După ce și-au luat numele de BAPTIȘTI, aceștia trebuiau
să se definească în oceanul de grupări formate în vâltoarea reformelor
religioase, care au cuprins bătrânul continent, Europa. Baptiștii au început
să-și scrie crezul, ceea ce gândesc și de ce gândesc așa, având Biblia drept
inspirație, precum și alte scrieri timpurii ale bisericilor din primele secole.
În anul 1614 este tipărită o carte, în paginile căreia apărea o pledoarie
pentru libertate. Baptiștii fiind interesați de libertatea pe care Dumnezeu o
oferă omului, au căutat să se ridice împotriva persecuției și mai ales a
arderii pe rug, așa cum s-a întâmplat cu Balthasar
Hubmaier în anul 1528.
În anul 1626 erau 150 de baptiști în
5 biserici din Londra și alte localități mai mici. În anul 1644 erau 47 de
biserici baptiste.
În anul 1644 a fost formulată ,,Mărturisirea
de credință” de la Londra în care baptiștii și-au definit crezul și
identitatea. În anul 1660 baptiștii numărau în jur de 20.000 de credincioși. De
aici încolo, s-a impus o organizare mai bună așa că în urma congresului din
anul 1660, a fost definitivată
Mărturisirea de Credință Standard.
A fost trimisă unor anumite
biserici baptiste din Anglia și Țara Galilor, o circulară, în care se cerea
fiecărei adunări să-și trimită reprezentanți la o întrunire, ținută la Londra
în anul 1677. Aici a fost aprobată și publicată o mărturisire, copie fidelă a
modelului Mărturisirii de Credință de la Westminster. Aceasta va fi cunoscută
de acum încolo, cu numele de A Doua Mărturisire de la Londra. Prima Mărturisire
de la Londra a fost creată de către șapte adunări baptiste din Londra în anul
1644. Acel prim document a fost conceput cu scopul de a face diferența între
baptiștii calviniști de curând organizați, baptiștii arminieni și anabaptiști.
Deoarece această ,,A Doua Marturisire de la Londra” a fost scrisă în vremuri
întunecate de opresiune, ea a fost editată sub anonimat. În anul 1689 baptiștii
au fost tolerați în Anglia și bisericile baptiste s-au adunat pentru a defini:
„Mărturisirea de credință bapistă de la 1689”.
Iată ce spunea marele
predicator baptist Charles H. Spurgeon în anul 1855 în prefața mărturisirii de
credință, pe care o publică pentru membri bisericii:
" Acest mic volum, nu
este conceput pentru a fi o normă autoritară, sau un cod de credință, pe baza
căruia să fiți condamnați, ci mai degrabă un ajutor pentru voi în controverse,
o confirmare în credință, și un mijloc de edificare în neprihănire. Aici
membrii mai tineri ai bisericii vor avea o mică busolă spre divinitate, și prin
intermediul dovezilor Scripturii, vor fi pregătiți să vorbească despre nădejdea
care este în ei. Nu vă fie rușine de credința voastră; nu uitați că ea este
vechea evanghelie a martirilor, a confesorilor, a reformatorilor și a
sfinților. Mai presus de toate, ea este "adevărul lui Dumnezeu", pe
care porțile Iadului nu-l pot birui. Lăsați ca viețile voastre să reprezinte
crezul pe care îl aveți. Mai presus de toate trăiți în Cristos Isus, și umblați
în El, dând crezare niciunei alte învățături cu excepția celei aprobate de El,
și care aparține Duhului Sfânt. Grăbiți-vă să cercetați Cuvântul lui Dumnezeu
care vă este pus înainte aici"
Așa a luat ființă „ Mărturisirea de
credință bapistă”, care este valabilă și
azi. Nu are aceiași valoare ca și Biblia, care la baptiști este singura normă
după care ne ghidăm. Mărturisirea este identificarea noastră baptistă în fața statului
și a celorlalte Denominațiuni.
AICI se poate citi.
Surse:
Charles H. Spurgeon
Leon McBeth
Samuel E. Waldron
Sorin Bădrăgan
MULTUMESC PTR PRECIZARI SI CLARIFICĂRI pentru multi ucenici ai lui Hristos din ,,ceata" baptistilor și nu numai!
RăspundețiȘtergereMulțumesc și eu.
RăspundețiȘtergere