S-a născut la Harpstedt, lângă Bremen, pe 28 noiembrie 1857,
fiul unui pălărier. La vârsta de 4-5 ani, aproape orbise, iar la doar 6 ani
și-a pierdut mama. Astfel, la vârsta de 10 ani, a ajuns la unchiul său din
Bremen, care deținea un local de dans cu restaurant. Ziua mergea la școală, iar
seara ajuta ca ospătar. A rămas acolo până la vârsta de 14 ani. Apoi a plecat
la Hamburg, unde a lucrat o vreme ca ospătar, după care a servit doi ani pe un
remorcher care ducea navele spre Marea Nordului. La 17 ani și-a găsit o slujbă
în renumitul parc zoologic Hagenbeck, mai întâi la reptile, în special șerpi,
iar mai târziu la lei. A rămas în această slujbă aproximativ șase ani. În
această perioadă s-a prezentat la încorporare, dar a fost respins din cauza
unei probleme la ochi.
Cum a ajuns la București
El însuși povestește astfel:
„Într-o zi, domnul Hagenbeck a venit la mine și mi-a spus:
‘Un boier din București nu-mi dă pace, vrea să-i trimit un îngrijitor de șerpi.
Vrei să mergi?’ ‘Da’, i-am spus, ‘dar unde se află Bucureștiul?’ ‘Vino la mine
diseară, vei primi banii de drum și actele necesare, iar mâine poți pleca.’ Așa
că am pornit la drum cu o ladă plină de șerpi, trecând prin Berlin, Breslau și
ajungând prin Bucovina la granița românească. Nu aveam pașaport, dar am trecut
fără probleme, deoarece vameșii erau atât de fascinați de șerpii din lada mea,
încât au uitat de toate celelalte formalități.”
Astfel a ajuns la București, la președintele Curții de
Casație, Campineanu, unde la început se ocupa doar de șerpi, dar mai târziu și
de lei.
Primii ani la București (1880–1893)
La scurt timp după ce a ajuns la București, stăpânul său i-a
spus: „Dacă vrei să auzi vorbindu-se germană, mergi la biserica evanghelică;
este foarte aproape.” A mers acolo și a fost surprins că nu înțelegea nimic,
realizând că intrase din greșeală în biserica reformată maghiară, care se afla
pe aceeași stradă, câteva case mai înainte. De atunci, a început să frecventeze
slujbele bisericii evanghelice. Acolo, prezența sa constantă a atras atenția,
iar îngrijitorul bisericii, Ludwig Schäfer, cunoscut al baptiștilor, i-a
informat pe frații Schwegler și Hehn despre acest tânăr. Schäfer i-a spus lui
Hammerschmidt: „Dacă vrei să auzi ceva serios și să te întâlnești cu oameni
serioși, mergi la baptiști.”
A mers și acolo, iar experiențele trăite l-au marcat profund.
Una dintre primele predici pe care le-a auzit a avut ca text: „Învață-ne să ne
gândim că trebuie să murim!” (Psalmul 90:12). Aceasta l-a stârnit să conteste,
gândindu-se că „sigur știe omul dinainte când trebuie să moară.” Totuși,
înainte de finalul predicii, a început să se simtă rău, iar în scurt timp a
leșinat. A fost scos afară, unde și-a revenit, dar a plecat acasă tulburat și
speriat. A înțeles că predica se adresa și lui.
Totuși, o lungă perioadă nu a mai mers la adunări. Despre
atitudinea sa față de predici spunea: „Credeam în Dumnezeu, dar nu știam ce să
fac cu Hristos. De fiecare dată când se vorbea despre Hristos, aveam impresia
că acest subiect nu-și are locul într-o predică.”
Convertirea și începutul slujirii
S-a convertit în urma unei predici susținute de pastorul J.G.
Kargel, care începuse o lucrare misionară germană la Sankt Petersburg în 1875
și între 1880–1884 slujea la Ruse, pe malul bulgăresc al Dunării. Acesta venea
la București la fiecare șase săptămâni pentru a sluji comunității germane
baptiste. Totuși, Johann a avut multe lupte interioare până când a fost pe
deplin convins de mântuirea sa. Adesea, când nu găsea liniște pentru a se ruga,
mergea în cușca leilor, unde nimeni nu-l deranja. Uneori, chiar și leii se
arătau deranjați de rugăciunile sale, sărind repetat în grilaj până când Johann
înceta.
Pe 14 aprilie 1883, Johann a fost botezat de pastorul Kargel
la București, alături de alți credincioși, devenind membru al bisericii.
Aici a cunoscut-o și pe soția sa, Catherine Lindenbach, din
Alt-Fratautz, Bucovina. Aceasta lucra la grădinița din Strada Campineanu, unde
locuia și el împreună cu animalele sălbatice. S-au căsătorit pe 20 septembrie
1887, având împreună nouă copii.
În biserică, Johann s-a implicat activ, mai ales în grupul de
tineret. În 1891, a fost chemat să slujească provizoriu ca predicator, iar în
1892 a devenit oficial pastor.
Din cușca leilor, la amvon
Deseori, Johann trebuia să fugă neobservat din cușca leilor
pentru a ajunge la timp la slujbă. Își dădea demisia din slujba de îngrijitor
de animale în 1893, dedicându-se complet slujirii bisericii.
A slujit timp de 18 ani la București, fiind apreciat pentru
bucuria sa constantă și spiritul împăciuitor.
Anii de după București
În 1910, biserica a decis să aducă un predicator educat din
SUA, iar Johann s-a mutat la Bartschin, provincia Posen, iar mai târziu în
Bucovina. A trecut prin vremuri dificile în timpul Primului Război Mondial, dar
familia sa a supraviețuit.
S-a întors la București în 1919, unde a slujit ocazional până
la bătrânețe.
Aceasta este povestea vieții lui Johann Hammerschmidt, care a
trecut la Domnul la București pe 21 septembrie 1937, la aproape 80 de ani în pace,
așteptând ziua învierii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu