Unele evenimente semnificative petrecute în mijlocul poporului baptist în anul 1922

 

Dumnezeu ne-a dat încă o dată harul să trecem într-un nou an, 2022, pentru care îi mulțumim și îl lăudăm. Mulțumesc cititorilor pentru sprijinul care mi-l dați, citind articolele prezentate.

La mulți ani! Domnul să vă binecuvânteze cu binecuvântările lui cerești!

O mică prezentare fac prin acest articol, a unor evenimente din anul 1922.  

Revista „Farul Mântuirii” marchează intrarea în  Noul an, 1922, prin intermediul articolului ,,Cine suntem şi ce credem noi Baptiştii”, articol semnat de J. R. Socaciu și scris pe două pagini și jumătate.

În zilele de 20 – 22 ianuarie 1922 s-a ținut în localitatea Curtici Conferința Uniunii Comunităților Baptiste Române. La această Conferință fratele Constantin Adorean pledează eficient pentru mutarea Seminarului la București.

În ziua de 19 februarie 1922 Biserica Creștină Baptistă din Curtici serbează 30 de ani (1892) de la deschiderea primei adunări în Curtici.

În ziua de 5 martie 1922 au fost ordinați doi frați lucrători: Carol Strobel ca predicator pentru București/provincie și Simion Voia ca predicator în București.

În ziua de duminică 26 martie 1922 a avut loc primirea studenților de la Seminarul Teologic Baptist (Școala de misiune), instituție care și-a deschis pentru prima dată porțile, în toamna anului 1921 la Buteni, sediul acesteia fiind mutat la București în anul 1922. Programul a fost condus de fratele Constantin Adorian.

În ziua de 25 mai 1922 în Curtici a avut loc un botez noutestamentar cu 105 de membri. Cel care a oficiat și a condus serviciul botezului a fost fratele predicator Radu Tașcă, păstorul Bisericii creștine baptiste din Curtici, care număra peste 500 de membri.

De asemenea, în anul 1922, actele de persecuții împotriva baptiștilor au crescut într-un mod alarmant: case de rugăciune închise, predicatori bătuți, grupuri de frați care se adunau să-L laude pe Domnul împrăștiați și amendați, copiii baptiștilor umiliți la școală, fiind lăsați repetenți sau dați afară.

Toate aceste abuzuri au ajuns la urechile fraților noștri de la Alianța Baptistă Mondială și prin urmare în perioada 1 – 4 august 1922 a fost convocat la Londra Comitetul Executiv al Alianței Mondiale Baptiste.  La această întâlnire specială, Dr. Rushbrooke reprezentantul baptiștilor din Europa, și Dr. Gill care venea din partea Convenţiunii de sud a Baptiştilor din America au prezentat rapoarte despre persecuțiile din România Mare.

Dr. John Clifford, vice președinte al Alianței, a trimis o scrisoare ziarului „The Times”, în care atrăgea atenţia asupra gravelor persecuţii la care sunt supuşi Baptiştii din România. La aceasta a răspuns neoficial în același ziar un membru al Legaţiunii, Dr. Clifford scriind și de această dată o replică. În cele din urmă el primeşte o scrisoare din partea domnului Nicolae Titulescu, Ministrul Român de la Londra, care îl va invita pe Dr. Clifford la Legaţie.

Așadar, Domnul Nicolae Titulescu primește în ziua de 3 august 1922 (joi) la sediul Legației Române din Londra o delegație baptistă numeroasă. La această întrevedere sunt prezentate rapoarte, informații privind persecuțiile din România despre care ministrul Titulescu spune că nu are cunoștință că s-ar întâmpla, dar  totodată este convins că guvernul său de la București, va face totul pentru a asigura libertatea religioasă.

În zilele de 28 – 30 septembrie 1922 a avut loc la Buteni conferința țărească sau congresul de 3 ani.

În ziua de 15 octombrie 1922 Majestatea Sale Regele Ferdinand a fost încoronat ca rege al României Mari și a citit următoarea proclamație:

Cu această ocazie Uniunea Comunităților Baptiste Române din România Mare trimite următoarea telegramă.

Proclamația M. S. Regelui Ferdinand.

Iată textul proclamației pe care M. S. Regele Ferdinand I a citit-o la Alba-Iulia, în ziua încoronării:

,,Prin grația lui Dumnezeu și voința Națională am moștenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor.

Suindu-mă pe Tron, am rugat Cerul să dea rod muncii ce, fără preget, eram hotărât să închin iubitei mele Țări, ca bun Român și Rege.

