Dumnezeu
a chemat-o acasă la El, pe sora Anuța T. Costin, pe când era foarte tânără,
promitea mult înaintea Domnului și poporului baptist din România.
Citind,
veți putea vedea devotamentul ei pentru Dumnezeu, pentru lucrarea Lui. Era neobosită,
mergea prin țară să organizeze surorile baptiste, să le antreneze în slujire.
Glasul ei cu câteva luni înainte de a muri, era: „Femei deșteptați-vă! Lumea vă
cheamă pentru salvarea ei”. Mai jos, puteți citi mesajul în întregime.
Frați
păstori, înainte de a încheia predica, aruncați-vă ochii peste mesajul surorii
Anuța, vă veți încărca spiritual din el.
Anuța T.
Costin, este din Cluj și este fiica fr.
Ioan Costin, cel care a fost printre primii credincioși baptiști din Cluj și în
casa căruia s-a deschis Biserica Baptistă.
Ne pare rău
că nu am găsit mai multe date despre sora Anuța.
În anul
1925, este admisă în anul întâi la
Seminarul Teologic Baptist din București.
Din anul
1926, face parte dintre colaboratorii revistei baptiste „Farul Mântuirii”. Este
colaboratoare și la revista de tineret a baptiștilor din România, „Glasul
Tineretului Baptist”. Scrie articole, poezie și dă îndemnuri.
În anul 1927,
revista „Farul Mântuiri”, îi recunoaște poeziile, ca fiind de o însemnătate
poetică mai mare, față de alte încercări literare pe care unii le trimiteau la
revistă.
În anul 1928,
sora Anuța, ca reprezentantă a femeilor baptiste, are un salut la Congresul
General al U.C.B.R.
Mai jos este un articol găsit în „Calendarul
Poporului Creștin din 1933”.
„O
Pagină Tristă.
In
toamna anului 1932, organizaţia Uniunii Femeilor Baptiste din România, a
pierdut un element de cea mai mare valoare, prin moartea surorii în Cristos, Anuța T. Costin, care timp de mai mulţi ani a funcţionat ca secretară şi
misionară a susnumitei organizaţiuni. Anuţa Costin e originară din Cluj.
A făcut
Şcoala Normală de învăţătoare, după care s-a hotărât a înființa câmpul de misiune al Evangheliei; astfel a intrat
în Seminarul Baptist din Bucureşti, unde a stat 4 ani, în care timp a făcut şi
Conservatorul de muzică din Bucureşti. După ce şi-a sfârşit cursurile de
pregătire, a ieșit la lucru.
In
scurtă vreme, a vizitat aproape toate regiunile ţării, înfiinţând numeroase societăţi
ale femeilor prin bisericile baptiste;
astfel, numele ei a devenit foarte popular. Vestea morţii ei, a stors multe
lacrimi şi în multe inimi a trezit cele mai adânci păreri de rău.
Anuţa
T. Costin, s-a distins atât pe teren misionar, unde a dat dovadă de jertfă şi
abnegaţie, cât şi pe teren literar, dând la iveală numeroase scrieri în proză
şi poezie, cu caracter moral şi religios. Astfel, ne-a lăsat o frumoasă comoară
literară, care o va supraviețui mereu printre noi. Sunt de asemenea neuitate bogatele
predici şi cuvântări pe cari le-a rostit prin diferitele biserici, pe cari
le-a vizitat.
Deşi
adeseori s-a simţit slăbită de puteri, totuşi spiritul ei veşnic treaz, i-a dat
imbolduri sfinte şi nu s-a dat înapoi, ci a ascultat de glasul înaltei sale
chemări, până-n ultima clipă a vieţii. A străbătut adeseori dealuri şi câmpii,
prin ploaie şi frig, ducând celor păcătoşi vestea mântuirii, până în ceasul
când moartea nemiloasă a răpit-o din rândurile celor vii. După cum un ostaş
moare cu glorie pe câmpul de luptă, îndeplinindu-şi înalta chemare de apărare a
patriei sale, tot aşa Anuţa Costin a murit, departe de casa părintească,
departe de acei cari îi erau atât de dragi, lipsită de ultima mângâiere dulce a mamei sale; a murit în comuna
Talpoș, fiind în misiune; a murit la datorie, dând dovadă că a
ştiut să fie în toată vremea la înălţimea chemării ei. Ea a înţeles cuvintele
Mântuitorului nostru Isus Cristos, când a spus că: „Tot acela care nu lasă tată
şi mamă, frate şi soră şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine”. Ea a trăit şi a murit pentru idealul sfânt şi
ultimele ei cuvinte au fost: „Isus, Isus..”. A murit în floarea tinereţii, lăsând părinţi şi fraţi,
cari varsă lacrimi fierbinţi pe vatra rece pe care odinioară picioarele ei au
călcat. Pe ea însă o aşteaptă bucuriile nesfârşite, de-a dreapta Tatălui
Ceresc.”
Acesta este mesajul
surorii Anuța, cu câteva luni înainte de a pleca la Domnul.
Femei
deşteptaţi-vă! Lumea vă cheamă pentru salvarea ei.
„Secerişul este mare
şi lucrătorii sunt puţini.”
