97 de ani, Dumnezeu își cheamă slujitorul său harnic acasă, în patria Sa.

Surse:

Bent Hylleberg

Ilie Pop

Farul Creștin

Al XVI-lea Congres Mondial Baptist - Seul 1990

 

Credeam că odată cu libertatea obținută în anul 1989, doar prin bunătatea lui Dumnezeu, vom avea mai multe informații de la  Congresele Mondiale, dar din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. La momentul desfășurării Congresului care dă titlul acestui articol,  noi, poporul baptist aveam două reviste importante care constituiau puntea noastră de legătură cu frații noștri de pretutindeni: o revistă oficială a cultului Baptist din România și una apărută la Arad cu un tiraj promițător, dar cu toate acestea informațiile referitoare la Congres erau  prea puține. Spre bucuria mea Dumnezeu  a păstrat în viață pe unii dintre baptiștii din România care mi-au putut satisface curiozitatea și mi-au oferit unele impresii și informați despre marele eveniment al anului 1990, din secolul 20.

Cel de al XVI-lea Congres Mondial Baptist s-a ținut la Seul,  capitala Coreei de Sud, în zilele de 14 – 19 august 1990, întâlnire la care au participat peste 10.687 de baptiști din 85 de țări. Cu această ocazie la Seul a avut loc un grandios botez de 10.000 în satul olimpic de natație.

Baptiștii români au avut o delegație oficială compusă din 14 persoane printre care s-au numărat: Traian Grec, președintele Uniunii, Ioan Râncu secretar general al Uniunii și alții. Din partea delegației române a vorbit fratele păstor Paul Negruț. Baptiștii români au prezentat următoarea statistică din România: 1200 de biserici baptiste și 150.000 de membri.

La acest congres frații s-au bucurat mult de căderea zidului Berlinului și a cortinei de fier căzută în anul 1946, odată cu impunerea de către Moscova a unui guvern pro sovietic, care a abdicat de la valorile libertății, impunând o dictatură cruntă.  Un mare motiv de supărarea a fost cauzat de faptul că baptiștii din Coreea de Nord nu au fost prezenți, deși au fost și ei invitați, aici, din păcate cortina de fier și dictatura comunistă nu a căzut. În mărturia fratelelui Poplăcean veți citi că au fost duși la granița cu Coreea de Nord și este interesant ceea ce a mărturisit.

Participanții de la Congres l-au ales pe fratele Knud Wumpelmann, în vârstă de 68 de ani, pentru un mandat de cinci ani ca președinte al Alianței și pe Denton Lotz  ca și secretar general.

Mott-oul Congresului a fost:

ÎMPREUNĂ ÎN HRISTOS

O bogată mărturie a fratelui pastor Beniamin Poplăcean, Vice președinte al Uniunii Baptiste din România.

„A fost un congres cu o foarte largă participare, fiind delegați din aproape toate țările care sunt în Alianța Mondială Baptistă. S-a desfașurat într-o sală mare unde cu un an înainte avuseseră loc Jocurile Olimpice. Era o sală mare de sport și delegatiile erau în tribune iar pe terenul de jocuri era o platformă foarte mare de pe care se transmiteau mesajele, locul în care stăteau organizatorii, vorbitorii invitați  și conducerea  Alianței Mondiale Baptiste.

În primul rând am fost impresionat de numărul mare al celor prezenți. Apoi    m-au impresionat momentele de rugăciune care în general erau rugăciuni în comun, cu voce tare. La început eram puțin deranjat de cei care se rugau alături de noi(era un grup din Japonia), dar după un timp am început să ne acomodăm și să ne bucurăm de admosfera caldă din timpul rugăciunilor. Am avut prilejul să participăm în ultima zi a Congresului la un botez când s-au botezat zece mii de persoane. S-a desfășurat la o bază olimpică amenajată pentru competițiile de Caiac-canoe, și o mulțime de pastori au oficiat acest act al botezului pentru cei 10.000 de oameni îmbrăcați în haine albe.

