Fratele Moldovan
Gheorghe s-a născut în ziua de 17 mai 1884 în localitatea Coronini, județul
Caraș-Severin. Părinții se numeau Ion și Floarea, născută Bojici.
În ziua de
10 ianuarie 1909 se căsătorește cu Bălean Lixandra, fiică de preot.
A fost convertit
la adevărata credință, pe când era prizonier în Rusia, în anul 1916, și botezat în ziua de 12 decembrie 1916 în Rusia.
Fratele
Moldovan Gheorghe, după întoarcerea din Război, pune casa la dispoziție pentru
a predica Evanghelia Domnullui Isus. În anul 1919 s-au mai convertit încă doi
oameni și așa a luat ființă Biserica Creștină Baptistă din Pescari (Coronini),
o comună pe malul Dunării, la 7 km de Moldova Nouă. Acest lucru îi aduce mari
necazuri după cu scrie.
Fratele Moldovan
Gheorghe a fost un om temător de Dumnezeu, farmecul său a fost dat de o
bunătate neprefăcută. Îndemna pe toți oamenii cu care stătea de vorbă să urmeze
calea pocăinței și a fost gata pentru jertfă.
Mai jos,
redau memoriul în întregime. Acest memoriu prezintă ce s-a întâmplat atunci
când a mers la preot să îi dea trecerea de la
biserica Greco-ortodoxă, la cea
baptistă și în termen de 15 zile dacă nu se răzgândea, preotul era obligat prin
lege să-i dea această trecere. Lucrurile nu s-au petrecut după legea țării, ci
după alte legi.
Memoriul este însoțit de o notă
explicativă pentru fratele Constantin Adorean, președintele Cultului Baptist
din România,
„Coronini la 9 decembrie 1922
Iubite frate Constantin
Vă rugăm în Numele Domnului a lua la cunoștință memoriu
fratelui Gheorghe Moldovan din comuna Coronini la care am fost îndemnați a vi-l
trimite ca să-l aveți în vedere ce fel de persecuțiune a suferit prin cruzimea
domnului preot al comunei noastre. Fratele Ilie Craioveanu m-a îndemnat să fac
memoriu și să-l trimit la dumneavoastră.”
„Memoriu,
cu persecuțiunea mea pentru credința în
Hristos din partea preotului din comună.
Eu, Gheorghe
Moldoveanu, fr. în Domnul din comuna Coronini în etate (vârstă) de 38 ani, am
fost prizonier în Rusia unde am devenit în credința Noului Testament convertit.
În anul 1919 întorcându-mă din
prinsoare în comuna mea n-am putut ține
în ascuns vestea de mântuirea din Domnul Cristos, ca să nu vorbesc oamenilor
Evanghelia cunoscând lipsa cea mare sufletească a consătenilor mei.
Auzind
Domnul Preot al comunei noastre, Pavel Bufanu a început cu multe motive
rușinoase a disputa cu oamenii contra credinței. Eu după calea legală am mers
ca să mulțumesc de păstoria (păstorirea) religioasă și Domnul Preot
refuzându-mă s-a aprins asupră-mi în mod păgânesc ca hoții și blestema în mod
rușinos strigând că mă scoate afară din comună ca să nu-i stric turma dânsului.
Timp de 14
zile tot asemenea am mers ca să-mi fac Expășirea (Ieșirea?) din biserica gr.
ort. după calea legală prin două mărturii.
Domnul Preot,
tot în asemenea mod nemaipomenit, cu jurăminte, (blesteme) m-a gonit afară,
zicând că face Șteindruk [1] cu
mine, în care m-au urmărit aducându-mi mari și grele suferințe prin armata
Sârbă, pe care Domnul Preot i-a așteptat să vină din comuna vecină, Govrig
(Covrig), pregătindu-le masa și băuturi. L-a informat pe comandantul Sârb să
pună o astfel de persecuțiune mortală asupra-mi.
Motivându-mă
că sunt Bolșevic din Rusia contra statului Sârb, zicându-mi anarhist – Nihilist.
Într-o zi din luna Noiembrie 1919 mă cheamă la comandament pe la orele 8 seara,
unde am aflat 5 ostași Sârbi care m-așteptau să vin cu poliția. Domnul
comandant (Sublocotenentul) era încă la masa Domnului Preot. Pe la orele 8 și
30 a venit comandantul plin de băutură, unde au fost de față și primarul
comunei și încă un număr de oameni. Și el întrebându-mă pentru ce conturb
(deranjez) pe D-l Preot, neîngăduindu-mă să-i răspund nimic, a și dat ordin
ostașilor și m-au pus pe scaun, ostașii m-au ținut de cap și comandantul a
începu a mă lovi cu bâta pregătită pe sama mea (pentru mine), de la cap până la
picioare, dându-mi atâtea lovituri încât până la 50 am putut număra; iar cele
multe nenumărate, c-am amețit și n-am mai știut număra, încât și ostașii care
m-au ținut s-au înspăimântat și m-au lăsat de cap rugându-se să mă lase. El
(cmd) plin de beție a dat ordin să mă ridice sus, și atunci au început în față
să-mi dea lovituri de sus până jos, până n-am mai putut sta pe picioare.
Pe când m-au
lăsat mi-au dat ordin să nu mai conturb poporul. Două persoane m-au purtat
(dus) la locuința mea. A doua zi am fost purtat cu trăsura la medicul din
Moldova Nouă, unde am fost constatat (consultat) de apoticaru (farmacist)
orașului, nefiind medicul în localitate. Apoi am primit ceva medicamente care
mi-au ajutat puțin, căci și până astăzi simt patima (durerea) în corp de la
loviturile multe. Eram negru (vânăt) și umflat
că nici haine nu ținiam (puneam, purtam) pe mine.
Astăzi mă
bucur de mântuirea mea, între 44 bărbați și femei convertiți – Botezați în
Cristos.
Gheorghe Moldoveanu.”
Surse:
Ilie Milutin
Ioan Bunaciu
Mihai Ciucă
Arhivă
[1] Steindruck e gravură pe
piatră... în sensul că dă cu el de pământ de o să se vadă doar urma din el, explicat
de Mihai Ciucă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu