Mulțumesc profesorului Anton Petruț pentru invitația de a-mi prezenta cărțile în emisiunea sa

 

Domnul profesor Anton Petruț, este corespondentul de presă al ziarului „Graiul Maramureșului”, în orașul Târgu Lăpuș, distins ziarist de zeci de ani și director, fondator al: „Tv. Rogoz, Nord sud Est – Studio 22CNV”, care prezintă emisiuni pe diverse teme.

Într-o zi ne-am întâlnit stând la doctorul de familie și fiindcă ne cunoșteam de mulți ani, ne luaserăm cu vorba. Domnia sa m-a întrebat ce mai scriu și când    i-am spus, mi-a spus direct: „Pune-ți toate cărțile în straiță și vii cu ele la studioul din Rogoz”. Am stabilit ziua și am plecat precum a spus domnul profesor și am ajuns în curtea familiei Vlășan, patronul studioului, care m-a primit cu bucurie și respect. Tuturor le mulțumesc mult pentru găzduire.

Mai departe, ce s-a întâmplat, vă rog să urmăriți filmul de mai jos, iar despre cărțile ce le-am scri,s puteți să vedeți pe blogul „Istorie Baptistă”.

Vizionare și lecturare plăcută dragii mei urmăritori!

Duhul Sfânte este garanția lui Dumnezeu prin care își duce la îndeplinire promisiunile - 2 Corinteni 5:1-10

Pornind și învățând despre lucrarea Duhului Sfânt, constat că Dumnezeu a parcurs toate cerințele cerute de justiție, ca să-I facă copii ai Săi pe toți acei ce vor acest lucru. Dumnezeu a întocmit un plan după sfatul și buna plăcere a voii Sale, iar noi trebuie să-l semnăm, dacă vrem să fim mântuiți. Noi nu putem pune clauze acestui Legământ și Dumnezeu ne asigură că tot ce prevede Legământul, este în favoarea noastră, de aceea ne-a dat o arvună scumpă, echivalentă cu persoana Sa.

       I.          Arvuna lui Dumnezeu, care este Duhul Sfânt, ne este dată de Dumnezeu la începutul unei lucrări pe care noi vrem să o definitivăm, împreună cu Tatăl nostru din Cer. V.5

1.    Când încheiem legământ cu Dumnezeu, El ne echipează de la început, pentru ca diavolul să nu vină să ia sămânța semănată în inima noastră.

2.    Fără ajutorul Duhului Sfânt nu am putea merge mai departe pe calea credinței, pentru că am fi înșelați în multe feluri, prin diferite șiretlicuri.

3.    Arvuna lui Dumnezeu este garanția că Dumnezeu este cu noi clipă de clipă și nu ne lasă.

     II.          Arvuna este plata lui Dumnezeu în avans, că vom răzbi în a fi găsiți îmbrăcați când va veni dezbrăcarea de acest cort. V. 2 – 4.

1.    Aici pe pământ avem de luptat între un cort, trup pământesc, firesc, supus slăbiciunii, dar Dumnezeu prin Legământul Său vine în ajutorul nostru, sigilându-ne și dându-ne în avans din ce este a Lui.

2.    Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne întărește încrederea noastră în El. V.8.

3.    Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne mărește credința, aceea credință dată de Dumnezeu. V. 7.

4.    Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne ajută să ne silim să-I fim plăcuți pe acest pământ. V. 9.

Cât de mult trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat acest avans scump, care este însuș Dumnezeu prin persoana Duhului Sfânt.

   III.          Arvuna este garanția că Dumnezeu își va ține și în viitor promisiunea, că ne va învia și vom fi veșnic cu El. V. 8 – 10.

1.    Garanția lui Dumnezeu ne ajută să înțelegem că toate promisiunile Lui sunt valabile și se vor împlini.

2.    Garanția lui Dumnezeu ne ajută să nu fim leneși, nici neroditori în acest cort al neputinței, ci harnici lucrători. 2 Petru 1: 8 - 11

3.    Garanția lui Dumnezeu ne ajută să fim siguri că Dumnezeu, prin Isus Hristos, ne-a pregătit o casă cerească care ne așteaptă. Ioan 14: 1 – 3.

4.    Garanția lui Dumnezeu ne ajută să fim siguri că Dumnezeu nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, ci are răbdare cu noi, pentru mântuirea noastră. 2 Petru 3: 9 – 15.

5.    Garanția lui Dumnezeu ne ajută să fim siguri că mai este ceva de primit, atunci când ne vom dezbrăca de acest cort și când va veni Judecata lui Dumnezeu. V. 10.

23. Stăpânul său i-a zis: ‘Bine , rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’ (Matei 25:23)

Dumnezeu este așa de darnic în promisiunile Lui, încât în acest cort, gemem și ne sforțăm, dar ne-a dat tot ce privește viața și moartea. Cortul acesta de multe ori ne împiedică să vedem ce arvună bogată, scumpă, care întrece orice pricepere ne-a dat Dumnezeu. Prin această arvună noi suntem pecetluiți, fiind făcuți proprietatea Lui, oameni din casa lui Dumnezeu Tatăl.

 

5. şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel Întâi Născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! Ale Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6. şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său, ale Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. (Apocalipsa 1:5-6)

Nu te ruga la Maria, ea nu este Dumnezeu, lui Dumnezeu închină-te

 

Acesta este mesajul Bibliei pe care noi trebuie să-l credem, fără a-l răstălmăci, pentru că atunci noi vom ieși în pierdere în ziua judecății, fiindcă vom fi acuzați de necredință și neascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu. În aceste zile multă lume este îndreptată înspre Maria, mama Domnului Isus, aducându-i-se închinare și preamărire. Cu respect pentru mama Domnului, cu același respect pentru Cuvântul Domnului și pentru semenii mei, care vor să asculte ce spun Scripturile despre închinare.

Redau acest mesaj.

1.     Dacă vrem cu adevărat să o cinstim pe Maria, mama Domnului Isus, trebuie să facem un lucru simplu, pe care ea ne învață și care ne-ar fi spre mîntuire dacă  l-am respecta.

5. Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.” (Ioan 2:5, VDCC)

1.     Acest mesaj al Mariei este și astăzi valabil pentru oricine vrea să fie mântuit.

2.     Acest cuvânt al Mariei a dat roadă atunci, dar dă roadă și azi, dacă facem ce spune Domnul Isus.

3.     Această învățătură este poruncă, dacă vrei să te bucuri de intervenția Domnului Isus.

 

2.     Să te închini doar lui Dumnezeu este poruncă dată de Dumnezeu.

1.    Domnul Isus îi spune diavolului care înșală oamenii, făcându-i să se închine făpturii, oamenilor creați și nu lui Dumnezeu. Nu te lăsa amăgit de diavol, ascultă-L pe Domnul Isus și vei fi mântuit.

10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.’” (Matei 4:10, VDCC)

24. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile,
25. căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
(Romani 1:24-25, VDCC)

2.    Domnul Isus ne spune că:  „ închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui”.

23. Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
(Ioan 4:23-24, VDCC)

3.    Domnul Isus ne spune să cerem de la Tatăl în Numele Lui și El va ruga pe Tatăl pentru noi și atunci vom primi.

16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. (Ioan 15:16, VDCC)

23. În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat , adevărat vă spun că, orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. (Ioan 16:23, VDCC)

24. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 16:24, VDCC)

26. În ziua aceea , veţi cere în Numele Meu şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. (Ioan 16:26, VDCC)

14. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. (Ioan 14:14, VDCC)

Credința care aduce mântuire și binecuvântare este ceea ce spune Domnul Isus: „cereți de la Tatăl și veți avea” și prin această lucrare Dumnezeu va fi proslăvit.

13. şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. (Ioan 14:13, VDCC)

Vrei să-L proslăvești pe Dumnezeu? Închină-te Lui, nu aduce Marie ce I se cuvine doar lui Dumnezeu, pentru că este urâciune.

 

4.    Apostolii Domnului ne cer să ne închinăm doar lui Dumnezeu. Ei ne predică și ne-au scris ce i-a învățat Domnul Isus.

25. Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt om!” (Faptele apostolilor 10:25-26, VDCC)

5.    Îngerul îi spune apostolului Ioan acest adevăr.

10. Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.) (Apocalipsa 19:10, VDCC)

9. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22:9, VDCC)

3.     A te închina la oameni sau îngeri ne este de nici un folos.

1.    A te închina înaintea oricărei ființe create de Dumnezeu, îl înjosești pe Cel care este vrednic de toată închinarea. Dumnezeu nu acceptă ca cineva să fie vrednic de închinare și să fie pus alături de El.

11. Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.
(Isaia 48:11, VDCC)

8. Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. (Isaia 42:8, VDCC)

2.    Dumnezeu nu împarte slava cu nimeni, de aceea spune Pavel despre închinarea la îngeri, că nu este de folos.

18. Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, (Coloseni 2:18, VDCC)

23. au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. (Coloseni 2:23, VDCC)

Mesajul meu în această zi este cel al Mariei, mama Domnului Isus, care ne cere să ascultăm tot ce ne spune Fiul Său să facem,  pentru că El a murit pentru păcatele noastre și prin sângele Domnului Isus suntem mântuiți. Toate celelalte sunt obiceiuri fără valoare în ochii lui Dumnezeu, dar pentru unii și un prilej de câștig.

9. El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. (Marcu 7:9, VDCC)

James Henry Rushbrooke al VI-lea președinte al Alianței Mondiale Baptiste 1939-1947

 

            James Henry Rushbrooke, pastor și lider baptist englez, s-a născut în anul 1870 în Bethnal Green, Anglia și a fost unul dintre „fiii” Doctorului Clifford și prieten intim cu Dr. Newton H. Marshall, fiind botezat de către John Clifford.

Rushbrooke a studiat la Colegiul Baptist din Midland sub direcția lui T. Wilton Davies și la London University, unde primește titlul de B.A și M. A, după care, primind o bursă de studii, a învățat la Halle și la Universitatea din Berlin, unde a avut printre profesori pe Paplsen, Dilthy, Kaffan von Soden, Harmack și alții. Aici îl cunoaște pe Adolf von Harnack (1851-1930), pe care îl va admira foarte mult. Doctoratul în teologie l-a obținut în cadrul unei universitații din Canada în anul 1921.

În anul 1902 își începe lucrarea pastorală la biserica baptistă „St. Mary’s Gate” din orașul Derby, unde va sluji până în anul 1907. După aceea el este pastor cu drepturi depline la „Archway Road”, Londra între anii 1907-1910, și la biserica „Hampstead Garden Suburb Free Church” între anii 1910-1920, o nouă comunitate religioasă care adună laolaltă elemente baptiste și congregaționale.

În 1919, Rushbrooke este ales de către Alianța Mondială Baptistă să fie conducătorul unui tur de 9 săptămâni prin Europa postbelică, lucru care s-a datorat faptului că vorbea fluent limba germană și era un bun cunoscător al continentului european. Ulterior, în cadrul Conferinței de la Londra organizată de Alianța Mondială Baptistă în anul 1920, J. H. Rushbrooke este desemnat („commisioner”) reprezentant baptist pentru Europa (1920-1925), fapt care presupunea supravegherea muncii de ajutorare, dezvoltare și de misiune al comunității baptiste unite. Este de menționat și faptul că la acest eveniment a participat și Constantin Adorian ca reprezentant al bisericii baptiste germane din București.

În anul 1921 J. H. Rushbrooke era reprezentant al Uniunii Baptiste Britanice, calitate în care se alătură Dr. Charles A. Brook, Comisar European al Convenției Baptiste de Nord în realizarea unor investigații privind condițiile economice și sociale ale baptiștilor europeni după Primul Război Mondial.

Doi ani mai tîrziu, respectiv 1923, la congresul Alianței Mondiale Baptiste de la Stockholm acesta a desfășurat o activitate intensă în direcția respectării drepturilor religioase ale baptiștilor din România.

Între anii 1925-1928 este secretarul Alianței Mondiale Baptiste pentru partea de Est a Europei. În această perioadă Rushbrooke devine vice-președinte al Alianței Mondiale Baptiste (1926), iar din anul 1928 a fost ales secretar general al acestei organizații, funcție pe care a ocupat-o timp de 11 ani (1928-1939).

Cu prilejul Congresului Mondial din Atlanta (22-28 iulie 1939), acesta devine succesorul Dr. G.Truett în înalta funcție de președinte al Alianței Mondiale Baptiste, pe o perioadă de 8 ani (1939-1947), până la moartea sa la 1 februarie 1947.

În timpul anilor de război, din 1939 până în 1945, în calitate de președinte al Alianței Mondiale Baptiste, Rushbrooke a făcut o serie de călătorii în favoarea comunității baptiste, unind, el personal, familii confesionale. Lucrările publicate arată rolul avut în formarea unei identități baptiste internaționale. Dintre acesta amintim: Baptist Work in Europe - 1920, The Baptist Movement in the Continent of Europe – 1923, Baptists as Champions of Religious Freedom - 1938, Baptist Reconstruction in Europe - 1945.