În Coreea de Sud există Biserici foarte mari, printre care am vizitat o Biserică care număra 800.000 de membri în mai multe locații. Acolo era o seară de rugăciune care dura mai multe ore, la care participau mai multe grupuri de aproximativ 25.000 de persoane  o singură dată. Biserica avea o parcare imensă în care eram coordonați să parcăm de către  polițiști din cadrul Bisericii, care dirijau circulația. După terminarea timpului de rugăciune la care am participat câțiva din delegația română, am fost invitați pentru câteva minute într-o sală în care ni s-au dat câteva informații despre Biserica și felul în care ea funcționează. Apoi am fost invitați dacă dorim să mergem la Muntele de rugăciune. Acesta era cam la 25 km de acolo, iar deplasarea era suportată de către Biserică, adică era gratuit pentru noi. M-a impresionat să văd muntele de rugăciune, care avea un loc de rugăciune( o sală mare) unde în permanență, ziua și noaptea sunt pastori care coordonează pe aceia care doresc să meargă acolo să se roage. De asemenea erau sute de mici peșteri săpate în munte în care încăpea o singură persoană, dar numai așezată în genunchi. Semnul că era ocupat locul respectiv era faptul că la ușă se găseau încălțările celui care se ruga înăuntru.

În Coreea de Sud rugăciunea era la mare înălțime.

Am avut prilejul să facem o călătorie până la granița dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord. Desigur că nu puteam să trecem în partea de nord, dar era un observator cu un binoclu prin care se putea vedea un orășel din zona de frontieră. Locuri sărăcăcioase și niște blocuri de locuit care nu aveau nici sticlă în ferestre. Tot acolo era un mic muzeu  cu anumite obiecte pe care le foloseau cei din Coreea de Nord. Acele obiecte semănau extrem de bine cu cele pe care le foloseam noi când eram copii ( în anii 1960). De exemplu uniforma de pionieri, maculatoarele acelea cu hârtie maronie, bocanci și uniformele școlare ... Am înțeles acolo ce rol important are credința chiar și în dezvoltarea unei națiuni. A fost  o călătorie lungă ,dar s-a meritat pentru că am văzut așa de mulți frați din toate continentele, de diferite culori , diferite limbi, dar o singură Credință. A fost destul de dificil să ne adaptăm mâncării de acolo, dar am apelat la ceea ce am putut să găsim și să cumpărăm de la alimentară, ca să se potrivească cu mâncarea cu care eram obișnuiți. (cornuri cu lapte și crevurști fierți) . Congresul ne-a încurajat și ne-a motivat să ne rugăm mai mult și să lucrăm mai mult pentru Domnul.

 

Surse:

Beniamin Poplacean

Râncu Ioan

Christianity Today

TOGETHER IN CHRIST, Official Report of the Sixteenth Congress

Viorel Iuga, un președinte căruia îi pasă de poporul său, un îndemn la rugăciune

 

Fratele președinte al Cultului Creștin Baptist, Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România se apropie încet de terminarea celor două mandate de președinte pe care le-a primit de la poporul credincios baptist.

A primit primul mandat la Congresul care a avut loc  în 28 – 29 mai 2015 în municipiul Oradea, judeţul Bihor, iar pe al doilea la Congresul din 24 – 25 mai 2019, ținut la Cluj-Napoca. Două mandate, cu multe provocări, la care a răspuns după puterea dată de Dumnezeu.

Timpul se scurge cu repeziciune și mai sunt 10 luni până la alegerea celui de-al XV-lea președinte al poporului baptist din România. Mai sunt șase luni până la demararea procedurilor oficiale de desemnare a procesului de alegere a noii conduceri și fratele președinte Viorel Iuga a trimis o scrisoare tuturor păstorilor și lucrătorilor din cult care cuprindea și următoarea inițiativă pentru care să ne rugăm:  

„Pentru că mai sunt doar șase luni până la demararea oficială a procesului prin care se va alege o nouă conducere a Uniunii, să ne rugăm Domnului să-i pregătească pe aceia pe care îi va putea folosi pentru împlinirea Planului Său în UBR”.

Cu permisiue am preluat acest mesaj important și doresc să propun întregii frățietăți baptiste și celor ce simpatizează cu acest popor, rugăciune intensă, fierbinte, stăruitoare către Dumnezeu, ca El să fie cel care își ridică omul după inima Lui, să fie slujitorul pe un mandat de patru ani în fruntea Uniunii Baptiste din România.

Acuma putem să strigăm către Dumnezeu pentru un om pe care îl dorește El în slujba de președinte.

Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune nouă tuturor baptiștilor ca să vedem pe omul ales de El.

20. Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului. (1 Samuel 3:20, VDCC)

Să ne rugăm ca Domnul să spargă dacă sunt grupuri de influiență și de manipulare și tot poporul să fie sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Să ne rugăm ca Domnul să ridice oameni tineri, cu frică de Dumnezeu, în lucrarea aceasta de slujire care să corespundă cerințelor Sfintelor Scripturi.

16. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)

 

Să ne rugăm Domnului să avem putere să acceptăm în totul voia Lui sfântă și binecuvântată.

Dacă ne vom ruga cu stăruință ne va dispărea patima critică și vom putea comunica cu respect și prețuire la o mai bună unire în popor.

Rugăciunea ne va ajuta pe fiecare să ne apropiem mai mult de Dumnezeu și cei ce ne ascultă vor fi atrași de Cuvântul Domnului.

Popor drag baptist, unește-te în rugăciune, ca Domnul să lucreze cu putere, să miște inimile noastre, ca să fim cu toți o inimă și un suflet.

42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
46. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele apostolilor 2:42-47)

 

32. Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. (Faptele apostolilor 4:32)

Al XV-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste, Godfrey Noel Vose 1985 – 1990

La cel de-al XV-lea Congres Mondial Baptist care a avut loc în zilele de 2-7 iulie 1985 la Los Angeles, California, a fost ales președinte pe perioada 1985 – 1990 Godfrey Noel Vose.

Godfrey Noel Vose s-a născut în ziua de 23 decembrie 1921 în Australia.

Singura persoană din Pacificul de Sud-Vest ales președinte al Alianței Mondiale Baptiste în primul secol de existență a fost G. Noel Vose, care era originar din Australia de Vest. El nu s-a pregătit de la început pentru slujirea pastorală, dar, după ce a servit în cadrul Forțelor Aeriene Regale Australiene în cel de-al doilea război mondial, s-a reîntors la școală, la studii. Ca și student, a slujit în multe biserici din Sydney. El este și primul pastor baptist pe care Ken Manley l-a cunoscut. Întorcându-se în orașul Perth, colegii săi pastori i-au recunoscut darurile și l-au trimis în Statele Unite pentru a-și perfecționa studiile, astfel încât să poată pune bazele unui Colegiu Teologic și-n partea lor din Australia. Revenind în Perth, Vose a fondat  Colegiul Baptist Teologic din Australia de Vest, în 1963 devenind directorul acestei mari instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1991. În tot acest timp sub conducerea ireproșabilă a lui Vose, colegiul devine un centru de excelență pastorală și academică.

A fost desemnat ca Președinte General al Uniunii Baptiste din Australia în anul 1975, timp de 3 ani, până în 1978. În 1985 el devine primul și singurul președinte australian din istoria Alianței Baptiste Mondiale, asumându-și această mare responsabilitate până în anul 1990. Era un susținător al teologiei anabaptiste pe care o transmitea mai departe și iubea predicarea expozitivă sau biblică. Într-un cadru adesea critic la adresa burselor de studiu și a implicării ecumenice, el a muncit din greu pentru a promova și a pleda în favoarea acestor cauze. Dar cea mai remarcabilă calitate, însușire a sa, este profunda compasiune pastorală față de semenii lui, care izvora din preaplinul ființei sale. Simplul fapt că-l cunoșteai pe Noel Vose însemna să știi că ai un prieten – mai mult decât un prieten, cineva, căruia îi păsa cu adevărat de tine.

Între 1989-1992, Vose a condus Alianța Baptistă în dialog teologic cu denominația Anabaptistă, Conferința Mondială a Menoniților, marcând o reînnoire a discuțiilor dintre baptiști și anabaptiști, care s-au încheiat pe cale amiabilă în aproximativ 1630.

