Am făcut noi ce ni s-a poruncit și ce eram datori, în raport cu Dumnezeu? Luca 17: 7 – 10.

 

Luca 17:7-10 Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice când vine de la câmp: ‘Vino îndată și șezi la masă’?

8. Nu-i va zice mai degrabă: ‘Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu’?

9. Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

10. Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: ‘Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’”

Omul imediat după ce a trecut de o mică vârstă, are datoria să meargă la grădiniță, școală, să învețe, să facă cinste părinților, să-și găsească serviciu cu datoriile ce se impun. Omul se căsătorește și are mai multe datorii și cu cât avansează în vărstă, datoriile se înmulțesc. Mai presus de aceste datorii omeneși și necesare, noi ca oameni, avem o mai mare datorie pe care o neglijăm total, dar este de o importanță majoră de care atârnă viața și moartea.

Când plecăm din această lume, familia ne va plânge și tângui, vor spune ce grijulii am fost cu familia și cu cei din jur, dar atât, mai mult de atât nu pot face. Dacă am făcut ce suntem datori să facem față de Dumnezeu, ne vom bucura cu El.

Domnul Isus ne spune că în raportul nostru cu Dumnezeu suntem ca un rob în raport cu stăpânul său. Robul lucrează toată ziua și seara trebuie să-i pregătească întâi stăpânului și după aceea va putea să șadă să-și pregătească și să mănânce. Se pare a fi acesta un abuz pentru că robul este obosit după munca de o zi?  Totuși Domnul Isus spune care este adevărul: Luca 17:10 Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: ‘Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.’” Nu cumva suntem exploatați peste măsură de mult? Este acest fel de lucru corect din partea lui Dumnezeu?

-Ce trebuie să facem și ce suntem datori, ca să fim doar niște robi netrebnici?

-Ce trebuie să facem ca să avem pretenția să mâncăm în casa Marelui Stăpân?

-Ce datorie mai importantă decât datoriile zilnice trebuie să facem?

1.-Primul lucru care sântem datori să-l facem este să-l iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubit întâi.

-Suntem datori să-l iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit întâi.

1 Ioan 4:19 Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.
-Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat în cel mai înalt grad cu putință, ce numai Dumnezeu putea arăta pentru omul păcătos.

Romani 5:8 Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
-Dumnezeu nu ne-a iubit pentru că noi aveam un merit, că am făcut ceva și El este obligat să ne iubească. Ne-am răzvrătit înaintea Lui și El ne-a iubit.

-Aceasta este marea dragoste a lui Dumnezeu.

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
-Pentru această dragoste mare, pentru că El ne-a iubit pe când eram păcătoși și răzvrătiți împotriva Lui și noi suntem datori să-L ibim complet, adică cu toată inima, sufletul, puterea și cugetul nostru.

Luca 10:27-28 El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
28. „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei avea viața veșnică.”
-Nu este niciun abuz din partea lui Dumnezeu când ne cere să-L iubim cu toată ființa noastră.

2.-Al doilea lucru pe care suntem datori să-l facem este să iertăm cum Tatăl din cer ne-a iertat.

-Așa cum Dumnezeu a procedat cu dragoostea, iubindu-ne El întâi, așa suntem datori să iertăm pentru că el ne-a iertat întâi.

Coloseni 3:13 Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.

-Iertarea este un act înalt de demnitate și onoare, fiind deasupra viciilor și neputinței umane.

-Dumnezeu ne-a iertat pentru că nu era cu putință să plătim datoria față de El, care ne-a făcut numai bine.

-Dumnezeu nu ne-a iertat pentru că am meritat, ci ne-a iertat că i sa făcut milă de noi.
Matei 18:21-35 Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”
22. Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23. De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
24. A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni .
25. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria.
26. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot.’
27. Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
28. Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator.’
29. Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti.’
30. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până va plăti datoria.
31. Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32. Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’
34. Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
35. Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Acest text de mai sus ne arată că suntem într-o mai mică situație în relația cu semenul nostru.

Noi îi datorăm mult lui Dumnezeu pentru tot binele ce ni-l face și ne-a iertat și noi trebuie să ne facem milă de semenul nostru și nu pentru că merită sau nu, să-l iertăm.

 Calittatea lui Dumnezeu de a face bine, trebuie să se vadă în copiii Săi.

Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
-Dacă eu nu am capacitatea de-a ierta ca Dumnezeu, îmi adun osândă atunci când rostesc rugăciunea Tatăl nostru, pe care o repetăm aproape zilnic.

Matei 6:7-15 Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați.
8. Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi.
9. Iată dar cum trebuie să vă rugați: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău;
10. vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.
11. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
12. și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri
13. și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin!’
14. Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.
15. Dar, dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.
Versetul 15 este categoric Dar, dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.
-Dumnezeu nu este un tiran când are pretenții de la noi, este o lucrare pe care El a făcut-o în viața mea.

3.-A treia datorie pe care o avem și suntem datori să o punem în practică este vegherea.

-Sunt câteva lucruri foarte importante pentru care trebuie să veghem.

3:1.-Nu știm când vine Stăpânul și noi trebuie să fim apți în orice moment ar veni să-L putem servi așa cum ne-a făcut El întâi.

Marcu 13:35-37 Vegheați dar, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântarea cocoșilor, sau dimineața.
36. Temeți-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.
37. Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheați!’”
3:2- Ispita este permanent în apropierea noastră și demnitatea dată nouă de copii ai lui Dumnezeu nu se cade să cădem în fața ispitei așa cum s-a petrecut în viața Domnului Isus.

Marcu 14:38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
3:3.-Vegherea împreună cu rugăciunea ne dă putere să fim gata pentru orice împrejurare.

Luca 21:36 Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă , ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.”
-Cel mai important lucru este să stăm în picioare atunci când Fiul Omului, Domnul Isus va veni să judece pe cei vii și pe cei morți.

-Dacă atunci nu vom putea rămâne în picioare, va fi în zadar toată strădania mea de a a fi fost responsabil în micile noastre îndatoriri, pentru că nu am făcut ce eram datori să facem. Domnul Isus plin de dragoste ne învață care este cea mai împortantă datorie pe care trebuie să o aplicăm, ca să ne bucurăm în veșnicie cu El. Nu este abuz, nu este nedreptate, ci este o obligație a ceea ce Dumnezeu ne-a făcut nouă întâi. Niciun om nu era vrednic, nu merită bunătatea și dragostea lui Dumnezeu, dar și-a făcut milă de noi, ne-a iubit și ne-a iertat. Această atitudine trebuie să o am și eu și tu, ca să fim fii ai Tatălui nostru din cer.

Matei 5:43-48 Ați auzit că s-a zis: ‘Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.’
44. Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc,
45. ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
46. Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?
47. Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?
48. Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.
Doamne ajută-ne să facem voia Ta sfântă și binecuvântată!

170 de Ani de Har: Moștenirea Bisericii Noastre - de Dan Anghel

 

Iubiți frați și surori, prin harul lui Dumnezeu stăm astăzi împreună, în anul 2026, la aniversarea a 170 de ani de prezență baptistă pe pământ românesc. Stau în fața dumneavoastră plină de emoție, ca cel din urmă membru de etnie germană din Biserica „Betania”, pentru a vă împărtăși istoria noastră. Este o poveste a credinței, a suferinței și a dragostei frățești în Hristos.

Pionierii și Casa din Popa Rusu

• Totul a început la 30 aprilie 1856, când dulgherul Karl Johann Scharschmidt și soția sa Augusta au sosit la București, după o călătorie de două săptămâni cu un car tras de boi.

• La început, înaintașii noștri germani se adunau în locuința lor, iar când numărul a crescut, au transformat chiar atelierul de dulgherie în casă de rugăciune, strângând duminica mesele de lucru pentru a asculta Cuvântul.

• Un an deosebit în maturizarea bisericii a fost 1878, când au luat ființă Școala Duminicală și asociația tinerilor, iar zelul misionar s-a extins prin întemeierea de noi biserici la Iași și Cataloi.

• O altă zi de mare bucurie pentru istoria noastră a fost 27 septembrie 1896, când s-a inaugurat clădirea din strada Popa Rusu, prima casă de rugăciune baptistă din țară, construită cu sprijinul fratelui Karl Friedrich Weigel.

• Aici, harul a atins și poporul român: în 1896 au fost botezați primii credincioși români, Ștefan Pîrvu și Niculae Manole. Iar mai târziu, în 1903, s-a alăturat bisericii și fratele Constantin Adorian, cel care avea să devină un stâlp al mișcării baptiste românești.