La data de 1 Februarie 1947 Domnul își cheamă slujitorul acasă, deși era în plină desfășurare pregătirea congresului Alianței Mondiale Baptiste din Danemarca, 29 Iulie-3 August 1947.

 

Dican Gavril 1931 - 2021 din Cășeiu

Fratele Gavril Dican s-a născut în ziua de 28 noiembrie 1931, localitatea Cășeiu, județul Someș, azi județul Cluj. Părinții se numeau Petru și Victoria.

A studiat la școala primară din localitatea natală.

A auzit Cuvântul Domnului și l-a primit cu dragoste în inima sa și în ziua de 17 iulie 1949 l-a mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului, fiind botezat în localitatea Rugășești.

În ziua de 10 iunie 1956, la vârsta de 25 de ani se căsătorește cu Veronica, născută Mânzat, din localitatea Câțcău și Domnul le-a dat patru copii: Nelu, Ligia, Mariana și Vișu. Domnul l-a binecuvântat cu o viață lungă, să vadă toți copiii căsătoriți, nouă nepoți și 8 strănepoți.

Fratele Gavril Dican este ordinat de Biserica Creștină Baptistă din Rugășești în anul 1972, slujind atât în biserica din Dej, dar și în bisericile din jur. După înființarea Bisericii Creștine Baptiste din Cășeiu, fratele Gavril Dican a lucrat cu devotament și dragoste în această biserică.

A fost un frate credincios în lucrarea Domnului, prietenos și zâmbitor. Mergea întotdeauna unde era trimis, nu se împotrivea fratelui păstor Ionel Mânzat, cu care colabora în lucrarea de slujire în zona Dejului, Chiuiești, Gostila, Poiana Blenchi, Gâlgău, Căpâlna, Nima, Bunești,  Negrilești  și zona aceea, un cerc foarte întins. De câte ori ne întâlneam vorbea cu zâmbetul pe buze, întreba cu delicatețe despre cum îmi merge în lucrare și avea un cuvânt de mângâiere, încurajare și zidire.

În ziua de 08 august 2021, la o venerabilă vârstă, Dumnezeu l-a chemat acasă în patria cerească, ca să se odihnească de toate ostenelile sale.

Surse:

Familia

Pecetluirea cu Duhul Sfânt

 

Lucrarea Duhului Sfânt diferă foarte mult în practicile unor biserici și învâțătura lor față de ce ne învață Cuvântul Scripturii. Duhul Sfânt ne este dat să ne ajute în trăirea noastră de zi cu zi, spre lauda slavei Sale. Dumnezeu este Cel care merită, i se cuvine toată gloria pentru bunătatea Lui mare, arătată în Domnul Isus Cristos Mântuitorul.

11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale,
12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
13. Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit
14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:11-14, VDCC)

 

      I.          Dumnezeu pune pecetea în urma a două acțiuni ale omului

1.    După ce a auzit Evanghelia care dă mântuire.

Nu toate predicile și toate cărțile teologice, comentarii de tot felul, sunt dătătoare de mântuire. Acest mesaj exclude orice învățătură care vine din afara Cuvântului lui Dumnezeu sau luarea unor versete și a le ambala pe baza unor concepte teologice.

2.    După ce crezi în Domnul Isus Cristos.

Aici iar cădem într-o capcană pe care ne-o pune diavolul înainte și mulți oameni sunt prinși de ea. Gravitatea constă în faptul că noi spunem că credem în El, dar nu facem ce ne spune și aceasta din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu este credință.

46. De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu? (Luca 6:46, VDCC)

3.    Aceasta este promisiunea din veșnicie a lui Dumnezeu.

Dacă am crede acest adevăr simplu, nu am face sforțări de tip stăruință pentru primirea Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu ni-l dă în urma făgăduinței Sale.