În anul 1989, realizările sale au fost recunoscute atunci când a fost făcut membru al Ordinului Australiei. Fostul președinte al Alianței s-a retras în 1991 din funcția de director al Colegiului Teologic Baptist din Australia de Vest, care din anul 2008 a fost redenumit Seminarul Vose, pentru a onora contribuțiile semnificative atât ale Dr. Noel Vose, principalul său fondator, cât și ale soției sale, Heather Vose, care era deopotrivă o femeie cu studii înalte.

A scris și câteva cărți: Sfânta Scriptură și Duhul Sfânt (1983); Centrarea pe credință: o privire asupra originilor baptiste (1986); Fiindcă Dumnezeu a iubit atât de mult: Studii Ioan 1(1987); Mena: Fiică a ascultării (2013) bazată pe cercetările făcute de soția acestuia, Heather Vose, care a decedat înainte de a o putea scrie, o biografie despre Filumena Weld, soția celui de-al 6-lea premier al Noii Zeelande.

 Dr. Noel Vose este chemat de Dumnezeu în veșnicie  la 94 de ani, în ziua de 2 mai 2016.  

Surse:

Baptists Together in Christ 1905 – 2005, p. 281.

Out Of Darkness Into The Light Of Christ, Official Report of the Fifteenth Congress

https://en.wikipedia.org/wiki/Noel_Vose

Al X

Nagy Ștefan 1923 - 2016 din Petrila

 

Fratele Ștefan Nagy, cunoscut ca „Fratele Fănică”, s-a născut la 24 iulie 1923 în localitatea Lonea (azi Petrila), județul Hunedoara. La câteva luni după nașterea sa, tatăl lui a decedat, iar mama lui, Nemeș Sofia s-a recăsătorit cu Nagy Mihai, care l-a înfiat. De aici numele Nagy, deși a fost de naționalitate română.

Termină cursul gimnazial în anul 1939 cu media 9.93 la Școala de Stat nr. 1 din Lupeni. Pe foaia matricolă se specifică: „Este un element foarte corect, disciplinat și ordonat”. Urmează Cursul Profesional pentru Ucenici Comerciali din Alba Iulia între tumultuoșii ani 1939-1942.

L-a cunoscut pe Domnul în fragedă tinerețe, fiind botezat de fratele păstor Ioan Rusu în Biserica Baptistă Lupeni.

Stagiul militar l-a făcut târziu, între 6.02.1947 și 1.10.1948. La scurt timp după lăsarea la vatră (11 februarie 1949) s-a căsătorit cu Decean Maria, căreia avea să-i spună Fibia toată viața. Familia a fost binecuvântată cu patru copii: Ștefan, Ligia, Adriana-Sofia și Gheorghe.  

Marea chemare a vieții lui de a-L sluji pe Domnul Isus a prins contur în anul 1964 când a fost ordinat ca păstor în Biserica Baptistă din Aiud, unde a slujit 11 ani, biserica principală în care activa fiind Biserica Baptistă din Ocna Mureș, unde locuia cu familia. Deși continua să lucreze, părea neobosit în slujirea bisericilor din împrejurimi: Noșlac, Căptălani, Ciuci, Găbud. Fiind într-o misiune la Mihalț, a fost arestat și dus din post în post, urmând să se deschidă un proces. Unul din ofițerii care l-a interogat, aflând că are nume maghiar l-a eliberat imediat, fiind el însuși maghiar! În anul 1975 este chemat în lucrarea Evangheliei de Biserica Baptistă din Satu Mare, unde activează între anii 1976-1980. Și din pricina lipsei de lucrători, și în acest cerc a girat mai multe biserici din județ (Ardud, Halmeu, Cămârzana, Medieșu Auriu etc.) Din 1980 a fost invitat în Cercul de Biserici Bedeciu – Dretea – Gilău, în cadrul Comunității Baptiste de Cluj, unde s-a implicat cu aceeași dăruire. Între aceste biserici amintesc Negreni, Gilău, Someșu Rece, Poieni. De-a lungul vieții a slujit în 24 de biserici și 12 filiale, fără să mai socotim bisericile unde a fost invitat ocazional. I-a iubit pe frați și între ei se simțea în elementul lui. Atâta timp cât a putut umbla a fost prezent în grupuri de rugăciune pe care le conducea cu drag și dăruire.

Aceste informații despre activitatea fratelui Fănică nu pot fi percepute corect dacă nu menționăm câteva lucruri legate de persoana dânsului. Aprecierea din timpul școlii gimnaziale și a școlii de comerț s-a dovedit a fi trăsături de caracter care l-au însoțit toată viața, și la care s-au adăugat altele pe măsură ce se maturiza în mijlocul suferințelor generate de slujbă. A fost un om vertical care nu și-a compromis credința. Aborda relațiile cu multă blândețe și suferea pentru fiecare păcat care afecta viața vreunui credincios. Soția lui a avut o grijă deosebită ca ajutor dat de Dumnezeu în slujire să apară în public așa cum se cuvine unui slujitor să stea în fața Stăpânului său. Deși ți se odihneau ochii când vedeai cât de asortat și cu bun simț era îmbrăcat, nu ținea la acest aspect, care într-un fel îi sublinia personalitatea. De multe ori, îmbrăcat în hainele lui curate și îngrijite, străbătea zeci de kilometri prin noroi, ploi sau zăpadă; gata uneori să fie răpus de oboseală în mijlocul viscolului… Casa lor a fost un loc unde nu lipseau oaspeții. De multe ori sosea acasă cu musafiri, fără să fi putut anunța. Dar soția Fibia nu se plângea niciodată, ci cu un talent remarcabil înmulțea cumva ceea ce avea pregătit, și toți erau bucuroși de părtășia din casa lor.

Ora 5 dimineața era timpul în care își începea ziua cu rugăciune îndelungă, fără să se ridice din genunchi de lângă patul din care tocmai coborâse. Zilele de post săptămânale erau însoțite de alte zile de post, pentru un frate în necaz, pentru o soră bolnavă…

Fratele Fănică a fost un om al credinței. Nu se descuraja niciodată! Vizitat la spital de ginerele lui, după complicații în urma unei operații neglijente, cu apă la plămâni care nu s-a retras în urma tratamentului, a spus: „Am vorbit cu Medicul Suprem. Mă fac bine!” La radiografia care urma să arate până la ce nivel era apa în vederea puncției, nu mai era nici urmă de apă! În zilele grele ale bolii dinaintea plecării răbda fără să cârtească. Și la o exclamație care a scăpat fiicei lui când i-a văzut rănile, a început să cânte: „Și dacă vânturile bat, mereu bat, și dacă vânturile bat mereu ca-n timp de iarnă/ Eu nu sunt nici când disperat, c-aștept o primăvară!” Și poate pentru că suferința fizică era foarte mare, într-o noapte când era greu, în camera lui au venit îngeri care nu au spus nimic, dar s-au plimbat în jurul patului lui, fără ca peretele de care era lipit patul să-i poată opri, până când plin de pace a adormit, rămânând în zilele care au urmat marcat de acest sentiment al cerului care s-a coborât în camera lui de suferință.

Poate cea mai impresionantă întâmplare din viața fratelui Fănică împletită cu viața Domnului Isus a fost relatată de un candidat de botez la câțiva ani după plecarea lui de pe pământ. În mărturia sa a relatat că el ducea din partea unei firme de catering masa de prânz la domiciliul bolnavului. Persoana care îl supraveghea în acea zi pe bolnav, l-a invitat să-l privească pe cel pentru care a făcut acest serviciu, fiind inconștient de câteva zile. Fratele a mărturisit că văzând pacea de pe chipul muribundului necunoscut, chiar în acel moment și-a predat viața Mântuitorului!

În data de 17 aprilie 2016, duminica la ora 9.30 când începea timpul de rugăciune în Biserica Baptistă din Mănăștur unde era membru, fratele Fănică a plecat în BISERICA CEREASCĂ, a sfinților făcuți desăvârșiți, unde s-a întâlnit cu Mântuitorul lui, pe care L-a slujit, cu membri din familie care au murit în credință, și cu atâția frați cu care a dus greul în zile grele!

A lăsat în urmă o plăcută aducere aminte și o moștenire spirituală care vine să dea viață cuvintelor de mângâiere și încurajare ale apostolului Pavel: Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! (Evrei 13:7)

Surse:

Gigi Cosman