„Un secol de har”, 1919–2019, la Câmpulung Moldovenesc

Mulțumesc fratelui păstor Cătălin Croitor, care a avut pe inimă să împărtășească bucuria pe care Dumnezeu a dat-o  Bisericii Creștine Baptiste din Câmpulung Moldovenesc și mi-a pus la dispoziție următorul material. „Un secol de har”. Este un secol în care Dumnezeu s-a uitat spre Câmpulung Moldovenesc și-a ridicat un popor al Lui, care să-i facă voia, la format și la păzit. 

Dumnezeu merită toată slava.

Așteptăm și alte bucurii, ca acestea să le împărtășim cu toții. 

Material realizat de fratele Mihai Suciu

         28 septembrie 1919. În apa rece a râului Moldova pășesc sfioase cinci persoane: Grigore Cocuța, în vârstă de doar 18 ani, o familie tânără, Sultana și Gheorghe Beligan și încă doi tineri, doi frați de 21 și 24 de ani, Ion și Gheorghe Irimescu. Alături de ei, Onofrei Calancea din Pătrăuții Bucovinei, cel care avea să oficieze primul botez noutestamentar din Câmpulung Moldovenesc. Prin acest act de cult se năștea acum o sută de ani prima biserică baptistă din tot județul Câmpulung și una dintre cele mai vechi din întreaga Bucovină, biserică aflată duminică, 11 august 2019, în sărbătoare.

        

         În 1914, Câmpulungeanul Toader Ursache fusese mobilizat și trimis pe frontul Primului Război Mondial. Scăpat ca prin minune dintr-o explozie de obuz care i-a decimat plutonul, s-a decis să-și schimbe radical modul de viață. Aflase de la un camarad despre credința mântuitoare în jertfa Domnului Isus Hristos și acum era ferm hotărât să-și pună viața la picioarele Fiului lui Dumnezeu, Cel care murise și înviase și pentru salvarea sufletului lui. În 1916, la Budapesta, a și primit botezul noutestamentar și, odată întors acasă, avea să-i vorbească bunului lui prieten Grigore Cocuța despre calea mântuirii. Despre calea aceasta avea să afle și Sultana, sora lui Grigore, care la rândul ei avea să-i spună soțului ei Gheoghe despre salvarea minunată prin jertfa lui Hristos.

         Se întâlneau împreună la Toader Ursache acasă. Fiind înstărit, el avea o casă mare, primitoare. Se rugau, cântau și cercetau împreună Scripturile pentru zidirea lor sufletească. Li s-au alăturat cei doi frați Irimescu veniți în județul Câmpulung, la niște prieteni, din Bilca, de lângă Vicov. Gheorghe Irimescu aflase despre Hristos și despre jertfa Lui mântuitoare în prizonieratul din Rusia, unde îl dusese războiul. Fratele lui mai tânăr, Ion, încă nu era pe deplin convins de Evanghelia mântuirii pe care o aflase și el în război, dar cercetând mai îndeaproape Noul Testament, se hotărâse și el să urmeze calea îngustă a pocăinței și a credinței izbăvitoare.

         Despre grupul acesta gata de a primi botezul cu apă poruncit de Scripturi tuturor celor ce cred au aflat și cei câțiva slujitori baptiști din Pătrăuții de Jos, unde funcționa deja o comunitate baptistă românească. Biserica de aici, un fel de centru de comandă baptist pentru toată Bucovina acelor vremuri, l-a încredințat pe Onofrei Calancea să oficieze botezul de la Câmpulung. Au urmat alte botezuri, aproape an de an, și comunitatea câmpulungeană s-a mărit și s-a închegat frumos. A beneficiat de slujirea unor creștini baptiști localnici dedicați care, fără pregătire teologică specială, au menținut crezul și practicile evanghelice sănătoase: Gheorge Miruțoi, Petru Flocea, Petru Coman, alături de slujitorii baptiști din zonă: Nicolae Ruști, Silvestru Ungureanu, Nichita Zegrea. Biserica a avut parte, însă, și de vremuri mai aspre, culminând cu persecuțiile și interdicțiile din perioada dictaturii antonesciene. Și parcă la fel de aprigi ca anii de prigoană au fost cei ai incertitudinilor și clarificărilor doctrinare, biserica fiind asaltată de învățături și precepte străine credinței baptiste dintru început, în deceniile 1930–1940, când întreaga comunitate bucovineană era asaltată de curentele penticostal-charismatice sau milenariste.

         11 august 2019. Mărindu-L pe Domnul care i-a ținut tari în credință, credincioșii câmpulungeni au celebrat „un secol de har“, la sărbătoarea lor invitându-i pe toți cei care de-a lungul vremii le-au fost părtași în păstrarea vie a credinței și a mărturiei creștine baptiste. Sub coordonarea fraților Cornel Adrian Betiuc, slujitor localnic al bisericii, și Cătălin Croitor, pastor sucevean binecunoscut câmpulungenilor, serbarea centenarului i-a avut ca invitați pe reprezentanții locali ai credincioșilor adventiști (Ovidiu Luncanu) și penticostali (Petru Mândrilă), pe reprezentanții comunității baptiste sucevene, pastorii Dan Boingeanu și Viorel Candrianu (cel din urmă printr-un mesaj scris) și pe Vasile Hoblea, pastorul bisericii surori din Vatra Dornei (tot printr-un cald mesaj scris). Un cuvânt emoționant și mobilizator citit adunării sărbătorești a venit din partea președintelui Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, pastorul Viorel Iuga din Arad.

         De o atenție deosebită s-a bucurat pastorul Octavian Baban din București, un urmaș al lui Dumitru Baban, cel care a slujit biserica din Câmpulung între 1954 și 1964, după ce biserica fusese înjumătățită de secesiunea penticostală din 1953. De slujirea lui Dumitru Baban se leagă și actuala casă de rugăciune, începută în 1955 și inaugurată doi ani mai târziu. Cornel Betiuc, unul dintre amfitrionii evenimentului, a prezentat foarte succint evenimentele istorice ale începuturilor bisericii câmpulungene. Un mesaj cald de bunvenit, de mulțumire și încurajare a întregii asistențe a avut Nicu Gavril, cel din urmă pastor al bisericii.

         Cu cuvinte inspirate și pline de Duh au salutat și încurajat adunarea festivă Victor și Mircea Mitrofan, fiii mai mari ai pastorului Mihai Mitrofan, cel care a slujit aici între anii 1974 și 1989. Emoționantă a fost și rostirea sorei Raveica, văduva pastorului Victor Bodnariuc care a slujit aici în perioada 1963–1973. În scurte cuvinte, George Șoldan, din comuna vecină Vama, l-a evocat pe primul credincios baptist câmpulungean, Toader Ursache. Nicolae Tomulețiu din Sibiu, un veteran al lucrării duhovnicești în biserica din Câmpulung unde a slujit în anii 70 ai secolului trecut, ajuns acum la frumoasa vârstă de 92 de ani, a uluit asistența prin cântarea și mesajul inspirat alese și prezentate.

         O succintă trecere în revistă a slujirii depuse în Câmpulung a avut David Chideșa, pastor al acestei biserici între anii 1990–1997, acum pastor-misionar în Carpații Ucrainei. Din Pojorâta, comună vecină Câmpulungului, unde ființează o biserică baptistă înfrățită, a adus un mesaj evocator și mobilizator pastorul Ștefan Bărbuță, ginerele unui pionier al credinței baptiste din regiune, Petru Flocea. Grupul coral bărbătesc sucevean „Laudă Mielului“, din care face parte și Liviu Mitrofan, un al treilea fiu al pastorului amintit mai sus, prin cântările cu mesaj răscolitor și mobilizator, a armonizat și îmbogățit consistent atmosfera sărbătorească.

        

         Vremea deosebit de frumoasă de afară din duminica sărbătorii a înlesnit realizarea fotografiei finale de grup, urmată de emoționanta dezvelire a unei plăci memoriale, cu participarea celui mai vârstnic credincios baptist de aici, Petruț Țăranu, de 92 de ani, botezat în apa Moldovei în urmă cu șapte decenii. Participanților la eveniment li se solicitase, încă de la sosire, de către Ilie Mareci, sufletul organizator al sărbătorii, permisiunea pentru fotografii individuale destinate unui album centenar, fotografii ce pot fi vizionate pe Facebook: https://www.facebook.com/betel.campulung/.

         Binevenita masă festivă, în care tradiționalele sarmale au strălucit alături de savuroasa lasagna preparată profesionist de Adriano Galani, soțul Lilianei Ursu din Brescia, și ea fiică a bisericii din Câmpulung, a pus punct final evenimentului sărbătoresc al baptiștilor de la poalele Rarăului.

         (A consemnat Mihai Suciu, mihai.suciu@ymail.com)

Boșneac Sima, 1924 – 1997, din Firiteaz

Fratele Boșneac Sima este nepotul lui Sima Popovici și văr primar cu Alexa și Pitt Popovici.

Fratele Sima Boșneac s-a născut în ziua de 3 iulie 1924 în localitatea Firiteaz din județul Arad. Părinții fratelui se numeau Vasa și Elena. Aceștia erau credincioși baptiști de naționalitate română, având ca și  ocupație agricultura. Domnul le-a dăruit 7 copii.

Sima Boșneac urmează 7 clase primare în comuna natală, în timpul liber muncind cu ziua prin sat, ca să poată să acopere nevoile familiei, iar vara mergea la stână să aibă grijă de oi.

Deși mergea la biserica baptistă cu părinții, a simțit că este păcătos și are nevoie de mântuire, așa că pe data de 5 septembrie 1938 îmbracă haina albă a botezului nou-testamentar, fiind botezat de fratele Dumitrașcu Marin.

În anul 1939, pe când avea doar 15 ani, este arestat împreună cu alți membri din biserică și dus la tribunal în Timișoara, unde a stat în arest 10 zile, după care a fost eliberat pe cauțiune alături de ceilalți. Cu toate acestea, în anul 1940, a fost judecat și condamnat la o amendă de 1.000 lei, sumă foarte mare la acea vreme. Din păcate, neavând cu ce plăti acea sumă, a făcut o lună de închisoare.

În anul 1946, este încorporat de Centrul Militar Român din Lipova ca militar la Securitate și lăsat la vatră în anul 1948 cu gradul de caporal.

În anul 1948 a început cursurile Seminarului Teologic din București. Anul 1951/1952 îl întrerupe din cauza unor probleme de familie și le continuă în 1952/1953 când își încheie cursurile teologice.

În ziua de 8 septembrie 1949, se căsătorește cu sora Elena, născută Butăriță. Domnul le dă un băiat și doua fete: Eugenia, născută în Firiteaz, în anul 1950 și Dorina născută în Radna, 2 ani mai târziu, în 1952 și Valentin Boșneac, medic de profesie, a fost și deputat  de Caraș Severin în Parlamentul României și profesează acum medicina în localitatea Oțelu Roșu.

În anul 1950 se mută cu familia la Radna, în raionul Lipova, regiunea Arad.

În anul 1953 este chemat de fratele Cure Simion să păstorească Biserica Creștină Baptistă din Obreja și bisericile din jur, raionul Caransebeș.

În ziua de 6 ianuarie 1954, fratele Sima Boșneac este ordinat în Biserica Creștină Baptistă din Obreja, iar comisia de ordinare a fost compusă din următorii frați: Alexa Popovici, Pitt Popovici, Cure Simion, Chiciu Gheorghe și Munteanu Petru.

Bisericile ce urma să le păstorească erau: Obreja, Ciuta, Valea Bistrei, Voislova, Marga, Rusca Montană, Oțelul Roșu, Borteș și Bucova.

În anul 1964, fratele Sima se mută cu familia la Oțelul Roșu și păstorește biserica de acolo până în anul 1986, când iese la pensie.

În ziua de 19 noiembrie 1997, Domnul îl cheamă acasă în împărăția Sa cerească.

Surse:

Ioan Bunaciu

Arhive

Popovici Sima 1877 - ? din Firiteaz

Fratele Popovici Sima – prenumele lui este Simion și este tatăl lui Alexa și Pitt Popovici.

Fratele Sima Popovici s-a născut în ziua de 5 iunie 1877, în localitatea Firiteaz, regiunea Arad. Părinții lui se numeau Simion și Ana, fiind de naționalitate română.

Termină școala primară de 6 clase în localitatea natală, având ca ocupație principală cea de țăran muncitor, împletită mai târziu cu cea de lucrător în via Domnului.

Emigrează în America, unde se stabilește în orașul Harrisburg din Pennsylvania. Acolo se întâlnește cu Domnul Isus și, în anul 1913, primește botezul nou-testamentar prin fratele Pavel Chinezu.

Încă de la înființarea Bisericii Creștine Baptiste Române din orașul Harrisburg, statul Pennsylvania, fratele Sima Popovici a făcut parte din comitetul de conducere a bisericii.

Pe 12 februarie 1914, se căsătorește la Cincinnati, Ohio, cu sora Zana, născută Jurji, și Domnul le dă 6 copii: Alexa, născut în Harrisburg, 1915; Petru, născut în Harrisburg, 1918; Silvan, născut în Harrisburg, 1920; Ana, născută în Firiteaz, 1922; Cornel, născut în Firiteaz, 1924 și Rachela, născută în Firiteaz 1925. Silvan, Ana și Cornel au murit de mici.

După venirea sa din America, în anul 1921, a fost un harnic lucrător în Firiteaz și a început să vestească Evanghelia oamenilor.

În anul 1923, este ordinat ca lucrător de fratele Atanasie Pascu și Ioan Savu, în Biserica Creștină Baptistă Română din Timișoara, pentru a-l ajuta pe fratele Ioan Savu.

Fratele Sima Popovici a avut parte de multe persecuții din partea autorităților și a preotului din localitate. A fost amendat cu suma de 1000 lei și 15 zile de închisoare. În ziua de 3 ianuarie 1922 fratele a fost împiedicat să-și îngroape copilul decedat.

Fratele Sima și la vârsta bătrâneții mergea în misiune, ca să facă bucurie fraților. În ziua de 8 aprilie 1945, pleacă cu tineretul din Firiteaz la Biserica Creștină Baptistă din Fibiș, în județul Timiș, unde a predicat din Cuvântul Domnului. A fost însoțit și de fiul său, Pitt.

În anul 1951, era activ în lucrarea Domnului și i s-a făcut fișă pastorală de către Uniunea Baptistă din România.

Dacă cineva știe date din ultima parte a vieții sale și când a plecat la Domnul, vă rog ajutați-mă cu aceste informații!

Surse

Alexa Popovici

Arhive

Farul Creștin

Popovici Petru (Pitt) 1918 – 2019 din Harrisburg

La sfârșitul unei vieți de 101 ani, care totuși se sfârșesc, prezint o scurtă biografie a fratelui Popovici Petru, zis Pitt, frate de corp a lui Alexa Popovici despre care am scris AICI.

Poți vedea mai multe despre viața fratelui Pitt la Barzilai-en-Dan AICI, dar și AICI.

O viață lungă în slujba Domnului și a poporului Baptist din România, America și de pretutindeni.

