În 28 noiembrie 2017, am
scris aici despre Nicolae Miclăuș, un bun gospodar, care s-a întors la Domnul prin împrejurări dramatice, în timpul
Primului Război Mondial și mai precis în Rusia (Siberia).
Familia Miclăuș este o familie numeroasă. Au moștenit
dar de bunătate și prietenie pentru oameni, sunt oameni credincioși lui Dumnezeu,
Creatorul nostru. Sunt membri în Biserica Baptistă.
Iată
copiii fratelui Miclăuș Nicolae:
1. Maria și
Valentina, născute în octombrie 1933
2. Iosif,
născut în 1935
3. Matilda,
născută în 1937
4. Veronica
Zorica, născută în 1938
5. Nicolae,
născut în anul 1940
6. Olga,
născută în 1942
7. Andrei,
născut în anul 1944,
8. Ioan, născut
în anul 1948.
Astăzi
un fiu din familia Miclăuș, Andrei, a plecat acasă la Domnul, lăsând un loc gol
în familie, biserică și societate. Domnul să mângâie pe sora Florica, soția
fratelui Andrei.
Fratele
păstor Chereji Daniel, a citit necrologul, în fața unui numeros public, iar
frații păstori Vasile Paul și Iosif Morcan, au predicat cuvântul
Domnului.
Redau
necrologul în întregime:
Necrolog
Andrei Miclăuş
30 iunie 1944-10 aprilie 2018
Andrei Miclăuş s-a
născut în 30 iunie 1944, în comuna Apa din judeţul Satu Mare, în familia
pastorului baptist Nicolae şi Matilda Miclăuş.
A fost cel de-al
optulea, dintr-o familie binecuvântată de Dumnezeu cu nouă copii: Mărioara şi
Valentina, Iosif, Matilda, Zorica, Nicu, Olga, Andrei şi Ionel.
Iată că după
surorile: Mărioara, Valentina şi Matilda, care au plecat la Domnul, fratele lor
Andrei, ca un adevărat gentleman, s-a dus să fie alături de surorile sale mai
mari, care deşi nu au nevoie să fie păzite de nimeni, căci sunt în grija şi
prezenţa lui Dumnezeu, parcă fratele lor Andrei nu a vrut să le lase singure.
Deşi s-a născut
când încă era război, deşi au urmat vremuri grele pentru ţară şi pentru
familie, Andrei a experimentat de mic copil ce înseamnă să faci parte dintr-o
familie care trăieşte cu Domnul şi se bazează în exclusivitate pe El.
După o copilărie
frumoasă şi fericită, trăită în sânul familiei, înconjurat de fraţi şi surori,
Andrei Miclăuş s-a dus la şcoală în Satu Mare, iar apoi în armată la
Caransebeş.
Dar cel mai
important eveniment care i-a marcat adolescenţa şi tinereţea a fost împăcarea
lui cu Dumnezeu şi hotărârea de a se
dărui cu totul Celui care prin moartea şi învierea Sa din morţi i-a dăruit
viaţă veşnică.
Chiar dacă s-a
născut într-o familie de credincioşi în care tatăl era pastor, Andrei Miclăuş a
înţeles de foarte tânăr că este păcătos şi că nu va putea fi niciodată iertat
sau ajunge în cer pe baza meritelor părinţilor săi. Aşa că, cercetat în inima
lui de Duhul Sfânt şi străpuns de cuvântul Evangheliei, se pocăieşte, devine un
copil al Domnului şi mărturiseşte credinţa în Isus Cristos în apa botezului, la
vârsta de paisprezece ani, în 12 august 1958, botezat de tatăl său, pastorul
Nicolae Miclăuş.
La sfârşitul anilor
şaizeci, Andrei întâlneşte o fată credincioasă, frumoasă şi harnică, se
îndrăgosteşte şi înţelege că ea este cadoul binecuvântat primit de la Dumnezeu,
special pentru el, aşa că o cere de
soţie. Numele acelei fete era Florica Dudaş
cu care Andrei s-a căsătorit în 27 septembrie 1970, aceasta devenindu-i soţie
iubită şi devotată pentru următorii patruzeci şi şapte de ani şi jumătate.
Dumnezeu i-a
binecuvântat în toate felurile, dar mai ales cu cei patru copii pe care i-au
iubit ca pe lumina ochilor lor, unindu-şi eforturile, resursele şi viaţa ca
să-i crească spre slava lui Dumnezeu.
Astăzi, cei patru
copii sunt oameni mari, care şi-au întemeiat fiecare familii şi cel mai
important lucru: sunt oameni credincioşi care calcă pe urmele Domnului şi pe
urmele părinţilor şi înaintaşilor lor.
Adrian, fiul cel
mare, este căsătorit cu Luminiţa şi Dumnezeu l-a binecuvântat cu trei copii:
Dana, Andrei şi Daniel.
Simona este
căsătorită cu Narcis Picu. Angelica este căsătorită cu Adrian şi au împreună
doi copii: David şi Andreea. De asemenea, Florin este căsătorit cu Andrea şi au
o fetiţă: pe Rebeca.
Ca să asigure
bunăstarea familiei şi tot ceea ce este necesar pentru existenţă, Andrei a
lucrat timp de treizeci şi şase de ani la Trustul de Construcţii din Baia Mare
ca lăcătuş mecanic.