    II.          Dumnezeu pune pecetea pe ceea ce este a Lui

1.    Când am auzit și crezut, Dumnezeu ne naște din El. Ioan 1: 11 – 13

2.    Născându-ne Dumnezeu din El, suntem așezați în Cristos. Efeseni 1:3 –11.

3.    Așezați în Cristos, am fost pecetluiți cu Duhul Sfând, fiind proprietatea lui Dumnezeu.

19. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20. Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
(1 Corinteni 6:19-20, VDCC)

  III.          Dumnezeu ne pecetluiește ca să fim comoara Lui, pentru slava Lui

1.    Suntem comoara Lui, spre lauda slavei Sale.

6. spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.
(Efeseni 1:6, VDCC)

2.     Suntem comoara Lui, ca să slujim de laudă slavei Sale.

12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
(Efeseni 1:12, VDCC)

3.    Suntem câștigați de Dumnezeu spre lauda slavei Lui.

14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:14, VDCC)

Punctul nevralgic se pare că aici este, noi am vrea să ne înălțăm pe noi, noi să primim laudă, noi să fim ceva deosebit. Suntem o comoară de preț, purtând sigiliul Creatorului, dar spre lauda slavei Lui.

Alexa Iosif 1892 - ? din Vasile Goldiș

 

Fratele Alexa Iosif s-a născut în ziua de 8 februarie 1892 în localitatea Mocirla, județul Bihor, azi Vasile Goldiș, județul Arad. Părinții se numeau Nicolae și Persida, plugari, de naționalitate română.

Face patru clase primare în localitatea natală.

În ziua de 10 iulie 1914 se căsătorește în localitatea Mocirla cu Ecaterina, născută Cișmaș și Domnul i-a binecuvântat cu 6 copii: Pavel, născut în 1921, Iosif, născut în 1923, Ioan, născut în 1925, Floare, născută în 1928, Flore, născut în 1932 și Alexandru, născut în 1933.

Auzind Cuvântul Domnului se hotărăște să-l respecte în tot ce scrie și se botează după cum este scris, în ziua de 12 septembrie 1922 de fratele Gheorghe Florean din Talpoș.

Fratele Alexa Iosif este ales în anul 1951 ca predicator al Bisericii Creștine Baptiste din Mocirla, raionul Ineu, unde și locuia. Biserica avea 30 de membri, fratele slujea benevol și intreținea familia din plugărit (agricultură). Nu a fost ordinat, dar a fost credincios în lucrarea încredințată de Domnul.

Surse:

Ciprian Simuț

Vasile Paul

Arhivă

Al șaselea Congres Mondial Baptist: Atlanta, Georgia SUA, 22-28 iulie 1939

 

Mă ajută cineva cu o poză mai bună?

Trecuseră douăzeci de ani de când Dumnezeu aduseră pacea peste pământ prin Tratatul de Pace de la Versailles, care a dus la încheierea oficială a Primului Război Mondial. Era o pace a forței și nu a păcii, pe care o dă Împăratul Păcii, adică Domnul Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu.

Poporul baptist s-a bucurat de trecerea în anul 1939, pentru că aștepta cu nerăbdare un eveniment mondial, întâlnirea de la Atlanta a Congresului al șaselea. Un evenimet care aducea împreună baptiști din întreaga lume, ca să mulțumească lui Dumnezeu pentru călăuzire și puterea de a predica Evanghelia.

Fratele Ioan Cocuț scrie un articol în revista „Farul Creștin”, în numărul unu din 7 ianuarie 1939: „În pragul Anului Nou” în care spune: „Privind spre anul care se duce și spre cel ce ne așteaptă, o mulțime de gânduri năvălesc în mințile noastre, gânduri cari ne mișcă, ne cutremură și ne frământă. Ce iute a trecut 1938! Lumea a trăit frigurile războiului lumii întregi! Două războaie au continuat tot anul, unul la apus (Germania începea să creeze tensiune militară în zonă, ce a dus în 1939 la invazia Poloniei) și altul la răsărit (între Japonia și China) și era să ia foc toată Europa.  De aceea cine zidește pe Dumnezeu, lucrează pentru eternitate. „Și lumea și pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” La începutul anului 1939 chemăm întreagă frățietatea la o nouă predare în slujba lui Hristos….”.

Conducerea Alianței Mondiale Baptiste prin George W. Truett, președinte și J. H. Rushbrooke, secretar general, în mesajul de Anul Nou către poporul baptist spune: „Vă salutăm în numele lui Dumnezeu și ne rugăm ca în tot timpul anului 1939, să se reverse peste voi acele binecuvântări pe cari numai El le poate da. Niciodată n-a fost mai învederat ca acuma, că această lume zbuciumată are nevoie de Evanghelia Domnului și Mântuitorului nostrum Isus Hristos. Să ne rugăm ca Duhul divin să stăpânească peste cei ce se vor întruni la Atlanta…”.