A fost o voce în timpul regimului comunist prin cărțile pe care le-a scris și trimis în România, si vocea pe care o ascultam în fiecare săptămână la Radio prin stația „Trans World Radio Monte Carlo Monaco.

S-a născut la data de 12 septembrie 1918, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania, din părinții Sima și Zana, de naționalitate română și ocupația în România de plugari, de loc din localitatea Firiteaz, jud. Timiș, România.  Fratele Pit  a avut cetățenie română și americană, cetățenie ce l-a ajutat în perioada comunistă.

Face 4 clase primare, iar apoi liceul teoretic și Seminarul Teologic Baptist din București între ani 1937 - 1940.

În anul 1930 a fost bătut crunt încat a necesitat spitalizarea, de  către preotul ortodox Szilagy din Firiteaz, pentru că nu a vrut să facă semnul crucii.

În anul 1937 fiind convis că are nevoie de mântuirea Domnului, aceptă să fie botezat în ziua de 27 august 1937.

Din anul 1939 publică articole la revista Farul Creștin. Primul articol s-a numit „Poate un Păcătos pierdut să fie mântuit? În anul 1940 publică un articol „Piedici în calea Evanghelizării” punctul I. E prea greu, II. O să ne câștigăm contrarii, III. Nu o să vină nimeni și IV. Nu e cine să țină Evanghelizarea”. Va publica articole și în revista Îndrumătorul Creștin Baptist.

În anul 1940 este încorporat la Marina Militară și în anul 1945 lăsat la vatră cu gradul de sergent.

În ziua de 24 octombrie 1945 se căsătorește cu sora Hortensia născută Cristea și Domnul le-a daruit trei fete: Iedidia, Angela și Agnia.

În ziua de 2 decembrie 1945 este ordinat în Biserica Creștina Baptistă din Arad Pârneava de frații: Alexa Popovici, Truța Ioan și Cicirean Gheorghe.

În anul 1953 intră în lucrarea Domnul ca pastor la Biserica Baptistă nr. 1 din Timișoara.

Între ani 1960 - 1963 din cauză că nu a vrut să pună în practică reglementările guvernului comunist care îngrădeau și limitau sustinerea de servicii religioase fratele este destituit din slujba de pastor și repus în drepturi în anul 1965.

A tradus în anul 1947 și tipărit la editura: „Farul Creștin” cartea „Adevărul într-o coajă de nucă a lui H. Sayles.

A scris cărțile: “Lumini peste veacuri” două volume, “Ești sigur?”, “Rugul în flăcări sau Viața lui D.L.Moody”, “Colț de rai”, “Glasul martirilor creștini din primele secole”, “Există viață după moarte”, “Graiul Proorocilor”, “Biblia este totuși adevărată” și altele.

 La Congresul Tineretului Baptist din România ținut în 16-18 august 1946 de la Reșița, fratele Pit Popovici a fost ales președinte al „Școalelor Duminecale din România”. În calitatate de președinte ales semnează la acel congres „Regulamnetul de organizare a Școalelor Duminecale din România.

A fost și președinte al Comunității Creștine Baptiste de Arad. A făcut parte din Comitetul Uniunii Comunităților Creștine Baptiste din R. S. R. La Congresul Cultului Creștin Baptist din R. P. R. din București 28-30 mai 1965, fratele Pit Popovici cere binecuvântarea Domnului peste lucrările congresului pentru ziua de 29.

În anul 1965 cere viza de emigrare în baza cetățeniei americane și o primește în anul 1967. După plecare în America, fratele Pitt Popovici ajută mult România, iar după anul 1990 și mai mult.

În ziua de 21 octombrie 2019 fratele Pitt Popovici a plecat acasă la Domnul după o viață frumoasă și bogată pe ogorul Evangheliei.

Surse:

Alexa Popovici

Ioan Bunaciu

Stoica Daniel

Arhive

Farul Creștin

Îndrumătorul Creștin Baptist

Bura Toader 1893 - ? din Cămârzana.

Fratele Bura Toader, ,,a lui Toader”, s-a născut în ziua de 15 iulie 1893 în localitatea Cămârzana, județul Satu-Mare, ținutul Cluj.

Părinții fratelui s-au numit Toader și Ana, fiind de religie greco-catolică și naționalitate română. A studiat 4 clase primare în localitatea natală.

Se căsătorește în ziua de 15 noiembrie 1920 cu Ana, născută Pavel. Căsnicia celor doi este binecuvântată cu venirea pe lume a 2 băieți și o fată.

În anul 1914, anul izbucnirii primului război mondial, fratele Bura este recrutat și încorporat în regimentul 97 Infanterie din Sighetu Marmației și din Baia Mare, de unde rămâne la vatră cu gradul de soldat.

În anul 1929 este botezat, devenind membru cu drepturi depline al confesiunii creștine baptiste, iar în anul 1930 ia ființă Biserica Creștină Baptistă din Cămârzana.

Fratele Bura Toader este ordinat ca predicator pentru biserica baptistă din Cămârzana în anul 1936. Comisia de ordinare a fost compusă din frații: Nicolae Miclăuș și Covaci Teodor. Cu această ocazie au mai fost ordinați și frații: Einholt Ioan și Ivanciuc Petru.

În anul 1938 fratele Bura Toader a organizat la Biserica Creștină Baptistă din Cămârzana, județul Satu Mare, un serviciu religios în amintirea Reginei Maria.

În raionul său de activitate avea 115 membri și 119 aparținători și copii.

35 de ani de la demolarea Bisericii Baptiste din Bistrița 1984 – 2019

În ziua de 4 noiembrie 1984, pe strada Vasile Alecsandri din orașul Bistrița, de dimineață, miliția  blochează circulația și își fac apariția utilaje pentru a demola o clădire pe care scria: „Biserica Creștină Baptistă, Bistrița”. S-a adunat multă lume acolo și unii aveau aparat de fotografiat, dar toate au fost confiscate de miliție. A scăpat doar fratele Avram, despre care am scris AICI, pentru că s-a urcat în podul casei de vizavi și doar puțin a mișcat o țiglă pentru a putea face fotografii.

Biserica Creștină Baptistă din Bistrița se formează în jurul anului 1936, iar în anul 1938 are loc primul botez nou-testamentar. În anul 1950, biserica avea 60 de membri, dar s-a dezvoltat destul de repede.

Clădirea bisericii se afla pe strada Andrei Mureșan, nr. 43. Locul acesta a intrat într-un program de sistematizare și clădirile vechi trebuiau demolate pentru a se zidi blocuri. Autoritățile locale au aprobat ca baptiștii să își cumpere un imobil în altă locație. Frații au cumpărat un imobil în formă de L în strada Vasile Alecsandri, nr. 7. Au primit un aviz de principiu ca să se facă renovări la clădire, dar păstorul bisericii, fratele păstor Nicu Mânzat, a extins clădirea și a unit toate laturile clădirii sub formă de dreptunghi. Au săpat șanțuri adânci, ca apoi când va fi gata, să scoată pământul și să rămână demisol. Autoritățile s-au sesizat, au venit la fața locului, au atenționat pe frați, dar ei au continuat să construiască. Stâlpii de beton și grinda din vârful clădirii erau făcute din fier beton cu dimensiune mai mare și când au venit să demoleze cu pickhammerul, a fost imposibil.

Dăm însă cuvântul păstorului Nicu Mânzat, care a dat dovadă de un curaj mare - vedeți documentul de mai jos. Îi mulțumesc pe această cale pentru interviul acordat și rememorarea acelor fapte trăite. Mulțumim și fratelui Caius Obeada pentru montajul bine făcut. Ne cerem scuze că unele secvențe sunt slabe calitativ, din cauză că nu am știut să reglez suficient de bine camera.

Vă doresc vizionare plăcută!

Revista „Arhiva Baptistă”, numărul 2

Salut cu mare drag apariția revistei „Arhiva Baptistă”, care a ajuns la numărul 2. Este editată de Centrul de Istorie, Genealogie și Statistică Baptistă din Arad.

AICI am scris despre prima revistă.

Acest număr a fost dedicat:

„Baptiștii Români în Primul Război Mondial 1914 – 1918”.

Citind această revisă, vă veți da seama că războiul a adus mari pierderi materiale și de vieți omenești, dar a adus la viață din morți, foarte multe suflete. Pe front, în tranșee, sub ploaia de gloanțe și obuze, oamenii lui Dumnezeu vorbeau despre o altă țară, o altă împărăție, unde nu este război și nici ură, ci dragoste, pace și dreptate prin Duhul Sfânt.  

Mulți soldați și-au predat viața lui Dumnezeu și apoi au început să predice Evanghelia pe front,  la Marea Unire,  în familia lor, în satul lor și așa s-au înmulțit locurile unde se predica Evanghelia păcii Domnului Isus Cristos, Prințul păcii.

Recomand cu mare plăcere această revistă pe care puteți să o cumpărați sau să vă abonați la adresa:

Revista Arhiva Baptistă

Strada Mărășești, nr. 24

Loc. Arad, 310032

Gongola Mihai 1958 – 1998, din Timișoara

Fratele Mihai Gongola se naște în ziua de 6 noiembrie 1958 în localitatea Timișoara, în familia Beniamin și Silvia Gongola, membri ai Bisericii Creștine Baptiste nr. 1 din Timișoara.

De mic copil este învățat să asculte de glasul lui Dumnezeu și fiind un copil ascultător, a îndrăgit Cuvântul Domnului și în ziua de 8 decemmbrie 1974, la vârsta de 16 ani, a îmbrăcat hainele albe și a urmat pe Mântuitorul în apa botezului.

Urmează școala generală de 8 clase și este dat la Liceul de Muzică din Timișoara, pe care îl termină în anul 1977. Urmează apoi satisfacerea serviciului militar.

Între anii 1980 – 1984 urmează cursurile Seminarului Teologic Baptist din București. După terminare, fratele Mihai se căsătorește cu sora Tatiana.

În ziua de 10 martie 1985 fratele Mihăiță Gongola este ordinat ca păstor al Bisericii Creștine Baptiste din Anina, județul Caraș-Severin. A fost examinat de comisia de ordinare compusă din următorii frați: Vasile Talpoș, Ioan Trif, Rață Nicolae, Turcin Dumitru și Ciortuz Dănilă. Printre vorbitori a fost și fratele Liubimirescu Amfilofie.

În anul 1986 este chemat la Biserica Creștină Baptistă din Arad – Șega.

În luna ianuarie  1990, cu un grup de păstori, aduce la viață revista baptistă înființată în anul 1933 și întreruptă de comuniști în anul 1948, „Farul Creștin”. Primul număr din ianuarie 1990 este gratuit, fratele Mihai Gongola este desemnat Redactor Șef. Avea pe inimă lucrarea editorială și dezvoltarea revistei, pentru a fi un instrument de informare și învățare.

Avea o mare pasiune pentru evanghelizări masive, care au dat și roade prin convertirea oamenilor la Domnul Isus, dar și de plantare de biserici baptiste în diferite localități.

Fratele Mihăiță avea un caracter și o ținută morală ridicată, cunoștea bine limba germană și avea comentarii și cărți teologice în limba germană, încă pe vremea comunistă. Era foarte activ, dar activitatea dumnealui a explodat după anul 1989, când a venit libertatea Cuvântului.

Era un om de cultură.