Pronia cerească a binecuvântat și prin bărbăția poporului și vitejia ostașilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului și să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru.

Am venit astăzi cu Regina – care ne-a fost tovarășă în credință neclintită la restriște și la bucurie – ca printr-această sărbătoare să consacrăm în fața Domnului și a scumpului nostru Popor legătura ce ne unește de-a pururea cu dânsul.

Punând pe Capul Meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, Coroana de oțel de la Plevna, pe care noi și glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României Mari, Mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile și de pretutindeni, prin credința lor, prin munca și prin jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un glas și o simțire de la Tisa până la Nistru și până la Mare.

Într-aceste clipe gândul meu se îndreaptă cu recunoștință către viteaza și iubita noastră armată.

Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate și să propășească în liniște, frăție și muncă harnică.

Cu inima plină de dragoste și credință mărturisesc dorințele sufletului meu:

Vreau ca țărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire în folosul ei și al binelui obștesc.

Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-și afle soarta tot mai prosperă într-o viață de armonie și de dreptate socială.

Vreau ca, în hotarele României-Mari, toți fiii buni ai țării, fără deosebire de religie și de naționalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să ajute cu toate puterile Statul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi.

Vreau ca Românii din toate straturile sociale însuflețiți de năzuința unei depline înfrățiri naționale, să se folosească toți de legitima ocrotire a Statului.

Vreau ca în timpul domniei Mele, printr-o întinsă și înaltă dezvoltare culturală, patria noastră să-și îndeplinească menirea de civilizație ce-i revine în renașterea Orientului european după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări.

Sunt sigur că, în îndeplinirea marii noastre datorii, voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai țării, nedespărțiți în gând și în faptă în jurul tronului.

Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om și de Rege și asupra ei chem, în această zi solemnă de înălțare sufletească, binecuvântarea celui Atotputernic.

                                                         FERDINAND I

 

Telegramă trimisă de Uniune cu ocazia încoronării M. S. Regelui și  a Reginei.

                                                                 Octombrie, 1922.

                   Telegramă.

    „Majestății Sale Regelui FERDINAND I

Dumnezeu audă-Vă în ziua strâmtorării, scutească-Vă numele Dumnezeului lui Iacob, trimită-Vă ajutorul său din Sanctuar și din Sion sprijinească-Vă. Aminteasc-și de toate darurile Voastre de pâine și jertfa Voastră fie bine primită.

Dee-Vă după inima Voastră și tot sfatul Vostru să-l împlinească. Fie ca să ne bucurăm de mântuirea Voastră și în numele Dumnezeului nostru să ridicăm steagul; împlinească Dumnezeu toate cererile Voastre. (Psalmul 20, vers 1-5).

    Rugăciune

Dumnezeule dă judecățile Tale Regelui și dreptatea Ta Fiului Regelui, ca să judece pe poporul  Tău cu dreptate și pe săracii Tăi cu nepărtinire. Munții să aducă pace poporului și colinele îmbelșugate. Să judece pe săracii poporului, să ajute pe fii săracului și să sfărâme pe cei apăsători.

Să se teamă de Tine cât va luci soarele și luna se va arăta în toate generațiile.

Să se coboare ca ploaia pe iarba cosită, ca picăturile ploii ce adapă pământul. Înflorească în zilele Lui cel drept și belșugul păcii până nu va mai fi lună.

Domnească de la mare până la mare și de la râu până la marginile pământului. (Psalmul 72, Vers. 1-8).

                                           Uniunea Comunităților Baptiste Române din România Mare.”

 

Anul școlar 1922/1923 a început în ziua de 30 octombrie 1922. Cu o săptămână înainte de începerea școlii, mai precis în data de 23 octombrie 1922, Adorian trimite telegrame studenților prin care îi anunţă pe aceștia să vină la București până în ziua de 28 octombrie 1922. Studenții care au primit telegramă sunt: Gheorghe Olteanu, Ilie Mârza, Dumitru Baban, Florean Țenț, iar celor din zona Chișinăului telegrama le este trimisă prin fratele Buțilă, păstorul Bisericii Creștine Baptiste din Chișinău.

Pentru că Uniunea Baptistă încă nu a primit recunoașterea oficială, în anul 1922, nefiind persoană juridică, Rev. Everett Gill a cumpărat un imobil pe strada Berzei, în apropiere de intersecția străzii Berzei cu strada Știrbei Vodă. Imobilul a fost cumpărat în baza unui act de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, secția notarială sub Nr. 8868/1922 și transcrierea sub Nr. 5363/1922.