sâmbătă, 22 ianuarie 2022

Târziu Vasile 1931 – 1986 din Fibiș

 


Fratele Vasile Târziu s-a născut în ziua de 13 septembrie 1931 în localitatea Fibiș, județul Timiș. Părinții se numeau Valeriu și Maria, credincioși baptiști care mai aveau doi copii: Ionel și Timotei.

Trecând prin ororile războiului și văzând cât de nesigură este viața, s-a hotărt se se predea Domnului și în anul 1948, pe când avea doar 17 ani, l-a mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului.

În anul 1952 s-a căsătorit cu sora Lucia, născută Marghita, din Jebel și Domnul i-a binecuvântat cu trei copii: doi băieți și o fată.

Din anul 1951 începe cursurile Seminarului Teologic Baptist din București și îl sfârșește în anul 1955 când primește diploma de absolvire.

În anul 1960 fratele Vasile Târziu este ordinat ca păstor pentru cercul de biserici baptiste Jebel. Tot în acest an, din cauza reglementărilor impuse de regimul comunist din România, fratele nu a mai putut fi angajat al biserici ca păstor și s-a angajat la o Intreprindere din Timișoara. Deși era angajat, fratele făcea lucrarea de păstor, fiind foarte activ în lucrarea de slujire.

Fratele s-a retras spre sfârșitul vieții pe care a trăit-o la Timișoara, fiind membru în Biserica Creștină Baptistă nr. 2 din Timișoara, unde a fost și membru în comitet.

În ziua de 23 iunie 1986 Dumnezeu Tatăl își cheamă fiul acasă, în bucuria Stăpânului său. La serviciul Divin de înmormântare au fost prezenți următorii frați păstori care au avut Cuvânt din partea Domnului: Ioan Trif, Hudema Dragoș, Vasile Gherman, Nicolae Constantin, Dumitru Turcin. Fratele Râncu Ioan, păstorul Bisericii nr. 2 a citit necrologul. A cântat corul mixt, bărbătesc și fanfara BisericiI Creștine Baptiste din Jebel. 

Resurse:

Ioan Râncu

Îndrumătorul Creștin Baptist

vineri, 21 ianuarie 2022

Popescu Aurel 1922 – 2010

 


Fratele Aurel Popescu s-a născut în ziua de 16 august 1922.

A înțeles Cuvântul lui Dumnezeu și s-a hotărât să ascule de Cuvânt și în ziua de 24 decembrie 1939 își predă viața în mâna Domnului. Frecventa adunarea fratelui Teodor Popescu, dar a trecut la cultul baptist din cauza credinței dumnealui față de botez.

Se căsătorește cu sora Valerica, medic pediatru și Domnul le dă șapte copii.

În ziua 2 aprilie 1977, se trimite la Radio „Europa Liberă” un document alcătuit și semnat de frații: Iosif Țon, Aurel Popescu, Silviu Cioată, Constantin Caraman si Radu Dumitrescu, prin care se prezentau noile forme de persecuție prin retrogradări si concedieri în serviciu, amenzi pentru adunări ale credincioșilor prin familii și persecutarea studenților și elevilor în școli. Această semnătură i-a atras multe necazuri fratelui Aurel Popescu, dar și celorlalți semnatari.

În anul 1978 a venit un grup de frați din cadrul Alianței Baptiste Mondiale în România, care au discutat și cazul fraților din S.U.A., printre care au fost enumerați Aurel Popescu și Pavel Nicolescu, care denigrează conducerea Cultului Baptist din România. Frații din Alianță au susținut că nu se raliază niciunei organizații care face politică.

După plecarea în America a slujit Domnului și a transmis predici prin postul de radio „Europa Liberă”.

A fost un bun predicator, predica cu har, era parcă tot mai interesant și nu-ți dădeai seama că a trecut timpul predicii. Prin predicile sale atrăgea multă lume ca să-l asculte și avea subiecte de actualitate.

În ziua de 19 octombrie 2010 Domnul l-a chemat acasă în Împărăția Sa veșnică, pentru ca să fie cu Domnul și să primească după promisiunile Lui, cununa care nu se poate veșteji a slavei.

Surse:

Daniel Mitrofan

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

joi, 20 ianuarie 2022

Lupulescu Ioan 1920 – 2005 din Sinteşti

 


Pastorul Ioan Lupulescu s-a născut în data de 16 aprilie 1920 în localitatea Sinteşti, județul Timiş.

S-a convertit sub ploaia de gloanțe în lupta de la "Cotul Donului", fiind în prima linie a frontului de război.

A fost botezat în august 1946 în râul Bega de pastorul Ionel Laurențiu.

Între anii 1947-1950 a urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti. S-a căsătorit în anul 1952 cu sora Aurelia Țepeş.

A fost ordinat ca păstor pentru bisericile din Crivina, Jdioara, Criciova, Cireşu şi Zgribeşti.

Din cauza unor botezuri făcute în clandestinitate, uneori în timpul nopții, a fost destituit de către autoritățile comuniste. Şi-a recăpătat carnetul de păstor în anul 1965 şi a slujit bisericile din Fârdea, Mâtnicu Mic, Bucovăț, Gladna Română, Gladna Montană, Zolt, Surduc, Sărăzani, Traian Vuia, Susani şi Cliciova.

A slujit cu credincioşie într-o vreme dificilă, având o familie numeroasă şi un salariu destul de mic. În anul 1989 a emigrat în America, unde erau deja majoritatea copiilor săi, integrându-se în Prima Biserică Baptistă din Detroit. A fost un om deosebit, caracterizat de blândețe şi bunătate, optimist şi prietenos, iubitor al Scripturii şi al Casei Domnului. I-a iubit pe oameni şi a fost preocupat de evanghelizarea personală.

A plecat în veşnicie în data de 4 octombrie 2005, la serviciul de înmormântare fiind prezenți pastorii Cornel Drăgoi, Ilie Tărăbugă, Ionică Buia şi Sorin Covaci.