Deși promitea mult, ca un harnic slujitor, avea multe de spus, era capabil și folosit foarte mult în lucrarea Domnului, Domnul în ziua de 4 iulie 1998 l-a chemat în veșnicie. În ziua de 6 iulie 1998 fratele Mihai Gongola este condus pe ultimul drum. Mulți colegi păstori au participat la acest eveniment, alături de corul reunit din Arad și Timișoara, a cântat fanfara și a participat mult popor.

Surse:

Ioan Bunaciu

Ionel Tuțac

Vasile Taloș

Farul Creștin

Revista „Harul”

Îndrumătorul Creștin Baptist 

Cuibuș Simion 1873 - ? din Măcicașul Unguresc

Fratele Cuibuș Simion se naște în ziua de 3 august 1873 în localitatea Măcicașul Unguresc, județul Cojocna. Numele părinților: Cuibuș Vasile și Barz Nastasia.

Face 6 clase primare în comuna natală, cunoscând limba română și cea maghiară.

Este încorporat la Regimentul 51 din Cluj.

Se căsătorește cu Bochiș Ana și Domnul le dă următorii copii: Raveca, Teodor, Maria, Anica, Rozalia.

Acceptă pe Domnul Isus în viața sa și este botezat de fratele Cornea Mihai în anul 1911, în localitaea Mera, din județul Cluj.

În anul 1918 este ordinat ca predicator.

Printr-o decizie din 27 aprilie 1926 a Pretorului Plasei Borșa, fratele Cuibuș Simion trebuie să plătească o amendă de 100 de lei și 2 zile de închisoare. Motivul pedepsei era că s-au adunat în casa lui Câmpan Vasile,  pentru a ține adunări baptiste, deși nu aveau autorizație de funcționare.

În ziua de 30 ianuarie 1928 a avut loc la Biserica Creștină din Macicaș, Conferința tineretului din 8 Biserici Baptiste care formează cercul „Vuia”,  unde au ales pe fratele Cuibuș Simion ca și conducător al tineretului din cerc. La această Conferință participă frații: Ioan Cocuț, Onuț Coldea, I. Pascu, Bertariu, lucrătorul Cercului. A cântat corul din Gârbăul-Clujului.   

În ziua de 13 aprilie 1936 surorile baptiste din Panticeu, județul Cluj, au avut o frumoasă serbare de strângere de daruri pentru zidirea casei de rugăciune. La această serbare a vorbit fratele Cuibuș Simion, împreună cu frații: Costin, I. Băcianu și Ioan Prodan.

Surse:

Arhive

Glasul Tineretului Baptist

Farul Creștin

Mulțumesc domnului cercetător Dr. Dorin Dobrincu!

Azi, 11 octombrie 2019, am primit la Rohia de la elefant.ro, cartea: „Omul evanghelic – O explorare a comunităților protestante românești”, coordonată de Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu.

Este o carte complexă, cu un volum mare de informații din domeniul evanghelic românesc, are 797 pagini și a apărut la editura „Polirom”, în anul 2018.

Mulțumirea mea se întreaptă către dr. Dorin Dobrincu, pentru că la capitolul „Evanghelicii din România: bibliografie”, paginile 751 – 774, sunt enunțate la secțiunea „2. Lucrări speciale: volume, studii, articole”  și 5 din cele 9 cărți pe care Domnul m-a ajutat să le public, singur sau în colaborare cu alți autori, referitoare la istoria baptistă.

Mă simt onorat pentru aceasta și recunoscător domnului dr. Dorin Dobrincu!

Recomand cartea pentru conținutul ei care este temeinic documentat.

Pe site-ul elefant.ro o poți găsi la un preț bun, dacă urmărești cu răbdare ofertele.

Eu am răsfoit-o deja și am găsit nume cunoscute ca: Octavian D. Baban, Emanuel Conțac, Eugen Matei, oameni a căror activitate o cunosc și știu că sunt de valoare. Toți contributorii sunt oameni de valoare, dar pe cei 3 îi știu mai bine.

Comandați, lecturați și o să vă îmbogățiți sufletește!