În anul 1938 numărul baptiștilor a ajuns la 12.000.000 membri în întreaga lume. La Congres au participat baptiști din 66 de țări. Frații noștri din țară au organizat rugăciune, special pentru acest Congres.

De la începutul anului conducerea Alianței se uita peste zgomotul armelor care se auzea și producea teamă de un nou război la Dumnezeu, care putea să facă posibilă întâlnirea Congresului la data stabilită. Prin reviste se făceau anunțuri despre pregătirile ce se fac.

Delegația baptiștilor din România era condusă de fratele Ioan Cocuț, secretarul Uniunii Baptiste, care a plecat în Statele Unite în ziua de 22 aprilie 1939. Din delegație au mai făcut parte frații: Luca Sezonov și D. Pascu.

Dinaintea deschiderii Congresului, orașul Atlanta, capitala Georgiei din S.U.A. era în sărbătoare. La intrarea în oraș erau postate benere mari pe care scria: „Bine ați venit, frați baptiști din toată lumea la Congresul Alianței Baptiste Mondiale”. În oraș erau steaguri arborate pe care era scris: „Bine ați venit, baptiști din toată lumea”. Aceste steaguri erau pe clădiri, mașini, la intrarea în restaurant și peste tot se vedeau fluturând. Lucrările Congresului s-au desfășurat în clădiri numite „Auditoriul orașului”, care aveau 7.000 de locuri, iar întâlnirile de seara se țineau pe arena sportivă, care avea 50.000 de scaune.

Congresul a început în ziua de 22 iulie 1939, sâmbătă la ora 12, cu o mare paradă care a plecat de la Capitoliul orașului până la arena sportivă. În fruntea paradei au fost reprezentanții Alianței Mondiale, apoi autoritățile locale, guvernator, primar, comandantul poliției și șeful pompierilor. A urmat o fanfară de fete, îmbrăcate în uniformă militară, după ele a venit muzica „Armatei Mîntuiri”, compusă din 600 persoane. Au mai fost fanfare, orchestre, grupuri, automobile, reprezentând toate instituțiile din Atlanta.

La ora 12 această paradă a început să înainteze în sunetul muzicii care a început cu cântarea „Ostașii lui Hristos adunați-vă”.

La intersecția străzilor Peachtree cu Ponce de Leon, parada s-a oprit și primarul orașului Atlanta a înmânat lui dr.  George W. Truett, președintele Alianței, cheia orașului. Parada și-a continuat drumul până la arena sportivă. La ora 14,30 arena era plină cu peste 40.000 de oameni, veniți din cele 66 de țări participante.

Pe arenă erau două coruri, unul compus din 300 de persoane, îmbrăcate în alb și un cor al negrilor, compus din 500 de persoane, care au cântate laudele Domnului. S-a citit scrisoarea președintelu Americii, Roosevelt și au urmat salutări care au venit din multe părți.

S-a dat citire unui apel „Cuvântul Baptiștilor către lume”, mesajul s-a construit pe „Spiritualitatea Bisericii”.

„..Părerea noastră distinctă în ce privește Biserica, este că spiritualitatea este caracteristica ei. Noi am susținut totdeauna că Biserica ocupă o sferă distinct spirituală: 1. O sferă spirituală, 2. Un individ spiritual, 3. O democrație spirituală, 4. O slujbă spirituală, 5. O lucrare spirituală.

Concluzia: Cuvântul nostru baptist către lume: să-L cunoaștem căutându-l în Biblie, clarificându-l în mințile noastre și meditând asupra lui în inimile noastre….”.

Tineretul baptist adunat la Congres, a hotărât ca Congresul Tinerilor Baptiști din anul 1942 să se țină la București, România. La Congres s-a organizat conferința tuturor misionarilor în străinătate.

Al șaselea Congres Mondial Baptist: Atlanta, Georgia, SUA, 22-28 iulie 1939 a ales în slujirea de președinte pe fratele J. H. Rushbrooke, iar secretar general dr. W. O. Lewis. În Comitetul Alianței, din partea Românilor baptiști a fost ales fratele L. L. Sezonov.

