Nicoară Macavei 1911 – 1998 din Vârfuri

 

Macavei Nicoară s-a născut în anul 1911 în comuna Vârfurile (Ciuci), judeţul Arad, cătunul Hiread, părinţii săi fiind Andrei (Indrei) şi cu Margareta zis Lita Nicoară, născută Slev. A fost ultimul din cei opt copii (patru băieţi şi patru fete). Fetele au decedat sub vârsta maturităţii, iar la data redactării cărții, a ramas tot ultimul în viaţă, prin graţia lui Dumnezeu.

Cătunul Hiread este situat în partea răsăriteană a comunei, având în completare islazul comunei, pădurea comunală, învecinat cu satele Mermeşti, Măgulicea şi comuna Brusturi. Este format dintr-un deal brăzdat de la răsărit la apus de Valea Plopilor, Pârâul Hutiţii, Pârâul lui Carpen, Pârâul la Lutu şi Pârâul Ţapului.

Casa  în care s-a născut, cât şi noua casă, sunt situate între Pârâul lui Carpen şi Pârâul Hutiţii. Casa veche, deşi acoperită cu ţiglă şi fără băburâ, avea marele dezavantaj, deoarece toată familia locuia într-o singură odaie. Noua locuinţă avea trei dormitoare, iar dependinţele la parter.

Părinţii fratelui Macavei Nicoară erau agricultori, cu pământ multişor, dar puţin productiv, fiind pământ de munte şi se folosea mai mult pentru fân şi pomicultură.

Copilăria până la 14 ani a petrecut-o în comună, bucurându-se de cele patru sezoane ale timpului, unde a urmat şcoala primară în clădirea veche de lângă biserica ortodoxă, având ca învâtător pe Toma Crainic, iar după el pe învăţătorul Iancu (între 1921-1926). A absolvit liceul  Avram Iancu din Brad în anul 1933, când a luat şi bacalaureatul. În clasele superioare a fost nevoit să lucreze la Societatea Mica Aurifera, pentru câştigarea banilor necesari continuării liceului. Bursa avută, pe baza căreia a stat la internat, i-a fost anulată de Directorul Candin Ciocan, pe considerentul că era fiu de baptist.

A făcut armata la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de Artilerie Craiova (1933-1934), obţinând gradul de Sublocotenent. Între anii 1934-1938, și-a luat Licenţa în Drept şi a lucrat ca avocat în Baroul Ilfov, de unde a fost epurat pe considerentul ca nu era membru al partidului comunist. A fost angajat apoi Consilier juridic la Societatea Distribuţia de Petrol, de unde a fost preluat la 1 Iulie 1950, de Ministerul Minelor în calitate de Consilier juridic, apoi Arbitru Șef al Arbitrajului de Stat.

După terminarea studiilor, în anul 1938, s-a căsătorit cu domnişoara Olga Sezonov din Râmnicu Sărat, licenţiată în limba franceză. Din această căsătorie au rezultat doi copii: Anca Margareta, născută la 12 octombrie 1940 şi Adrian, născut la 22 iulie 1943. Din partea fiicei are ca nepoată pe Sylvia Cristina şi strănepoţi pe James Russell şi Caitlin Kimberly, iar din partea lui Adrian pe nepoata Pamela Adriana și Bruce Mihai, nepot.

A participat la războiul al Doilea Mondial în campania de răsărit şi cea de apus, fiind eliberat în 17 iulie 1945. De multe ori a fost în situaţii dificile, dar mâna lui Dumnezeu l-a protejat. Drept recunoştinţă, în anul 1945, după înapoierea de pe front, fratele Macavei si soţia sa     și-au încredinţat vieţile lor în mâna lui Dumnezeu, prin botezul Nou Testamental. A fost membru în Biserica Creștină Baptistă „Golgota” din București și membru în comitetul bisericii, în mai multe mandate. A făcut parte din Comitetul Uniunii Baptiste din România, fiind casier.

În sistemul comunist, a fost reţinut în puşcărie şi sever cercetat pentru sabotaj economic  într-un lot de petrolişti. A fost eliberat după şase luni şi jumătate de cercetări şi cu 28 de kilograme mai uşor.

Nu s-a putut reţine în sarcina lui nicio vină.

La data de 31 ianuarie 1971 a ieşit la pensie, după 40 de ani serviţi. Întrucât copiii (Anca cu familia şi Adrian, necăsătorit) reuşiseră să plece în America, a solicitat cu soţia să urmăm copiii; abia după multe stăruinţe a reuşit să plece în America, ţara binecuvântată de Dumnezeu, dorită de mulţi, dar şi ponegrită de mulţi duşmani care trăiesc din seva ei.  Fratele Macavei Nicoară a iubit America unde avea familia, avea tot ce-și dorea inima pe linie materială şi spirituală, cu toate părţile ei negative, dar sufletul dumnealui  bătrân era legat de ţara sa dragă, România.

A ajuns în America la 21 apriiie 1977, o lună după marele cutremur din România.

Schimbarea regimului totalitar comunist l-a prins în America ,dar în anul 1998 fratele Macavei Nicoară este chemat la Domnul în veșnicie.

Surse:

Macavei Nicoara Monografia comunei Varfurile, Cronica Familiei Nicoară.