Vremuri de Război, Slujire Separată și Unirea în Dragoste

• Vremurile grele ale războiului ne-au testat credința, iar în 1942, cultul a fost scos în afara legii, biserica fiind sigilată de autorități.

• Totuși, chiar și în acele vremuri întunecate și pline de ură antisemită, biserica noastră a fost un refugiu. Într-un gest de mare curaj, păstorii noștri germani, Johannes Fleischer și Carl Ströbel, l-au ordinat în cea mai mare taină ca diacon, chiar aici în Popa Rusu, pe evreul convertit Richard Wurmbrand, cu ușile încuiate. Tot în acest locaș a oficiat el, mai târziu, primul său botez.

• Sfârșitul războiului a adus noi tragedii, mulți etnici germani fiind deportați în Rusia la muncă forțată.

• Totuși, anul 1962 a fost momentul în care destinele fraților germani și români s-au împletit definitiv. Când biserica baptistă română din str. Apele Minerale, păstorită de fratele Florea Simionescu, a rămas fără clădire, noi i-am primit cu brațele deschise în Popa Rusu.

• Deși trăiam într-o minunată părtășie și am format un comitet comun, am convenit să ținem serviciile divine separat, respectând identitatea fiecăruia: frații români se adunau dimineața, iar noi, frații germani, aveam serviciul după-amiaza.

• În 1963, adunarea noastră devenise o casă în trei limbi, numărând 153 de membri: 100 de români, 45 de germani și 7 maghiari.

• Din cauza emigrării familiilor noastre spre vest și a greutăților financiare de după cutremurul din 1977, la 10 noiembrie 1979 am luat decizia de a dona domeniul și patrimoniul clădirii către Biserica Baptistă Română. Am făcut-o cu bucurie, dar am stipulat clar în actul de predare dreptul de a ne păstra în continuare programele separate în limba germană. Aceste slujbe s-au încheiat abia în anul 1980, odată cu plecarea pastorului nostru Adolf Novak, moment în care noi, ultimii germani rămași, ne-am integrat complet și cu toată inima în slujirile bisericii române.

O Casă a Popoarelor și un Leagăn al Educației

• Locașul nostru din strada Popa Rusu 22 a fost, de-a lungul vremii, o adevărată casă a popoarelor și un refugiu pentru mulți.

• Cu mare bucurie ne amintim că, începând cu 26 martie 1922, biserica noastră a pus la dispoziție în mod dezinteresat toate încăperile pentru a găzdui primul Seminar Teologic Baptist din România. Aici și-au început cursurile primii studenți și tot aici a predat ca profesor Dumitru Cornilescu, traducătorul Bibliei, până la finalizarea noii clădiri din strada Berzei în anul 1924.

• Pe lângă noi și români, aici s-a întâlnit Congregația Baptistă Maghiară în anul 1946.

• Mai târziu, ne-au trecut pragul și alți credincioși: Biserica Baptistă Internațională din București și-a început activitatea aici în anul 1991.

• Apoi, Biserica Creștină Baptistă Chineză și-a găsit loc în clădirea noastră începând cu anul 2002.

• De asemenea, ne-am bucurat să-i găzduim pe frații evrei mesianici, iar Biserica Baptistă Bunavestire și-a avut sediul administrativ tot aici, pentru o vreme.

Păstorii Bisericii

• Dumnezeu ne-a binecuvântat cu păstori care au slujit Trupul lui Hristos. Privind la șirul slujitorilor din 1863 și până astăzi, aș dori să îi amintesc în ordine cronologică, începând cu frații noștri germani și continuând cu păstorii români:

• Păstori germani: August Liebig, Daniel Schwengler, J. G. Wilhelm Hammerschmidt, Benjamin Schlipf, Carol Strobel, Johann Fleischer, Hans Christian Grob, Georg Teutsch și Adolf Novak.

• Păstori români: Florea Simionescu, Iosif Sărac, Ilie Țundrea, Liviu Căprar, Soterius Tătaru, Radu Cristian Oprea, Emanuel Dejeu, Daniel Fodorean și Constantin Ghioancă.