Surse:

Dr. Ionel Tuțac

Arhive

miercuri, 19 ianuarie 2022

Societatea femeilor „Speranța” din Dej

 


Biserica Creștină Baptistă din Dej s-a format prin predicarea Evangheliei de către fratele Ioan Bălănean din localitatea Brebi, județul Sălaj, dar stabilit în orașul Jibou. Primul botez nou testamental a fost în ziua de 20 iulie 1911, iar în anul 1912 au urmat alți oameni pe Domnul Isus în apa botezului.

În anul 1922  Biserica Baptistă din Dej a avut două botezuri, unul în ziua de 7 mai 1922 cu 3 persoane, oficiat de fratele Ioan Socaciu și unul în ziua de 6 august 1922, oficiat în râul Someș cu 13 persoane.

Biserica a avut o dinamică intensă a dezvoltării, cu un potențial de a transmite Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos și frații și surorile au activat resursursele ca să fie eficienți în lucrare.

Societatea femeilor „Speranța” din Dej, de la formare a trecut prin mari greutăți, dar când lumina lui Isus a pătruns în societate, ceața și frica au trebuit să se împrăștie și astfel în sufletul membrilor, a rămas un dor de muncă spre lauda lui Dumnezeu.

Prima serbare s-a ținut a doua zi de Paște, anul 1929. La această serbare a fost aranjată și o expoziție de lucruri de mână, lucrate de surorile din „Societate”.

Serbarea a fost deschisă de către fratele Ioan Vancea, după care a vorbit sora Pașca Anastasia, președintele Societății, despre „Femeia creștină”. A urmat apoi recitarea poeziilor din partea tinerilor și surorilor din „Societate”. După toate acestea, atât frații din loc, cât și musafirii au luat parte la cina iubirii, unde s-au vândut lucrurile expuse. Cu banii din vânzarea lucrurilor s-a ajutat biserica, săracii care aparțin bisericii și o parte a rămas „Societății” ca fond.

Serbarea s-a sfârșit într-o însuflețire de nedescris, lăsând în inima fiecăruia urme adânci și frumoase despre Cuvântul Domnului.

Secretară: Pașca Anuța

Elevă clasa IV de liceu

Din Dej.[1]

 

 

Surse:

Ioan Bunaciu

Farul Mântuirii



[1] Farul Mântuirii, Anul X, Nr. 11, iunie 1929, p. 12.

marți, 18 ianuarie 2022

Vătavu Nelu 1960 – 2022 din Rebricea

 

Fratele Nelu Vătavu s-a născut în ziua de 11 aprilie 1960 în localitatea Rebricea, județul Vaslui. Este al optulea copil din cei zece copii ai familiei Costache și Maria Vătavu.

Aude Cuvântul Domnului și se hotărăște să-l urmeze încă din tinerețe, așa că la vârsta de 18 ani, în anul 1978 se botează în Biserica Creștină după Evanghelie din localitatea Tufeștii de Jos.

În ziua de 15 august 1982 se căsătorește cu sora Marinela și Domnul îi binecuvântează cu trei fete: Ligia, Roxana și Diana.

A lucrat ca și căpitan portuar de remorcher în portul Agigea.

Fratele păstor Corneliu Boingeanu a avut discuții cu fratele Nelu Vătavu și l-a îndemnat să intre în lucrarea de slujire a Domnului, ofertă acceptată cu bucurie și responsabilitate. În anul 1992 fratele Nelu Vătavu părăsește orașul Constanța și se mută în localitatea Cernavodă, dedicându-și viața în lucrarea de slujire a Domnului, fiind un lucrător credincios și devotat împreună cu întreaga sa familie. Lucrând cu râvnă, Domnul i-a dat izbândă și Biserica Creștină Baptistă din Cernavodă a crescut.

Între anii 1996 – 2000 a păstorit Biserica Creștină Baptistă "Sfânta Treime" din Medgidia, județul Constanța.

Începând cu anul 1999 păstorește Biserica Creștină Baptistă  din Călărași, județul Călărași, pe care împreună cu alți frați, a înființat-o. A mai înființat puncte misionare în localitățile: Băneasa, Mircea Vodă și Urluia, din județul Constanța.

În ziua de 17 ianuarie 2022 Domnul și-a chemat slujitorul credincios acasă, ca să fie pentru todeauna cu El.



Surse:

Constantin Niță

Ioan Bunaciu

Ioan Damian

Farul Creștin

luni, 17 ianuarie 2022

Pupi și flori în adunare de E. Dressler, un mesaj profund despre tineret din 1911

Adevărul, Anul IV, Nr. 11, noiembrie 1911
Fratele E. Dressler prezintă acest prețios cuvânt în fața tinerilor baptiști din Germania adunați în localitatea Königsberg la o conferință de tineret. Acest articol îl prezint spre lectură atât tinerilor, dar și celor mai de demult, pentru că este o frumoasă capodoperă, un mesaj spiritual de înaltă calitate. 
Te vei delecta citindu-l, pentru că l-am lăsat în limbajul vremii, limbajul nostru, dulcele grai românesc, tradus din germană de fratele Vasile Berbecar. 
Acest frate vorbește despre ce înseamnă tineretul și valoarea lui ca podoabă prețioasă, dar și plăcută, în adunarea lui Dumnezeu. Autorul articolului are o încredere puternică în tineret, deși și atunci, ca și astăzi, mulți nu au această perspectivă asupra celor tineri, dar ei sunt un potențial major. 
Vă doresc lecturare plăcută, iar dacă credeți că ar interesa pe unii din prietenii dvs., vă rog să distribuiți postarea. Mulțumesc! 
Pupi și flori în adunare 
,,Si lemnele de cedru dinlăuntrul casei erau de colocinți, cu săpături și cu flori deschise; toate erau de cedru, piatră nu se vedea.” (1 Regi, 6:18). Textul nostru ne spune în puține cuvinte ceva despre podoaba internă a templului solomonic. Voi știți, că locul de închinăciune, a întâmpinării cu Dumnezeu, mai întâi era ,,cortul întrunirii” în pustie. Acest cort simplu fu apoi schimbat prin templu. Acesta era o zidire foarte frumoasă și în acele timpuri unul dintre lucrurile cele mai minunate ale lumii. Pietrile erau cvartate, puternice, dar așa cioplite și poleite, că nu se vedeau crăpături la încheieturile lor. Apoi era așa mult aur pe el, că numai așa strălucea la soare. Iar cele de lemn erau din cedru, așa că în tot locul era un miros plăcut, tare. Dar după cum fu cortul întrunirii schimbat prin templu, așa și acesta nu mai stă (rezistă) de mult. Abia 400 de ani rezistă, că fu dărâmat de babilonieni. În zilele lui Ezra, deși fu el zidit din nou în dimensiune mai mică și mai târziu prin Irod foarte frumos împodobit, dar și pe acesta îl ajunse soarta prezisă de Isus, că rămase piatră pe piatră. În anul 70 după Cristos el fu dărâmat de romani. Acum Dumnezeu nu are zidire pământească ca și templu pe pământ. ,,Voi sunteți templul Dumnezeului celui Viu”. Adunarea lui Isus Cristos, adunarea celor credincioși, este templul lui Dumnezeu, precum citim în al doilea capitol din epistola către Efeseni. Toți credincioșii în Domnul Isus formează acum templul cel glorios spiritual, în care își are El locuința. Oare nu se bucură și nu este inima noastră fericită, că o știm aceasta; și noi suntem o parte de acolo!? Lăsați-mă să trag o paralelă. În templul solomonic era o podoabă deosebită, precum ne arată textul nostru. Pietrile erau pe dinlăuntru îmbrăcate cu lemn de cedru, așa din interior nu se putea vedea nicio piatră. Dar aceasta nu era o îmbrăcare simplă cu scânduri, ci o podoabă foarte artistică. Aici sună: ,,Lăuntrul casei era de cedru cu săpătură de colocinte și cu flori deschise”. Dacă căutăm mai bine traducerile, atunci aflăm, că aceasta-i așa înțeles: Aceasta îmbrăcătură cu cedru era lucru artistic de sculptură. Acest lucru săpat stătea din pupi de flori. Așadar aici să înșirau floare lângă floare, și încă așa, că mai întâi se putea vedea un pup (mugur, boboc) închis, apoi ceva mai departe unul mai deschis și așa mai departe până la floare pe deplin înflorită. Acesta era un lucru artistic greu, dar era foarte frumos, care nu numai că dădu lăuntrului templului o mare valoare, ci era și foarte atrăgător. Unde numai privea ochiul, erau numai flori. Aceasta era podoaba templului de atunci. Și care-i podoaba templului lui Dumnezeu de astăzi, podoaba adunării lui Cristos? Este punctual, tot acela. Sunt pupii și florile în adunare, este tânărimea (tineretul) noastră. Iubiți frați! Noi stăm astăzi aici în Königsberg (Prusia) sub semnul tinerimii. Tinerii noștri au între acești pereți conferința reuniunii lor. Să-mi fie permis, a arăta valoarea și însemnătatea tinerimii noastre pentru adunare. Eu o fac după introducerea textului nostru din punctul de vedere al podoabei. La Isaia 49, 18 noi citim: ,,Înalță în jur ochii tăi, și vezi: Toți aceștia se adună, vin către tine! Viu sunt, zice Iehova: cu toți aceștia, ca cu o podoabă te vei îmbrăca, și cu ei te vei încinge ca o mireasă.” Isus află podoaba sa în sufletele credincioase. Iar adunarea lui Dumnezeu află podoaba în tineretul ei. 
Florile sunt obiecte de podoabă. Iar tineretul nostru înseamnă pupii și florile. Ea e podoaba noastră, e podoaba adunării. Tineretul credincios, e podoaba adunării creștine.
 I. Ea poartă în sine viața cea asemenea din Dumnezeu.
 II. Ea vorbește către noi limba nădejdii vii pentru viitor. 
III. Ea ne ține pe noi vioi și sprinteni. 
IV. Ea pretinde de la noi îngrijire amabilă și supraveghere gingașă.
 Dacă noi numim tineretul nostru podoaba și decorațiunea adunării, atunci nu am voi să o vedem ca rose (trandafiri) sau garoafe frânte înaintea noastră în pahar, care pentru câteva clipe ne îmbucură cu frumusețea și mirosul lor și apoi pier, ci voim a le privi pe ramurile și tufele lor și apoi a zice: Viața, care este în ei, și care la unii încă numai pupi (boboci) s-au format, la alții a lucrat deja înflorirea, e tot aceea viață, care pe noi într-atâta ne-a adus, că noi peste puțin sau mult vom pica jos ca frunze veștejite. Cei ce vorbesc cu dispreț despre pocăința copiilor, dovedesc puțină înțelegere despre lucrarea cea minunată a harului lui Dumnezeu în inima omului. Dacă un păcătos încărunțit în păcat și rușine se pocăiește, care nu-i poate aduce alta ca viața sa cea folosită, atunci credem noi în minunea cea mare a milei dumnezeești și îndurare; dar, oare-i mai puțin o așa minune, când Domnul înnoiește lăuntrul unui copil, ca să fie întreagă viața sa Lui sfințită? Dacă Mântuitorul a dat totdeauna copiilor avantajul înaintea celor crescuți, dacă a vorbit așa cuvinte prețioase și mângâietoare despre ei precum: ,,Unora ca aceștia este împărăția Cerurilor!” Oare să nu credem atunci, că El poate îndeplini minunea pocăinței și la ei ca și la inimile celor mari și bătrâni? Dacă copilul tău de nouă sau zece ani pune întreaga sa nădejde în Isus și iubește pe Mântuitorul cu căldura și puterea acestui simț tânăr, atunci nu scutura din cap despre această închipuire, ci mai mult crede, că viața, care în tine este și s-a dat copilului tău prin Duhul Sfânt; nici să nu vorbim despre cei ce au ajuns vârsta de patrusprezece ani și au apucat pe Isus în credință. Dară tu îmi răspunzi: ,,Da, iubite frate, aceasta-i bine și frumos, dar caută numai mai bine la viața unor copii pocăiți și în general la tineretul nostru! Nu vezi, că aici e de multe ori de plâns și frângerea inimii? Unde-i seriozitatea creștinească? Cum stau cu sfințenia? Nu știi tu, că tineretul nostru e plin de ușurință și superficialitate, că e plină de greșeli și păcate?” Tu poți avea dreptate. E adevărat, ceea ce tu vezi și spui. Dar nici noi, prietenii copiilor și ai tineretului nu căutăm prin ochelari cu rose și uităm realitatea goală. Totuși poate că stăm tineretului încă atât de aproape, că nu am uitat, cum am cugetat lucrul și noi la vârsta lor și cum am privit viața în acest timp. Și noi credem, că acel Dumnezeu, care pe noi ne-a scutit și condus, ne-a binecuvântat și așezat, așa că devenirăm mai copți și mai pricepuți, de asemenea o va face și cu tineretul de azi. Ce se atinge de smintele și de păcatele lor vederate, acelea nicidecum nu voim noi a le apăra, o nu! Păcatul este și rămâne păcat, și acela ne face nouă și Mântuitorului, dar și aceluia care-l comite, multă durere și vai. Dar, frații mei bărbați și mai bătrâni, suntem noi cumva fără de sminte și păcate? Oare nu apasă ale noastre cu mult mai greu? Oare nu sunt acelea o piedică mult mai mare și scandal mai dureros? Să prețuim mai bine, mai cu dreptate tineretul nostru, atunci mai puțin vom aștepta, însă din contra mai mult vom primi și vom fi mai mulțumitori lui Dumnezeu pentru aceasta. Ei sunt pupii și florile noastre, podoaba noastră tânără, cu tot aceeași viață din Dumnezeu în ei, care este și în noi. Așadar, iubite tineret, cugetă deci la aceasta și nu uita nicicând, că viața ta, cea de Dumnezeu dăruită, viața spirituală are să împodobească și să decoreze adunarea. Tu poți face ceva, ca să fie acela cazul. Tu poți da progres acestei vieți. Arată iubirea ta simplă, copilărească către Domnul Isus, către Biblia ta, către adunare, către casa Domnului și către lucrarea pentru El. Când se va observa iubirea ta în tine, atunci va fi și îndestulare și mulțumire, și înrâurirea frumuseții împupirii (înmugurire) și înfloririi tale va fi măreață.
 II. Tineretul nostru credincios poartă tot aceea viață în sine, pentru aceea e ca podoaba și decorațiunea noastră. Dar ca să ne devină mult mai însemnată, dacă lăsăm a ne aminti, că aproape ca întotdeauna vorbește limba nădejdii vii pentru viitor. Desigur ar fi o privire foarte pătrunzătoare, dacă a-și privi acuma la o adunare, în care toți ar ședea cu părul alb argintat înaintea mea și pe a căror fețe ar străluci demnitatea bătrâneții. Ce mulțime a pățaniilor mai importante, a făgăduirii de sine și predării spre Domnul ar putea fi laolaltă! Dar dacă aceasta ar fi adunarea, atunci m-aș înspăimânta, că în adevăr nu ar trebui să fiu profet, ca să le profețesc apropierea sfârșitului. Dar atunci când văd tineretul, observ un tineret numeros, atunci zic: Această adunare are viitor! Bătrânii vor merge acasă în onoare și vor ajunge la Domnul în mare onoare, dar tineretul va rămânea aici, și ea va propăși și va umplea locurile bătrânilor, și va fi fiecare serviciu, care-i făcut de ei, mai departe dus. Așa va umplea adunarea locul ei spre mărturie și binecuvântare pentru lume. O, tineretule, eu trebuie să te iubesc, când văd, că viața din Dumnezeu e în tine. Tu-mi faci multe grijuri, că eu aș dori să văd puterea cea de prisos mai bine folosită, aș dori de multe ori a ști timpul cel de prisos aplicat pentru lucruri mai bune și banii cei depuși cu mai multă dobândă, dar totuși te iubesc, pentru că tu-mi făgăduiești nădejde și îmi insufli din nou bărbăție. Eu știu, tu te dezvolți, tu înflorești, și curând vei fi acolo, unde va abzice puterea onoraților noștri bătrâni, și apoi vei apuca tu cu energie și vei face cu bucurie lucrarea, și adunarea se va bucura de tine, și binecuvântarea lui Dumnezeu se va revărsa peste tine. Scumpă adunare! Tinerimea ta asigură susținerea ta. Pentru aceea prețuiește-o mult și spuneți ție, dacă i-a plăcea lui Dumnezeu, a iubi copiii, a atrage tinrimea la sine, tupoți din nou a te înnoi și a întineri. Deci, dacă voiești tu, ca lucrul să fie continuat după cugetul tău, atunci dă tineretului tău exemplul cel mai bun. Cuvintele sunt de multe ori uitate, par ca și când ar fi scrise în nisip, dar exemplul lucrează, exemplul se întipărește în inimă și memorie. Nu lăsa nicicând a lipsi tineretului cele mai bune exemple ale tale. Voi, scumpi părinți, oare nu-i și a inimii voastre bucurie și desfătare, când puteți vedea, cum fiii și fiicele voastre nu numai că învață ceva, nu numai a voastră stare o au, nu numai al vostru nume îl onorează, ci servesc și adunării? Nu tresaltă inima ta că, unde tu ai cântat cândva cântări Domnului, acum fiul tău, fiica ta cântă, unde cândva tu învățai pe cei mici despre Isus, acum fac copiii tăi asemenea? Cu adevărat, tineretul nostru e o podoabă plăcută. Ea e nădejdea noastră cea vie pentru lucrul, pe care ni l-a încredințat Domnul nouă aici pe pământ. Și așa-i, tinerilor că voi pe noi, părinții voștri, și pe scumpii bătrâni nu ne veți amăgi în așteptările noastre? Voi veți rămânea credincioși și veți fi tari și înrădăcinați, precum și nouă ni iertat a prinde rădăcini, ca și între batjocură și dispreț, între ispite și vrăjmășii să țineți sus steagul, pe care l-au desfăcut vrednicii noștri părinți așa curajoși și plini de putere și l-au purtat înainte. 
 III. Pupi și flori sunt tineretul nostru în adunare, că ea ne susține voiciunea și sprintenitatea. Noi, cei ce suntem mai bătrâni și devenim mai copți, devenim cu aceasta și mai precauți. Noi am făcut multe greșeli, pe care voim a le evita în viitor. Aceasta-i desigur drept și bine, dar și aceasta își are pericolele ei. Noi așa de ușor putem ajunge acolo, că din precauție nici nu mai îndrăznim în general a întreprinde ceva. Cel ce caută a înconjura fiecare smântă cu prea mare sfială, ușor poate ajunge, că pierde tot curajul. Așa o poate păți și o adunare. Dar acum vine elementul tineretului nostru. Mulți dintre ei sunt încă în perioada asaltului și îmbulzirii. Ei pătrund și asaltează, parola lor este ,,înainte în rând!” Noi scuturăm din cap. Aceasta ni se pare prea departe. Dar asaltul și îmbulzirea lor ne-a scuturat pe noi din odihna cea leneșă, ne-a făcut vioi și sprinteni. Dacă nu putem și noi merge așa cu ei, totuși îi urmărim cu ochii deschiși, și acum vine câte un sfat bun din interes viu și e ascultat și priit. Cântarea sprintenilor noștri cântăreți deja trezește și înviază serviciile nostre dumnezeești și adunările și festivitățile noastre lucrează adeseori tonul cel sprinten și liber al tinerilor, dacă propășesc în odestie și totuși cu scop știut, înviind și deșteptând. D-apoi adunările noastre de rugăciune! Aici încă dorim noi adeseori după glasul rugătorilor tineri. Oare nu trebuie să ascultăm la iubiții noștri bătrâni adeseori tot aceea umblare a gândului, tot acele legături de propoziții, tot acele cuvinte, așa că de multe ori nici nu putem bine deosebi, ce-i rugăciunea și ce-i vorbirea pioasă. Acestea sunt obiceiurile cele vechi, pe care ei așa greu le pot părăsi. Dar apoi când vorbesc tinerii cei vioi și liberi înaintea lui Dumnezeu despre lipsurile și pericolele lor, merge adeseori câte un vânt proaspăt prin adunare, și am avut o oră binecuvântată de rugăciune. Voi, frați și surori tineri! Cât ne bucurăm de voi! Cum căutăm după fețele voastre cele vesele, ochii voștri cei luminați în adunările noastre! Noi voim a ne pășuna la priveliștea cea măreață a pupilor și a florilor. Ah, nu ne lipsiți, nu rămâneți de la noi! Lăsați-vă în modestie și umilință auziți, mai ales în orele de rugăciune. Aduceți-ne mișcare, viață și sprinteneală, aceasta vă stă bine. Faceți-vă înșivă calea voastră și nu umblați după obiceiurile cele vechi. Lăsați-vă conduși numai de Duhul lui Dumnezeu. El dă la vreme cuvântul, care face bine și-i potrivit. 
 IV. Dacă-i tinerimea noastră podoabă și decor, dacă noi vedem în tinerime pupi și flori, atunci șieste problema noastră cea înaltă și sfântă, ca să luăm tinerimea în îngrijire amabilă și supraveghere gingașă a-i împărtăși. După cum trebuie aă aibă florile îngrijire corespunzătoare, dacă au să prospere, și trebuie tunse și legate, așa o are și tineretul nostru de lipsă. Aceasta să n-o simțești tu, iubită tinerime, nicicând ca o silă apăsătoare, ci fii totdeauna mulțumitoare, când cei bătrâni și mai bătrâni îți dau învățătură și îndrumare, în îndemnare și dojană te împărtășesc. Nu cugetați, voi tinerilor, că toate le știți și le puteți. Și dacă ați fi învățat de zece ori mai mult în școală decât bătrânii noștri, și dacă știți vorbi mult despre părțile îndepărtate ale lumii și despre stele, despre ce ei doară nici nu știu, în înțelepciunea practică a vieții și a întâmplărilor sunteți voi foarte înapoia lor. Ce pe ei i-a învățat viața, aceea nu vă poate vouă nicio carte și nicio știință aduce aproape, și pentru aceea stă la voi, a asculta sfatul și a observa semnele lor. Voi vă păstrați multă grijă și dureri, dacă ascultați judecata celor bătrâni și sunteți precauți, unde ei vă îndeamnă la precauție. Tinerii noștri frați și surori au lipsă de grijă în supraveghere, și e problema noastră, în a le o da. Deci auzim de multe ori plângeri, că ei nu voiesc a urma sfatul celor bătrâni. Într-asta poate fi mult adevărat și dureros. Sunt tineri, care nu voiesc a se lăsa sfătuiți și dojeniți. Ei umblă apoi, prin multe strâmtorări și lacrimi, până s-au făcut cuminți. Dar, oare nu să află totuși vreun cuvânt bun la locul său? Oare nu stă și din noi, cum umblăm cu tinerimea? Voi știți toți, că pentru pupi și flori nu-i nimic mai stricăcios și mai periculos ca gerul. Furtuni reci și geruri de noapte sunt pentru pupii și flori o moarte. Numai în atmosfera caldă le merge lor bine și se dezvoltă. Ah, oare nu-i privirea rece, ochiul bănuitor și tonul cel aspru, pouncitor uneori ca un ger de noapte? Oare nu sunt frați, care caută totdeauna cu fruntea încrețită și privirea întunecată către tinerii noștri, frați și surori? Oh, fiți prietenoși, iubitori și buni către copiii și tinerimea noastră! Dacă voi îi întâmpinați cu o inimă caldă și ochi luminoși, atunci și cuvântul își va afla ascultare și păzire. De ar afla tinerimea noastră totdeauna în adunările noastre aer, care îi ei lipsă spre creștere și prosperitate! Noi nu voim a o crește ca plante din patul cald (meligar), dar nici a o ruina prin răceală. Iar dacă a citi acestea și așa părinți, care gândesc cu durere amară și lacrimi la copiii lor, atunci îi rugăm a continua în rugăciune și încredere către Dumnezeu. Cum odinioară toiagul de migdal, veștejit și uscat, a doua zi înverzi și înflori, după ce îl pus Aaron în chivotul așezământului, așa poate Dumnezeu face pe copiii voștri ca pupi și flori, dacă voi îi aduceți necontenit înaintea Lui. El ascultă rugăcăciunea, El mîntuiește bucuros. (Cuvântare ținută de E. Dressler la conferința reuniunii tineretului în Königsberg)