Acel apel pe
care Mântuitorul l-a făcut odată ucenicilor şi ucenicelor Lui şi astăzi ne
sună, în rândul veacurilor; ba astăzi poate mai accentuat ca oricând. Voi care
citiţi Evanghelia, veţi rămânea oare reci la acest apel, ce Isus vi-l face. El
vă cheamă la lucrul Său, auziţi voi glasul Lui?
Mamă,
Tu, care eşti creată
pentru a iubi, nu pentru a fi iubită, tu care eşti creată pentru a servi, nu
pentru a fi servită, - îndreaptă-ţi privirea pe acest vast teren de lucru şi
vezi cât e de mare. Mamă, tu poţi strecura o picătură de pace, armonie
cerească, în acest haos pământesc: în familia ta, între vecinii tăi, în satul
tău, în biserica din care faci parte.
1.
Când
soţul tău vine acasă obosit, apăsat de povara grijilor, uneori aproape
descurajat – dezgustat de viaţă, nu uita, că misiunea ta înaltă e să mângâi, să
pui balsam pe rană, să linişteşti furtuna.
2.
Când
copiii tăi vin de la şcoală sau de la serviciu, adeseori nemulţumiţi cu soarta.
Dacă li se face vreo nedreptate, ei aleargă la braţul mamei, unde ştiu că
primesc mângâiere, căci ea ştie compătimi. Când lumea-i vorbeşte de rău, îi
ponegreşte, înjoseşte şi răneşte şi se văd înşelaţi chiar de prieteni – aleargă
la braţul mamei, fiindcă ea nu ştie să fie cu ei brută şi făţarnică, ea ştie să
iubească sincer. – O sărmană văduvă, spălătoreasă, avea 3 copii şi bucata de
pâine ce o avea, a împărţit-o în 3, la fiecare câte o bucăţică. – „Dar ţie
ce-ţi mai rămâne, mamă dragă?” întrebă fetiţa cea mai mare „voi dragii mamei!”,
răspunse mama cu ochii scăldaţi în lacrimi, mulţumită că-i poate nutri (hrăni).
– O, inimă de mamă, ce mare eşti tu, dintre toţi muritorii de pe Pământ, iubirea
ta e mai curată, mai sinceră şi fără interes!! – Aceasta însă nu-i de ajuns!
Dacă tu-ţi iubeşti sincer copiii tăi, vei îndeplini şi misiunea înaltă de a-ţi
instrui copiii tăi, a-i lumina, a le îndrepta paşii pe drumul adevărului. Nu
uita, că toţi oamenii mari, au avut o mamă aleasă.
3.
Între
vecinii tăi fii lumină! Nu uita că farmecul unui om este bunătatea. Dacă vezi că vecina ta are nevoie de ajutor, nu te
retrage din faţa datoriei. Poate ea nu e o credincioasă, tu poţi s-o dobândeşti
pentru Cristos, prin faptele tale pline de dragoste. Ori o altă vecină a ta
duce o viaţă grea, în mizerie, având soţ beţiv, rău, pătimaş; tu ai un cuvânt
de mângâiere pentru ea. O alta, poate e bolnavă şi simte lipsa unei inimi
caritabile. Tu poţi s-o faci aceasta!
4.
În
biserică Dumnezeu te-a ales ca şi aici să fii o lucrătoare a Lui. La societatea
femeilor poţi avea un cuvânt de încurajare pentru acele pe care, prin harul lui
Cristos le poţi numi „surori”. Serveşte-L pe Dumnezeu cu toată viaţa ta, cu
puterea ta şi avutul tău. Când e vorba de dărnicie de misiune, să nu spui „că e
criză ...”, vezi, pentru diavolul şi împărăţia iadului nu-i criză! Caută deci,
ca micul tău dar să-l pui lângă a surorilor tale şi aşa să se poată ajuta
lucrul Evangheliei. – A spus odată un om mare: „Când vă rugaţi, să vă rugaţi
aşa: Doamne scoate Tu lucrători în via Ta, iar nouă ajută-ne să le dăm pâinea!”
Ce frumos! Iată una din datorinţele societăţii femeilor. – Soră, eşti tu membră
în o asemenea societate, ori îţi place singură, fără tovărăşia celorlalte? Poţi
să speri atunci la cer, la viaţa veşnică? Cum vei sta atunci o veşnicie
întreagă în unire cu ele, dacă acum nu vrei să conlucrezi cu ele? Dacă până
acum ai stat singură deoparte şi ai privit numai de la distanţă pe cei ce
lucrează, acum e ceasul potrivit pentru o iubire a vieţii. Roagă-L pe Medicul
Cel Bun să-ţi vindece rana sufletului tău şi El o va face aceasta, ca apoi,
sănătoasă, plină de dragoste şi curaj să întri în via Sa.
Dacă ai intrat
în serviciul lui Cristos şi vrei să lucrezi cu El şi lucrătorii Lui, ia secera
în mână, pune piciorul în brazdă, fă mănunchi şi snopi, ca Stăpânul tău când va
veni să te afle lucrând.
Cristos vă cheamă scumpe mame, rămâneţi
voi reci la chemarea Lui? Ce-i răspunzi scumpă soră?
A. T. Costin – Cluj, 1932.
Surse:
Alexa Popovici
Ioan Bunaciu
Calendarul Poporului Creștin 1933
Glasul Adevărului
Glasul Tineretului Baptist
Farul Mântuirii
|
1930 | |
|
1923 | |