Cuvântarea de încheiere a Congresului a avut-o dr. Cl. Gray. Fratele face o trecere în revistă a organizării Congresului, entuziasmul presei de a comenta despre eveniment. A încheiat: „Plecăm de la acest Congres cu inima plină de dragostea lui Hristos și hotărâți s-o împărtășim unei lumi pierdute”.

Surse:

Ioan Cocuț

Farul Creștin

Pavel Badea, 1935 - 1992 din Burzuc

 

Născut la 21 octombrie 1935 în localitatea Burzuc, județul Bihor, din părinții Teodor și Onișa (Ana), credincioși baptiști, a fost al treilea dintre cei șase copii cu care Domnul binecuvântase acea familie.

L-a acceptat pe Domnul Isus Christos ca Mântuitor și Domn personal în 1954, iar în data de 5 septembrie a aceluiași an, a fost botezat în Biserica Baptistă din localitatea Bălaia, județul Bihor, de către fratele Pastor Daniel Ficuț.

Imediat după pocăință, în viața lui de credință a devenit vizibilă chemarea la lucrarea sfântă. Era un tânăr plin de înflăcărare, predicând Evanghelia atât în biserica locală, cât și în bisericile din împrejurimi. În anul 1961 pășește pe porțile Seminarului Teologic Baptist din București, fiind absolvent al anului 1965.

S-a căsătorit în anul 1957 cu sora Ana Pop din Burzuc. Domnul le-a binecuvântat familia cu doi copii, Dorina și Teofil, ambii stabiliți actualmente în Statele Unite.

După ordinare, din anul 1965 până în anul 1967, a fost pastor în cercul de biserici Mișca, Avram Iancu, Tămajda. Din anul 1967 până în 1971 a fost pastor în cercul Burzuc, Țigănești, Sîrbi, Botean, Ciuhoi. De aici, în 1971 este transferat la Tulca, unde și-a încheiat activitatea pastorală.

Ca lucrător al Evangheliei, a încurajat mulți tineri să urmeze cursurile Seminarului Teologic Baptist din București. Printre aceștia se numără Valeriu Iovan, Gherorghe Cioară, precum și Marian Chirla.

În activitatea pastorală, a predicat Evanghelia salvării cu multă îndrăzneală și cu o deosebită putere, fiind gata să lupte până la sânge pentru păstrarea învățăturilor curate ale Cuvântului Scripturii. A fost un bun conducător și organizator, activând timp de aproape 20 de ani ca membru în Comitetul Comunității Creștine Baptiste Oradea.

De mai multe ori, în ultimii ani, starea sănătății i s-a agravat. A fost internat în spital, unde i s-a stabilit un diagnostic care implica o intervenție chirurgicală delicată, ceea ce l-a determinat să plece la copii, în S.U.A., unde, cu toate intervențiile medicale, a fost printre ai săi, aici pe pământ, până în 26 septembrie 1992, trecând din brațele fiicei sale, Dorina, spre alte meleaguri, cu cuvintele:,,Nu mă opriți! Lăsați-mă să mă duc acasă, la Domnul meu! Să nu mă plângeți!”

A fost înmormântat în orașul Cleveland în data de 3 octombrie 1992. Serviciul de înmormântare s-a ținut în Biserica Creștină Română din acel oraș, fiind condus de fr. Pastor Mircea Filip.

În semn de omagiu pentru activitatea devoțională a celui ce a fost inițiatorul și inspiratorul atâtor activități în nenumărate biserici, Comitetul Bisericii baptiste din Tulca, împreună cu pastorul girant Ioan Cotrău, au hotărât ținerea unui serviciu divin solemn, la care au luat parte frați și surori din biserica din loc și din împrejurimi, o mulțime de consăteni, precum și numeroși pastori. Uniunea Cultului Creștin Baptist a fost reprezentată prin fr. Nicolae Gheorghiță, secretar general, iar din partea Comunității Bisericilor Baptiste din Oradea au participat fr. Dr.Cornel Iova, Pavel Badea II, precum și pastorii Teodor Vereș, Aron Morar, Valeriu Iovan, Florian Negruț, Ioan Marișcaș și alții.

Biserica și-a pierdut pastorul pământesc, dar Cel care a întemeiat Biserica, Cel ce o susține și-i poartă de grijă este Cel Viu, Domnul domnilor și Regele regilor, Dumnezeul cel veșnic. El să reverse din belșug mângâierea Sa atât peste familia îndoliată, cât și peste bisericile pe care le-a păstorit cel ce a fost fratele nostru Pavel Badea.