duminică, 16 ianuarie 2022

Buracioc Isidor 1895 - ? din Negrinți

Fratele Buracioc Isidor s-a născut în ziua de 3 februarie 1895 în localitatea Negrinți, județul Hotin (Ucraina). Părinții se numeau Pentelei și Domnica, de confesiune ortodoxă, etnie și naționalitate română. Studiază patru clase primare în localitatea natală. Este contigentul militar 1917, recrutat de Cercul Militar Bălți și este militar în Armata Rusă. Rămâne la vatră cu gradul de soldat. În ziua de 28 ianuarie 1920 se căsătorește în localitatea Mamaliga, județul Hotin, cu Ana, născută în ziua de 29 iunie 1905 și Domnul le dă șapte copii: doi băieți și cinci fete. Se întâlnește cu Domnul Isus și se decide să-l urmeze pe calea Lui, iar în 1925 este botezat, urmând învățătura Mântuitorului său. Este ordinat ca predicator pentru șase biserici baptiste din județul Bălți, care aveau un număr de 189 de membri și 282 de aparținători. Fratele Buracioc Isidor s-a stabilit în localitatea Sângerei-Noi, comuna Rădoia, județul Bălți, (Republica Moldova).

sâmbătă, 15 ianuarie 2022

Societatea Română de Biblii

 


Societatea Română de Biblii s-a înființat în Akron, S.U.A. în anul 1918 din cauza unei mari lipse de Biblii dar și de literatură baptistă. Frații care doreau să devină membrii cu drepturi depline plăteau suma de 2 dolari și contribuiau cu 5 dolari sau mai mult.

Scopul Societății Române de Biblii era acela de a purta de grijă, pentru a da Biblia în mâinile celor ce nu o au.

Membrii societății au plătit o garanție de peste 50 de dolari că aceste Biblii se vor vinde, iar atunci când cele 6.000 de Biblii comandate au fost vândute frații și-au primit banii înapoi.

În același an de mare însemnătate pentru Romînia, 1918, fraţii au reușit tipărirea cărţii de cântări, “Cântările Sionului”—fără alte note explicative. Prima ediţie a conţinut 250 de cântări şi se vindea cu 60 de cenţi bucata.

Alte cărţi de literatură creştină au fost: “Catechismul Apostolic,” de Rev. Ioan R. Socaciu; “Viaţa Creştinului,” de Rev. L. A. Gredys; “Studierea Cărţilor Bibliei,” de Rev. Vasile Prodan; cartea de cântări cu note “Harfa Evangheliei,” lucrată de Rev. Vasile W. Jones şi soţia lui, şi Rev. Vasile Prodan şi soţia lui; “Semnele Venirii lui Isus,” de Rev. Vasile W. Jones; “Inima Omului,” prelucrată de Rev. Vasile W. Jones, şi finanţată de Asociaţie; “Glasul Evangheliei,” de Rev. Lazar Talpesh. Apoi tractate de Dr. Luca L. Sezonov, şi de Rev. Vasile Prodan, şi alţii.

În anii 1951 şi 1952 s-au propus pentru înfăptuire două dintre cele mai mari proiecte. Comitetul de literatură a căzut de acord cu celelalte comitete și a primit însărcinarea de a retipări Biblia, încredinţată de către Asociație. Cantitatea de exemplare hotărâtă a fost de 2,500 Biblii şi 5,000 de Testamente. Al doilea proiect a fost scrierea şi tipărirea cărţii de faţă, “Istoria Baptiştilor Români din America,” care să cuprindă lucrările şi activitatea Asociaţiei în aceşti 40 de ani. Acestea au cerut sacrificii, curaj, şi îndrăzneală din partea conducătorilor Asociaţiei.

Interesul fraţilor pentru înfăptuirea acestor proiecte s-a oglindit în zelul cu care bisericile au răspuns cu comenzi de Biblii şi împrumuturi de bani la Asociaţie.

În anul 1920 Societatea Română de Biblii și-a mutat sediul în Şiclău, Jud. Arad. Fraţii care doreau și solicitau informaţii despre Societate trebuiau să se adreseze Preşedintelui Societăţii Române.

Membri societăţii sunt :

Preşedinte, Vasilie Tarsan, Jud. Arad - Şiclău.

Casieri, Moisa Şerban - Şiclău 359 Arad și M. Şerban.

Resurse:

Alexa Popovici

Vasile W. Jones

Creștinul

Farul Mântuirii


Cântările Sionului 1907



vineri, 14 ianuarie 2022

Torsan A. Vasile 1884 - ? din Șiclău

 


Fratele Torsan A. Vasile s-a născut în ziua de 9 martie 1884 în localitatea Șiclău din județul Arad.

Aude Cuvântul Domnului și se hotărăște să-L îndeplinească iar în ziua de 14 august 1904 este botezat.

Fratele Alexa Popovici spune în cartea dumnealui că: „între anii 1902 – 1904 fratele Torsan A. Vasile a dirijat corul Bisericii Creștine Baptiste din Șiclău”. Se poate ca fratele să frecventeze biserica din Șiclău și să conducă corul fără să fie botezat.

În anul 1904 pleacă în America.

În anul 1911 în localitatea Akron ia ființă o biserică baptistă iar printre fondatorii ei se numără și fratele Torsan A. Vasile.

În 1915 fratele Torsan Vasile a fost președintele Tineretului în Biserica Creștină Baptistă din Akron.

Se căsătorește cu sora Alexandra, Domnul dăruindu-le trei fete. Din păcate, se pare, că în ziua de 17 ianuarie 1920 sora Alexandra Torsan, soția fratelui Torsan este chemată acasă la Domnul, după o scurtă suferință, rămânând în urmă soțul și cele trei fetițe. Se recăsătorește cu sora Maria, dar nenorocirea lovește din nou, căci în ziua de 2 decembrie 1933 încetează din viață și cea de-a doua soție a fratelui Vasile, rămânănd în urmă trei copilași. Rămas văduv din nou, fratele se recăsătorește pentru a treia oară, în ziua de 20 aprilie 1934 cu sora Juliana cu numele de domnișoară Botău, din Șiclău. Informațiile din revistele noastre baptiste de la rubrica decese și ar mai trebui cercetat dar eu am epuizat toate resursele pe această temă.

În anul 1920 fratele Torsan A. Vasile se întoarce acasă din America și începe o lucrare alături de fratele Vasile Berbecar și tipăresc cartea de cântări pe note: „Sunetele Evangheliei”.

În ziua de 10 noiembrie 1922 i se aprobă trecerea de la cultul greco-catolic la cel baptist primind actul de trecere 334.

La Congresul Uniunii Baptiste din România ținut la Buteni, în zilele de 22 – 25 septembrie 1925 fratele Torsan A. Vasile este ales în Comitetul Uniunii.

Torsan A. Vasile a fost bun prieten cu domnul președinte al Camerei Deputaților de la acea vreme, național țărănistul Ștefan Ciceo Pop, la care intervenea ori de câte ori era nevoie. Așa s-a întâmplat la Întrunirea Anuală a Bisericilor Baptiste din România ținută în zilele de 14 - 15  septembrie 1933. Jandarmii au fost postați înarmați la intrarea bisericii din Curtici unde se ținea întâlnirea și nu au lăsat delegații să intre. Dat fiind aceste circumstanțe, fratele Torsan A. Vasile a dat telefon la domnul Ștefan Ciceo Pop care se afla pe-atunci la moșia dânsului din Conop, județul Arad și i-a adus la cunoștință ce se întâmplă. Domnul deputat a sunat în aceiași zi la prefectură și jandarmi au fost retrași de la biserică iar conferința s-a putut desfășura în bune condiții.

În ziua de de 15 august 1936 fratele Vasile își botează băiatul, Petru în vârstă de 14 ani, alături de alte 13 suflete dornice de a umbla pe calea Domnului în biserica baptistă din Șiclău.

În ziua de 10 ianuarie 1939, fratele Torsan A. Vasile face parte dintr-o delegație care prezintă un memoriu adresat lui Alexandru Marta rezidentul regal al ținutului Timiș, memoriu în care sunt aduse la cunoștință persecuțiile fraților baptiști din Banat.

Fratele Torsan Vasile a fost și președintele Cercului de biserici baptiste Șiclău. A fost și un credincios de bună calitate prin donațiile pe care le făcea în lucrarea Domnului.

În anul 1947 fratele era lucrător la Biserica Creștină Baptistă din Șiclău.

De la această informație nu am mai găsit nimic nou care să ne deslușească viața fratelui Torsan Vasile. Rog din suflet pe cei care dețin alte amănunte din viața și activitatea fratelui Torsan, să le împărtășească și nouă ca să ne bucurăm de ele împreună. Domnul să ne ajute!

Surse:

Alexa Popovici

Creștinul

Farul Creștin

Farul Mântuirii

Glasul Tineretului

Pacea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




joi, 13 ianuarie 2022

Societatea Marta împlinește 101 ani

 

La 10 ianuarie 1921 a luat ființă Societatea „Marta” a femeilor baptiste române din București, din inițiativa fratelui Constantin Adorian. A fost formată din 10 surori, care se întâlneau o dată pe săptămână pentru rugăciune și lucru manual. Cu ocazia fiecărei întâlniri se organizau strângeri de fonduri și colecte. La început din banii astfel stânși, se puteau ajuta șase persoane.

A fost aleasă ca președintă a societății, sora Eliza Alexandratos, iar secretară și casieră, sora Constanța Șerbănescu. Sora Eliza mutându-și domiciliul din București a trebuit aleasă o nouă conducere, prin urmare în ziua de 16 octombrie 1921 a fost pusă în funcție sora Luiza Adorian.

În prima ședință a societății din luna ianuarie s-au mai luat următoarele hotărâri:

1.    Pentru bunul mers al Societății s-a propus ca surorile să se întrunească în fiecare săptămână o jumătate de zi pentru a socializa și a realiza lucruri făcute de mână.

2.    Scopul Societății ,,Marta” este de a ajuta văduvele și orfanii.

3.    Promovarea spiritului de părtășie al surorilor prin îndemnuri sfinte și rugăciune.

4.    Realizarea unei Tombole la care o parte din lucrurile ce sunt produse de surori, să fie donate pentru crearea  unui fond monetar, din care să se poată înființa un orfelinat.