Privind astăzi la Biserica „Betania”, mă bucur să văd că este continuatoarea vie a acelei mici adunări germane de la 1856. Limba s-a schimbat, programele s-au unit, dar Hristos a rămas același. Vă mulțumesc, dragi frați și surori, că sunteți familia mea și că duceți mai departe făclia credinței, trăind mereu în speranța glorioasei veniri a Domnului Isus. Der Herr kommt! Amin.

Cât de mult a iubit Dumnezeu lumea?

 

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Cuvântul din Ioan 3:16 este expresia cea mai înaltă a lui Dumnezeu pentru o omenire care zace în cel rău. Este expresia cea mai profundă în dorința lui Dumnezeu de a-l câștiga pe omul condamnat la moarte, prin însăși acțiunea lui. Este expresia cea mai delicată, atentă cu nevoile omului din Univers. Este glasul care vine de deasupra spațiului și timpului pentru omul care are orizontul mai mult aplecat spre pământ.

Este mesajul cel mai bun și dulce al singurului Dumnezeu veșnic, care are o sensibilitate ce trece dincolo de orice gândire umană. Drept a fi ca noi să sensibilizăm pentru mântuirea noastă acest mesaj cutremurător de dulce și gingaș al Creatorului nostru.

Ce facem și cum ne raportăm la dragostea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru?

1.-Ioan 3:16 este expresia cea mai înaltă a lui Dumnezeu pentru o omenire care zace în cel rău.

1 Ioan 5:19 Știm că suntem din Dumnezeu și că toată lumea zace în cel rău.
-Răul acela este mare și are repercursiuni veșnice și dramatice.

2.-Ioan 3:16 este expresia cea mai profundă în dorința lui Dumnezeu de a-l câștiga pe omul condamnat la moarte, prin însăși acțiunea lui.

-Este vorba de înzestrarea lui Dumnezeu cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere a lucrurilor pe care omul le ignoră.

Matei 22:4-6 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’
5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.
6. Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.

-Este vorba de planul lui Dumnezeu care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență.

Ieremia 29:11 Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

-În gândirea Lui profundă, El are gânduri bune, planuri bune, dar care nu se potrivesc cu gândirea noastră umană.

-Gândirea noastră este perversă, cu înclinare spre lucruri de mică valoare.

Isaia 55:8-9 „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul.
9. „Ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.

3.-Ioan 3:16 este expresia cea mai delicată, atentă cu nevoile omului din Univers.

-Aici se vede gingășia unui Tată responsabil, cu o gândire matură, corectă și demnă.

Osea 11:8-9 Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ți fac ca Admei? Cum să te fac ca Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă!
9. Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfântul în mijlocul tău și nu voi veni să prăpădesc.

-Este caracterul plin de finețe al unui Tată căruia îi pasă de creația Sa, dar care îi întoarce spatele.
Osea 11:1-4 „Când era tânăr Israel, îl iubeam și am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2. Dar, cu cât prorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe baalilor și tămâie chipurilor idolești.
3. Și totuși Eu l-am învățat pe Efraim să meargă și l-am ridicat în brațe, dar n-au văzut că Eu îi vindecam.
4. I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei și le-am dat de mâncare.

4.- Ioan 3:16 este glasul care vine de deasupra spațiului și timpului pentru omul care are orizontul mai mult aplecat spre pământ, spre zona îngustă și apăsătoare.

-Prin această mare dragoste, Dumnezeu a pregătit lucruri la care nu putem gândi, nu le putem pătrunde, dar le putem admira frumusețea prin credință, că sunt așa cum ne sunt prezentate în Cuvînt.

1 Corinteni 2:9 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

5.-Ioan 3:16 este cea mai mare valoare pe care Dumnezeu a sacrificat-o pentru neamul omenesc, care nu prea este încântat de această imensă valoare.

1 Petru 1:18-19 căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri,
19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.

Este decizia fiecărui om să se lase copleșit de sincera iubire veșnică a lui Dumnezeu, să mediteze plin de dargoste la dragostea imensă cu care suntem acum iubiți. Mâine se poate să fie târziu și ne vom întâlni cu dreptatea aspră a lui Dumnezeu, care se va manifesta împotriva celor ce i-au întors spatele sau l-au ignorat fățiș.

Dacă azi este ignorat, este neglijat, nu ne interesează oferta Lui, nu vom fi nicicum iertați de atitudinea noastră. Romani 8:32 El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?