 

Surse

Ioan Cotrău

Pavel Badea II

Farul Creștin

Andreican Mircea 1967 – 2016 din Arad

Pastorul Mircea Andreican s-a născut la data de 30 septembrie 1967 în Arad, fiind primul dintre cei trei copii ai lui Ioan şi Maria. S-a născut într-o familie de creştini ortodocşi, ajungând la vârsta adolescenţei să se declare ateu.

A absolvit Liceul Industrial nr. 5 din Arad, secţia de sculptură, după care şi-a început cariera în acest domeniu. Acesta a fost locul în care a întâlnit oameni care i-au prezentat Evanghelia şi datorită cărora a păşit pentru prima dată într-o biserică creştină baptistă - Biserica „Speranţa” din Arad, unde la predica fratelui

pastor Truţa Ionel, în anul 1988, şi-a predat viaţa în mâna Domnului Isus.

 În anul 1988 s-a căsătorit cu Maricela Andreican, născută Ciobanu, fiind binecuvântaţi cu fiica Alexandra Giorgiana.

S-a implicat imediat în slujire ca lider de tineret la Biserica Baptistă „Speranţa” Arad şi în vestirea Evangheliei pe câmpul de misiune. În anul 1993 a fost ordinat ca pastor al Bisericii Creştine Baptiste „Credinţa” din Arad.

A obținut licenţa în istorie şi filologie în cadrul Facultăţii de Ştiinţe         Umanist-Creştine a Universităţii „Vasile Goldiş” din Arad. Şi-a dorit continuu să fie bine echipat pentru lucrarea la care a fost chemat, urmând cursuri biblice, printre care putem aminti cele oferite de Institutul Biblic Aaron şi Hur, precum şi Saddleback Church in Essential Studies in Church Health Development. A absolvit TCM International Institute din Viena, Austria, obţinând diploma în ”Master of Arts in Practicai Ministries” şi ”Master of Divinity” la Central Baptist Teological Seminary din Minneapolis, Minnesota. A fost membru fondator şi director executiv al Organizaţiei Misionare „Izvorul de Viaţă” Arad, al Proiectului de alfabetizare „Ruth” Arad şi al Institutului Român de Pregătire Misionară. A slujit ca pastor al Bisericii Baptiste din Cuvin şi începând cu anul 2006 a fost directorul Casei de copii „Speranţa” din Vişeu de Sus, judeţul Maramureş.

După revenirea în Arad a păstorit, prin harul Domnului, bisericile baptiste din localităţile Mişca şi Nădab. A replantat Biserica Baptistă din localitatea           Socodor, unde a reconstruit clădirea bisericii din temelii, lucrările fiind finalizate în anul, 2016. Şi-a desfăşurat activitatea şi în cadrul Asociaţiei International Needs România, unde a fost coordonator şi instructor al programului de plantare de biserici şi evanghelizare, în sud-estul României, dar şi în Europa Centrală şi de Est, Turcia etc.

În toti aceşti ani, pastorul Mircea Andreican s-a confruntat cu o boală de inimă care, în ciuda concluziilor medicale, nu l-a oprit să îşi ducă la bun sfârşit lucrarea încredinţată, îndrumându-i pe mulţi pe calea credinţei.

În ultima vreme starea lui de sănătate s-a agravat, dar chiar şi pe pat de suferinţă fiind, nu a încetat să slujească bisericilor prin intermediul tehnologiei, predicând sau făcând cateheză şi consiliere biblică.

Mircea Andreican a luptat lupta cea bună, isprăvind alergarea şi păzind credinţa până În data de 5 mai 2016, la vârsta de 48 de ani, când Domnul l-a chemat acasă, unde îl aşteaptă cununa neprihănirii din mâna Judecătorului Cel Drept.

Seviciul divin de înmormântare a avut loc în data de 9 mai 2016, în lăcaşul de închinare al Bisericii Creştine Baptiste „Speranţa” Arad. Printre cei ce au participat la slujba de înmormântare au fost pastori, membri şi slujitori ai bisericilor pe care pastorul Andreican Mircea le-a slujit, rudenii şi mulţi alţi credincioşi din diferite biserici de aproape şi de departe.

Chiar dacă durerea despărţirii este mare, îl vom păstra în inima noastră ca pe o mărturie vie, demnă de urmat.

Surse:

Maricela şi Giorgiana Andreican

Creștinul Azi