5.    Societatea ,,Marta” a tipărit un „Apel către surori” adresat tuturor bisericile baptiste din țară, chiar dacă sunt mici sau mari, să se mobilizeze.

În martie 1922, s-a transmis un apel în toate bisericile din țară, prin care surorile să se adune pentru a alcătui astfel de societăți. Ulterior, asociația a putut să ajute 13 copii sărmani și să ofere îmbrăcăminte orfanilor.

În 1923, a crescut numărul membrelor societății, care a intrat în legătură cu Societatea „MARTA” din Prelipeț, precum și cu societatea „Căprioara”, din Deva,  care au cerut sfaturi și îndrumări de la surorile din București, care puteau ajuta 16 copii, văduve și săraci, cu îmbrăcăminte și alimente.

În anul 1924, societatea a hotărât să fixeze o cotizație de 5 lei per membru. Sfera activităților s-a extins cu activități de broderie, de croșetat și loterii (tombole). Au strâns îmbrăcăminte și ghete vechi, pe care le-au ajustat și reparat, dându-le săracilor.

În 1924, societatea femeilor din București, număra 40 de membre care acum se întâlneau de două ori pe săptămână. Societatea era condusă de un comitet, format din Luisa Adorian, președinte, Mărioara Sava, secretară și Maria Fălcușan, casieră. Activitățile societății baptiste au avut ecou și-n multe biserici din țară, în care s-au format societăți  caritabile de tipul  ,,Marta”. Acestea erau implicate în strângerile de fonduri, în asigurarea bunurilor materiale și alimentare pentru bisericile care organizau serbări în cinstea Domnului și de Evanghelizare.

 

Activitatea Societății „Marta” a femeilor baptiste române din București a făcut obiectul unui RAPORT citit de Luisa Adorian la Congresul Uniunii Tineretului Baptist, ținut la Buteni, în zilele de 20–22 septembrie 1925.

După anul 1945 Societatea Marta s-a schimbat în Cercul Marta până în anul 1948 atunci când i-a fost interzisă activitatea.

Mai jos redau din ,,Farul Mântuirii”, „Apelul către surori” făcut de președinta societății și secretară.

,,Apel către surori

Iubite surori în Domnul!

În zilele noastre de acum în care imoralitatea, păcatul și decadența spirituală predomină distrugând sufletele oamenilor, credem iubite surori, că e timpul ca noi să nu stăm indiferente, ci să întindem mână de ajutor celor în lipsă materială și spirituală.

Sunt așa multe văduve, orfani și săraci căzuți în mizerie încât trebuie o mare unire pentru a le putea veni în ajutor.

Acest ajutor se cere mai cu seamă de la femeile creștine.

Pentru a ajunge însă acest scop mare trebuie a ne grupa laolaltă și a ne organiza după o bună rânduială într-o societate, pe care unele din femeile noastre au și început-o și lucrează cu un progres îmbucurător și binecuvântat. Pentru aceea rugăm toate surorile noastre din întreaga țară să binevoiască a lua chestia de binefacere la inima lor și prin formarea ,,Societății Femeilor Baptiste Române”, să începem lucrul cel frumos care credem că va fi binecuvântat de Domnul.

Această societate se formează în modul următor:

1)    Toate surorile cu drept de membru trebuie să țină o adunare în care își vor alege dintre cele mai demne și bune creștine, între care își au încredere deplină, o soră ca președintă, una ca vice președintă, pentru conducerea Societății. O soră ca secretară pentru conducerea afacerilor de inscripție, o soră casier pentru administrarea și îngrijirea afacerilor financiare, o soră ca economă pentru îngrijirea averii societății și două controloare pentru supraveghere. Iar pentru administrația financiară și a averii e de recomandat a fi alese surori înțelepte ca și consiliere, care să dea sprijin și sfat celor mai sus amintite.

2)    Activitatea societății se începe în așa mod, ca fiecare membră să se decidă a jertfi pentru scopul de binefacere câteva ore pe săptămână, în care se vor aduna cu toate la locul unde au hotărât și acolo vor lucre diferite lucruri de mînă. Iar dacă sunt așa member care nu știu să lucreze, ele trebuiesc învățate de acele care știu și dacă nu pot să învețe pot fi trimise să cerceteze; bolnavi, săraci, văduvele, orfanii și a-i ajuta cu ce se poate.

 

     Membrele societății în adunarea lor se roagă, cântă, se îndeamnă, se mângâie, și se sfătuiesc. Pe cele fără regulă le îndeamnă la bine. Lucrurile produse de societate vor fi vândute, iar prețul lor va fi întrebuințat pentru misiune sau scopuri de binefacere, acolo unde societatea află de bine.

    La fiecare sfârșit al anului societatea trebuie a face socoteala și a da raport despre întregul în adunarea general. Obiectele și lucrurile produse de societate să se păstreze prin econoamă iar banii prin casieră, care sunt datoare a conduce registre, de tot ce se încasează și cheltuiește.

   Prin o asemenea lucrare binefăcătoare putem spera că vom ajunge la un rezultat bun. Vom putea ajuta multe scopuri mărețe, vom șterge lacrimile multor văduve și orfani și vom putea ajuta mulți săraci.

   Sperând că îndemnul nostrum va găsi răsunet în inimile nobile ale iubitelor noastre surori în Domnul, și fiind sigure de un strălucit success în viitor suntem gata a vă da tot concursul, rugând pe bunul Dumnezeu, să vă binecuvinteze și să vă ajute.

  Ale dumneavoastră surori în Cristos și membre ale Societății ,,MARTA”

                                         Secretară, Constanța Șerbănescu

                                           Președintă, Luisa Adorian.

  Orice informații sunt a se cere la secretara societății ,,Marta”, Constanța Șerbănescu, București, strada Toamnei, Nr. 117.”

Surse:

Ilie Pop

Arhive

Farul Mântuirii

Îndrumătorul Creștin Baptist

1925

1921

1924