A fost un om foarte
priceput şi îndemânatic în meseria lui, având realizări şi performanţe notabile
care dovedesc această afirmaţie.
Ca fapt divers,
fusul care este aşezat în vârful Hotelului Mara, a fost confecţionat de o
echipă coordonată de Andrei Miclăuş, care a şi primit o diplomă care să
confirme acest lucru.
Dar dincolo de
realizările materiale, Andrei şi Florica Miclăuş au ştiut să investească în
educaţia şi formarea spirituală a copiilor lor.
Andrei Miclăuş nu a
fost un om înzestrat cu calităţi oratorice, dar a ştiut să construiască
relaţii, să fie un prieten devotat şi un credincios de nădejde.
Din mărturiile
auzite de unii dintre noi în aceste zile, am înţeles că Andrei Miclăuş a
dezvoltat relaţii de calitate cu multe persoane, devenind un ajutor şi
îndrumător către Domnul.
Împreună cu soţia
au fost implicaţi în răspândirea de literatură religioasă şi mai apoi în
iniţierea şi dezvoltarea mai multor acţiuni de caritate, prin distribuire de
îmbrăcăminte celor în nevoi.
Cunoscuţii,
prietenii şi fraţii de credinţă l-au caracterizat ca fiind prietenos, sincer,
onest, stăpânit de un umor sănătos, plin de dragoste şi gata să îţi sară în
ajutor.
Pentru că fiul mai
mare a plecat să studieze în Statele Unite ale Americii şi a rămas acolo, ca
tată, Andrei Miclăuş a fost strâns din două părţi: să fie şi cu familia de
aici, dar să fie şi cu fiul plecat peste mări şi ţări.
Aşa că în 1996 a
plecat în SUA, unde a locuit până în prezent. Acolo a continuat să muncească,
iar în ceea ce priveşte viaţa de credinţă, a fost membru al Bisericii Baptiste
Golgota din Tacoma, statul Washington.
În toamna anului
trecut au venit în vizită în România, după ce cu un an înainte mai fusese în
ţară, pentru prima dată după ce plecase. Dorinţa lor a fost să se bucure
împreună cu familia care se afla aici, iar după aceea să se întoarcă în Statele
Unite.
Dar planurile
Domnului au fost altele, pentru că în octombrie 2017, Andrei a făcut un accident
vascular cerebral (AVC), care a fost punctul de pornire într-o călătorie grea a
suferinţei.
Cele şase luni au
fost marcate de suişuri şi coborâşuri, în care starea de bine a alternat cu
momente de cădere în ce priveşte starea fizică, dar ceea ce a rămas constant a
fost harul şi încrederea nestrămutată că Dumnezeu este în control şi că va
purta de grijă.
Suferinţa fratelui
Andrei a fost un prilej ca familia să se mobilizeze exemplar, manifestând o
atenţie şi grijă faţă de tatăl lor, demnă de toată aprecierea.
Sora Florica, soţia
fratelui Andrei, a dovedit un devotament eroic, fiind zi şi noapte lângă soţul
iubit, veghindu-l, ajutându-l, rugându-se împreună şi încurajându-se cu
ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar şi cei doi copii
din America, împreună cu soţii lor, au venit să îşi viziteze tatăl, să fie
alături de familie şi să vadă cum pot ajuta. Angelica şi Florin, fiind aici
acasă, s-au remarcat prin dragoste, dăruire şi purtare de grijă faţă de scumpul
lor tată.
Familia nu s-a dat
înapoi de la nicio soluţie care ar fi contribuit la refacerea stării de
sănătate a părintelui lor. Dar dincolo de planurile şi puterea oamenilor, se
află planul şi puterea absolută a lui Dumnezeu.
În dimineaţa de 10
aprilie la ora 8,20, Dumnezeu a oprit inima fratelui Andrei Miclăuş, chemându-l
acasă, în veşnicie, acolo unde nu mai există suferinţă, durere, lacrimi şi
moarte.
La urma urmei,
Dumnezeu a împlinit dorinţa fratelui Andrei, care, în vizita sa în România din
anul 2016, ne-a spus tuturor că intenţia lui este să vină să locuiască aici în
ţară.
Acum această
dorinţă se împlineşte, parţial, pentru că în timp ce trupul se va odihni în
pământul ţării sale natale, sufletul s-a dus în prezenţa Mântuitorului drag şi
scump, în care s-a încrezut şi pe care l-a slujit până la moarte.
Andrei Miclăuş a
plecat dintre noi cu o zi înainte de ziua de naştere a soţiei sale iubite.
Parcă s-a dus în căutarea unui cadou preţios, dar va mai zăbovi pentru o vreme,
apoi, conform promisiunii lui Cristos, se va întoarce în alaiul sfinţilor care
Îl vor avea în fruntea lor pe Domnul nostru Isus Cristos.
Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va
aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. (1
Tesaloniceni 4:14)
Andrei Miclăuş,
şi-a isprăvit alergarea şi acum este rândul nostru, a celor care suntem încă în
viaţă, să ne cercetăm, să ne îndreptăm căile şi faptele, să ne alipim de
Domnul, contemplând veşnicia şi fiind gata de ziua întâlnirii cu El.
Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare
răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui
Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. „Încă puţină, foarte puţină
vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin
credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” Noi însă
nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au
credinţă pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:35-39)
14 aprilie, 2018
Baia Mare
pastor Daniel
Chereji
